Masura guvernului PSD-PNL al lui Marcel Ciolacu de a impozita progresiv pensiile de serviciu ale magistratilor este contestata in tribunalele din intreaga Romanie.

Zeci de judecatori si procurori pensionari din toata tara solicita in instante atacarea la Curtea Constitutionala a Romaniei a articolului 101 din Codul fiscal, care de la 1 ianuarie 2024 prevede impozitarea progresiva a pensiilor de serviciu, ca urmare a modificarii lui prin Legea nr. 282/2023.

Lumea Justitiei prezinta in exclusivitate atat exceptia de neconstitutionalitate, cat si actiunea de la care a pornit aceasta exceptie – actiune prin care fostii magistrati cer ca tribunalele sa oblige casele judetene de pensii la calcularea corecta si restituirea sumelor retinute din pensiile reclamantilor incepand cu luna ianuarie a acestui an, cu titlu de impozit pe drepturile de pensie, in aplicarea art. 101 Cod fiscal, suplimentar celor corespunzatoare cotei de impozit de 10% reglementate prin art. 64 CF. Precizam ca modelul actiunii si al exceptiei de neconstitutionalitate a fost elaborat de catre Asociatia personalului din justitie ROJUST, condusa de judecatoarea ICCJ Mioara-Iolanda Grecu (foto), pensionata in 2022.

Mentionam ca nu doar casele judetene de pensii au fost chemate in judecata, ci si Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii. Chiar daca reclamantii ar fi omis includerea CNCD ca parat, instantele ar fi fost obligate sa citeze institutia, conform art. 27 alin. 3 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare: „Judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului”.

Zilele trecute, Luju a prezentat punctul de vedere al CNCD, depus in toate dosarele. Mai exact, Consiliul a avertizat ca recenta modificare a art. 101 CF care impoziteaza progresiv pensiile de serviciu ale judecatorilor si procurorilor ar putea constitui un act de discriminare a acestora in raport cu alte categorii profesionale (click aici pentru a citi).

Iata actuala forma a articolului 101 din Codul fiscal:

„Calculul impozitului pe venitul din pensii si termenul de plata

(1) Orice platitor de venituri din pensii are obligatia de a calcula lunar impozitul, potrivit prevederilor prezentului articol, la data efectuarii platii pensiei, de a-l retine si de a-l plati la bugetul de stat pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei pentru care se face plata pensiei. Impozitul retinut este impozit final.

(2) Impozitul lunar se determina de fiecare platitor de venit din pensii, astfel:

a) pentru venitul lunar din pensii determinat ca urmare a aplicarii principiului contributivitatii, indiferent de nivelul acestuia, din care se deduce plafonul de venit neimpozabil lunar de 2.000 de lei, se aplica o cota de impunere de 10%;

b) pentru venitul lunar din pensii care are atat componenta contributiva, cat si componenta necontributiva, din care se deduce plafonul de venit neimpozabil lunar de 2.000 de lei, pentru partea contributiva se aplica dispozitiile lit. a), respectiv o cota de impunere de 10%, iar pentru partea necontributiva se aplica progresiv urmatoarele cote de impunere:

(i) 10%, pentru partea mai mica decat nivelul castigului salarial mediu net sau egala cu acesta;

(ii) 15%, pentru partea cuprinsa intre nivelul castigului salarial mediu net si nivelul castigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat sau egala cu acesta;

(iii) 20%, pentru partea ce depaseste nivelul castigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat;

c) pentru venitul lunar din pensii care are doar componenta necontributiva, din care se deduce plafonul de venit neimpozabil lunar de 2.000 de lei, se aplica progresiv urmatoarele cote de impunere:

(i) 10%, pentru partea mai mica decat nivelul castigului salarial mediu net sau egala cu acesta;

(ii) 15%, pentru partea cuprinsa intre nivelul castigului salarial mediu net si nivelul castigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat sau egala cu acesta;

(iii) 20%, pentru partea ce depaseste nivelul castigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat.

(3) Determinarea castigului salarial mediu net prevazut in prezentul articol se stabileste prin deducerea din castigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat a contributiilor sociale obligatorii prevazute la art. 2 alin. (2) lit. a) si b) si a impozitului pe venit.

(4) In cazul unei pensii care nu este platita lunar, impozitul ce trebuie retinut se stabileste prin impartirea pensiei platite la fiecare din lunile carora le este aferenta pensia.

(5) Drepturile de pensie restante se defalca pe lunile la care se refera, in vederea calcularii impozitului datorat, retinerii si platii acestuia, in conformitate cu reglementarile legale in vigoare la data platii.

(6) Veniturile din pensiile de urmas vor fi individualizate in functie de numarul acestora, iar impozitarea se va face in raport cu drepturile cuvenite fiecarui urmas, conform prevederilor alin. (2).

(7) In cazul veniturilor din pensii si/sau al diferentelor de venituri din pensii stabilite pentru perioade anterioare, conform legii, impozitul se calculeaza asupra venitului impozabil lunar, prin aplicarea prevederilor alin. (2), se retine la data efectuarii platii, in conformitate cu reglementarile legale in vigoare la data platii, si se plateste pana la data de 25 a lunii urmatoare celei in care s-au platit. Diferentele de venituri din pensii, primite de la acelasi platitor si stabilite pentru perioadele anterioare, se impoziteaza separat fata de drepturile de pensie ale lunii curente.

(8) In cazul veniturilor din pensii si/sau al diferentelor de venituri din pensii, precum si al sumelor reprezentand actualizarea acestora cu indicele de inflatie, stabilite in baza hotararilor judecatoresti ramase definitive si irevocabile/hotararilor judecatoresti definitive si executorii, impozitul se calculeaza separat fata de impozitul aferent drepturilor lunii curente, prin aplicarea prevederilor alin. (2), impozitul retinut fiind impozit final. Impozitul se retine la data efectuarii platii, in conformitate cu reglementarile legale in vigoare la data platii veniturilor respective. Impozitul astfel retinut se plateste pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care s-au platit veniturile”.

I. Actiunea

Magistratii pensionari solicita ca instantele sa oblige casele de pensii:

- la calcularea corecta si restituirea sumelor retinute din pensiile reclamantilor incepand cu luna ianuarie 2024, cu titlu de impozit pe drepturile de pensie, in aplicarea art.101 Cod fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.282/2023, suplimentar celor corespunzatoare cotei de impozit reglementate la art.64 din Codul fiscal, actualizate in functie de indicele de inflatie si cu dobanda legala penalizatoare, incepand cu prima retinere din pensia fiecarui reclamant pana la executarea integrala a obligatiei principale;

- la emiterea unei decizii conform art. 213 alin. 4 din Legea nr. 303/2022 in cadrul careia sa fie calculata pensia contributiva cu luarea in considerare a tuturor veniturilor din perioada ce constituie vechime in munca si a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, calculat conform art. 82 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, respectiv art. 211 alin.1 din Legea nr. 303/2022 prin raportare la art. 82 alin.(8) din Legea nr. 303/2004, respectiv art. 211 alin. 7 din Legea nr. 303/2022;

- la calcularea in mod corespunzator a impozitului aferent conform art. 101 alin. 2 lit. b Cod fiscal astfel cum a fost modificat prin Legea nr.282/2023 si la restituirea diferentelor de pensie retinute nelegal, actualizate in functie de indicele de inflatie si cu aplicarea dobanzii legale penalizatorii, incepand cu prima retinere din pensia fiecarui reclamant pana la executarea integrala a obligatiei principale;

- la emiterea unei decizii, conform art. 213 alin. 4 din Legea nr. 303/2022 prin care sa fie calculata pensia contributiva cu luarea in considerare a tuturor veniturilor din perioada ce constituie vechime in munca si a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, calculat conform art. 82 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, respectiv art. 211 alin.1 din Legea nr. 303/2022 prin raportare la art. 82 alin.(8) din Legea nr. 303/2004, respectiv art. 211 alin. 7 din Legea nr. 303/2022;

- la calcularea in mod corespunzator a impozitului aferent conform art. 101 alin. 2 lit. b Cod fiscal si la restituirea diferentelor de pensie retinute nelegal, actualizate.

II. Exceptia de neconstitutionalitate

Nu am insistat asupra actiunii propriu-zise, intrucat argumentele ei sunt reluate – intr-o forma dezvoltata – in exceptia de neconstitutionalitate depuse la tribunale la pachet cu actiunea.

