Avocatul Daniel Velicu (foto) din Baroul Bucuresti a obtinut in nu mai putin de cinci dosare atacarea la Curtea Constitutionala a Romaniei a art. 396 alin. 1 din Codul de procedura civila, care le permite instantelor sa amane pronuntarea pentru maximum 15 zile: „In cazuri justificate, daca instanta nu ia hotararea de indata, pronuntarea acesteia poate fi amanata pentru un termen care nu poate depasi 15 zile”. Mai multe instante din tara i-au admis avocatului sesizarea CCR intre 10 decembrie 2024 si 28 ianuarie 2025.

Problema este – acuza Velicu – ca aceasta formulare e suficient de vaga, incat sa permita ca judecatorii sa amane pronuntarea pana la Sfantul Asteapta: o data din cauza ca ca textul legal nu precizeaza daca vorbim despre zile calendaristice sau zile lucratoare, iar a doua oara din pricina ca pasajul din CPC nu impiedica prelungirile succesive. In al treilea rand, norma este una doar de recomandare, nu de obligare, cata vreme nu contine sanctiuni pentru judecatorii care depasesc termenul de 15 zile.

De altfel, in practica, numeroase completuri depasesc acest termen, complicand situatia justitiabililor, acestia fiind nevoiti sa introduca o noua actiune, prin care sa faca plangere impotriva tergiversarii. Asadar, alt timp pierdut, alti bani cheltuiti cu avocatii, adauga Daniel Velicu.

Aproape toate instantele au strambat din nas

Deloc surprinzator, patru dintre cele cinci completuri care au admis cererea avocatului de sesizare a CCR au opinat ca aceasta exceptie de neconstitutionalitate este nefondata si, deci, ar trebui respinsa de catre Curtea Constitutionala.

In acest sens, judecatorii se plang de faptul ca orice magistrat roman este ingropat de dosare si deci foarte rare sunt cazurile in care instantele pot respecta la virgula acel termen de pronuntare de 15 zile.

In schimb, al cincilea complet a evitat sa exprime vreo opinie cu privire la constitutionalitatea textului de lege criticat.

Redam principalul pasaj din exceptia de neconstitutionalitate:

„Scurt istoric – 'amanarea pronuntarii' solutiei la cererea de chemare in judecata

Amanarea pronuntarii apare reglementata in Codul de procedura civila de la 1865, incepand cu republicarea din 1948.

Conform art. 260 Cod.proc.civila vechi: 'Daca instanta nu poate hotari de indata, pronuntarea se va amana pentru un termen pe care presedintele il va anunta si care nu va putea fi mai mare de 7 zile'.

Asadar, initial, termenul de amanare a pronuntarii solutiei nu putea depasi 7 (sapte) zile. Prin Codul de procedura civila actual, a fost pastrata institutia, de sorginte comunista raportat la perioada in care a fost reglementata, insa termenul 'maxim' a fost crescut la 15 zile.

In prezent, norma juridica atacata de noi se afla la Sectiunea a 4-a 'Deliberarea si pronuntarea hotararii' din cadrul capitolului II 'Judecata', Cartea a II-a Procedura contencioasa, forma Codului de procedura civila ulterioara Republicarii in M. Of. 247 din 10 aprilie 2015.

Norma juridica atacata prin prezenta exceptie de neconstitutionalitate

Credem cu tarie ca norma de la art. 396 alin.1) din Codul de procedura civila, in ce priveste mentiunea 'pronuntarea acesteia (s.n. solutiei) poate fi amanata pentru un termen care nu poate depasi 15 zile', este neconstitutionala.

Norma aminteste ca pronuntarea ar putea fi amanata, insa esueaza in ce priveste contextul in care solutia trebuie emisa. Desi sunt amintite 'cazurile justificate', nu la acest aspect ne referim.

Pe de o parte, am putea crede ca legiuitorul s-ar referi la alt termen de judecata, din cauza expresiei 'poate fi amanata pentru un termen', astfel instanta trebuie sa acorde un nou termen de judecata pentru amanarea pronuntarii, la maxim 15 zile distanta.

