Razboiul dus de ani intregi impotriva magistratilor romani nu va avea decat pierzatori, avertizeaza Codruta Chindea (foto), fosta procuroare la Sectia de investigare a infractiunilor din justitie (SIIJ), intr-un comentariu trimis catre Lumea Justitiei miercuri, 4 octombrie 2023, in care denunta propaganda pentru taierea salariilor si pensiilor de judecatori si procurori, propaganda sustinuta puternic fie ca este vorba despre politicieni sau jurnalisti.

Expunandu-si parcursul profesional si mai ales greutatile prin care a trecut, Codruta Chindea – pensionata in 2021 – atrage atentia ca multa vreme magistratii au avut salarii mici, sub limita decentei, guvernantii neindexandu-le cu inflatia. Si chiar daca judecatorii si procurorii isi castigau drepturile salariale in instanta, Executivul amana pana la Sfantul Asteapta plata acestor drepturi.

Ca si cum nu ar fi fost de ajuns, Guvernul a avut de-a lungul timpului bani pentru alte categorii de bugetari, in timp ce magistratii au fost neglijati, chiar daca efortul financiar este mai mic pentru salariile si pensiile judecatorilor si procurorilo decat pentru veniturile celorlalte tipuri de bugetari, explica Chindea.

Nu in ultimul rand, fosta procuroare SIIJ trateaza problema prescriptiei, subliniind ca nu este nicidecum vina magistratilor ca Guvernul si Parlamentul au lasat ani intregi nemodificat Codul penal, chiar daca prima decizie a Curtii Constitutionale privind prescriptia a fost data inca din 2018. Asadar, nu are nicio logica indarjirea politicienilor de a arunca vina pe judecatori si procurori pentru valul de dosare inchise pe prescriptie, incheie Codruta Chindea.

Prezentam intregul comentariu al fostei procuroare de la sectia speciala:

„Buna ziua!

Ceea ce scriu ar putea fi incadrat ca un drept la replica.

Chindea Codruta este numele meu si sunt un fost procuror, magistrat pensionar, care nu mai accepta, fara replica, sa fie catalogat nefondat in sfera negativa a societatii.

Constat, inca de pe vremea cand nu era oportun sa-mi exprim public convingerile, ca acest blam public privind magistratii continua si devine tot mai acid, astfel incat sa ma determine sa simt ca nu ar fi deosebit de onorabil sa imi declin calitatea avuta. Aceasta este mahnirea anterioara revoltei care incepe sa se infiripe in sufletul meu curat.

Am decis sa imi exprim, ca orice cetatean, nedreptatea care simt ca mi se face. Nu doar mie, de altfel, ci majoritatii colegilor magistrati, activi si pensionari.

Nu stiu nici daca se vor citi cele ce le voi scrie ori daca voi fi stigmatizata, denigrata, insa este bine sa faci ceea ce consideri ca este corect.

Incep prin a arata ca nu am avut parinti instariti ori cu studii superioare. Ei nici nu au avut posibilitatea sa faca aceste studii.

M-am angajat de la 18 ani, am fost muncitor in fabrica, am fost si contabil si am urmat cursuri fara frecventa la Facultatea de Drept din cadrul Universitatii Babes Bolyai din Cluj-Napoca. Dupa absolvire, am dat examen pentru intrare in magistratura. Nu am primit repartitie, totul am obtinut prin multa munca si am trecut prin focul examenelor. Aveam mai mult de 7 ani de munca in diverse medii cand am fost numita procuror. Aceasta meserie mi-am dorit-o de la momentul la care am hotarat ce vreau sa fac in viata.

Se spune ca nu poti fi un bun magistrat daca nu simti pasiune, iar eu aveam aceasta pasiune. Din acest motiv, nu mi-a fost greu sa accept interdictiile si nu m-am plans de conditiile de munca si de tot ce implica functia de procuror.

Am fost mereu constienta de menirea mea. De aceea, mi-am facut datoria in asa fel, incat sa fiu linistita si multumita de rezultatele muncii mele. Cu toate acestea, in anii de munca, am fost de cateva ori subiect de presa si am realizat ca nu trebuie sa pun la suflet tendentiozitatea unor texte, deoarece asa este in Romania: doar prezentarile negative atrag audienta mai mare. Nu recunosteam in text speta ori imprejurarile ei – atat de trunchiat se prezenta.

Am fost, de asemenea, educati sa fim ponderati, sa ne facem meseria fara a astepta aprecieri, sa fim modesti, fermi si nu prea vizibili.

Cand mi-am inceput activitatea ca procuror, aveam salariul mai mic decat un subofiter din Jandarmerie, insa responsabilitatea, interdictiile si programul unui magistrat. Aceasta nu a contat. M-au ajutat parintii sa imi platesc chiria. Atunci se deconta doar in anumite conditii si nu le indeplineam.