Concret, judecatorii si procurorii pensionari acuza ca art. 101 CF incalca obligatia constitutionala a Parlamentului de a aduce in concordanta legile cu hotararile Curtii Constitutionale a Romaniei. In cazul de fata, este vorba despre Decizia nr. 467/2023, prin care CCR a stabilit neconstitutionalitatea noii forme a art. 101 Cod fiscal – forma aflata in acel moment doar in stadiul de proiect (click aici pentru a citi). Intre timp, Parlamentul a votat actuala versiune a art. 101 CF fara sa tina cont de Decizia CCR 467/2023, reclama fostii magistrati.

De asemenea, pasajul criticat contravine principiilor constitutionale care consfintesc neretroactivitatea legii civile (art. 15 alin. 2 din Constitutie) si asezarea justa a sarcinilor fiscale (art. 56 alin. 2 din Constitutie).

Totodata, art. 101 Cod fiscal vine in contradictie cu principiul nediscriminarii prevazut de art. 16 alin. 1 din legea fundamentala. Concret, este vorba despre discriminarea pe criteriul averii, explica reclamantii.

Nu in ultimul rand, textul criticat incalca dreptul de proprietate privata, garantat de art. 44 din Constitutie.

Nu lipsesc din argumentatie nici articolele 124 si 125 din legea fundamentala, privind infaptuirea justitiei, respectiv statutul judecatorilor. Mai precis, magistratii pensionari explica faptul ca orice taiere a pensiilor de serviciu constituie un atentat la independenta sistemului judiciar.

Norma neclara

O parte importanta din exceptia de neconstitutionalitate este rezervata incalcarii articolului 1, alineatul 5 din Constitutia Romaniei: „In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”. Evident, este vorba despre nesocotirea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative.

Concret, reclamantii se refera la urmatoarele pasaje din Legea 24/2000:

- art. 13:

„Integrarea proiectului in ansamblul legislatiei

Actul normativ trebuie sa se integreze organic in sistemul legislatiei, scop in care:

a) proiectul de act normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de acelasi nivel, cu care se afla in conexiune;

b) proiectul de act normativ, intocmit pe baza unui act de nivel superior, nu poate depasi limitele competentei instituite prin acel act si nici nu poate contraveni principiilor si dispozitiilor acestuia;

c) proiectul de act normativ trebuie sa fie corelat cu reglementarile comunitare si cu tratatele internationale la care Romania este parte.

d) proiectul de act normativ trebuie sa fie corelat cu dispozitiile Conventiei europene a drepturilor omului si ale protocoalelor aditionale la aceasta, ratificate de Romania, precum si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului”;

- art. 36:

„Stilul actelor normative

(1) Actele normative trebuie redactate intr-un limbaj si stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar si precis, care sa excluda orice echivoc, cu respectarea stricta a regulilor gramaticale si de ortografie.

(2) Este interzisa folosirea neologismelor, daca exista un sinonim de larga raspandire in limba romana. In cazurile in care se impune folosirea unor termeni si expresii straine, se va alatura, dupa caz, corespondentul lor in limba romana.

(3) Termenii de specialitate pot fi utilizati numai daca sunt consacrati in domeniul de activitate la care se refera reglementarea.

(4) Redactarea textelor se face prin folosirea cuvintelor in intelesul lor curent din limba romana moderna, cu evitarea regionalismelor. Redactarea este subordonata dezideratului intelegerii cu usurinta a textului de catre destinatarii acestuia”;

- art. 61:

„Conditiile de fond pentru modificarea si completarea actelor normative

(1) Modificarea sau completarea unui act normativ este admisa numai daca nu se afecteaza conceptia generala ori caracterul unitar al acelui act sau daca nu priveste intreaga ori cea mai mare parte a reglementarii in cauza; in caz contrar actul se inlocuieste cu o noua reglementare, urmand sa fie in intregime abrogat.

(2) Prevederile modificate sau care completeaza actul normativ trebuie sa se integreze armonios in actul supus modificarii ori completarii, asigurandu-se unitatea de stil si de terminologie, precum si succesiunea normala a articolelor”;

- art. 62:

„Efectele dispozitiilor de modificare si de completare

Dispozitiile de modificare si de completare se incorporeaza, de la data intrarii lor in vigoare, in actul de baza, identificandu-se cu acesta. Interventiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de baza”;

- art. 63:

„Norma derogatorie

Pentru instituirea unei norme derogatorii se va folosi formula 'prin derogare de la...', urmata de mentionarea reglementarii de la care se deroga. Derogarea se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel putin egal cu cel al reglementarii de baza”.

Iata principalul pasaj din actiunea magistratilor pensionari:

„I. obligarea paratei Casa Judeteana de Pensii la calcularea corecta si restituirea sumelor retinute din pensiile reclamantilor incepand cu luna ianuarie 2024, cu titlu de impozit pe drepturile de pensie, in aplicarea art.101 Cod fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.282/2023, suplimentar celor corespunzatoare cotei de impozit reglementate la art.64 din Codul fiscal, actualizate in functie de indicele de inflatie si cu dobanda legala penalizatoare, incepand cu prima retinere din pensia fiecarui reclamant pana la executarea integrala a obligatiei principale.

a. In temeiul art. 29 al. 1 si 3 din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 al. 1-5 din Legea nr. 554/2004, va rugam sa dispuneti sesizarea Curtii Constitutionale a Romaniei cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 282/2023, pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu si a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicata in M. OF. nr. 950 din 20 octombrie 2023, prin raportare la dispozitiile art. 1 al. 3 si 5 cu trimitere la art.6 din Legea nr. 24/2000 , art. 16 al. 1, art.44 al. 1 si 2, art. 56 al. 2, art. 124 al. 3, art. 139 al. 1, art. 147 al. 4 din Constitutia Romaniei, sumele solicitate la pct. I reprezentand diferenta retinuta in plus in baza textului declarat neconstitutional.

b. Sa dispuneti sesizarea CNCD pentru emiterea unui punct de vedere si sa constatati ca prin aplicarea in mod concret a dispozitiilor art.101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea 282/2023, suntem discriminati fata de alti pensionari, atat din sistemul public cat si beneficiari ai pensiilor de serviciu, sumele solicitate la pct. I reprezentand despagubiri ce ni se cuvin pentru repararea pentru prejudiciului produs de actele/faptele discriminatorii la care am fost supusi.

II. obligarea paratei Casa Judeteana de Pensii:

- la emiterea unei decizii conform art. 213 alin. 4 din Legea nr. 303/2022 in cadrul careia sa fie calculata pensia contributiva cu luarea in considerare a tuturor veniturilor din perioada ce constituie vechime in munca si a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, calculat conform art. 82 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, respectiv art. 211 alin.1 din Legea nr. 303/2022 prin raportare la art. 82 alin.(8) din Legea nr. 303/2004, respectiv art. 211 alin. 7 din Legea nr. 303/2022 si

- la calcularea in mod corespunzator a impozitului aferent conform art. 101 alin. 2 lit. b Cod fiscal astfel cum a fost modificat prin Legea nr.282/2023 si la restituirea diferentelor de pensie retinute nelegal, actualizate in functie de indicele de inflatie si cu aplicarea dobanzii legale penalizatorii, incepand cu prima retinere din pensia fiecarui reclamant pana la executarea integrala a obligatiei principale.

I. In fapt, avem calitatea de judecatori / procurori pensionari, iar incepand cu luna ianuarie 2024 cuantumul pensiei noastre a fost redus substantial prin aplicarea unor cote de impozitare suplimentare (de 15%, respectiv 20%) potrivit art.101 Cod fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea 282/2023, publicata in M. OF. nr. 950 din 20 octombrie 2023, spre deosebire de cota unica de impozitare de 10% prevazuta de art. 64 din Codul fiscal ce ne era aplicabila anterior.