Pe de alta parte (opinie pe care o imbratisam), am putea crede ca legiuitorul s-a referit la posibilitatea ca instanta sa amane emiterea solutiei, dar nu mai mult de 15 zile de la incetarea dezbaterilor, cat timp exista un caz justificat pentru amanarea pronuntarii.

Termenul de maxim 15 zile, ca orice alt termen procesual, se calculeaza pe zile libere. Astfel, prima si ultima zi nu intra in calcul – aspect care genereaza posibilitatea instantei de a pronunta solutia chiar si dupa 17 zile, in functie de natura ultimei zile (zi nelucratoare conform legii) din aplicarea efectiva a calcularii termenului.

Pe de alta parte, doar in acele cazuri justificate, in care instanta nu ia hotararea de indata, pronuntarea acesteia poate fi amanata pentru un termen care nu poate depasi 15 zile.

Efectele normei juridice privind amanarea pronuntarii

Invocam articolul stiintific 'Replication and Analysis of Ebbinghaus’ Forgetting Curve', ce are la baza si o serie de experimente.

Concluziile sunt ca aproximativ 56% din informatii sunt uitate in decurs de o ora, 66% dupa o zi si 75% dupa sase zile.

Asadar, dupa 6 zile, o persoana rationala uita 75% din informatii.

Este perfect normal sa avem dificultati in a ne aminti anumite aspecte, dupa o zi, in special atunci cand suntem supusi unui volum mare de informatii sau cand suntem distrasi.

Dat fiind ca aceste concluzii din articolul sus-amintit sunt general valabile, pe fondul in care un judecator are de a face cu un numar mare de dosare, nu credem ca in justitie opereaza statistici privind uitarea informatiilor procesate.

Astfel, dupa mai mult de o zi, deja jumatate din informatii sunt uitate si judecatorul trebuie sa reia dosarul, pentru a doua oara sau a treia oara, pentru a hotari.

Studierea dosarului de catre judecator e ceva normal, insa norma juridica atacata de noi creeaza premisele ca un judecator sa munceasca mai mult, mult mai mult, chiar inutil, de dragul amanarii pronuntarii, precum procedeaza ceilalti judecatori, aproape toti – realitate de necombatut.

O implicare a normei juridice in cadrul statisticilor CSM

Majoritatea instantelor, in prima faza de solutionare a litigiilor civile, in fapt, amana procesul, folosind aceasta norma juridica neclara si incompleta (art. 39 al. 1) Cod.proc.civ.), realitate ce agraveaza situatia criticata de noi.

Pe de o parte, nu este ceva ce tine de activitatea judecatorului, presedintele de complet ce a dispus amanarea cauzei.

Pe de alta parte, nu mai este o chestiune privind nivelul de munca a judecatorilor, intrucat numarul dosarelor civile a scazut la un nivel minim raportat la ultimii 5 ani.

Conform Raportul privind starea justitiei pe anul 2023, publicat de CSM in iunie 2024, numarul cauzelor nou-intrate in anul 2023 de tipul 'civil' a scazut in procent de 13,8%, scadere existenta si in ce priveste cauzele avand ca obiect 'minori si familie', 'litigii cu profesionisti' – tipuri de dosare ce formeaza activitatea specifica a Judecatoriilor in ce priveste legislatia civila.

La fel, si cauzele ce tin de 'contencios administrativ si fiscal' de la nivelul judecatoriilor au scazut in anul 2023 cu 5,26% fata de anul 2022.

La nivel de judecatorie, se cunoaste nivelul scazut de complexitate a cauzelor civile. Astfel, problema nu o reprezinta complexitatea, ci numarul lor – numar in scadere, dupa cum o arata statistica CSM.

La baza cercetarii din prezenta motivare a exceptiei de neconstitutionalitate, am folosit exclusiv dosare civile recent instrumentate de noi, in cadrul Cabinetului Individual Daniel Velicu, din care amintim:

- Judecatoria Sector 5 – dosarul nr 22044/302/2023 cuprinde 18 amanari succesive de pronuntare, ce totalizeaza un numar de aproape de 300 de zile privind pronuntarea solutiei pe fondul cauzei.

