M-a sunat zilele trecute si a insistat sa-i acord o consultatie. In cele din urma am acceptat, curios sa aflu pricina framantarii mai tanarului meu coleg de breasla. Din clipa in care i-am deschis usa, mi-am dat seama ca voi avea o discutie interesanta, prea ii scaparau ochii oaspetului abia iesit din stagiatura. Mi-a explicat pe indelete ca un client i-a cerut sa puna in executare o hotarare civila definitiva, insa el ezita, de teama sa nu pateasca asemenea avocatului Rosu. Asa am priceput si rostul intalnirii noastre.

– Pai, in cazul asta ar trebui sa-i chemati pe judecatorii care au pronuntat decizia si sa-i intrebati daca solutia este legala, i-am sugerat cu tonul cel mai serios.

– Glumiti, nu ? m-a privit neincrezator.

– Deloc, principiul egalitatii de arme intre acuzare si aparare va da acest drept, exista deja si precedentul judiciar, doar ce ati pomenit cazul.

– Cum sa vina un judecator la cabinetul unui avocat ca sa-i ofere astfel de lamuriri? Sa ne pastram simtul ridicolului…

– Mda, aveti dreptate si de aceea cred ca e mai simplu sa mergeti dumneavoastra la ei, solicitati sa va primeasca in audienta, nu-i nimic ilegal, mi-am continuat sfatul.

– Zau ca radeti de mine! Ma vor lua in suturi cand le voi spune motivul, nu tine.

– Atunci, duceti-va direct la procurori si rugati-i sa puna in executare hotararea. Ei ii vor cita pe onorabilii care au pronuntat decizia si-i vor interoga ca la carte. 'Acum, reevaluand situatia factuala si probele, vi se pare ca este legala hotararea?' va suna intrebarea-ghiulea, iar inamovibilul, bagat in corzi, va raspunde asijderea olteanului din tren, din bancul acela nemuritor – 'Aveti bilet?' 'Nu prea'. Deci, nu prea e legala, domnule anchetator. Sau, nu e prea legala. Si se va consemna ca atare. Oricum, in lumina jurisprudentei recente, as propune noului legiuitor sa promulge un act normativ, cu articol unic, prin care sa stabileasca imperativ ca toate executarile, in penal si in civil, sa fie efectuate doar de catre parchet. Punct!

– Iarasi ma luati in tarbaca, m-a intrerupt tot mai iritat confratele musafir.

– Deloc. S-ar statua un cadru legal clar si fara interpretari care insulta minima inteligenta juridica. Iar cu ocazia procedurii de executare, procurorii vor verifica si legalitatea si temeinicia fiecarei hotarari, ce cai extraordinare de atac! Ca sa nu mai fie dubii…

– Ma sperie viziunea pe care mi-o impartasiti, nu va suparati… Si cu statul de drept cum ramane? Ca la facultate ne-au impuiat capul cu notiunea asta.

– Nu tot ce vi s-a predat acolo se aplica in practica, sa tineti minte cat veti trai vorbele lui Thomas Hobbes: 'Societatile cele mai longevive si mai puternice nu se bazeaza pe bunavointa pe care o au oamenii unii fata de ceilalti, ci pe frica pe care o resimt unii fata de altii'! Dintotdeauna, statul este acaparat, pe cale democratica ori nedemocratica, de un grup de indivizi, a caror principala preocupare consta in stabilirea unei alte ordini de drept. Dreptul lor, desigur! Uneori, statul de drept serveste tocmai la raspandirea fricii in societate…

– Dar societatea noastra nu este dintre cele puternice!

– Important este ce i se zice, iar gornistii aciuati pe la curtea guvernantilor au grija sa alinte gloata cu acest adjectiv ametitor si sa-l ambaleze in lozincile ce preamaresc Europa unita.

– Bine, bine, si eu ce fac cu hotararea, cum o execut?

– Tocmai ce v-am deslusit, chiar nu intelegeti? Succes !

Tanarul m-a fixat nedumerit, si-a strans nervos hartiile de pe masa, intre care si decizia buclucasa, si le-a rupt pe toate in fata mea, apoi a parasit incaperea.

Preluare de pe blogul mariannazat.ro