Astfel, in baza art.101 alin. 2 Cod fiscal, astfel cum a fost modificat, impozitul lunar se determina de fiecare platitor de venit din pensii, astfel: a) pentru venitul lunar din pensii determinat ca urmare a aplicarii principiului contributivitatii, indiferent de nivelul acestuia, din care se deduce plafonul de venit neimpozabil lunar de 2.000 de lei, se aplica o cota de impunere de 10%; b) pentru venitul lunar din pensii care are atat componenta contributiva, cat si componenta necontributiva, din care se deduce plafonul de venit neimpozabil lunar de 2.000 de lei, pentru partea contributiva se aplica dispozitiile lit. a), respectiv o cota de impunere de 10%, iar pentru partea necontributiva se aplica progresiv urmatoarele cote de impunere: (i) 10%, pentru partea mai mica decat nivelul castigului salarial mediu net sau egala cu acesta; (ii) 15%, pentru partea cuprinsa intre nivelul castigului salarial mediu net si nivelul castigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat sau egala cu acesta; (iii) 20%, pentru partea ce depaseste nivelul castigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat; c) pentru venitul lunar din pensii care are doar componenta necontributiva, din care se deduce plafonul de venit neimpozabil lunar de 2.000 de lei, se aplica progresiv urmatoarele cote de impunere: (i) 10%, pentru partea mai mica decat nivelul castigului salarial mediu net sau egala cu acesta; (ii) 15%, pentru partea cuprinsa intre nivelul castigului salarial mediu net si nivelul castigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat sau egala cu acesta; (iii) 20%, pentru partea ce depaseste nivelul castigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat.

Spre deosebire, art.101 alin.2 Cod fiscal in forma anterioara si art. 64 din vechea si actuala dispozitie a Codului fiscal, prevedea o cota unica de impozitare de 10% pentru toate veniturile din pensii, (pe care o consideram aplicabila) astfel incat ne consideram indreptatiti a fi despagubiti cu diferenta de impozit retinuta in plus.

Cu privire la primul capat de cerere va solicitam urmatoarele:

a. In temeiul art. 29 al. 1 si 3 din Legea nr. 47/1992 va rugam sa dispuneti sesizarea Curtii Constitutionale a Romaniei cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea 282/2023, pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu si a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicata in M. OF. nr. 950 din 20 octombrie 2023, prin raportare la dispozitiile art. 1 al. 3 si 5 cu trimitere la art.6 din Legea nr. 24/2000 , art. 16 al. 1, art.44 al. 1 si 2, art. 56 al. 2, art. 124 al. 3, art. 139 al. 1, art. 147 al. 4 din Constitutia Romaniei, sumele solicitate la pct. I reprezentand diferenta retinuta in plus in baza textului declarat neconstitutional.

b. Sa dispuneti sesizarea CNCD pentru emiterea unui punct de vedere si sa constatati ca prin aplicarea in mod concret a dispozitiilor art.101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea 282/2023, suntem discriminati fata de alti pensionari, atat din sistemul public cat si beneficiari ai pensiilor de serviciu, sumele solicitate la pct. I reprezentand prejudiciul ce ni se cuvine pentru repararea actelor/faptelor discriminatorii la care am fost supusi.

In concret:

a. Noul algoritm de calcul al impozitului este in contradictie cu principiile de baza cuprinse in Constitutia Romaniei, motiv pentru care invocam exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.101 Cod fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea 282/2023, publicata in M. OF. nr. 950 din 20 octombrie 2023, prin raportare la dispozitiile art. 1 al. 3 si 5 cu trimitere la art.6 din Legea nr. 24/2000 , art. 16 al. 1, art.44 al. 1 si 2, art. 56 al. 2, art. 124 al. 3, art. 139 al. 1, art. 147 al. 4 din Constitutia Romaniei.

Structura de impozitare stabilita de catre legiuitor prin dispozitiile art. XVIII, anume prin modificarile aduse art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care asigura o abordare progresiva a impozitarii veniturilor din pensii, cu o cota mai mica pentru veniturile mai mici si o cota mai mare pentru veniturile mai mari, incalca dispozitiile constitutionale anterior mentionate.

Solicitam a se constata ca solicitarea de sesizare a Curtii Constitutionale este admisibila, dispozitiile criticate sunt cele care sunt de interes si au legatura cu prezenta cerere de chemare in judecata.

Astfel, in baza dispozitiilor asupra carora se solicita controlul de constitutionalitate, respectiv art.101 Cod fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea 282/2023, s-a dispus o noua modalitate de impozitare a pensiilor noastre ce a avut ca efect scaderea substantiala a acestora, exceptia vizand o lege in vigoare, (Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, in forma modificata prin Legea nr. 282/2023, publicata in M. OF. nr. 950 din 20 octombrie 2023) asupra careia Curtea constitutionala nu a mai pronuntat o decizie de admitere.

Ca atare, sunt intrunite conditiile de admisibilitate ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal in forma in vigoare incepand cu data de 1.01.2024.

Obiectiile de neconstitutionalitate privind art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal astfel cum a fost modificat prin Legea nr.282/2023 pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu si a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal sunt redate in mod detaliat in punctul de vedere anexat prezentei cereri pe care va solicitam sa il consemnati in cadrul incheierii de sesizare ce urmeaza sa fie inaintata, potrivit art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992, Curtii Constitutionale.

Pentru aceste considerente, va rugam sa dispuneti sesizarea Curtii Constitutionale cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.

Solicitam suspendarea cauzei pana la solutionarea acesteia avand in vedere ca litigiul se intemeiaza pe declararea neconstitutionalitatii textelor in baza carora au fost efectuate retinerile.

Avand in vedere ca retinerile efectuate de casele de pensii au fost intemeiate pe texte de lege nelegale, se impune admiterea actiunii de asigurari sociale formulata prin care am solicitat obligarea persoanei juridice care are calitatea de platitor de venituri din pensii respectiv Casa Judeteana de Pensii de a ne achita sumele retinute nelegal din drepturile de pensie ce ni se cuveneau actualizate cu indicele de inflatie si dobanda legala penalizatoare.

b. In situatia in care se va aprecia ca textul este conform Constitutiei Romaniei, va rugam sa constatati ca prin aplicarea in mod efectiv a acestor dispozitii suntem discriminati fata de alti pensionari atat din sistemul public cat si beneficiari ai pensiilor de serviciu, sumele solicitate la pct. I reprezentand prejudiciul ce ni se cuvine pentru repararea actelor / faptelor discriminatorii la care am fost supusi.

Ca atare, actiunea de fata are si un capat de cerere prin care se invoca un prejudiciu pentru acte / fapte discriminatorii rezultate din impozitarea pensiilor noastre, fapta cauzatoare de prejudicii invocata de noi fiind discriminarea fata de alti pensionari, atat din sistemul public cat si beneficiari ai pensiilor de serviciu.

In cadrul considerentelor deciziei nr. 10/2016 din 23/05/2016 a I.C.C.J. s-a aratat ca textul art. 27 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 are semnificatia ca orice persoana care se considera discriminata are asigurata intotdeauna calea unei actiuni in fata instantei de judecata pentru acordarea de despagubiri si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare. „In litigiile supuse analizei, persoana care se considera discriminata are deschisa - prin norma cuprinsa in art. 27 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 - chiar calea unei actiuni in realizare, care este aceea in repararea prejudiciului cauzat prin actul/faptul ilicit discriminatoriu si in restabilirea situatiei anterioare”.

Tot in considerentele aceleiasi decizii s-au mai retinut urmatoarele: Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, asa cum rezulta din titulatura sa, isi propune sa asigure prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare [ca mijloc de realizare a principiului constitutional al egalitatii intre cetateni si ca instrument de garantare a drepturilor si libertatilor constitutionale evocate in cuprinsul art. 1 alin. (2)], indiferent de modalitatea in care aceasta se concretizeaza, prin acte sau fapte, manifestate in toate domeniile vietii sociale, cum ar fi: a) in raporturile de munca - in legatura cu conditiile de incadrare in munca, criteriile si conditiile de recrutare, selectare si promovare, accesul la toate formele si nivelurile de orientare, formare si perfectionare profesionala; b) protectia si securitatea sociala: c) serviciile publice, orice alte servicii, accesul la bunuri si facilitati; d) sistemul educational; e) libertatea circulatiei; f) linistea si ordinea publica; g) orice alte domenii ale vietii sociale.

Potrivit art. 2 alin. (11) din O.G. 137/2000, comportamentul discriminatoriu poate atrage raspunderea civila, contraventionala sau penala, dupa caz, in conditiile legii. Antrenarea raspunderii civile, despre care vorbeste art. 2 alin. (11) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, este pusa in practica prin mijlocirea art. 27 din acelasi act normativ.