- Judecatoria Iasi – dosarul nr 4751/245/2023 cuprinde un numar de 16 amanari succesive, si peste 20 de termene de amanari intrerupte de o repunere pe rol, ce totalizeaza un numar de aproape de peste 365 de zile.

- Judecatoria Fetesti – dosarul nr. 1835/229/2023 cuprinde un numar de 14 amanari succesive, si 20 de termene cu amanari intrerupte de o repunere pe rol, ce totalizeaza un numar de peste aproape de 365 de zile .

- Judecatoria Calarasi – dosarul nr. 1233/202/2023 cuprinde un numar de 20 amanari succesive, ce totalizeaza un numar de aproape 300 de zile, privind pronuntarea solutiei pe fondul cauzei.

Cauza de fata are toate motivele sa atinga recordurile mai sus amintite, neexistand nicio limita legala, temporala.

Subliniem ca amanarea pronuntarilor in aceste 3 cauze, care nu reprezinta exceptii, a intervenit ulterior incetarii protestului judecatorilor din 2023-2024, protest ce a cuprins, printre formele de protest adoptate, si amanarea pronuntarilor, Astfel, desi protestul judecatorilor a incetat, amanarea pronuntarii a continuat, generand numarul record amintit mai sus.

In aceste 4 dosare, si nu numai, am fost nevoiti sa depunem contestatii privind tergiversarea procesului, insa cel mai important instrument pentru prevenirea tergiversarii este exceptia de neconstitutionalitate, ce ar obliga puterea legislativa a preciza cu exactitate termenul maxim privind amanarea pronuntarii si eventualele sanctiuni ce ar trebui sa intervina pentru nerespectarea duratei maxime.

La amanarea pronuntarii, dincolo de termenul maxim de 15 zile, se adauga amanarea motivarii hotararilor, insa cu prezenta cercetare ne oprim la amanarea pronuntarii, caci acest aspect contureaza prin el insusi o situatie ce afecteaza in mod concret si grav dreptul justitiabililor ca ale lor cauze sa fie solutionate intr-un termen optim si rezonabil.

Noi credem ca, statistic vorbind, realistic si evident, amanarea pronuntarii genereaza cresterea numarului dosarelor de solutionat, numarul de ore muncite oarecum inutil, resurse consumate, pe fondul in care amanarea pronuntarii nu este impiedicata de legiuitor sa duca dosarul civil in anul calendaristic urmator, asa cum am observat in cele 3 exemple mai sus aminte.

Apropo de dosarele din stoc, observam in acelasi raport al CSM privind activitatea din 2023 si stocul dosarelor de la nivelul judecatoriilor ce aminteste un numar total (si dosarele penale) de cauze aflate in crestere.

Insa acest numar total este in creste si din cauza amanarii pronuntarii, masura ce se dispune constant dincolo de termenul maxim de 15 zile.

Cu alte cuvinte, desi numarul nou de cauze civile a scazut, numarul de dosare de solutionat ('stocul') a crescut, zicem noi, si din cauze normei juridice contestate.

Noi pretindem ca numarul total de cauze de solutionat, statistic vorbind, este afectat de norma juridica critica de noi.

Daca norma juridica de la art. 396 alin.1) din Codul de procedura civila ar fi fost clara si previzibila, numarul total de cauze de solutionat ar trebui sa fie pe un ritm de scadere, nu de crestere.

Si din cauza normei juridice contestate, aceasta genereaza o adevarata amanare a solutionarii procesului, pe o perioada nedeterminata de timp, fiind, in fapt si in drept, o piedica.

La aceasta concluzie am ajuns studiind stadiul actual al solutionarii procesului de fata, dar si al proceselor civile in general.

Motivarea exceptiei de neconstitutionalitate

Consideram ca norma juridica nu este clara si previzibila, nu aminteste in clar numarul total maxim de zile pana cand instanta poate amana pronuntarea. Astfel, afecteaza dreptul justitiabililor la accesul la justitie, la solutionarea in termen optim si previzibil a procesului.