Am avut o crestere salariala spre un salariu decent la vremea respectiva. Apoi, timp de 10 ani, nemaifiindu-ne aplicata nici o ordonanta de guvern ce viza o crestere cu nivelul inflatiei pentru salariile bugetarilor, puterea de cumparare a salariului a scazut din nou. Majoritatea colegilor aveam credite pentru cumparare de locuinte / masina, iar dupa plata ratelor, daca se strica in casa o baterie de la chiuveta, intram pe minus pe card ca sa o schimbam. Aceasta in contextul in care erau date ordonante care ar fi trebuit sa ne fie aplicate, dar nu se facea, noi fiind 'speciali', asa cum ne spuneti acum; doar ca atunci eram in alta abordare. Asa a inceput periplul prin instante, avand si noi drept de petitionare, ca orice cetatean.

Cand, dupa ani de judecata, s-au recunoscut drepturile noastre la un salariu decent, ne-am blocat in executarea acestor hotarari. Din anul 2007, s-a esalonat, prima data pentru un an si jumatate, ulterior revenind cu o noua ordonanta care a esalonat platile pe 5 ani, incepand din anul urmator, astfel ca se totalizau 8 ani pentru executare. In acesti ani, s-au cerut dobanzi, s-a actionat pentru alte ordonante ce nu s-au aplicat, iar abia dupa 9 ani a fost recunoscut si pus in plata un drept castigat. Restantele s-au acumulat. Daca se achitau, nu curgeau dobanzi / inflatie. S-a creat un cerc vicios care ne-a pagubit pe noi, magistratii, insa in acei ani nu se spunea nimic in mass media. Aveam salarii sub decenta, nu eram vizibili, nu fusese deranjat politicul.

Acum suntem blamati pentru drepturile restante, pentru pensiile mari pe care le avem, pentru ca am iesit prea tineri la pensie. Legea ne-a permis. Noi nu eram putere legislativa. Totdeauna, chiar daca criticam legea, ca magistrat, am respectat-o. Aceasta inseamna autoritate. Insa acum este o dubla masura, respectiv una este speciala pentru noi.

Am iesit la pensie impinsi si de legislatia oscilanta. Nu mai aveam incredere in legislativ. Pensia mai mare decat salariul este rezultatul modificarilor legislative fara viziune in concretul rezultatului vizat. Nu l-am urmarit noi, magistratii. Nu inteleg care este culpa magistratilor si de ce blamul cade asupra lor, si nu asupra celor cu adevarat culpabili.

Aveam aproape 33 ani de munca la iesirea la pensie si varsta de peste 51 ani si jumatate. Cred ca nu este de criticat ca dupa 25 ani de magistratura vrei sa te dedici familiei pe care ai neglijat-o in mare parte in toti anii. Dormeam cu telefonul la cap, ieseam din casa in maximum 10 minute cand era un eveniment, aveam week-end doar cand nu eram de serviciu la interventie, stiam cand plec, nu si cand revin in sanul familiei, imi cenzuram comunicarea. Insa simteam mandrie in fata rezultatelor. Ma obisnuisem si se obisnuise si familia mea, astfel ca nu ma mai deranja ca nu puteam participa la multe evenimente, ca uneori nu putea fi locul meu acolo. Cand aveam o invitatie care implica socializare, aveau intaietate intrebarile despre anturaj si apoi locatie. Refuzurile multiple nu m-au frustrat, pentru ca imi respectam statutul. Devii putin inabordabil, prea susceptibil si mai putin comunicativ, iar aceasta nu te face atractiv social. Mi-am asumat toate acestea si nu am simtit povara lor, nu am avut niciun fel de asteptari in afara de respectarea legii. Acum constat insa ca respectarea legii in ceea ce ne priveste atrage oprobriul. Mass media prezinta de multe ori trunchiat ori cu tendentiozitate o problematica ce nu este nici pe departe inteleasa.

Deranjant este ca nicio persoana cu autoritate in domeniu nu prezinta in mass media realitatea obiectiva. O parte din adevaruri sunt astfel prezentate, incat se transpun in altceva, criticat.

Ma simt neindreptatita sa vad si sa aud zilnic in mass media cum este terfelita imaginea justitiei si a noastra, ca reprezentanti ori fosti reprezentanti, care ne-am dat prinosul pentru infaptuirea ei. Este foarte adevarat ca nu exista padure fara uscaturi, ca si printre magistrati pot exista caractere mizere. Nu se da niciun examen care sa evidentieze puterea de caracter in niciun domeniu. Exista si erori, nu exista oameni perfecti si nici perfectiune. Orice subiect de presa este prezentat in asa maniera, incat sa conduca tot la blam al organelor statului. Nimeni nu va mai avea astfel incredere in autoritate, iar atunci tot cetateanul pierde.