Se mai arata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie ca reglementarea detaliaza conditiile in care se asigura realizarea dreptului de acces la instanta pentru reclamarea unui caz de discriminare, mentionand ca actiunea poate fi formulata in fata instantei de judecata... potrivit dreptului comun”, cererea fiind scutita de taxa judiciara de timbru si putand fi promovata neconditionat de sesizarea Consiliului, care insa va fi in mod obligatoriu citat la judecarea cauzei.

Sustinem ca prin aplicarea in mod concret a dispozitiilor art.101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea 282/2023, suntem discriminati fata de alti pensionari, tratamentul sanctionator fiind aplicat doar beneficiarilor pensiilor de serviciu, cu diferente de aplicare chiar in cadrul acestei categorii, sumele solicitate reprezentand prejudiciul ce ni se cuvine pentru repararea actelor/faptelor discriminatorii la care am fost supusi.

b.1 Astfel, in cele ce succed, invocam discriminarea fata pensionarii din sistemul public de pensii al caror venit lunar din pensii este determinat doar ca urmare a aplicarii principiului contributivitatii, indiferent de nivelul acestuia, carora li se aplica o cota unica de impunere de 10%.

Tratamentul nefavorabil: spre deosebire de acestia noi suntem sanctionati suplimentar pentru partea necontributiva aplicandu-se progresiv urmatoarele cote de impunere: (i) 10%, pentru partea mai mica decat nivelul castigului salarial mediu net sau egala cu acesta; (ii) 15%, pentru partea cuprinsa intre nivelul castigului salarial mediu net si nivelul castigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat sau egala cu acesta; (iii) 20%, pentru partea ce depaseste nivelul castigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat.

Criteriul de diferentiere este statutul profesional, noi fiind pensionati in baza unor legi speciale care stabilesc acordarea pensiilor de serviciu.

Fapta discriminatorie nu are o justificare obiectiva, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv nu sunt adecvate si necesare.

Astfel, caracterul nediscriminatoriu al reglementarilor fiscale este garantat prin consacrarea principiului neutralitatii impunerii in art. 3 din Codul fiscal. Prin neutralitatea masurilor fiscale intelegem, in fapt, egalitatea de tratament a contribuabililor sub aspectul reglementarii propriu-zise, atat a efectelor imediate, cat si al celor care pot aparea pe termen lung.

Totusi prin noile dispozitii ale art. 101 Cod fiscal, respectiv suprataxarea cu 15% - 20% a veniturilor beneficiarilor pensiilor de serviciu, nu este nicidecum instituit un sistem de impozitare progresiva, ci o structura hibrida, menita sa impoziteze diferentiat doar o anumita categorie de cetateni si in functie criterii cel putin indoielnice. Astfel, nu este propus un sistem de impozitare progresiv in doua transe, ci mentinerea unui sistem in cota unica, cu exceptia unei singure categorii de cetateni, anume beneficiarii pensiilor de serviciu.

Codul fiscal nu prevede la art. 64 transe sau cote de impozitare diferite pentru venituri rezultate din indemnizatii sau pentru venituri rezultate din salarii. Impozitul se aplica pentru venitul realizat: asupra salariilor si veniturilor asimilate salariilor, asupra pensiilor, etc. Impozitul nu se aplica asupra unor componente ale venitului – parte contributiva sau necontributiva.

Prin noile dispozitii ale art. 101 Cod fiscal se tinde la modificarea cotei unice de impozitare de 10% doar pentru veniturile rezultate din respectivele categorii de pensii, astfel incat modificarea dispozitiilor art. 101 din Cod fiscal incalca egalitatea in fata legii.

Statuarea altor cote de impozitare decat cele stabilite legal, printr-un artificiu legislativ, care incalca toate normele in vigoare, instituie de fapt „o taxa suplimentara” asupra venitului reprezentat de pensia de serviciu, cu trimitere efectiva la pensiile magistratilor.

Legiuitorul are posibilitatea de a stabili cote de impozitare diferite, tot asa cum poate stabili (si a stabilit) categorii de venituri care nu sunt supuse impozitarii. Insa in Romania, in prezent, nu exista decat o cota de impozitare unica - de 10% - prevazuta de dispozitiile art. 64 din Cod fiscal.

Mai mult,impozitarea nu poate fi facuta diferit in functie de categorii sau grupe de cetateni. De asemenea, este greu de imaginat cum tratamentul diferentiat ar putea fi justificat obiectiv si rezonabil pentru instituirea unui asemenea sistem.

Un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie sa justifice rational, in respectul principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice. Altfel spus, ceea ce atrage diferenta de tratament juridic nu este simpla vointa a legiuitorului, ci situatiile concrete in care se afla anumite categorii de persoane, situatii ce trebuie analizate prin prisma unor criterii obiective si rationale.

De asemenea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Hotararea din 23 februarie 2006, pronuntata in Cauza Stere si altii impotriva Romaniei, paragraful 50) a retinut ca statul, mai ales atunci cand pune in practica o politica in materie fiscala, se bucura de o marja larga de apreciere, cu conditia existentei unui just echilibru intre cerintele interesului general si imperativele apararii drepturilor fundamentale ale omului.

Or, actul normativ criticat opereaza o reconfigurare a sistemului de impozitare doar in privinta unei anumite categorii de contribuabili.

Astfel, prin efectul legii, o categorie de contribuabili pensionari (beneficiarii pensiei din sistemul public de pensii) este impozitata cu o cota unica de impunere de 10% pe venituri, iar o alta categorie (beneficiarii pensiilor de serviciu care, conform legii, sunt acordate conform altor criterii decat cel al contributiilor virate catre stat) este supusa unei duble impozitari, constand in cota unica de impozitare de 10% la care se adauga inca o impozitare progresiva pe transe de venit.

Ca atare, textul art. 101 Cod fiscal nou introdus creeaza o discriminare pe criteriul statutului social prin impunerea unor cote de impozit progresive in functie de nivelul venitului, in ceea ce priveste partea necontributiva a veniturilor din pensiile de serviciu. Discriminarea se datoreaza introducerii a trei trepte de impozitare, fiecare asociata cu un anumit interval al veniturilor. Astfel, platitorii de impozit cu venituri sub nivelul castigului salarial mediu net sunt supusi unei cote de 10%, in timp ce cei cu venituri intre nivelul castigului salarial mediu net si nivelul castigului salarial mediu brut sunt impozitati la o cota de 15%, iar cei cu venituri care depasesc nivelul castigului salarial mediu brut sunt supusi unei cote de 20%.

Aceasta diferentiere a cotelor de impozitare in functie de nivelul venitului este, astfel, discriminatorie pe criteriul averii, deoarece persoanele cu venituri mai mari sunt impozitate la o cota procentuala mai ridicata, ceea ce reflecta o abordare progresiva. Discriminarea pe criteriul averii este evidenta in faptul ca impozitul creste proportional cu nivelul veniturilor, punand o povara mai mare asupra celor cu venituri superioare si creand o distinctie fiscala bazata pe capacitatea financiara a contribuabililor.

b.2 Impunerea unei cote mai ridicate pentru veniturile mai mari constituie o penalizare si nu neaparat o masura proportionala cu capacitatea reala de contributie si creeaza discriminare chiar intre beneficiarii pensiilor de serviciu, in speta magistratii, deoarece unii pot avea o parte necontributiva mai mare decat altii in functie de anumite criterii, cum ar fi: vechimea, gradul profesional, functia exercitata (de executie sau de conducere), o perioada de activitate mai mare. Conform sistemului de impozitare progresiva, ratele de impozitare cresc odata cu cresterea veniturilor.

Tratamentul discriminatoriu consta in aplicarea de cote de impunere diferite in functie de nivelul veniturilor, care realizeaza o apropiere a veniturilor intre beneficiari desi prin munca depusa de-a lungul carierei erau indreptatiti a primi o compensare baneasca pe masura efortului depus. In acest caz, magistratii pensionari cu venituri mai mari platesc un impozit mai mare, ceea ce duce la o apropiere a veniturilor lor, desi criteriile in functie de care a fost stabilita baza de calcul a pensiei au fost strict determinate de legea in vigoare la data pensionarii, cum ar fi vechimea in magistratura, instanta/parchetul la care au functionat cat si indicatori de performanta ce au fost urmariti pe intreg parcursul carierei profesionale precum, gradul, functia, specializari precum doctoratul, avute la data pensionarii.

