”Legile justitiei” par a acapara, din nou (aparent pe fondul intentiei directe, calificate prin scop, a unora), discutiile referitoare la subiectul ”Justitie”.

Iar aceasta este o imprejurare cel putin regretabila, in conditiile in care REALELE PRIORITATI ale ministrului si ministerului de resort ar trebui sa fie identificarea si promovarea unor SOLUTII la REALELE probleme din sistem (in raport de care se ”aude” insa doar o ”tacere asurzitoare”).

NU auzim nimic, fie si la nivel de principiu, despre nevoia stringenta ca justitia sa NU mai fie tarata in mizeria discursului politic manipulator si ticalos, despre militarea ferma impotriva reimplicarii “serviciilor” in activitatea de urmarire penala si in insasi activitatea de infaptuire a actului de justitie si despre respectarea deciziilor definitive si general obligatorii ale Curtii Constitutionale (intr-un stat de drept, derapajele (din partea cetatenilor, a oamenilor politici si (mai ales) a magistratilor) in acest sens sunt de nepermis!).

NU auzim nimic despre pasi concreti in sensul realizarii ”Cartierului Justitiei” – prin identificarea surselor nationale si internationale de finantare, stabilirea unui calendar ferm pentru finalizarea demersurilor administrative si pentru construirea efectiva a acestuia). Sau macar despre renovarea/consolidarea/modernizarea treptata a spatiilor in care functioneaza instantele si parchetele (nu stiu cati dintre ultimii ministri ai justitiei au fost personal prin sediile de instante sau de parchete, pentru a percepe in mod direct problemele de infrastructura din sistem).

NU auzim nimic despre solutiile imediate pentru acoperirea dificitului MARE de personal din instante si parchete, in raport de incarcatura de dosare/judecator/procuror (situatia fiind ingrijoratoare si la nivel de personal auxiliar).

NU auzim nimic despre principiile si modalitatile procedurale efective prin care in functiile de conducere ale parchetelor de nivel inalt (si la unitatile specializate ale Ministerului Pubblic deopotriva) ajung DOAR cei mai buni procurori, in urma unei proceduri de selectie transparente si obiective, in care avizul sectiei de procurori a CSM sa fie respectat (discutia fiind valabila si la nivel de instante de judecata). Spre exemplu, este de notorietate faptul ca exista inca, la nivel de parchete specializate, procurori care NU au vechimea necesara pentru a functiona la aceste unitati ale Ministerului Public, promovati DIRECT (inclusiv/mai ales) de la parchete de pe langa judecatorii, unde NU au gestionat vreodata dosare cu o complexitate ridicata (atat in raport de competenta functionala, dupa materie si dupa calitatea persoanei, cat si de volumul efectiv de probatoriu al respectivelor dosare) si unde NU aveau/NU puteau dobandi/acumula o specializare in infractiuni precum cele prevazute si pedepsite de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie.

NU auzim nimic in legatura cu regandirea din punct de vedere legislativ a dreptul de pensionare anticipat al judecatorilor si procurorilor (care ar trebui acordat doar in anumite situatii exceptionale, pe baza unor principii si conditii prealabile), cu consecinta mentinerii in sistem a profesionistilor (pentru asigurarea unui act de justitie si de urmarire penala eficient si performant). La fel cum inca NU a fost interzisa (se tot identifica ”portite”) delegarea judecatorilor/procurorilor in ORICE functii/demnitati publice (in conditiile evidente in care prin aceste delegari opereaza o modificare efectiva a naturii activitatii/muncii specifice).

NU auzim nimic in legatura cu digitalizarea justitiei, in legatura cu implementarea cu celeritate a unor masuri prin care cetateanul (ca beneficiar real si final al actului de infaptuire a justitiei) sa aiba, spre exemplu, acces electronic la dosar, sa primeasca tot electronic hotararile judecatoresti pronuntate in cauzele in care este parte, etc.

NU auzim nimic despre lupta ferma, concreta si rapida impotriva criminalitatii organizate si a coruptiei reale. Simpla enuntare a ”determinarii” personale/institutionale in a ”continua politica de sustinere a institutiilor anticoruptie si anticrima organizata” echivaleaza cel mult cu abordarea ”urmarim cu atentie si ingrijorare”...

NU auzim nimic (sentimentul public fiind ca nici nu se doreste acest lucru!) despre o consultare reala si obiectiva a tuturor entitatilor (asociatii) ale judecatorilor si procurorilor in legatura cu problemele structurale din sistem, pentru a intelege in mod amplu si real aceste probleme (consultarea continua doar a unora dintre aceste entitati (si mai ales in contextul discutiilor publice referitoare la promovarea unor proiecte de modificare si completare, spre exemplu, a ”legilor justitiei”), este de natura sa vulnerabilizeze, progresiv si iremediabil, insasi Justitia, in ansamblul ei).

NU auzim nimic despre elaborarea si adoptarea unor modificari legislative care sa implementeze deciziile definitive si general obligatorii ale Curtii Constitutionale si care sa transpuna la timp si in mod corespunzator legislatia europeana in cea nationala.

NU auzim nimic despre pasi concreti (cu stabilirea de obiective graduale, pe etapa), realizati intr-un deplin consens politic national, in legatura cu promovarea acelor modificari legislative care sa genereze ridicarea MCV (intrevederile ”de raport” cu diferiti ambasadori NU vor genera atingerea acestui obiectiv)…

Si lista obiectivelor REALE in legatura cu care se ”aude” doar o ”tacere asurzitoare” dinspre ministrul si ministerul de resort este lunga...