Condamnarea liberalului Tudor Chiuariu a fost un soc pentru multi. Nu pentru toti, dar in mod sigur pentru cei care judeca faptele cu justa masura.

Juristi sau nu, profesionisti sau diletanti, implicati politic sau doar spectatori, prieteni sau dusmani, toti au fost aproape debusolati dupa aceasta decizie. Ea a aratat in fond ca, daca acest om a fost condamnat pe nedrept, la cei care exista indicii putine de vinovatie, nu vor mai avea nicio sansa. A fost un semnal indubitabil. Nimeni nu a retinut mare lucru din acest dosar, dar nici nu aveai ce sa retii. Daca intrebi 9 din 10 romani despre acest caz, iti vor spune ca a fost instrumentat politic. Pentru ca politic e de la un cap la celalalt. Am fost consilierul lui Tudor Chiuariu de la 23 de ani, cand multi dintre cei de varsta mea, fara a le subestima in niciun fel meritele, nici nu stiau bine care e diferenta dintre Guvern si Parlament. Nu intrasem in viata mea intr-un sediu de partid, nu aveam nicio legatura cu vreun grup sau organizatie politica. Am fost alaturi de acest om pe parcursul a patru ani plini. Patru ani in care Romania a aderat la UE, a cunoscut cea mai vertiginoasa crestere economica din istoria sa, patru ani in care viitorul a fost viitor si nu un morman de iluzii pierdute. Cine este interesat, poate sa citeasca rapoartele Comisei Europene din 2005, 2006 sau 2007 pentru a vedea ce spuneau expertii OLAF despre institutia construita de Chiuariu din neant - DLAF, despre performantele sale absolut remarcabile. Ce spunea Barosso, ce spuneau comisarii europeni pentru antifrauda despre acest tanar admirabil dintr-o tara care obisnuise UE cu furtul banilor UE, lentoarea, lipsa de atitudine. Daca acest om era corupt, de ce sa construiasca cel mai inteligent si mai eficient sistem antifrauda din Europa? Daca acest om facea legi nedrepte si semna penal, de ce ar mai fi construit cel mai suplu si mai dinamic instrument antifrauda dintre statele candidate?

Daca acest om ar fi lucrat impotriva propriei tari, de ce ar fi informat OLAF despre fraudele produse de diversi baroni locali sau politicieni?

Daca Tudor Chiuariu ar fi fost un infractor, nu era mai simplu sa opresti investigatiile, sa blochezi dosarele, sa transformi DLAF intr-un vehicul de negociere politica, asa cum au facut unii procurori din DNA si unii judecatori de la Inalta Curte?! Mai mult, Chiuariu a infiintat Agentia Nationala de Integritate. Daca erai corupt, mai creai ANI?

Daca erai corupt, nu veneai si spuneai Parlamentului ca e mai simplu sa-i reduca atributiile (cand el le-a largit), puneai proiectul intr-un sertar si iti vedeai de drum? Chiuariu a facut din infiintarea ANI propriul lui proiect, a lucrat cu profesionisti la coduri si multe altele. Inclusiv, legea care despagubeste fostii detinuti politici sau actul normativ care impiedica blocarea proceselor pe exceptii de neconstitutionalitate. Din nou, mergeti si intrebati oamenii din sistem si veti vedea ca mandatul lui de 9 luni a fost cat pentru ani intregi. Chiuariu a promovat in institutiile pe care le-a condus zeci de tineri, care astazi sunt profesionisti remarcabili in institutii romanesti si mai ales in afara tarii. Unii activeaza la OLAF sau Parlamentul European, altii in corporatii britanice sau germane. De ce a facut acest lucru? Pentru ca vedea in fiecare un exponent al generatiei sale, al noii Romanii. Daca Tudor Chiuariu ar fi fost un infractor, de ce ar fi angajat profesionisti si nu rubedenii de politicieni? Dincolo de sentinta, nedreapta si razbunatoare, a justitiei, Tudor ramane pentru mine un model: un profesionist, un om exigent cu sine si cu ceilalti, un om vertical, constiincios, un legalist desavarsit, un tanar darz. Stiu cum a fost fabricat, in detaliu, dosarul, cum a fost el judecat, si orice instanta din lumea civilizata l-ar fi gasit nevinovat. Eu nu voi recunoaste niciodata aceasta sentinta, ca el a gresit si nu sunt deloc singurul in aceasta situatie. Sunt convins ca viitorul imi va da dreptate.

Va invit, acum, sa va aruncati un ochi in CV-ul Liviei Stanciu, presedintele Inaltei Curti, cea mai puternica instanta din Romania. Un procuror ceausist, cu o cariera insipida, un tuter politico-juridic perfect. Sa conduci cea mai inalta instanta din Romania, fiind un mediocru academic care nu stapaneste nici macar o limba straina - mi se pare incalificabil. Nu mai intrebati despre consultarea jurisprudentei franceze, anglo-saxone sau germane in cazuri de coruptie ale inaltilor demnitari: raspunsul este implicit. In fata ei (caci ea a fost presedintele completului care l-a condamnat), un tanar precum Chiuariu e un inamic de moarte, un om care a rascolit sistemul, un om care a construit institutii europene, un om cu doctorat magna cum laude acordat de cei mai calificati profesori de drept penal din Romania, un avocat care a pledat in fata Curtii de Justitie a UE. Livia Stanciu nu are niciun interes de a vedea urcand in sistem oameni precum Chiuariu si are la dispozitie toate instrumentele pentru a impiedica pe oricine. Un mesaj ca un fost ministru, chiar al justitiei, o pateste daca are curajul sa spuna ce e gresit in Sistem si cine anume il patroneaza.