De asemenea, aceste dispozitii creeaza inechitate inter-generationala. Impozitul aplicat in integralitate promoveaza echitatea intre generatii, deoarece fiecare generatie de magistrati pensionari este supusa aceleiasi rate de impozit asupra intregului venit din pensie, indiferent de structura specifica a pensiilor. In schimb impozitul progresiv pe componentele constitutive ale pensiei creeaza inechitate inter generationala, contrar principiului impozitarii uniforme prevazut de articolul 56, alineatele 2 si 3 din Constitutia Romaniei, care stabileste ca impozitul trebuie sa fie acelasi pentru toti contribuabili in situatii similare.

Aceasta structura de taxare constituie o discriminare pe baza sursei de venit, incalcand astfel principiul egalitatii, magistratii ar trebui sa fie tratati in mod egal in fata legii, indiferent de provenienta veniturilor lor (parte contributiva si necontributiva). Prin impunerea de cote diferite in functie de nivelul veniturilor, structura de taxare propusa incearca sa echilibreze veniturile intre beneficiari. Cu toate acestea, aceasta abordare conduce la o discriminare in cazul magistratilor pensionari cu venituri mai mari. Acestia platesc un impozit mai mare, reducand astfel diferenta initiala dintre veniturile lor., desi la stabilirea cuantumului pensiei ar trebui sa se tina cont de functia, gradul profesional dobandite pana la finalul carierei de catre magistratul pensionat (incalcandu-se paragraful 110 din Decizia 467/2023).

Criteriul de diferentiere este varsta, starea materiala, respectiv veniturile cuvenite cu titlu de pensie de serviciu in baza vechimii, gradului, functiei detinute, noi fiind pensionati in baza unor legi speciale care stabilesc acordarea pensiilor de serviciu cu criterii clare de determinare avute in vedere pe parcursul carierei.

Fapta discriminatorie nu are o justificare obiectiva, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv nu sunt adecvate si necesare.

Reiteram ca raportarea legiuitorului, in stabilirea unor asa zise praguri de impozitare, fie la venitul din „salariul mediu net pe economie”, fie la venitul din „salariul mediu brut pe economie” doar in cazul pensiilor de serviciu, constituie o incalcare a principiului nediscriminarii prevazut de dispozitiile art. 20 ale Cartei Drepturilor Fundamentale coroborate cu art.3 al Directivei 2000/78/CE si Protocolul 12 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Utilizarea unui stagiu de cotizare mai lung de 35 de ani pentru calculul contributivitatii este inechitabila pentru cei care au efectuat doar un stagiu de cotizare de 25 de ani. Acest lucru implica o penalizare pentru cei care au contribuit mai putin la sistemul de pensii si conduce la o distorsiune a drepturilor acestora.

Reamintim ca modalitatea de stabilire a pensiei de serviciu era clar prevazuta in legea veche, fara a fi defalcata pe componente, chiar daca beneficiarul pensiei de serviciu a contribuit in decursul timpului din venitul incasat ca si indemnizatie la fundamentarea bugetelor asigurarilor sociale, de sanatate, etc.

Defalcarea venitului constituit din pensie in doua sau trei componente, care nu au legatura cu sumele ce pot fi apreciate potrivit principiului contributivitatii din sistemul public de pensii, genereaza inechitati intre beneficiarii dreptului la pensie, partea considerata contributiva nefiind identica pentru toti magistratii (indemnizatiile au in vedere gradul profesional, functia detinuta si vechimea in profesie), astfel ca si impozitul va fi diferit.

Pe de alta parte, prin defalcarea – in mod nelegal spunem noi – pe trei componente a pensiei unice de serviciu, nu se stabileste un prag cert de impozitare – de tipul „treapta” de impozitare, ci in fapt este redus cuantumul pensiei in plata, cu evidenta trimitere doar inspre categoria pensiilor de serviciu ale magistratilor, reducere mascata de dispozitia de impozitare cu 15% a partii ce depaseste contributivitatea pentru toate categoriile de pensii de serviciu.

Este fals sa se aprecieze ca „defalcarea” pensiei de serviciu in trei componente permite o impozitare progresiva. Impozitarea progresiva presupune stabilirea unor praguri ale venitului de la care se majoreaza contributia catre stat, prag care trebuie sa aiba acelasi nivel pentru toti destinatarii legii, indiferent de partile componente ale venitului.

Mai mult, acesta modalitate de impozitare creeaza discriminari prin aplicarea in concret a calculelor de catre Casele de pensii chiar si pentru beneficiarii ajunsi la varsta de pensionare in sistemul public carora li s-a calculat partea contributiva.

Astfel, desi persoanele carora le este calculata partea contributiva au o vechime mai mare decat altele in magistratura, deci ar trebui ca munca lor sa fie recompensata corespunzator contributiilor achitate, acestora le este perceput un impozit mai mare decat celor cu o vechime mai mica tocmai datorita faptului ca impozitul se aplica pe criteriul averii, respectiv a unor venituri mai mari, indiferent de contributia efectiva a acestora la sistemul asigurarilor sociale prin prestarea muncii un numar mai mare de ani.

Avand in vedere ca retinerile efectuate de casele de pensii prin aplicarea in concret in mod defectuos a dispozitiilor art. 101 Cod Fiscal ne-a creat o stare de discriminare evidenta, se impune admiterea actiunii in repararea starii de discriminare prin care am solicitat obligarea persoanei juridice care are calitatea de platitor de venituri din pensii, respectiv Casa Judeteana de Pensii, de a ne achita prejudiciul constand in sumele retinute nelegal din drepturile de pensie ce ni se cuveneau actualizate cu indicele de inflatie si cu dobanda legala penalizatoare.

II. Solicitam de asemenea obligarea paratei la emiterea unei decizii, conform art. 213 alin. 4 din Legea nr. 303/2022 prin care sa fie calculata pensia contributiva cu luarea in considerare a tuturor veniturilor din perioada ce constituie vechime in munca si a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, calculat conform art. 82 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, respectiv art. 211 alin.1 din Legea nr. 303/2022 prin raportare la art. 82 alin.(8) din Legea nr. 303/2004, respectiv art. 211 alin. 7 din Legea nr. 303/2022 precum si la calcularea in mod corespunzator a impozitului aferent conform art. 101 alin. 2 lit. b Cod fiscal si la restituirea diferentelor de pensie retinute nelegal, actualizate.

Contrar articolului 101 din Codul Fiscal, parata a efectuat retineri fiscale ilicite incepand cu luna ianuarie 2024, adoptand un regim de impozitare incompatibil cu legislatia curenta.

In principal, aratam ca, interesul nostru in solutionarea acestui capat de cerere rezida din faptul ca, desi potrivit dispozitiilor legale am contribuit in perioada activitatii la bugetul asigurarilor sociale, iar casa de pensii ar fi trebuit sa calculeze tuturor magistratilor pensionari cota de impozitare in baza art.101 lit.b., aceasta a calculat si retinut un impozit in baza art.101 lit.c.

Astfel, casa de pensii a calculat gresit impozitul magistratilor, facand diferentiere nejustificata intre magistratii care au implinit varsta de acordare a pensiei pentru limita de varsta in sistemul public si carora le-a fost calculata partea de contributivitate si magistratii care nu au implinit aceasta varsta si carora nu le-a fost calculata partea de contributivitate. Astfel, magistratilor din prima categorie li s-a calculat cota de impozitare in baza art.101 lit.b, iar magistratilor din cea de a doua categorie li s-a calculat cota de impozitare in baza art.101 lit.c.

In al doilea rand, sustinem ca stagiul complet de cotizare utilizat de casa de pensii pentru determinarea pensiei contributive a fost cel general de 35 de ani, specific sistemului public, in locul stagiului complet de cotizare de 25 de ani specific statutului magistratilor. Aceasta practica incorecta a generat un tratament inechitabil fata de categoria profesionala a magistratilor, contrar dispozitiilor legale in vigoare, adaugand un element de discretionaritate in evaluarea pensiilor.

Trebuie precizat ca potrivit art. 213 (4) din legea nr. 303/2022, la data indeplinirii conditiilor prevazute de lege, casa de pensii competenta stabileste, din oficiu, pensia pentru limita de varsta care face parte din pensia de serviciu.

