Novac Djokovic a cucerit multe trofee la viata lui, insa cel mai valoros si mai stralucitor este ultimul: inimile a milioane de oameni.

Este trofeul castigat intr-o finala crancena si epuizanta, dramatica si spectaculoasa deopotriva, in care el a invins nu rivalii care l-au provocat o cariera-ntreaga, ci balaurul cu sapte capete care a urmarit sa-l deposedeze de atuurile lui cele mai pretioase: amintirile personale, demnitatea, libertatea, curajul si principiile de viata.

Mingea de meci valorificata de Nole in aceasta finala este un raspuns simplu si taios la o intrebare tremuranda si apasata de greutatea propriei gravitati, lansata ca resemnat ultimatum, fara vlaga si fara speranta. Chestionat daca isi asuma sa absenteze de la viitoare mari turnee care l-ar putea incorona drept cel mai faimos tenismen al tuturor timpurilor, Novak a raspuns clar si fara ezitare: da, imi asum! Si a explicat ca daca pretul pentru participarea la aceste celebre competitii si pentru sansa de a cuceri noi lauri este acceptarea unor proceduri medicale in contra vointei si principiilor sale, nu, nu este dispus sa suporte un asemenea (dis)pret^[1].

Cum era de asteptat, atitudinea ferma a tenismenului sarb a starnit numeroase atacuri si critici, dar si un imens val de simpatie in lumea intreaga.

Pana sa ma alatur galeriei simpatizantilor, sunt foarte tentat s-o iau avocateste, punct cu punct, si sa raspund diverselor acuzatii adunate intr-un voluminos rechizitoriu. Tentatia e mare, pe masura maretiei cauzei, dar ma-ncoltesc tot felul de temeri legate de riscurile risipirii in detalii, pagube colaterale. Le-as inventaria macar succint, incepand cu cele mai absurde si mai dure si incheind cu cele mai „sofisticate”.(1) Dupa acest inventar, m-as concentra pe punctul de pe i.(2)

1. Daca ar fi s-o iau cronologic, de exemplu, primele acuzatii care i s-au adus sunt legate de expeditia lui la Melbourne si de pretinsele iregularitati procedurale relative la regimul vizelor si permiselor medicale. Nu am calificarea necesara sa evaluez in neo-dreptul australian asemenea vicii procedurale, dar nu-mi pot reprima stupoarea in fata motivului final al expulzarii: argumentul ministrului de interne Hawke, care a cerut trimiterea lui Novak inapoi acasa pentru ca ar fi o potentiala sursa de alimentare a „sentimentului anti-vaccin” in comunitatea locala^[2]. Daca „alimentarea de sentimente comunitare” este motiv de expulzare din tara a unui om, iar refuzul de a te lasa injectat cu o substanta experimentala vine dintr-un anume „sentiment”, atunci in tara aia n-ar trebui primiti decat cei capabili sa faca fata vamuirilor de afecte si uiumului pentru umori.

Pe urma, cum sa raspunzi in fata mitocaniilor unui „star” precum Howard Stern, care a cerut si expulzarea lui Nole din „fucking lumea sportului” pentru ca ar fi un nenorocit si o scursura (un „fucking nut”, un„fucking dummy” si-un„fucking asshole”)?^[3] Doar ignorand-l, evident.

Apare, apoi, acuzatia ca intreaga atitudine a lui Djokovic este susceptibila sa genereze tulburari sociale si ca, desi el nu se declara militant „anti-vaccin”, pozitia lui ar putea alimenta ideologiile de extrema-dreapta (sic!)^[4]. Nu, nici asemenea piatra, aruncata-n balta de un nebun, nu merita luata in seama si orice contraargumente n-ar fi decat margaritare pentru porci.

Intr-o abordare care se vrea mai „concilianta” si mai „inteleapta”, autoritatile ar avea datoria sa respecte optiunea sarbului, dar sa explice lumii ca el greseste flagrant, ca, in ciuda celebritatii lui, nu poate fi luat drept model, ca, desi se declara deschis la minte, nu trebuie crezut si ca, nu-i asa?, decizia lui nu face nici cat o ceapa degerata, de vreme ce „vaccinurile anti-covid sunt extrem de sigure („extremely safe”), mult mai de incredere decat anticorpii generati de infectare sau reinfectare”^[5]. In fata unei asemenea abordari, nu-mi ramane decat refugiul intr-un exercitiu de imaginatie: cum ar fi fost de elogiat si omagiat si slavit si promovat Nole daca s-ar fi declarat „pro-vaccin”, in linie cu alte „celebritati” care si-au facut selfie cu seringa-n umar^[6].