Imi vine sa spun ca 'nu este dracul atat de negru' cum se prezinta, dar se pare ca suntem un popor cu atractie la subiectele 'in negru'. De asemenea, analisti fara vreo pregatire in domeniul justitiei, insa deosebit de vocali, prezinta deformat subiecte legate de justitie in studiouri de televiziune.

Revin la mine si spun cu toata increderea ca imi merit pensia decenta si ar fi super daca si celelalte categorii ar avea pensii la fel. Nu trebuie sa mergem pe premisa 'sa moara si capra vecinului'. Mai bine sa avem aspiratii in sensul sa avem cu totii turme de capre.

Fiecare meserie are greutatile ei, insa eu sunt constienta doar de ceea ce am intampinat si imi analizez raportat la aceasta meritul.

Aveam interdictii, nu am participat la foarte multe evenimente sociale, mi-am indepartat amici care au intrat in conflict cu legea, desi prietenii trebuie sa ii sustii la necaz, mi-am cenzurat comunicarea, nu frecventam anumite locatii, pentru a nu atrage suspiciuni, dar cel mai important este ca deseori a trebuit sa imi neglijez familia. Nu aveam un program de munca decat oficial, fiind la dispozitie de cate ori era nevoie. Periodic aveam salarii ce nu permiteau un trai decent, insa mi-am facut datoria cu pasiune, nu m-am lasat afectata de nimic.

Cand am actionat pentru drepturile noastre, ca orice cetatean, am fost imediat etichetati negativ, conform celor doua masuri despre care spuneam ca se utilizeaza in mass media: una pentru noi, alta pentru restul lumii.

Daca s-ar spune adevarul, probabil subiectul s-ar incheia si nu ar mai fi atractiv pentru audienta, astfel ca se practica o analiza continua a subiectului din maximum de abordari negative.

Adevarul ar putea sa il prezinte cei cu autoritate in domeniu, insa se pare ca nu exista interes.

Din acest asediu asupra justitiei nu poate castiga nimeni. Cetatenii isi pierd increderea si nu au astfel vreun castig, iar statul de drept nu are cum sa fie in castig, atata timp cat trebuie respectate toate cele trei puteri, inclusiv cea judecatoreasca. Legislativul, neavizat de justitie, a dovedit ca ofera doar legi contrare legii fundamentale.

Pe de alta parte, financiar analizand, multe categorii de bugetari si-au castigat recunoasterea drepturilor in justitie. Aceste categorii insumeaza o multime de oameni si chiar daca sumele individuale sunt mai mici, efortul bugetar pentru acoperirea lor este mult mai mare decat pentru drepturile magistratilor, care sunt in numar mic. Ca o inechitate de subliniat este si faptul ca pentru celelalte categorii, mult mai numeroase ca si personal angajat, s-au gasit fonduri si s-au achitat transele drepturilor restante pentru anul 2023, pentru magistrati insa nu. Drepturi conferite de legi organice nu sunt deloc respectate, sunt doar stipulate ca atare. Si, ca o interpretare morbida, unele drepturi se pot acorda 'specialilor', ca exceptie, doar in caz de deces.

Totodata, sunt o serie de conditii neindeplinite de stat pentru primirea banilor europeni, insa se puncteaza doar in ce priveste pensiile magistratilor.

Nu sunt bani pentru plata drepturilor magistratilor, insa exista pentru orice altceva, pentru ca, in final, deficitul major sa fie pus tot in seama magistratilor. Este hilar sa gasesti vinovatul universal in justitie. De asemenea, sunt o serie de bugetari, inclusiv parlamentarii care au venituri mult mai mari, fara a fi subiect de presa.

Magistratii au ajuns sa fie considerati vinovati si in cazul in care a fost sanctionat legiuitorul de catre CCR pentru ca nu a intervenit legislativ mai multi ani, astfel ca fiind obligati sa aplice prescriptia unor fapte dovedite indubitabil, au fost lasati nepedepsiti multi vinovati, care ulterior au pozat in victime ale justitiei. Nici modificarile legislative favorabile celor care au incalcat legea nu au scutit de a fi acuzati de abuz tot magistratii. Tot raul s-a concentrat pe justitie, au fost scoase in evidenta si extrapolate doar aspectele negative. Nu s-a retinut ca decaderea justitiei se datoreaza legislativului in primul rand.

Se pare ca mass media, sub aparenta independenta, a devenit un instrument de manevra guvernat de subiecte tratate in mare parte trunchiat, in interes partinic.

Este de dorit ca in mass-media sa se spuna adevarul in mod obiectiv si corect, fara inechitati si tendentiozitate”.