Cu toate acestea, in cadrul deciziilor de pensionare pe care le detinem, emise pana in prezent, este mentionat doar cuantumul pensiei de serviciu calculat conform art. 82 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, respectiv 211 alin.1 din Legea nr. 303/2022, nu si cuantumul pensiei pentru limita de varsta, pentru ca impozitul calculat conform art. 101 alin. 2 lit. b din Codul Fiscal sa poata fi calculat in mod corect, potrivit noilor dispozitii legale.

Or, potrivit art. 82 alin.(8) din Legea nr. 303/2004, respectiv art. 211 alin. 7 din Legea nr. 303/2022, pensia prevazuta de prezentul articol are regimul juridic al unei pensii pentru limita de varsta, deci pensia pe care o detinem este o pensie pentru limita de varsta care urmeaza a fi calculata prin raportare la stagiul complet de cotizare de 25 de ani prevazut de legea noastra speciala, care deroga de la dreptul comun.

Astfel, potrivit dispozitiilor speciale de la art. 82 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, respectiv 211 alin.1 din Legea nr. 303/2022 (acesta din urma in forma anterioara datei de 1 ianuarie 2024) judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti de la Inalta Curte de Casatie si Justitie si de la Curtea Constitutionala, personalul de specialitate juridica asimilat judecatorilor si procurorilor, precum si fostii judecatori si procurori financiari si consilierii de conturi de la sectia jurisdictionala care au exercitat aceste functii la Curtea de Conturi se pot pensiona la cerere, inainte de implinirea varstei de 60 de ani, si beneficiaza de pensia prevazuta la alin. (1), daca au o vechime de cel putin 25 de ani numai in functia de judecator, procuror, magistrat- asistent la Inalta Curte de Casatie si Justitie si de la Curtea Constitutionala sau personal de specialitate juridica asimilat judecatorilor, precum si in functia de judecator la Curtea Constitutionala, judecator ori procuror financiar sau consilier de conturi de la sectia jurisdictionala a Curtii de Conturi.

Ca atare, in ceea ce priveste judecatorii si procurorii, legea noastra speciala prevede ca acestia beneficiaza de pensie pentru limita de varsta, chiar si inainte de implinirea varstei de 60 de ani, daca au o vechime de cel putin 25 de ani numai in functia de judecator, procuror, magistrat- asistent la Inalta Curte de Casatie si Justitie si de la Curtea Constitutionala sau personal de specialitate juridica asimilat judecatorilor, precum si in functia de judecator la Curtea Constitutionala, judecator ori procuror financiar sau consilier de conturi de la sectia jurisdictionala a Curtii de Conturi.

Aceste conditii fiind indeplinite conform legii, inca de la data pensionarii, conform art. 213 (4) din legea nr. 303/2022, casa de pensii are obligatia de a stabili, din oficiu, pensia pentru limita de varsta care face parte din pensia de serviciu.

Acest aspect este deosebit de important pentru calcularea impozitului nostru in varianta nou introdusa de legiuitor, fiind discrepante de calcul intre impozitul calculat potrivit art.101 alin. 2 lit. b Cod fiscal, potrivit careia pentru venitul lunar din pensii care are atat componenta contributiva, cat si componenta necontributiva, din care se deduce plafonul de venit neimpozabil lunar de 2.000 de lei, pentru partea contributiva se aplica dispozitiile lit. a), respectiv o cota de impunere de 10%, iar pentru partea necontributiva se aplica progresiv urmatoarele cote de impunere: (i) 10%, pentru partea mai mica decat nivelul castigului salarial mediu net sau egala cu acesta; (ii) 15%, pentru partea cuprinsa intre nivelul castigului salarial mediu net si nivelul castigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat sau egala cu acesta; (iii) 20%, pentru partea ce depaseste nivelul castigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si cel calculat conform literei c a aceluiasi articol, potrivit careia, c) pentru venitul lunar din pensii care are doar componenta necontributiva, din care se deduce plafonul de venit neimpozabil lunar de 2.000 de lei, se aplica progresiv urmatoarele cote de impunere: (i) 10%, pentru partea mai mica decat nivelul castigului salarial mediu net sau egala cu acesta; (ii) 15%, pentru partea cuprinsa intre nivelul castigului salarial mediu net si nivelul castigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat sau egala cu acesta; (iii) 20%, pentru partea ce depaseste nivelul castigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor.

Drept consecinta, dupa calcularea pensiei contributive cuvenite fiecaruia dintre reclamanti, va rugam a dispune obligarea Casei de pensii la calcularea in mod corespunzator a impozitului aferent conform art. 101 alin. 2 Cod fiscal si la restituirea diferentelor de impozit retinute nelegal, actualizate in functie de indicele de inflatie si cu aplicarea dobanzii legale penalizatorii, incepand cu prima retinere din pensia fiecarui reclamant pana la executarea integrala a obligatiei principale.

Cu privire la solicitarea de actualizare a sumelor datorate in functie de indicele de inflatie si acordarea dobanzii legale consideram ca dispozitiile legii nr. 263/2010 se completeaza cu regulile de drept comun, in acest sens fiind si dispozitiile art. 156, potrivit carora prevederile legii 263/2010, referitoare la jurisdictia asigurarilor sociale, se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila.

Actualizarea cu rata inflatiei a sumelor datorate de parata presupune aducerea la aceeasi valoare economica (putere de cumparare) a unei sume de bani, in conditiile in care in piata se manifesta, fie un fenomen inflationist ce are ca efect deprecierea monedei de referinta, fie un fenomen de deflatie ce are ca efect aprecierea monedei de referinta.

De asemenea, potrivit art.1535 din Noul Cod civil – „In cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul platii, in cuantumul convenit de parti sau, in lipsa, in cel prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul sa faca dovada ca prejudiciul suferit de creditor ca urmare a intarzierii platii ar fi mai mic. Daca, inainte de scadenta, debitorul datora dobanzi mai mari decat dobanda legala, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil inainte de scadenta. Daca nu sunt datorate dobanzi moratorii mai mari decat dobanda legala, creditorul are dreptul, in afara dobanzii legale, la daune-interese pentru repararea integrala a prejudiciului suferit”.

Din coroborarea acestor norme cu incidenta in cauza, se deduce fara echivoc ca, in speta, dreptul nostru la obtinerea unei dezdaunari derivate din neexecutarea obligatiei la timp, respectiv incepand cu data la care drepturile de pensie ne erau datorate.

Or, potrivit art. 108 din Legea nr. 263/2010, in sistemul public de pensii plata pensiei se face lunar. Cum parata nu a achitat la datele sus mentionate drepturile de pensie ce ni se cuveneau, acordarea dobanzii legale acopera beneficiul nerealizat, ca parte componenta a prejudiciului (damnum emergens), care trebuie privita ca o chestiune distincta de actualizare in functie de rata inflatiei a sumelor datorate initial; o astfel de actualizare antreneaza si ea raspunderea debitorului pentru neexecutarea la timp a obligatiei de plata a unei sume de bani, insa intemeiata pe o alta cauza.

Asadar, dobanzile legale, accesorii ale creantei, se cuvin ca dauna moratorie, ele avand un alt temei decat cel al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate, in principiu, pretinde, cerand actualizarea creantei la inflatie, iar nivelul dobanzii legale trebuie stabilit prin raportare la art. 1 alin. 3 din OG nr. 13/2011 privind dobanda legala penalizatoare.

Se impune a se face precizarea ca prin decizia civila nr. 2/17 februarie 2014, pronuntata cu ocazia solutionarii recursului in interesului legii in ceea ce priveste acordarea de dobanzi, s-a stabilit de Inalta Curte de Casatie si Justitie ca in cazul executarii cu intarziere a obligatiei de plata a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual sau delictual al obligatiei, daunele interese sub forma dobanzii legale se datoreaza, fara a se face dovada unui prejudiciu si fara ca principiul repararii integrale a prejudiciului sa poata fi nesocotit”.

Redam cel mai important fragment din exceptia de neconstitutionalitate:

„1. Textul art. 101 incalca obligatia constitutionala a Parlamentului, prevazuta in art. 147 (2) din Constitutie, de a aduce in concordanta legile cu hotararile Curtii Constitutionale (decizia nr.467/2023), in detrimentul respectarii principiilor constitutionale si a securitatii juridice.