In acord cu obiectiunile de mai sus pare sa fie si pozitia oficialitatilor britanice dupa publicarea interviului acordat de Nole postului BBC. Doar ca ea este condimentata si cu un plus de sarcasm asigurat de interventia ministrului sanatatii: „E foarte interesant ca domnul Djokovici e ok in ceea ce priveste vaccinarea spectatorilor si a fanilor sai, insa refuza vaccinul in ceea ce il priveste pe el […] Datorita vaccinurilor (sic!), turneele de tenis au fost reluate, fapt care ii permite sa joace tenis si sa castige milioane de pe urma acestui sport”.^[7] Mda, nu-i prea mult de comentat… Doar de mentionat, en passant, ca Djokovic n-a incurajat si nici n-a descurajat spectatorii sau fanii sa se „vaccineze”, ca turneele de tenis au fost reluate nu gratie „vaccinurilor”, ca referinta la „milioanele castigate” se vrea un element al comparatiei cu salariile sarmanilor „vaccinati” si-un magnet al antipatiei acestora, dar, in realitate, e o figura retorica foarte ieftina si ca, in general, „demonstratia” ministrului britanic este un sofism cap-coada^[8].

In fine, inchid inventarul cu o abordare „rafinat-filosofica”, o analiza care nu putea veni decat de la o publicatie de anvergura lui The New York Times. Potrivit prestigioasei reviste, starul sarb s-a plasat in centrul celei mai fierbinti dezbateri a „pandemiei”, „individualism vs. comunitate, stiinta vs. vrajeala” („individual versus community, science versus quackery.”), iar prin aceasta optiune si-a cam taiat craca de sub picioare („has done potentially irreparable harm to his own image”)^[9]. Nu se prea intelege de unde si pana unde refuzul cuiva de a recurge la proceduri medicale este un gest antisocial si nici cum o asemenea decizie ar fi o dovada de obscurantism (asta cu atat mai mult cu cat „stiinta” insasi nu poate oferi adevaruri infailibile pe subiect, fiind, mai degraba, dominata si invadata de analize, studii si statistici – toate „stiintifice” – care probeaza gradul redus de risc asociat acestei viroze, lipsa de eficacitate a masurilor de „protectie” impotriva ei, precum si numeroasele efecte adverse extrem de nocive ale „vaccinurilor”^[10]). In plus, potrivit celebrei publicatii americane, optiunea medicala a lui Djokovic poate fi pusa si pe seama unor „derapaje” emotionale: fiind „cam prea legat” de „spiritualitate”, a cam luat-o pe-aratura („he was always a little too into “spirituality”, and this is now leading him astray”). Subiect consistent, bun de folosit ca punte catre ceea ce eu gasesc ca este miezul intregii dezbateri: pretinsa „vulnerabilitate” a sarbului in ochii detractorilor, calcaiul lui Ahi(No)le.

2. Nu, n-o sa folosesc teza pretinselor excese ale lui Novak din zona „spiritualitatii” drept pretext pentru schimbarea macazului. Voi reveni la ea cat pot de repede. Nu inainte insa de-a face, cu ingaduinta dumneavoastra, o mica halta in gara presei romanesti. O sa vedeti ca oprirea asta este foarte relevanta si-mi va da energia pentru intoarcerea la chestiunea „spiritualitatii”.

Asadar, intr-un recent text intitulat „Sclavi imperiali, icoane cat peretele si pa restrictii”, un cunoscut analist local sustine ca decizia campionului sarb de a nu se „vaccina” nu trebuie redusa la dimensiunea ei medicala, ci trebuie privita intr-un context mult mai larg: „Nu-mi vine sa cred – zice specialistul nostru – ca problema lui Djoković e doar corpul sau si vaccinul. E un tip inteligent, nu prea are cum sa creada ca vaccinul i-ar putea face mai rau decat boala covid […]. Si stie foarte bine ca niciun jucator din lume nu a acuzat efecte deranjante ale vaccinului.”^[11] Nu gasesc de cuviinta sa combat aceste presupuneri, pentru ca risc sa ma indepartez de la adevarata miza a dezbaterii. (In treacat fie spus insa, conform statisticilor oficiale, peste patru sute de sportivi injectati cu serurile experimentale s-au prabusit sau au decedat pe terenul de joc^[12] si, contrar celor afirmate de celebrul tenisolog, exista cazuri de efecte secundare grave ale acestor injectii si printre tenismeni^[13].)