Totul a inceput in aprilie 2007, cand Tudor Chiuariu a vrut sa puna in discutia CSM evaluarea unui procuror, Doru Tulus, campion in dosare lasate in nelucrare. Ce inseamna asta? Pe scurt si tradus pentru profani, este vorba despre o practica de santaj utilizata de unii procurori sefi, in care unele dosare (in functie de culoarea politica, dimensiunea liderului respectiv, zona economica preponderenta, influenta locala etc. etc.) sunt dosite la sertar pentru a fi scoase in momente oportune.

Aceste dosare platesc o functie, salveaza un proscris, intra in negocierea colegiilor electorale, a legilor, a dregatoriilor. Foarte istet mecanism si eficient. Ulterior, s-a fabricat un dosar pentru o opinie si o semnatura, iar restul a decurs de la sine. Ca sa vedeti ce “independent si echidistant” lucreaza procurorii, v-as spune ca anuntul inceperii urmarii penale, s-a facut intr-o zi din septembrie 2007, cand ministrul Chiuariu se afla in acea zi la Bruxelles. Pentru a nu putea avea o reactie imediata si pentru a se crea haos in relatia noastra cu UE. Inteligent, nu?

Ideea ca sistemul l-a “taxat” pe Chiuariu pentru ca s-a atins de procurori, de Sistem (Sic!), in general, are ceva cinic in ea si demonstreaza o decizie arbitrara, fara probe, fara multe explicatii, dar care explica starea de lucruri de la noi.

“Prezidentiabilul” Predoiu, care a traversat pana acum vreo trei partide si care l-a urmat pe Chiuariu la ministerul Justitiei – acelasi Predoiu care i-a trimis, in 2007, lui Tudor Chiuariu o scrisoare de apreciere pentru ceea ce a facut la Ministerul Justitiei - emitea judecati morale zilele trecute. Va mai amintiti de zilele cand Traian Basescu spunea despre Predoiu ca e un lider politic care pune secretarii de stat sa semneze acte normative de frica sa nu cada in vreo capcana? Stia perfect cum se fabrica dosare. Acum vreun an, Predoiu a spus tocmai acest lucru: ca Sistemul (Sic!) nu il va ierta pe Chiuariu. Stia Predoiu multe.

Putina lume stie ca in 2007, cand Chiuariu devenise inamicul nr. 1 al presedintelui Basescu, Doinea Cornea, cu un scris tremurand si apasat, ii scria lui Tudor o scrisoare emotionanta, in care ii multumea pentru curajul cu care lupta impotriva sistemului ticalosit patronat de Basescu. Adica exact atunci cand multi se gandeau probabil cum sa se ascunda de Traian Basescu sau cum sa cada la o mica intelegere cu acesta, doar-doar vor scapa de osanda publica a vreunui dosar fabricat. Cati dintre colegii lui de generatie, de partid, de profesie au avut curajul sa se revolte impotriva abuzurilor unui sistem macinat de coruptie, slugarnicie, compromisuri compromitatoare, santaj si, in general, de ce are mai rau aceasta tara?

Asa cum s-a concluzionat in pledoaria finala a procesului, dosarul lui Tudor Chiuariu a fost, de la un cap la altul, construit si directionat politic cu multa ura si truda rau-voitoare. Stiu ca multi l-au sunat si si-au aratat indignarea fata de ceea ce s-a intamplat. Solidaritatea lor nu a fost doar un semn de revolta, ci mesajul unei generatii hartuita de tot ce s-a intamplat in ultimii 10 ani in justitie.

In fond, nu e vorba in toata aceasta afacere murdara a justitiei basiste aici de Tudor Chiuariu, de situatia lui personala, desi toate aceste lucruri au lovit in el. E vorba, in definitiv, despre o intreaga generatie umilita de o decizie arbitrara, care a infrant orice principiu al dreptatii si al justitiei. Aceasta decizie nedreapta a aratat ca nu e destul sa fii onest, cand esti pandit, ca nu e destul sa fii competent cand esti dusmanul liderului Sistemului, ca nu e suficient sa ai un renume de profesionist, cand cineva iti distruge imaginea milimetru cu milimetru, ca nu e destul sa-ti construiesti singur viitorul cand orice act de buna credinta poate fi indreptat impotriva ta. Ca nu e destul ca oamenii sa te voteze cu 70%, nu e destul sa fii cetatean cand sistemul, in fond, vrea sa te transforme, cu orice pret, in infractor.

Un dosar ticluit, o decizie politica, o victima fara vina. Aceasta infrangere e o noua lovitura data unei generatii care vedea, traia si construia Romania altfel. Iar Tudor a fost, este si va fi unul din exponentii ei. Aceasta este o infrangere cat o generatie umilita de un sistem, un regim, si niste oameni care distrug zi de zi ideea de dreptate si de demnitate.