Aceasta conduita a Parlamentului, care nu reexamineaza si nu ajusteaza actul normativ in concordanta cu decizia Curtii Constitutionale, contravine obiectivului legiferarii, care este de a armoniza legislatia cu hotararile instantei constitutionale, conform articolului 147 (2) din Constitutie.

Curtea Constitutionala a stabilit prin Decizia nr. 467/2023 (paragrafele 165-168) ca impozitarea pensiilor, in special a celor de serviciu, trebuie sa respecte principii fundamentale precum echitatea, proportionalitatea, rezonabilitatea si nediscriminarea. Ca impozitarea nu ar trebui sa aiba un caracter sanctionator si ca legiuitorul are o marja de apreciere, dar cu conditia sa nu incalce garantiile atasate independentei sistemului judiciar. Astfel, stabilirea regulilor si bazei de impunere trebuie sa fie facuta cu o diligenta deosebita pentru a asigura respectarea principiilor constitutionale si a drepturilor fundamentale ale cetatenilor, evitand discriminarea si asigurand un tratament echitabil in fata legii.

Cu toate ca Decizia Curtii Constitutionale nr. 467/2023 a clarificat, asadar, in mod limpede aceste aspecte, prin art. 101 astfel cum a fost modificat prin Legea 282/2023, legiuitorul a nesocotit aceste statuari.

Cu privire la efectele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 467/2023, sustinem ca, in cadrul procedurii de punere de acord a normei declarate neconstitutionala cu decizia CCR anterior mentionata, ”Parlamentul este obligat sa reexamineze dispozitiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curtii Constitutionale”.

Aceasta obligatie izvoraste direct din textul constitutional al art. 147 (2) si impune Parlamentului un rol activ in procesul de constitutionalizare a normelor legale, in acord cu deciziile instantei constitutionale. Intr-o interpretare contrara ar insemna ca, in aplicarea art. 147 alin. (1), (2) si (4) din Constitutie, legiuitorul, in cadrul procedurii de punere de acord a legii cu deciziile Curtii Constitutionale, are un drept de selectie cu privire la acestea, prin actul sau decizional putand chiar sa mentina in legislatie norme afectate de vicii de neconstitutionalitate, cum este cazul de fata, fapt ce nu poate fi acceptat.

Asa cum statueaza Curtea Constitutionala prin decizia nr.466/2019 (pct.187,188) ”O astfel de conduita a Parlamentului ar anula insusi scopul legiferarii, acela de a armoniza legislatia cu deciziile Curtii Constitutionale, incalcand obligatia constitutionala consacrata de art. 147 alin. (2) din Legea fundamentala. Or, in conformitate cu rolul Curtii Constitutionale si cu valentele controlului de constitutionalitate, procesul de reexaminare a legii implica in mod obligatoriu o conduita loiala din partea Parlamentului si o analiza aplicata si responsabila a tuturor textelor declarate neconstitutionale, prin raportare la considerentele deciziei”.

Cu titlu de exemplu, in cadrul deciziei sus emintite, Curtea Constitutionala a statuat:

166. De asemenea, sub aspectul regulilor fiscalitatii, Curtea subliniaza ca, in jurisprudenta sa, a statuat ca "o fiscalitate care se indeparteaza de la regulile general admise, cat priveste baza si cotele impozabile, categoriile de venituri etc., devine o fiscalitate discriminatorie daca introduce criterii care afecteaza egalitatea in drepturi a cetatenilor. Fiscalitatea trebuie sa fie nu numai legala, ci si proportionala, rezonabila, echitabila si sa nu diferentieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetateni. In aceasta viziune juridica, prevederea legala care introduce un spor de impozit de 30% numai pentru o anumita categorie de functionari este discriminatorie si contrara prevederilor art. 16 alin. (1) si art. 53 alin. (2) din Constitutie" [Decizia nr. 6 din 25 februarie 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 61 din 25 martie 1993].

165. Se impune, de asemenea, observatia ca impozitarea nu poate avea un caracter sanctionator, pentru ca se ajunge practic la o regandire si o restructurare indirecta a insesi bazei de calcul al pensiei de serviciu, care, astfel cum s-a aratat, trebuie sa reflecte o valoare cat mai apropiata de cuantumul indemnizatiei aferente functiei detinute la momentul la care s-a realizat pensionarea. Or, daca baza de calcul este un element ce tine de insasi asigurarea independentei sistemului judiciar, nu este admisibila reducerea indirecta a acesteia prin reglementarea unor impozite care in final conduc la o alta valoare a pensiei decat cea comparabila cu indemnizatia unei persoane aflate intr-o functie similara celei din care s-a realizat pensionarea.

167. Stabilirea prin lege a unui impozit trebuie sa respecte cel putin patru criterii: echitate, proportionalitate, rezonabilitate si nediscriminare.

Prin stabilirea la art. 101 alin. 2 a unei supraimpozitari numai a pensiilor speciale se incalca cerinta constitutionala cuprinsa in paragraful 166 din Decizia 467/2023 ca legiuitorul sa nu diferentieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetateni.

Noile procente de impozitare sunt stabilite cu incalcarea limitelor reexaminarii stabilite prin Decizia CCR nr. 467/2023, fiind incalcate astfel dispozitiile art. 147 alin. 2 si 4 din Constitutia Romaniei, dar si cu incalcarea art. 1 alin. 5 din Constitutia Romaniei, in conditiile in care legiuitorul a inteles sa modifice dispozitii care nu au fost apreciate ca fiind neconstitutionale, producand in fapt o modificare a legii in partea care nu a suferit critici de constitutionalitate, legiferand in realitate, intr-un nou sens.

De asemenea, dispozitiile art. 101 alin. (8) potrivit carora In cazul veniturilor din pensii si/sau al diferentelor de venituri din pensii, precum si al sumelor reprezentand actualizarea acestora cu indicele de inflatie, stabilite in baza hotararilor judecatoresti ramase definitive si irevocabile/hotararilor judecatoresti definitive si executorii, impozitul se calculeaza separat fata de impozitul aferent drepturilor lunii curente, prin aplicarea prevederilor alin.(2), impozitul retinut fiind impozit final. Impozitul se retine la data efectuarii platii, in conformitate cu reglementarile legale in vigoare la data platii veniturilor respective, intra in contradictie cu statuarile de la paragraful 122: Curtea, in jurisprudenta sa, a subliniat ca principiul securitatii juridice exprima, in esenta, faptul ca cetatenii trebuie protejati contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecuritati pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta risca sa o creeze, impunand ca legea sa fie accesibila si previzibila [Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2012]. Securitatea juridica a persoanei se defineste ca un complex de garantii de natura constitutionala sau cu valente constitutionale inerente statului de drept, in considerarea carora legiuitorul are obligatia constitutionala de a asigura atat o stabilitate fireasca dreptului, cat si valorificarea in conditii optime a drepturilor si libertatilor fundamentale [Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 70]. Astfel, respectarea art. 26 alin. (1) teza intai din Legea nr. 24/2000 - referitoare la dispozitiile tranzitorii - concura la asigurarea unei legislatii ce respecta principiul securitatii raporturilor juridice, avand claritatea si previzibilitatea necesare [Decizia nr. 845 din 18 noiembrie 2020, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 500 din 13 mai 2021, paragraful 101].

dar si de la paragraful 142. Ori de cate ori o lege noua modifica starea legala anterioara cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, daca s-au realizat inainte de intrarea in vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptarii noii reglementari, care trebuie sa respecte suveranitatea legii anterioare. [Decizia nr. 830 din 8 iulie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 559 din 24 iulie 2008].

2. Textul art. 101 din Legea nr. 227/2015 incalca dispozitiile art. 1 alin. 5 din Constitutie in componenta de claritate si previzibilitate a normei juridice cu referire la art. 61, 62 si 63 din Legea 24/2000 pentru urmatoarele argumente:

a. Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa impune legiuitorului criterii obligatorii pentru adoptarea actelor normative. Jurisprudenta Curtii Constitutionale sustine ca aceste norme nu au valoare constitutionala in sine, dar ele sunt esentiale pentru asigurarea sistematizarii, unificarii si coordonarii legislatiei, precum si pentru garantarea claritatii si previzibilitatii in cadrul raporturilor juridice.