Prin urmare, trecem peste intro si intram in miezul „enigmei”, explicatia ultima a „nesabuintei” tenismenului: „E posibil insa – continua analistul – ca atitudinea campionului sarb sa aiba radacini mai adanci: Djoković e mai mult decat antivaccinist, e antioccidentalist. Vaccinul nu e doar o substanta medicala, e o creatie a Westului. Am putut studia la scena deschisa nationalismul isteric, dezgustator, al rudelor sale apropiate, in cap cu tatal, care zbiara ca tot Occidentul putred comploteaza impotriva familionului Djoković si Serbiei. In conflictul Rusia vs. NATO-UE, Novak si ai sai sunt cu siguranta de partea Rusiei imperiale, slave si ortodoxe – n-am vazut icoane mai mari decat cele cu care s-a pozat acum Djoković alaturi de ierarhi ai bisericilor din Serbia si Muntenegru [icoane „cat peretele”, conform indicatiei din titlul articolului scris de reputatul analist – n.m.]. Un singur lucru ar mai fi de spus: ca si vaccinul, tenisul, pe care il practica de 30 de ani si care l-a facut pe Novak Djoković ce este, e o inventie a Occidentului, nu a Estului pravoslavnic…”

Carevasazica, in traducere: 1. Nole este mult prea inteligent ca sa ignore incontestabilele beneficii ale vaccinului, 2. Cu toate astea, isi suspenda inteligenta si se lasa dus de sentimente si umori, 3. Printre aceste porniri emotionale, la loc de cinste se afla „antioccidentalismul”, „nationalismul” si „spiritul ortodox” si 4. Orbit de atare patimi, el sta, impreuna cu „familionul”, de partea „Rusiei imperiale” si uita – cata lipsa de smerenie! – ca tenisul care l-a facut pe el om nu-i inventat de habotnicii estici, ci de rafinatii „westici”.

Citesc, traduc si recitesc si simt ca trebuie sa-mi ordonez gandurile, tentate s-o ia in tot soiul de directii. Nici nu prea stiu cu ce sa-ncep…

Intai, cu premisa esentiala: din cate am citit si-am urmarit eu, n-am vazut ori auzit ca Novak sa se declare „antioccidental”, sa aduca acuzatii sau vorbe grele „Westului” ori sa-si motiveze refuzul injectiei „anti-covid” pe argumente care tin de originea „ideologica” sau fizica a acestei injectii. Prin urmare, eticheta „antioccidentalist” pe care analistul nostru o lipeste pe fruntea lui Nole este – ca si-n cazul aceleia de „prea spiritualist” (voi reveni) – rezultatul unei speculatii menite sa mute atentia din jurul „vaccinului” si sa rastalmaceasca refuzul sarbului prin transferul fortat al motivatiilor sale intr-o cu totul alta zona decat aceea a liberului arbitru si-a bunului simt. Eee, las’ ca stim noi mai bine, antioccidentalistule, ne-am prins, se vede treaba ca nu-ti prea iese cu noi, mosule…

In al doilea rand, acuzatiile – implicite sau explicite, dupa caz – ca Nole si „familionul” sunt orbiti de „nationalism isteric si dezgustator”, ca „zbiara ca tot Occidentul putred comploteaza impotriva […] Serbiei” si ca ar fi impotriva NATO in cazul unui conflict militar ma lasa, din nou, fara grai si cu o multime de intrebari in cap. Intai de toate, in ceea ce-l priveste pe Novak, nu l-am auzit niciodata infierand Occidentul in bloc sau declarandu-se impotriva NATO, motiv pentru care nici eticheta de „nationalist isteric” nu i se potriveste. Dar, stau sa ma intreb, de dragul exercitiului argumentativ, chiar daca Nole ar fi avut – sa zicem – reprosuri sau acuzatii la adresa Occidentului si a NATO in relatia acestora cu propria-i tara, ce ar fi fost de neinteles la o asemenea atitudine, ori de ce ar fi fost ea atat de „dezgustatoare”? Sa-i pretindem cumva sa devina, brusc, amnezic si sa uite de noptile cand, copil de unsprezece ani, era trezit noapte de noapte, in apartamentului bunicului care-l adapostea, de zgomotul infernal al bombardamentelor NATO peste Belgrad?^[14] Sa taiem la montaj, ca incorecte politic, scenele – chiar de Nole povestite – cand petrecea, dormind pe el, ore in sir, in adapostul anti-atomic din subsolul blocului, schimonosit de spaima? Sau, poate, episoadele cand el invata minunatul tenis inventat de „West” intr-o piscina parasita si tot de „West” bombardata? Ori, de ce nu?, sa-l acuzam ca n-a laudat suficient armata vestica si Puterile Occidentale care, in ciuda „victimelor colaterale” ale bombardamentelor si-a batjocoririi dreptului international, au readus „pacea” si „democratia” in Serbia?!