Instanta de judecata din prezenta cauza, desi a dispus incetarea cercetarii judecatoresti si a incheiat dezbaterile (singurele faze ce ar fi putut genera amanarea pentru o perioada nedeterminata), a dispus amanarea pronuntarii in mod succesiv, in temeiul art. 396 al. 1) Cod.proc.civila, cazul justificat pretins fiind acela 'din lipsa de timp'.

Continuand cu cauza de fata, reclamantul sau/si paratul nu au comis nicio neregularitate procesuala. Astfel, nicio parte nu poate cere, de exemplu, despagubiri pentru amanarea procesului.

In schimb, partile sunt obligate sa formuleze contestatie privind tergiversarea procesului, adica sa demareze o procedura judiciara contra insesi instantei pentru ca procesul sa fie solutionat.

Nu credem ca este echitabil ca, din cauza unei norme juridice, partile sa fie necesare a intreprinde urmatoarele masuri sau solutii:

- Sa astepte, o perioada nedeterminata de timp, ca instanta de judecata sa emita solutia, ulterior amanarii succesive a pronuntarii;

- Sa demareze o noua procedura judiciara, fie ea si una necontencioasa, amintita mai sus;

- Sa angajeze servicii juridice suplimentare celor cerute initial;

- Sa suporte cheltuieli de judecata suplimentare, unele ce nu sunt generate de culpa partii adverse;

- Sa achite o noua taxa judiciara pentru instrumentul contestatiei privind tergiversarea;

- Sa demareze o posibila stare de incompatibilitate a judecatorului / judecatorilor impotriva caruia / carora se demareaza, indirect, contestatia privind tergiversarea procesului. In mod rezonabil vorbind, judecatorul / judecatorii care amana pronuntarea, in temeiul normei juridice, se poate / pot considera jignit(i), calomniat(i) si chiar atacat(i) de partea care il acuza de tergiversa solutionarea procesului, prin amanarea repetata a pronuntarii, in temeiul art. 396 Cod.proc.civ.;

- Sa astepte solutia de la instanta superioara celei sesizate cu contestatia privind tergiversarea.

Intr-adevar, consideram utila si/sau necesara ca in procedura de judecata a procesului civil sa existe reglementata amanarea pronuntarii solutiei, pe fondul in care cercetarea judecatoreasca si dezbaterile au fost inchise.

Insa reglementarea actuala nu este clara, nu prevede cu adevarat o limita maxima, si nici nu impune o consecinta pentru depasirea termenului amintit superficial la art. 396 al. 1) Cod.proc.civ., reglementat incomplet, de 15 zile.

Scopul legiutorului a fost de a oferi un ragaz instantei de judecata de a emite solutia dincolo de ultimul termen de judecata, insa nu mai mult de 15 zile calendaristice.

Punctam amanarea succesiva a pronuntarii solutiei (din prezenta cauza si in general vorbind) ca fiind una general valabila. De ce? Pentru ca legiuitorul nu a formulat suficient de clar de ce se poate amana si pana cand, si ce sanctiune ar interveni ope legis daca judecatorul ar amana dincolo de termenul de 15 zile.

Practic, instantele amana solutionarea cauzelor civile, folosind o norma juridica creata pentru cazuri exceptionale, ce ar trebui sa vizeze amanarea pentru o perioada de maxim, nicidecum nu ar permite amanari succesive, din 15 in 15 zile.

Dar, din cauza normei atacate de noi, a fost reglementata posibilitarea amanarii la nesfarsit a unei cauze civile.

Conditiile exceptiei de neconstitutionalitate

Detinem dreptul de a cere instantei sa sesizeze Curtea Constitutionala, calitatea procesuala activa a reclamantului / contestorului fiind amintita expres la art. 146 din Constitutia Romaniei.

Detinem dreptul de a va solicita sesizarea Curtii Constitutionale, intrucat consideram ca prevederea din art. 396 alin. 1) din Codul de procedura civila este neconstitutionala, fiind incalcate urmatoarele articole din Constitutie:

- art. 1 alin. (3) teza I si alin. (5) – Statul Roman –, Art. 21 – Accesul liber la justitie – si Articolul 124 – Infaptuirea justitiei.

Norma juridica art. 396 ain.1) din Codul de procedura civila, in ce priveste mentiunea 'pronuntarea acesteia poate fi amanata pentru un termen care nu poate depasi 15 zile', este neconstitutionala, zicem noi.

