Curtea Europeana a Drepturilor Omului poate opri ofensiva activistilor minoritatilor sexuale impotriva familiei bazate pe casatoria dintre un barbat si o femeie. Este principala idee pe care se axeaza sesizarea amicus curiae trimisa CEDO de catre asociatiile Pro Vita Bucuresti si Alianta Familiilor din Romania, in dosarul nr. 5926/20, in care opt cupluri de lesbiene si, probabil, si de homosexuali (jumatate dintre reclamanti apar doar cu initialele) solicita condamnarea statului roman. Cele doua asociatii sunt conduse de catre inginerul Bogdan Stanciu (foto 1), respectiv avocatul Peter / Petre Costea (foto 2).

Mai precis, cei 16 reclamanti se plang de faptul ca legislatia din Romania ii discrimineaza, din cauza nu le permite sa se casatoreasca sau sa convietuiasca in orice alta forma de uniune civila. Pana in acest moment, CEDO nu a facut altceva decat sa trimita doua intrebari catre cei 16 reclamanti si catre Guvernul Romaniei.

Iata mai intai obiectul dosarului si cele doua intrebari (traducerea apartine Juridice.ro):

„I. Obiectul cererii

Reclamantii sunt cupluri de acelasi sex, care se plang ca legislatia romaneasca nu le permite sa se casatoreasca sau sa intre intr-un alt tip de uniune civila si, prin urmare, sunt discriminati ca urmare a orientarii lor sexuale si dezavantajati din cauza lipsei legale de recunoastere a relatiei lor. Ei invoca articolul 8 luat singur si coroborat cu articolul 14 din Conventie.

II. Intrebarile comunicate

1. A existat o incalcare a dreptului reclamantilor la respectarea vietii lor private si de familie, contrar articolului 8 din Conventie? In special, ar trebui sa li se ofere posibilitatea de a-si recunoaste relatia prin lege (a se vedea Oliari si altii impotriva Italiei, nr. 18766/11 si 36030/11, 21 iulie 2015)?

2. Reclamantii au suferit discriminari cu privire la drepturile conferite lor de Conventie pe motiv de orientare sexuala, contrar articolului 14 din Conventie citit impreuna cu articolul 8 din Conventie, in ceea ce priveste incapacitatea lor de a se casatori sau de a intra in vreun alt tip de uniune recunoscuta legal?”

Redam textul art. 8 si art. 14 din Conventia EDO:

„ARTICOLUL 8

Dreptul la respectarea vietii private si de familie

1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.

2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acesta este prevazut de lege si constituie, intr-o societate democratica, o masura necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii, a moralei, a drepturilor si a libertatilor altora.

ARTICOLUL 14

Interzicerea discriminarii

Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta Conventie trebuie sa fie asigurata fara nicio deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie”.

Jurisprudenta CEDO da sperante

In primul rand, pe procedura, Alianta Familiilor din Romania si Pro Vita Bucuresti solicita Curtii Europene a Drepturilor Omului sa verifice daca cele opt cupluri LGBT au respectat procedura si au epuizat mai intai caile interne de atac (adica daca s-au adresat instantelor din Romania, dar au pierdut definitiv). Altminteri, cele doua ONG-uri cer ca instanta europeana sa respinga actiunea celor 16 reclamanti ca inadmisibila.

Pe fond, AFR si PVB argumenteaza ca ofensiva cuplurilor de acelasi sex impotriva familiei se bazeaza pe o gresita intelegere a notiunii de nediscriminare. Mai exact, cele doua organizatii non-guvernamentale explica faptul ca in Romania dreptul de a intemeia o familie este unul nediscriminatoriu, dar „a nu discrimina nu inseamna a crea egalitate intre toti cetatenii unui stat, indiferent de situatia lor, pentru ca nu orice egalitate este justa sau nediscriminatorie”, pentru simplul motiv ca „nicio analogie nu poate fi facuta intre un cuplu format din persoane de acelasi sex si un cuplu format dintr-un barbat si o femeie, situatiile fiind diferite din punct de vedere obiectiv”. La baza sta insasi ratiunea biologica, familia fiind ocrotita de catre statul roman „in virtutea potentialitatii venirii pe lume a urmasilor”, accentueaza ONG-urile.

