In baza unei teorii fara fundament, devenite instrument de manipulare a justitiei, au fost date doua condamnari de inchisoare cu executare si au fost si sunt traumatizati trei copii.

„Eroarea” judiciara din Oradea ii are drept autori pe judecatorii I.D.A. si T.I. si procurorii A.G. si M.V.. Nu facem decat sa continuam investigatia, intr-un caz care nu doar ca ne arata fragilitatea sistemului judiciar, dar si modul in care teoriile nefondate pot fi exploatate. Reamintim ca familia T. din Oradea a fost condamnata la ani grei de inchisoare cu executare si este sfasiata de deciziile unui sistem care, in loc sa fie ghidat de dovezi si legi, pare sa fi cazut prada unor functionari publici corupti, a unor presupuneri speculative si unor teorii nefondate stiintific, juridic, ori in vreun alt fel, precum Sindromul Alienarii Parentale (SAP).

Ce este aceasta „alienare parentala” pe care s-au bazat procurorii in rechizitoriu si judecatorii in sentinta pe care au dat-o? Iata detalii despre inventatorul teoriei alienarii parentale, Richard Gardner, si viziunile acestuia.

Gardner (1992b, pp. 670-71) considera activitatile sexuale intre adulti si copii ca fiind parte din repertoriul natural al activitatii sexuale umane si sugereaza ca pedofilia poate imbunatati supravietuirea speciei umane prin servirea „scopurilor procreative" (1992b, p. 24-5). Conform lui Gardner (1992b, p. 593), "pedofilia a fost considerata norma de catre vasta majoritate a indivizilor din istoria lumii" si "este o practica raspandita si acceptata printre literalmente miliarde de oameni".

In plus, Gardner (1986, p. 93) crede ca copiii sunt in mod natural sexuali si pot initia intalniri sexuale prin "seductia" adultului. Mai mult, Gardner (1992b, pp. 670-71) mentine ca abuzul sexual nu este neaparat traumatic; determinantul daca molestarea sexuala va fi traumatica pentru copil este atitudinea sociala fata de aceste intalniri. In consecinta, Gardner (1992b, pp. 593-4) crede ca societatea noastra adopta o atitudine excesiv de punitiva si moralista fata de cei care isi manifesta impulsurile pedofilice. De fapt, Gardner (1991, p. 26) sugereaza ca „toti avem o oarecare pedofilie in noi”.

Trebuie mentionat ca viziunile lui Gardner asupra pedofiliei sunt in contradictie cu cercetarile stiintifice despre abuzul sexual asupra copiilor, care au aratat in mod constant si concludent efectele negative pe termen lung ale abuzului sexual asupra vietilor copiilor (de exemplu, Fergusson, Horwood, & Lynskey, 1996; Johnson, Cohen, Brown, Smailes, & Bernstein, 1999; Silverman, Reinherz, & Giaconia, 1996).

Teoria Alienarii Parentale (AP), o constructie pseudostiintifica promovata initial de Richard Gardner, a devenit o unealta controversata in disputele de custodie, nefiind recunoscuta in manualele de diagnosticare DSM sau ICD ca un sindrom clinic valid. Aceasta teorie a fost utilizata pentru a discredita acuzatiile de abuz, sugerand ca parintele acuzat de abuz este de fapt victima alienarii practicate de celalalt parinte. Cu toate acestea, premisele AP sunt infirmate de cercetarile care demonstreaza efectele devastatoare si pe termen lung ale abuzului de orice fel asupra copiilor.

In Statele Unite, utilizarea termenului a fost restrictionata dupa tragedii precum cazul Kayden, unde un copil a murit ca urmare a esecului sistemului juridic de a recunoaste abuzul real, preferand in schimb teoriile nefondate. In Italia, Curtea Suprema a interzis folosirea termenului de „alienare parentala”, confirmand ca nu are fundament stiintific, asemanandu-se mai degraba cu teorii precum cea a Pamantului plat.

Legislatia Kayden si decizia Curtii Supreme din Italia subliniaza necesitatea ca deciziile juridice sa se bazeze pe dovezi verificabile si pe stiinta validata, nu pe teorii nefondate care pot duce la tragedii si la perpetuarea abuzului. Adevarata protectie a copiilor necesita o fundatie solida in realitatea verificabila, nu in constructii ideologice care deservesc interesele abuzatorilor si le submineaza pe cele ale victimelor. Teoria AP, prin lipsa sa de validare empirica si biasul sau impotriva femeilor si copiilor, nu are loc intr-un sistem de justitie care isi propune sa apere vulnerabilii si sa promoveze adevarul si dreptatea.

Premiera mondiala in justitia oradeana. Teoria pro-pedofilie intr-o instanta de penal, sustinuta de principiile LGBT, devine suport a infractiunii de rele tratamente aplicate minorului

Judecatorii T.I. si I.D.A. si mama care si-a abuzat si maltratat copii, A.T., functionar public, sunt vecini. Aceasta trinitate invecinata, in care relatiile personale par sa influenteze decizii judiciare, ridica semne de intrebare asupra integritatii si impartialitatii sistemului de justitie oradean.

A.G. si politistii D.D. si T.A. au falsificat rechizitoriul si astfel sotii T. sunt acuzati de rele tratamente aplicate minorului prin „alienare parentala” unde victima la rele tratamente conform rechizitoriului este un adult, mama A.T., care, in fapt, conform aceluiasi rechizitoriu, si-a abuzat si maltratat copiii rezultati din casatoria cu dl. T.. Atentie, minorii au fost plasati, prin sentinta judecatoreasca definitiva, la dl. T., motivul fiind ca mama si-a maltratat si abuzat in mod sistematic ambii minori. Dupa care, T. este cel condamnat penal. Si, culmea, noua sotie a acestuia, impotriva careia nu exista nicio proba in dosar.