Ajuns la acest punct, dau de alte intrebari… Oare sa fi uitat distinsul analist de exceptionalul sau articol numit „Trocul sangelui”, scris in timpul acelei imense tragedii europene (in aprilie ‘99) si-n care deplangea atat „cosmarul pe care il traieste un popor intreg la cativa kilometri de noi”, greu incercat de amploarea si cruzimea ofensivei NATO, cat si complicitatea lasa a autoritatilor romane si intelighentiei GDS care aplauda interventia militara impotriva vecinilor nostri?^[15] S-o dezice el oare astazi de fermitatea cu care combatea pretinsa justete a razboiului si de stupoarea care-l cuprindea in fata justificarii imixtiunii ca „act de civilizatie”? Zicea analistul:„14 spitale si 150 de scoli distruse – un act de civilizatie? 14 manastiri, biserici si cimitire ortodoxe, o biserica catolica si 7 muzee avariate – un act de civilizatie? 17 poduri, 9 cai ferate, 39 de uzine, 13 rafinarii, 4 complexe agricole, un milion de oameni ramasi fara apa curenta si 500.000 fara slujbe – un act de civilizatie? Daca asta este civilizatia NATO si-a profetilor ei carpato-danubieni, atunci eu ma declar pitecantrop”. Cum o reciti el, oare, astazi, vibrantul final al acelui text, necrutator rechizitoriu la adresa intelectualilor romani care au salutat, atunci, umilirea Serbiei: „Altfel, domnilor 'societate civila', nu veti face decat sa adaugati la blestemul inocentilor omorati in ‘89, pe al caror sange neimpacat s-a cladit vreme de zece ani o tara bolnava pana-n maduva, blestemul zecilor de mii de morti ai Iugoslaviei, pe al caror esafod nu se va putea inalta decat o Romanie cu sufletul otravit pentru un veac. O Romanie coplesita, oricate natouri si ueuri ar oplosi-o, de o singuratate fara sfarsit.”? Si, daca toate aceste emotionante strigate ale analistului nostru erau, la vremea aceea, sincere – si n-am nici un motiv din lume sa cred altfel -, iar revolta lui de roman suferind, una autentica – si n-am nici un motiv din lume sa cred altfel -, cum de am putea accepta ca amintirile acelor vremuri din sufletul unui sarb sunt urme de „nationalism isteric si dezgustator”? Si asta mai ales in conditiile in care sarbul nostru nu este fitecine…

Ci este copilul ramas marcat pe viata de lacrimile din ochii bunicului ce-l scula din somn in toiul noptii ca sa-l duca-n brate spre buncar, la adapost de bombardamente si care, la intoarcere, il captiva cu cea mai impresionanta tehnica de decojire si feliere a unui mar; pustiul care, cu geanta de tenis in spate, alerga printre ruine si gramezi de moloz ca sa-si caute un teren de antrenament; adolescentul care, framantat de suparare si de resentimente pentru toate suferintele indurate de el, de-ai lui si de conationali, a reusit, dupa un timp, sa faca un imens pas spiritual („spiritual”, exact asta-i termenul) si sa inteleaga ca unica lui solutie salvatoare este, asa cum insusi o marturiseste, impacarea cu acel trecut, mintea si sufletul deschise, iubirea si iertarea^[16]; campionul care declara ca iubeste tenisul „mai ales pentru energia pe care i-o da conexiunea cu copilaria si cu baietelul de patru ani care a pus pentru prima oara mana pe racheta”^[17]; adultul care astazi se considera pe sine si ii vede pe cei din jurul sau ca „parte a unui suflet divin”^[18] si care, intrebat despre recenta lui drama australiana, a preferat sa evite sentintele si judecatile: „Dumnezeu vede totul. Etica si morala, ca marete idealuri, sunt stelele care lumineaza inaltarea sufleteasca. Vocatia mea este una spirituala, a lor este prosperitatea materiala”^[19]; omul care, in 2011, primind cea mai inalta distinctie a Bisericii Ortodoxe Sarbe, Ordinul Sfantul Sava, a calificat-o drept „cel mai important titlu din viata lui” pentru ca, zicea el, „inainte de a fi sportiv, eu sunt un crestin ortodox”^[20].