Mergand la definitia verbului „a discrimina”, citim pe site-ul Dexonline.ro: „a duce o politica prin care o categorie de cetateni ai unui stat sunt lipsiti de anumite drepturi pe baza unor considerente de natura rasiala, etnica, sexuala etc”.

Nu in ultimul rand, AFR si PVB invoca jurisprudenta CEDO si a Curtii de Justitie a Uniunii Europene (CJUE), cele doua instante statuand deja ca este dreptul fiecarui stat daca doreste sau nu sa recunoasca homocasatoriile. De exemplu, in Decizia din 10 mai 2001 in cauza Mata Estevez contra Spaniei, CEDO a scris ca „protectia familiei in sensul traditional constituie, in principiu, un motiv important si legitim care ar putea justifica o diferenta de tratament”.

Redam principalul fragment din sesizarea amicus curiae trimisa Curtii Europene a Drepturilor Omului de catre Alianta Familiilor din Romania si Pro Vita Bucuresti:

„Legislatia romaneasca a familiei nu discrimineaza cuplurile de acelasi sex, intrucat nu exista niciun act normativ expres care sa permita direct sau indirect vreo astfel de discriminare.

Consideram ca perceptia subiectiva asupra acestei pretinse discriminari invocate nu izvoraste din atitudinea autoritatilor. Faptul ca in mod eronat se face analogie intre un cuplu format din persoane de acelasi sex si un cuplu format dintr-un barbat si o femeie, situatiile fiind diferite din punct de vedere obiectiv (biologic), lipsa tratamentului egal (de exemplu, limitarea casatoriei la persoane de sexe diferite) nu poate insemna, in acest caz, discriminare.

Avantajele oferite de stat si de care se bucura cei care se casatoresc nu sunt acordate cuplului si cu atat mai putin indivizilor, ci familiei in virtutea potentialitatii venirii pe lume a urmasilor.

Aceasta functie esentiala a familiei, procrearea, nu poate fi indeplinita in mod firesc, natural de cuplurile de acelasi sex, justificand astfel diferenta de tratament.

Nu au fost constatate, dupa 1990, schimbari structurale in familia romaneasca sau in ce priveste atitudinea fata de aceasta. Desi varsta medie a primei casatorii a crescut, Romania se situeaza in continuare printre tarile europene cu nuptialitate ridicata si rate relativ scazute de divort.

Sporirea nasterilor in afara casatoriei este reala, insa remarcam si frecventa crescuta cu care este amanata casatoria pana la aparitia copiilor; astfel, doar o proportie relativ redusa de copii cresc exclusiv in familii monoparentale.

Remarcam ca nu au fost alterate rolurile in familie (parinti, copii, sot, sotie) si nici relatiile (conjugale, filiale/parentale, fraterne).

In uniunile homosexuale sunt complet absente elementele biologice ale familiei, elemente care ar putea fonda din punct de vedere rational recunoasterea legala a unor astfel de uniuni.

Intr-adevar, un cuplu homosexual poate avea o viata comuna, cu unele aspecte generale comune si familiei, dar nespecifice doar acesteia, cum ar fi sprijinul reciproc si sustinerea in momente dificile, prezente si in alte cazuri de convietuire si gospodarire in comun (prieteni, rude de diferite grade etc).

Insa asimilarea partenerilor cu sotii si a cuplului de parteneri cu familia, cu aceleasi drepturi si ocrotire din partea statului, nu este justificata date fiind diferentele importante in ce priveste rolul social al celor doua tipuri de relatii. Insa acest lucru nu poate fi nicicum interpretat ca fiind discriminatoriu.

Legiferarea unei alternative la casatorie este, in cel mai bun caz, inutila.