O norma juridica constitutionala trebuie cunoscuta si inteleasa, iar pentru a fi inteleasa, trebuie sa fie suficient de precisa si previzibila; asadar, sa ofere securitate juridica destinatarilor sai.

Nefiind clara si previzibila, norma atacata de noi afecteaza dreptul de acces la justitie al contestatorului reclamant din prezenta cauza si afecteaza infaptuirea justitiei, intrucat lasa loc de interpretare, nedorita de legiuitor in acest caz.

Punctam ca in acest caz nu este ceruta interpretarea textului, din cauza conflictului dintre normele juridice generat de ambiguitatea formularii textului legal de la art. 396 alin.1) Cod.proc.civ.

Curtea Constitutionala se poate pronunta asupra omisiunilor legislative care au relevanta constitutionala. Pe aceasta chestiune, invocam, cu titlu de exemplu in jurisprudenta Curtii Constitutionale, amintim Decizia nr. 107 din 27 februarie 2014, conform careia 'admitand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor (…) astfel cum sunt redactate, sunt generatoare de dificultati in planul interpretarii si aplicarii legii si creeaza, fara o motivare obiectiva sau rationala, un impediment in exercitarea efectiva a dreptului de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor si intereselor legitime. (…) Chiar daca in ipoteza de fata este in discutie o omisiune legislative, Curtea, in virtutea rolului sau de garant al suprematiei Constitutiei, nu poate ignora viciul de neconstitutionalitate existent, deoarece tocmai omisiunea si imprecizia legislative sunt cele care genereaza incalcarea dreptului fundamental de acces liber la justitie al persoanelor corora li se comunica'.

Prin prezenta sesizare a Curtii Constitutionale, noi nu criticam, in mod direct, procedura amanarii pronuntarii din faza judecatii, prevazuta de Codul de procedura civila.

Lipsa de precizie si claritate a normei art. 396 al. 1) Cod.proc.civ. afecteaza dreptul contestatorului reclamant ca a sa cauza sa fie solutionata, acceptata sau respinsa.

Pe cererea noastra, adresata instantei ce solutioneaza contestatia privind tergiversarea, pentru sesizarea Curtii Constitutionale, consideram ca fiind indeplinite conditiile esentiale:

I. Aplicabilitatea textului criticat in cauza dedusa judecatii

Dupa cum veti observa in dosarul ce a generat contestatia privind tergiversarea, instanta de judecata a amanat succesiv pronuntarea solutiei, invocand art. 396 al. 1 Cod.proc.civ.

II. E necesara invocarea exceptiei de neconstitutionalitate in scopul restabilirii starii de legalitate

Dupa cum am amintit, de moment ce norma de la art. 396 al. 1) Cod.proc.civ. e lipsita de claritate si previzibilitate, insa si legalitatea sa este pusa la indoiala, drept pentru care nu respecta esenta si litera principiului amintit de art. 1 alin. (5) din Constitutia Romaniei.

Consideram ca textul criticat de noi nu respecta criteriile unei legi de a fi clara si previzibila, criterii necesar a fi inceplinite pentru ca legea sa fie obligatorie. Cu aceasta ocazie, amintim art. 8 alin. 4) din Legea 24/2000, conform caruia (4) 'Textul legislativ trebuie sa fie formulat clar, fluent si inteligibil, fara dificultati sintactice si pasaje obscure sau echivoce'.

In cazul nostru, mentiunea de la art. 396 al. 1) Cod.proc.civ ('pronuntarea acesteia poate fi amanata pentru un termen care nu poate depasi 15 zile') este plina de echivoc, textul fiind neclar, pe fondul in care nu aminteste de care termen este vorba: unul de clasic de solutionare a cauzei sau unul maxim in care instanta trebuie sa emita hotararea?

1. Norma atacata de noi afecteaza Principiul legalitatii, creionat atat de art. 1 alin. 3) teza I din Constitutia Romaniei, cat si celelalte articole amintite mai sus

Exigentele procedurii civile ar trebuie sa protejeze nu doar creditorii, ci si pe contestatorul reclamant, pe fondul in care executarea contractului de credit si/sau executarea silita continua in timpul procesului civil.