Toate aceste experiente, suferinte, framantari, ganduri, convingeri si credinte l-au facut pe Novak marele erou al Serbiei si-al sportului mondial si, dupa ultima lui decizie, un simbol al luptei planetare pentru libertate si demnitate.

Pana la un punct, „analistii” si „specialistii” care i-au rastalmacit atuurile si motivatiile au dreptate: aceasta ultima decizie a campionului sarb are, intr-adevar, „radacini mai adanci”. Ele vin insa nu dintr-un lut politico-ideologic, „pseudo-stiintific” sau de „vrajeala”, ci dintr-un cernoziom extrem de roditor: spiritul uman, inaltator si liber.

Este suflul care, ne transmite Nole cu toata fiinta lui, il face nu anti- (vaccin), ci pro- (libertate), si-i da o stare de gratie incarcata de umanitate, bucurie, speranta si iubire. Da, este starea de inalta spiritualitate, mai bogata si mai intensa decat fericirea tuturor titlurilor, laurilor si Grand Slam-urilor lumii la un loc.

^[1] https://www.bbc.com/news/world-60354068;

^[2] https://www.insider.com/aus-minister-djokovic-could-foster-anti-vaccine-sentiment-2022-1;

^[3] „That f***nut Djokovic. What a f****** asshole.” … „The first I’ve heard of this guy is that he doesn’t want to get his vaccine. They should throw him right the f*** out of tennis. That’s it. Goodbye.” … „He added: You should be out of tennis. He doesn’t care about anyone else”

„Stay away from other people. That’s like saying smoking is a private decision. Well, that’s true. But don’t smoke in my face f***nut. What a dummy. Just a big dumb tennis player.”

„ If you wanna talk tennis, I’ll talk to you. Other than that, you should shut your mouth.” (https://www.express.co.uk/sport/tennis/1567836/novak-djokovic-news-tennis-vaccine-wimbledon-spt);

^[4] „While he may not want to be seen as someone actively campaigning against vaccination, the result of his actions are evident. Djokovic has already ensured he will be celebrated by such people and the far right” (https://www.theguardian.com/sport/blog/2022/feb/15/novak-djokovic-propensity-self-sabotage-defining-trait-tennis);

^[5] https://www.sciencemediacentre.org/expert-reaction-to-clips-and-coverage-from-the-bbcs-interview-with-novak-djokovic-including-discussion-about-covid-vaccines/;

^[6] https://people.com/health/celebrities-and-politicians-get-covid-19-vaccine-photos/?slide=72249175-4f49-4a15-bfb8-e6b3aa9409ca#72249175-4f49-4a15-bfb8-e6b3aa9409ca;

^[7] https://www.bbc.com/news/uk-60391876;

^[8] Un asemenea tip de atitudine zeflemitoare n-a fost singular in analiza cazului: https://www.republicworld.com/sports-news/tennis-news/novak-djokovic-mocked-by-irish-airline-with-were-not-an-airline-but-we-do-fly-jibe-articleshow.html;

^[9] https://www.nytimes.com/2022/01/15/sports/tennis/novak-djokovic-australian-open.html;

^[10] https://off-guardian.org/2021/09/22/30-facts-you-need-to-know-your-covid-cribsheet/;

^[11] https://republica.ro/sclavi-imperiali-icoane-cat-peretele-si-pa-restrictii;

^[12] https://www.globalresearch.ca/why-professional-athletes-collapsing-field/5771144;

^[13] https://www.tennismajors.com/atp/chardy-puts-his-season-on-hold-due-to-covid-vaccine-complications-501156.html; https://www.sportsmax.tv/other-sports/column1/tennis-other-racket-sports/item/92281-bencic-experiencing-severe-symptoms-after-becoming-latest-covid-19-positive-tennis-player;

^[14] https://www.bbc.com/sport/tennis/47284539;

^[15] C.T. Popescu, Trocul sangelui, in Romania abtibild, Editura Polirom, 2000, pag. 83-86;

^[16] https://www.youtube.com/watch?v=Av9j6yIh2nU;

^[17] https://www.youtube.com/watch?v=QVx687NZ5gE;

^[18] https://www.sportskeeda.com/tennis/news-novak-djokovic-i-consider-divine-soul;

^[19] https://www.infobae.com/aroundtherings/articles/2022/01/06/behind-the-scenes-understanding-novak-djokovic/;

^[20] https://www.theamericanconservative.com/articles/theyre-not-djoking/

preluare de pe blogul avocatului Florentin Tuca