Cum au procedat procurorii si politistii la fabricarea dosarului?

A.T., mama care si-a maltratat si abuzat copiii, a fost audiata de trei ori in calitate de victima la relele tratamente aplicate minorilor. Minorii nu au fost audiati in cadrul cercetarilor penale, nici in camera preliminara. Astfel, rechizitoriul nu are victime minori, are victima adult pe mama A.T., care a comis in fapt infractiunea de rele tratamente aplicate minorilor.

Cum ajunge in Romania o teorie deasupra legii si a stiintei

In mod particular, pozitia magistratilor T.I., I.A.D., D.V., R.S., A.G. si M.V., respectiv, a politistilor D.D. si T.A. devine una de pericol nu doar pentru societate, dar si pentru propriii copii, daca educatia promovata de acestia in sala de judecata si manifestate in anchete se reflecta si in viata personala.

Ce este de facut?

Este esential ca autoritatile superioare judecatoresti sa intervina de urgenta pentru a stopa acest proces profund nedrept si pentru a evalua impactul unui astfel de mediu asupra minorilor. Trebuie cercetati magistratii implicati in sustinerea, protejarea si promovarea pedofiliei, societatea asigurandu-se totodata ca integritatea fizica, morala si bunastarea psihologica a copiilor respectivilor magistrati si a politistilor nu sunt compromise.

A venit timpul sa punem accent pe protectia copiilor si sa implementam legislatia inspirata de legea Kayden, care sa interzica „alienarea parentala”, tentativele de promovare a pedofiliei si sa garanteze bunastarea copiilor in toate deciziile judiciare.

Teoriile fara baze stiintifice nu pot proteja abuzatorii si nici abuzurile justitiei

Totodata cest caz, departe de a fi unul izolat, scoate la iveala o realitate sumbra in care legaturile personale influenteaza deciziile judiciare, sacrificand fara remuscari binele si siguranta minorilor si principiile statului de drept. Procurorul A.G., impreuna cu politistii D.D. si T.A., prin falsificarea rechizitoriului, nu doar ca au tradat increderea publica, dar au si pus in pericol viitorul unor copiii si a intregii familii T., aratand cat de profunda este putreziciunea in sistemul de justitie.

Magistratii oradeni, contrar expertizelor psihologice judiciare si evaluarilor psihologice facute de institutii ale statului, promoveaza si judeca in baza unei teorii pro pedofilie, in loc sa aplice legile tarii, asa cum ar fi legal, dau sentinte judecatoresti care sa protejeze pe viitor pedofilii

De cand primeaza teoriile in loc de legi si cum au ajuns magistratii oradeni si politistii sa aprofundeze si sa sustina teorii pro pedofilie?

Teoria alienarii parentale este similara cu cea a teoriei pamantului plat, diferenta fiind ca teoria pamantului plat nu mascheaza protejarea pedofiliei si nu este folosita ca argument stiintific de catre magistratii din Romania. Aceasta teorie a fost inventata si dezvoltata de Richard Gardner care promova conceptul legalizarii pedofiliei, incercand astfel sa legifereze protejarea abuzatorilor, mai ales a abuzatorilor sexuali.

De ce „teoria alienarii parentale” a fost imbratisata de magistratii si politistii oradeni?

T.I. si M.V., prin pledoaria acestora pentru abuzul minorilor in scop "educativ", nu doar ca au sfidat orice notiune de dreptate si moralitate, dar si-au expus proprii copii unui pericol grav, ridicand semne de intrebare asupra capacitatii lor de a fi nu doar magistrati, ci si parinti responsabili.

Cazul T. se alatura unei serii de tragedii ce amintesc de situatia fetitei Kayden din Statele Unite. Aceasta a devenit simbolul luptei impotriva teoriei alienarii parentale si a abuzului institutionalizat, culminand cu adoptarea legii care ii poarta numele, un semn ca schimbarea este posibila si necesara. In Romania, insa, suntem inca departe de a vedea o astfel de evolutie legislativa sau de constiinta sociala mai ales in situatia in care magistratii promoveaza abuzurile asupra minorilor chiar in salile de instanta si prin sentinte judecatoresti.

In fata acestor dezvaluiri, este imperativ sa recunoastem ca manipularea probelor si a adevarului nu doar ca submineaza integritatea sistemului judiciar, dar si condamna nevinovatii la suferinta si nedreptate. Abuzurile mamei, A.T., nu sunt doar dovedite, dar si recunoscute de aceasta, scotand in evidenta un sistem judiciar care, in loc sa protejeze si sa serveasca victimele, alege sa le impinga mai aproape de prapastie.

Modelul legii Kayden ar putea servi drept un ghid valoros in acest sens, oferind un cadru prin care justitia sa-si reia rolul de aparator al celor vulnerabili, nu de promotor a abuzurilor. E timpul ca vocea copiilor sa fie auzita si respectata, iar tragedii precum cea a Kayden sau a familiei T. sa nu mai gaseasca nici macar ecou pe meleagurile romanesti.

Condamnarea nedreapta a sotilor T. din Oradea nu este doar o pata de rusine pe obrazul justitiei romane, ci si un apel urgent la actiune. Trebuie sa ne asiguram ca vocea copiilor este auzita si protejata, ca legea serveste dreptatea si nu interesele personale sau de grup. Este timpul sa punem capat abuzurilor si sa construim un sistem judiciar demn de numele sau, in care fiecare copil sa se simta in siguranta si protejat.

articolul neanonimizat il puteti citi pe Corectnews.com