Contestatia la executare, pe baza unui pretins titlu executoriu, presupune respectarea unei proceduri clare si previzibile, in care debitorii sa detina posibilitatea efectiva de a beneficia de protectie judiciara, iar solutia asteptata poate insemna eficacitatea protectiei cerute.

In ce priveste textul constitutional – art. 1 alin. 3) teza I din Constitutia Romaniei –, exigentele acestuia privesc si scopurile activitatii statale dintr-o executare silita civila, prefigurate in ceea ce indeobste este numit ca fiind domnia legii.

Aceasta din urma sintagma implica subordonarea statului fata de drept, asigurarea acelor mjloace care sa permita dreptului sa cenzureze optiunile politice si, in acest cadru, sa pondereze eventualele tendinte abuzive, discretionare ale structurii etatice.

In cazul de fata, din cauza normei juridice neclare si imprevizibile, instanta de judecata dispune continuarea cauzei civile, fara nicio logica, din 15 zile in 15 zile si fara sa existe limite, sanctiuni sau motive cu adevarat intemeiate.

Felul cum este reglementata amanarea de pronuntare a solutiei goleste de continut insasi ideea de deliberare, insasi obligatia instantei de a hotari asupra cererii deduse judecatii.

Parerea noastra referitor la rolul amanarii de pronuntare

Practic, instanta nu mai emite hotararea, folosind o norma juridica (art. 396 al. 1 Cod.proc.civ.) ce nu a mai fost emisa nici macar pentru amanare, ci pentru a se evita pe tot posibilul o eroare de judecata.

Instantele golesc de continut efortul legiuitorului de a se asigura ca instantele depun toate diligentele evitarii unei erori de judecata si tocmai contrariul il creeaza.

Odata cu trecerea timpului, din cauza amanarii succesive a pronuntarii solutiei, informatiile, detaliile se pierd din memoria judecatorului, uitare perfect normala raportat la omul perfect sanatos si rational.

Ratiunea pentru care a fost creata amanarea pronuntarii este inlocuita de uitare, lipsa de sanctiune, dezinteres, si, in final, posibila eroare de judecata.

Statul de drept asigura suprematia Constitutiei, corelarea legilor si a tuturor actelor normative cu aceasta, existenta regimului de separatie a puterilor publice, care trebuie sa actioneze in limitele legii, si anume in limitele unei legi ce exprima vointa generala. Statul de drept consacra o serie de garantii, inclusiv jurisdictionale, care sa asigure respectarea drepturilor si libertatilor cetatenesti prin autodelimitarea statului, respectiv incadrarea autoritatilor publice in coordonarea dreptului.

Dar cu adevarat pertinent este refuzul instantei de a solutiona actiunea, folosind un temei inexistent, neprevazut in norma art. 396 al. 1 Cod.proc.civ., ducand amanarea pronuntarii solutiei peste cele 15 zile, la plus infinit”.

Prezentam punctele de vedere ale instantelor:

I. dosarul nr. 1519/261/2023/a1 de la Tribunalul Caras-Severin (judecatori: Ana Axenti, Doina Olariu si Ioana-Luciana Vela):

„Amanarea pronuntarii nu reprezinta o situatie la care trebuie sa se recurga in mod obisnuit. Ea reprezinta o institutie procesuala de exceptie, imprejurare ce trebuie justificata.

Amanarea pronuntarii se poate dispune doar daca judecatorii nu au un timp suficient la dispozitie pentru a se pronunta „de indata”. Cel mai adesea, amanarea se dispune in practica in cauzele de o complexitate sporita si in care judecatorii n-au avut timpul necesar sa se pronunte „de indata”.

Amanarea pronuntarii este utila si din perspectiva faptului ca dupa o sedinta de judecata in care se instrumenteaza un numar de 50 chiar 100 de cauze, dosarele cu o complexitate ridicata nu pot fi analizate in aceeasi zi datorita lipsei de timp, dar si a oboselii, riscul sa fie omise anumite aspecte fiind foarte mare.

