Motto: Autoritatea de lucru judecat nu poate fi recunoscuta in cauzele in care legea a fost nesocotita. In astfel de cazuri, legalitatea primeaza si trebuie restabilita, ca manifestare a unei puteri judecatoresti autentice.

Pentru ca marti, 2 februarie 2021, la Inalta Curte de Casatie si Justitie este stabilit termen pentru judecarea contestatiilor in anulare formulate in speta ”Robert Rosu” (”Ferma Baneasa”), fara sa antamez chestiuni din cadrul acesteia, am gasit potrivit sa impartasesc cateva ganduri despre ”autoritatea de lucru judecat”, asociata hotararilor judecatoresti definitive, in contrapondere cu principiul legalitatii.   

Printre multele elemente de tezaur juridic, romanii ne-au lasat mostenire adagiul res iudicata pro veritate habetur, care se refera la unul dintre efectele importante ale hotararilor judecatoresti definitive, exprimand ideea ca „lucrul judecat este considerat (se prezuma) ca exprima adevarul”.

Cu alte cuvinte, chestiunile de drept sau de fapt (lucrurile) judecate definitiv nu mai pot fi reevalute in alte procese (cauze judiciar), din perspectiva relevantei lor, deoarece raporturile sociale trebuie sa se bucure de stabilitate.
In procesele contemporane, justitiabili au de multe ori averea, libertatea etc., adica destinul lor, in mainile judecatorilor, acestia din urma fiind chemati si, totodata, obligati sa infaptuiasca actul de justitie. Pentru aceasta misiune sociala extraordinara, judecatorilor nu le este permis sa aiba spirit justitiar, sa fie manati de ura sau sa fie stapaniti de prejudecati, ci trebuie sa posede capacitatea de a se lasa in mersul procedurilor, coordonand derularea acestora in conformitate cu legea, urmand ca la final, cantarind cu responsabilitate situatia de fapt si de drept, sa emita hotarari in functie de ceea ce glasuiesc probele cauzei, iar apoi sa le motiveze convingator (cat mai aproape de sau chiar in momentul pronuntarii).

Din perspectiva importantei sale pentru sistemul judiciar, autoritatea de lucru judecat apare ca o regula de baza a procesului penal sau civil postmodern. La fel ca orice regula trecuta prin testul timpului, si autoritatea de lucru judecat este insa susceptibila de abateri ori derogari, justificate de faptul ca adevarul stabilit printr-o hotarare judecatoreasca trebuie sa reflecte cat mai fidel realitatea, iar modalitatile prin care se ajunge la adevarul prezumat sa fie insotite de garantiile care confera incredere in actul de justitie.

Procesul judiciar, ca mijloc in cadrul caruia se infaptuieste justitia, este una dintre cele mai importante creatii ale omului, intrucat acesta se constituie intr-o alternativa rezonabila la rezolvarea arbitrara a conflictelor existente in societate. Oamenii trebuie sa aiba incredere in justitie, iar fara respectarea legii increderea aceasta se pierde.
Istoria a demonstrat ca regulile de baza ale procesului judiciar au nevoie de corectii, exceptii. Nici regula autoritatii de lucru judecat nu este exclusa de la necesitatea unor corectii. Dimpotriva, res iudicata ... este in mod semnificativ atenuata si relativizata prin sistemul cailor extraordinare de atac. Intr-adevar, ca orice activitate umana, si activitatea judiciara poate fi derulata cu incalcarea legii si astfel legiuitorul pune la dispozitia persoanelor afectate de nelegalitati mai multe cai extraordinare de atac (recurs in casatie, revizuire sau contestatie in anulare).
Reglementarea cailor extraordinare de atac a fost determinata de existenta unor cazuri de erori judiciare sau de incalcarea unor dispozitii legale ce reflecta transpunerea in legislatie a unor principii recunoscute in statul de drept, menite sa garanteze principiul legalitatii. Legalitatea este pana la urma transpunerea intocmai a legii in realitatea sociala.

A nu permite indreptarea unei erori judiciare sau a nu accepta restabilirea legalitatii echivaleaza cu pervertirea ideii de justitie, intrucat aceasta virtute atat de importanta – justitia – trebuie sa fie nu numai distribuita, ci si respectata, mai exact sa se bucure de increderea societatii.
Admiterea faptului ca o hotarare judecatoreasca definitiva a fost precedata de incalcari ale legii, urmata de restabilirea legalitatii nu este un semn de slabiciune, cum s-ar grabi unii sa spuna, ci supremul semn al unei puteri judecatoresti autentice. 

Respectul pentru actul de infaptuire a justitiei este un element de esenta al acesteia, deoarece o hotarare judecatoreasca este nu numai un moment uman relevant, dar si o lectie de viata pentru intreaga societate. Hotararea este acceptata si, ulterior, respectata de justitiabili daca este bazata pe realitatile cauzei, fiind conforma cu regulile care conduc la pronuntarea acesteia.