Cuplurile heterosexuale au posibilitatea contractarii unei casatorii si nu pot justifica nici un interes pentru „oficializarea concubinajului” (o contradictie in termeni), acesta fiind trait de obicei ca o stare de provizorat care va evolua fie spre casatorie, fie spre destramarea relatiei.

Casatoria este asociata cu: sanatatea fizica si intelectuala, mortalitatea scazuta si bunastarea materiala sporita.

Curtea Constitutionala a Romaniei stipuleaza expres in decizia nr. 580/2016: „Notiunea de viata de familie este complexa, cuprinzand inclusiv raporturilor de familie de fapt, distinct de relatiile de familie rezultand din casatorie, a caror importanta a indrituit legiuitorul constituant sa evidentieze distinct, in art. 48, protectia relatiilor de familie rezultand din casatorie si din legatura intre parinti si copii”, in plus „Avand in vedere continutul reglementarii, Curtea retine ca art. 48 din Constitutie consacra si protejeaza dreptul la casatorie, si relatiile de familie rezultand din casatorie, distinct de dreptul la viata familiala/respectarea si ocrotirea vietii familiale, cu un continut juridic mult mai larg, consacrat si ocrotit de art. 26 din Constitutie, potrivit caruia „(1) Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata.”

In concluzie:

- doar casatoria este evidentiata constitutional distinct, datorita importantei sale deosebite, ca forma pentru protectia relatiilor de familie specifice casatoriei intre persoane;

- orice alte raporturi de familie, cu un continut aparent asemanator casatoriei (de exemplu, concubinajul, coabitarea) raman la nivelul unei stari de fapt, care desi nu se bucura de o consacrare si protectie constitutionala distincta, raman in sfera larga a vietii familiale de la art. 26 din Constitutie, dupa cum arata Curtea Constitutionala a Romaniei.

In Romania, dreptul de a intemeia o familie (prin casatorie) este unul nediscriminatoriu. A nu discrimina nu inseamna a crea egalitate intre toti cetatenii unui stat, indiferent de situatia lor, pentru ca nu orice egalitate este justa sau nediscriminatorie. Legiuitorul trebuie sa trateze diferit situatii care sunt diferite. Ar fi injust sa fie tratate in acelasi fel situatii care sunt in mod obiectiv diferite, caci nu toate situatiile au aceeasi valoare sociala. Adevarata nediscriminare este egalitatea progresiva, adica a i se da fiecaruia ce i se cuvine, in functie de situatia obiectiva in care se afla si de participarea sa la binele comun al societatii. Nici Conventia Europeana a Drepturilor Omului, nici normele Consiliului Europei, nici deciziile C.E.D.O. nu garanteaza un drept general la egalitate, ci doar un drept la nediscriminare in exercitarea drepturilor garantate de Conventie.

Astfel, nicio analogie nu poate fi facuta intre un cuplu format din persoane de acelasi sex si un cuplu format dintr-un barbat si o femeie, situatiile fiind diferite din punct de vedere obiectiv. Deci, lipsa tratamentului egal nu poate insemna, in acest caz, discriminare.

Chiar daca am presupune ca si cuplurile de acelasi sex s-ar gasi in aceeasi situatie obiectiva din punct de vedere al dreptului familiei ca si cuplurile formate din persoane de sexe diferite, „protectia familiei in sensul traditional constituie, in principiu, un motiv important si legitim care ar putea justifica o diferenta de tratament” (n.r. citat din Mata Estevez versus Spania) si, prin urmare, ar fi justificat si rezonabil din partea Statului sa nu le acorde acelasi statut juridic.

Familia nu poate fi decat opera comuna a barbatului si a femeii care duc o viata impreuna si care, casatorindu-se, isi asuma un angajament in acest sens. Casatoria este protejata de articolul 12 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului referitor la dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie si de articolul 8, care statueaza dreptul la respectul pentru viata familiala. Acesta din urma protejeaza familia de jure sau de facto, fie ea restransa (tata, mama si copiii) sau extinsa (prin legaturile de sange sau alte tipuri de inrudire, dar care au intotdeauna ca referinta familia restransa)”.

* Cititi aici intreaga sesizare amicus curiae