In prezent instantele se confrunta cu o lipsa acuta de judecatori, ceea ce explica rolul incarcat al instantelor. Modificarile legislative si practica judiciara in continua schimbare impun acordarea unor termene judecatorilor pentru a pronunta hotarari corecte.

Din acest punct de vedere apreciem ca dispozitiile art. 396 al 1 Cod prod civila, respectiv sintagma, pronuntarea acesteia poate fi amanata pentru un termen care nu poate depasi 15 zile, nu sunt neconstitutionale”;

II. dosarul nr. 6712/233/2022/a1 de la CA Galati (judecatori: Lavinia Dajbog-Dabija, Dana-Gabriela Bichilie si Anne-Marie Nicoleta Manea):

„Curtea, formandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, conform dispozitiilor art.29 alin 4 din Legea nr. 47/1992, republicata, apreciaza ca dispozitiile art. 396 alin. 1 Cod procedura civila nu incalca principiile si drepturile constitutionale invocate de catre contestator.

In acest sens, are in vedere ca prin art. 396 alin. 1 Cod de procedura civila „In cazuri justificate, daca instanta nu ia hotararea de indata, pronuntarea acesteia poate fi amanata pentru un termen care nu poate depasi 15 zile”.

Textul de lege reglementeaza un termen de amanare a masurii deliberarii si a pronuntarii solutiei, asigurand pe de o parte completului de judecata un timp de reflectie asupra solutiei ce se va pronunta in cauza, si pe de alta acordarea partilor posibilitatii de a se pune concluzii scrise. De asemenea, orice alt motiv justificat pe langa cele indicate mai sus, poate determina amanarea pronuntarii. Textul stabileste un termen de 15 zile, fara sa interzica posibilitatea ca la implinirea acestuia, in contextul in care completul de judecata din motive justificate nu poate sa pronunte solutia, sa se dispuna amanarea pronuntarii pentru un alt termen ce nu poate depasi 15 zile.

Sintagma apreciata ca neconstitutionala „pronuntarea acesteia poate fi amanata pentru un termen care nu poate depasi 15 zile” nu face referire la „un singur termen” de unde sa se poata conchide ca amanarea pronuntarii nu se poate dispune si ulterior amanarii initiale pentru un termen de 15 de zile.

Astfel, fara a nega suprematia Constitutiei si a legilor, obligatia judecatorilor de respectarea a legii si dreptul partilor de a avea acces la justitie si un proces echitabil concretizat prin solutionarea litigiilor intr-un termen rezonabil, drepturi constitutionale reglementate de art. 1 alin. (3) teza I si alin. (5), art. 21 si art. 124, Curtea apreciaza ca prevederile art. 396 alin.1 Cod de procedura civila sunt clare si previzibile, partile putand intelege si prevede posibilitatea ca pronuntare sa fie amanata succesiv pentru motive temeinice.

Un alt argument in sustinerea caracterului clar si previzibil este si acela ca in practica judecatoreasca si doctrinar nu au fost date interpretari diferite textului de lege.

Totodata, aspectele invederate de parte privind eventuala nerespectare a unui termen rezonabil pentru pronuntarea si solutionarea cauzei in anumite cazuri particulare nu poate face obiectul analizei caracterului neconstitutional al unei norme de drept. De asemenea, legiuitorul a prevazut si remedii pentru garantarea realizarii principiului accesului liber la justitie precum si principiul solutionarii litigiului intr-un termen optim si previzibil, respectiv „contestatia privind tergiversarea procesului”.

Astfel, Curtea apreciaza ca dispozitiile cu privire la care s-a invocat exceptia de neconstitutionale nu incalca prevederile constitutionale”;

III. dosarul nr. 1845/315/2024/a1 de la Tribunalul Dambovita (judecatori: Valerica-Norocel Popa, Ionut-Alexandru Stoian si Liviu-Marian Dogaru):

„Punctul de vedere al instantei asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor nu este necesar avand in vedere art. 29 alin. 4 din Legea nr.47/1992 conform carora incheierea trebuie motivata daca exceptia a fost ridicata din oficiu, ceea ce nu este cazul prezentei, exceptia fiind ridicata de catre parte”;

