Noul director al Administratiei Nationale a Penitenciarelor Marian Dobrica (foto) avertizeaza ca situatia de supraglomerare intalnita la Penitenciarul Jilava si expusa de directorul acestei inchisori, Cristian Velicea, tinde sa se extinda la nivelul intregului sistem penitenciar. Pentru evitarea acestei situatii se impune, de indata, aplicarea unor masuri alternative la pedepsa inchisorii, masuri care se regasesc chiar in actualul Cod penal, masuri care insa nu sunt aplicate intrucat “ne e frica sa le aplicam”. Un alt factor alarmant, adus in discutie de directorul ANP Marian Dobrica este faptul ca posibilii infractori nu se mai tem de inchisoare, iar incarcerarea lor pe o perioada indelungata nu ii mai sperie: “durata lunga a pedepsei nu mai reprezinta un factor de descurajare”. In opinia directorului ANP, situatia de astazi din penitenciare treneaza de cel putin 20 de ani, lucru inacceptabil pentru un stat european.

Afirmatiile au fost facute de Marina Dobrica in cadrul Conferinta “Solutii legislative pentru implementarea deciziei pilot a CEDO privind conditiile de detentie in penitenciare”, organizata de Comisia juridica de disciplina si imunitati a Camerei Deputatilor in data de 29 iunie 2017 in Sala Mihai Viteazul din Palatul Parlamentului.

Iata discursul directorului general al ANP Marian Dobria de la Conferinta “Solutii legislative pentru implementarea deciziei pilot a CEDO privind conditiile de detentie in penitenciare”:

“Cred ca a venit momentul sa nu ne mai ascundem dupa deget si sa spunem lucrurilor pe nume. Sistemul judiciar se afla in pragul colapsului. Daca spunem altceva, ne-am minti singuri. Si sunt probleme de foarte mare actualitate in sistemul penitenciar. Iar situatia de la Penitenciarul Jilava se extinde la nivelul intregului sistem penitenciar (n.red. - unde exista un grad de ocupare de 195%). Este imperios necesar ca in perioada imediat urmatoare sa identificam acele solutii care sa aduca si rezolvari in planul situatiei existente in penitenciare. Si aici nu vorbim de o singura solutie. Pentru ca solutiile nu pot fi vazute in mod singular, ele trebuie sa reprezinte un cumul de activitati legislative urmate apoi de activitati sustinute si nu numai de Administratia Nationala a Penitenciarelor, cat si de alte structuri ale Statului sau din societatea civila. Modificarea conditiilor in care se poate acorda liberarea conditionata poate fi o solutie, asa cum o solutie poate fi si gratierea si pedepsele alternative. Daca ne uitam la ceea ce se intampla in Europa, ne-am da foarte usor seama ca solutii exista. Chiar si pe actualul Cod penal cu toate problemele lui. Exista solutii in Cod. Ne e frica sa le aplicam. Avem si in actualul Cod, daca ne uitam, la inceputul articolului 80, avem solutii alternative la pedeapsa inchisorii. Trebuie ca cei care aplica pedepsele, si aici nu mai este apanajul Administratiei Penitenciarelor, sa aiba si curajul sa se duca si catre aceasta zona a pedespelor alternative. Poate ca suntem in momentul in care trebuie sa vedem ceea ce se intampla in inchisori dintr-o perspectiva multipla. In sensul ca, in conditiile in care cu totii ne uitam catre zona economica si incercam sa eficientizam activitatile economice, oare nu ar fi util si pentru sistemul penitenciar sa vedem aceasta incarcercare a detinutilor si din perspectiva eficientei cheltuirii banului public? Nu este mai eficient pentru noi Statul roman sa gasim alternative la incarcerarea detinutilor? E adevarat, Statul roman are obligatia sa sanctioneze toate conduitele neconforme ale cetatenilor sai, dar totodata Statul roman are si obligatia alternative. Are obligatia de a asigura conditii decente pentru toti cei incarcerati, iar lucrul asta nu a putut fi realizat pe parcursul foarte multor ani. Situatia in care suntem acum este doar o suma a ceea ce s-a intamplat in utimii 20 de ani. Nu este vina unuia sau a altuia. Este vina noastra, a tuturor, a intregii societati pentru situatia in care se gasesc acum penitenciarele din Romania. Deci, recomandarea din 2006 a Consiliui Europei spune foarte clar: Statul nu poate invoca lipsa resurselor materiale, financiare, umane, in a justifica nerespectarea drepturilor omului in penitenciare. Din pacate, suntem intr-o situatie din care este bine sa iesim cu toti si sa spunem deschis si raspicat cum stau lucrurile. Altfel, nu vom reusi sa iesim si sa schimbam ceea ce se intampla in sistemul penitenciar. Nu exista o singura solutie, trebuie sa fie solutii multiple, integrate, ca degeaba dam drumul detinutilor pe poarta penitenciarelor daca dincolo de poarta nu se intampla nimic si asta se vede si acum. Ii pune in libertate si multi dintre ei se reintorc in penitenciar. Poate ar trebui sa mai avem in vedere si faptul ca durata lunga a pedepsei nu mai reprezinta un factor de descurajare. Asta trebuie gandita foarte bine de cei care legifereaza. Politica penala a Statului roman nu este facuta de Administratia Nationala a Penitenciarelor, noi doar incercam sa o aplicam. Dar Parlamentul, Guvernul, cei care au competenta pe aceasta zona, trebuie sa primeasca in ansamblu problematica sistemului penitenciar si solutiile trebuie sa fie solutii integrate.”