IV. dosarul nr. 18635/300/2024/a1 de la TMB (judecatori: Georgiana-Simona Prichindel, Ioana-Alexandra Popescu si Mihaela Ciobanu):

„Opinia instanţei este în sensul caracterului neîntemeiat al excepției invocate prin raportare la prevederile art.21 alin. (3) din Constituţia României. Tribunalul apreciază că dispozițiile criticate (art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă) asigură respectarea principiului celerității procedurii judiciare, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție. Textul de lege criticat realizează un just echilibru între principiul celerității și necesitatea asigurării unei judecăți temeinice, termenul de 15 zile acordat instanței pentru amânarea pronunțării este unul rezonabil și, totodată, necesar, pentru a permite instanței să analizeze cu atenție cererile părților, inclusiv excepțiile procesuale invocate de acestea, normele juridice aplicabile, precum și probele administrate în cauză și, astfel, să soluționeze cauza în mod legal și temeinic”;

V. dosarul nr. 31093/245/2024/a1 de la Tribunalul Iasi (judecatori: Mihaela-Nistor, Florin-Mircea Zaharia-Lupu, Ana-Maria Diuta-Toma):

„Formandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicata, conform dispozitiilor art. 29 alin 4 din Legea nr. 47/1992, republicata, apreciaza ca dispozitiile art. 396 alin. 1 Cod procedura civila nu incalca principiile si drepturile constitutionale invocate de

catre contestator.

In acest sens, are in vedere ca prin art. 396 alin. 1 Cod de procedura civila „In cazuri justificate, daca instanta nu ia hotararea de indata, pronuntarea acesteia poate fi amanata pentru un termen care nu poate depasi 15 zile”.

Textul de lege reglementeaza un termen de amanare a masurii deliberarii si a pronuntarii solutiei, asigurand pe de o parte completului de judecata un timp de reflectie asupra solutiei ce se va pronunta in cauza, si pe de alta acordarea partilor posibilitatii de a se pune concluzii scrise. De asemenea, orice alt motiv justificat pe langa cele indicate mai sus, poate determina amanarea pronuntarii. Textul stabileste un termen de 15 zile, fara sa interzica posibilitatea ca la implinirea acestuia, in contextul in care completul de judecata din motive justificate nu poate sa pronunte solutia, sa se dispuna amanarea pronuntarii pentru un alt termen ce nu poate depasi 15 zile.

Sintagma apreciata ca neconstitutionala „pronuntarea acesteia poate fi amanata pentru un termen care nu poate depasi 15 zile” nu face referire la „un singur termen” de unde sa se poata conchide ca amanarea pronuntarii nu se poate dispune si ulterior amanarii initiale pentru un termen de 15 de zile.

Astfel, fara a nega suprematia Constitutiei si a legilor, obligatia judecatorilor de respectarea a legii si dreptul partilor de a avea acces la justitie si un proces echitabil concretizat prin solutionarea litigiilor intr-un termen rezonabil, drepturi constitutionale reglementate de art. 1 alin. 3 teza I si alin. 5, art. 21 si art. 124, Curtea apreciaza ca prevederile art. 396 alin.1 Cod de procedura civila sunt clare si previzibile, partile putand intelege si prevede posibilitatea ca pronuntare sa fie amanata succesiv pentru motive temeinice.

Un alt argument in sustinerea caracterului clar si previzibil este si acela ca in practica judecatoreasca si doctrinar nu au fost date interpretari diferite textului de lege.

Totodata, aspectele invederate de parte privind eventuala nerespectare a unui termen rezonabil pentru pronuntarea si solutionarea cauzei in anumite cazuri particulare nu poate face obiectul analizei caracterului neconstitutional al unei norme de drept. De asemenea, legiuitorul a prevazut si remedii pentru garantarea realizarii principiului accesului liber la justitie precum si principiul solutionarii litigiului intr-un termen optim si previzibil, respectiv „contestatia privind tergiversarea procesului”.

Astfel, instanta apreciaza ca dispozitiile cu privire la care s-a invocat exceptia de neconstitutionale nu incalca prevederile constitutionale”.

* Cititi aici cele cinci incheieri de sesizare a CCR