Prin urmare, aspecte precum claritatea, concordanta si respectarea normelor de tehnica legislativa pot servi ca temei pentru analiza neconstitutionalitatii unui act normativ.

In ceea ce priveste afectiunea conceptiei generale sau caracterului unitar al actului normativ:

Conform art.61 din Legea 24/2000, orice modificare sau completare a unui act normativ trebuie sa se faca fara a afecta conceptia generala ori caracterul unitar al acelui act.

In acest context, art. 64 din Legea 227/2015 stabileste o conceptie unitara asupra impozitului pe venit pentru pensii, impunand o cota fixa de 10%. Cu toate acestea, art. 101 introduce o deviere de la acest principiu, aplicand un impozit aplicand un impozit care nu este prevazut de lege.

Aceasta abatere genereaza o contradictie intre cele doua articole si incalca principiul unitatii sistemului de impozitare. Prin introducerea unui impozit diferentiat pentru partea contributiva si necontributiva a veniturilor din pensii, se incalca caracterul unitar impus de art.64, iar aceasta creeaza confuzie in interpretarea si aplicarea legii, nerespectand astfel claritatea ceruta de art. 1 alin.5 din Constitutie in elaborarea actelor normative.

In ceea ce priveste incoerenta in integrarea prevederilor modificate:

Art. 62 din Legea 24/2000 impune ca prevederile modificate sau completate sa se integreze armonios in actul de baza. In situatia de fata, art. 101 (modificat prin Legea 282/2023) introduce un sistem de impozitare diferentiata pentru veniturile din pensii, iar aceasta diferentiere nu se aliniaza coerent cu principiile stabilite de art. 64, care prevad in continuare ca veniturile din pensii se impoziteaza cu 10%, nefiind introduce alte trepte sau cote de impozitare. In loc sa mentina coerenta si unitatea sistemului de impozitare, aceasta modificare creeaza o incoerenta in integrarea prevederilor modificate in actul de baza, adica in sistemul general de impozitare a veniturilor din pensii.

In ceea ce priveste derogarea fara respectarea regulilor impuse de art. 63:

Art. 63 din Legea 24/2000 reglementeaza modalitatea in care se poate institui o norma derogatorie. El impune utilizarea formulei "prin derogare de la...", urmata de mentionarea reglementarii de la care se deroga.

In cazul art.101, desi instituie o derogare de la principiul unicitatii impozitului pentru veniturile din pensii, lipsesc claritatea si precizia in referirea la reglementarea de baza din art. 64. Aceasta lipsa de precizie indica o derogare fara respectarea regulilor impuse de art. 63, generand astfel o incertitudine juridica si o nesiguranta in interpretarea si aplicarea legii. Aceasta contravine principiilor constitutionale referitoare la claritate si previzibilitate, elemente esentiale pentru orice sistem legal corect si functional.

b. In conformitate cu normele de tehnica legislativa din Legea 24/2000 si art. 1(5) din Constitutie se impune analiza modului in care art. 64 si art. 101 din Legea 227/2015 se integreaza in actul normativ si stabilirea relatiei dintre aceste doua articole.

Sustinem ca art. 101 este complementar articolului 64, avand rolul de a oferi detalii si clarificari asupra modului in care cota de impozitare, deja stabilita prin articolul 64, este calculata si aplicata.

Amplificarea acestei idei se impune a fi realizata prin sublinierea pozitionarii art. 64 in structura legii, acesta fiind dispus inaintea art. 101. Aceasta amplasare nu este intamplatoare, ci reflecta intentia legislatorului de a atribui articolului 64 un rol primordial in stabilirea cotei de impozitare. Faptul ca acesta precede articolul 101 sugereaza ca prima norma este cea care fixeaza principiul general din perspectiva nivelului cotei de impozitare, in timp ce cea de-a doua furnizeaza detalii ulterioare pentru implementare si calcul.

Asadar, art. 64 trebuie perceput ca o norma definitorie, care stabileste direct cota de impozitare, in timp ce art.101 functioneaza ca o norma instrumentala, oferind metode si reguli pentru aplicarea cotei deja stabilite de catre dispozitia primara. Altfel spus, nemodificarea art. 64 Cod fiscal, neindicarea in concret a altor impozite (cum sunt si cele de 15% si 20%) sau a unor alte cote de impozitare, ci doar modificarea art. 101 care prevede in fapt modalitatea de virare a imozitelor, sustine teza ca art. 101 Cod fiscal este nelegal introdus, neputand fi raportat la o norma legala.

Astfel, in lumina acestor consideratii, modificarea cotei de impozitare ar trebui sa se faca in mod explicit prin intermediul unei dispozitii legislative distincte, care sa faca referire directa la articolul 64. Acest demers ar respecta atat ierarhia normelor, avand in vedere caracterul primar al articolului 64, cat si principiile de claritate si coerenta legislative impuse de normele de tehnica legislativa.

Prin urmare, art. 101 trebuie sa fie in conexiune directa si complementar cu articolul 64, fara a avea rolul de a stabili o alta cota de impozitare, ci de a detalia modul in care aceasta este calculata in conformitate cu prevederile stabilite prin dispozitia normativa primara.

In aceste circumstante, interpretarea conform careia art. 64 stabileste cota de impozitare, iar art.101 reglementeaza modul de calcul al acesteia contribuie la evitarea redundantei legislative.

Introducerea unei noi cote de impozitare in art. 101 creeaza o dublare a prevederilor deja stipulate in art. 64, generand astfel un conflict intre dispozitii in cadrul legii, contrar art. 1 (5) din Constitutie.

Principiile de economie legislativa si claritate impun evitarea unei legislatii redundante sau contradictorii.

3. Textul art. 101 din Legea nr. 227/2015 incalca dispozitiile art. 1 alin. 3 si 5 din Constitutie in componenta de claritate si previzibilitate a normei juridice cu referire la art. 36 din Legea 24/2000 pentru urmatoarele argumente:

Prezinta ambiguitate in ceea ce priveste definirea clara a nivelului veniturilor la care se aplica cotele respective de impozitare. Expresiile precum "partea mai mica decat nivelul castigului salarial mediu net," "partea cuprinsa intre nivelul castigului salarial mediu net si nivelul castigului salarial mediu brut," si "partea ce depaseste nivelul castigului salarial mediu brut" nu ofera o precizie exacta asupra sumelor care intra sub incidenta fiecarei cote.

Formularile vagi ale textului permit o interpretare diversa si pot duce la interpretari subiective. Absenta unei clarificari precise a limitei superioare si inferioare a fiecarei categorii poate genera confuzii in randul platitorilor de impozit si al autoritatilor fiscale, contribuind la incertitudini in aplicarea regulilor fiscale.

De asemenea, textul nu furnizeaza indicatori cuantificabili si verificabili pentru a determina exact cum se calculeaza impozitul in situatiile specifice. De exemplu, nu se precizeaza explicit care este suma exacta la care se aplica cota de 15%, respectiv cand venitul se afla intre nivelul castigului salarial mediu net si nivelul castigului salarial mediu brut.

Conform art. 101 alin. (3) determinarea castigului salarial mediu net prevazut in prezentul articol se stabileste prin deducerea din castigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat a contributiilor sociale obligatorii prevazute la art. 2 alin. (2) lit. a) si b) si a impozitului pe venit. Normele edictate sunt neclare, determinarea castigului salarial mediu net prin deducerea din castigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat a contributiilor sociale obligatorii si a impozitului pe venit, fiind impusa fara a se specifica care este acesta, cel folosit pentru pensiile din sistemul public sau cel folosit pentru pensiile de serviciu. Expresia "utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat" nu ofera o indicatie clara asupra modului exact in care se stabileste aceasta suma. Lipsa detaliilor precise cu privire la formula sau metoda de calcul poate crea dificultati in determinarea corecta a impozitului datorat.

Textul nu ofera suficiente detalii si orientari cu privire la modul de calcul al partii contributive a veniturilor din pensii, care ar trebui sa fie un element de baza in formula de calcul a impozitului, incalcandu-se astfel principiul legalitatii si previzibilitatii conform art. 1 din Constitutie. Stagiul complet de cotizare pentru magistrati este de 25 de ani (pensia avand regimul unei pensii pentru limita de varsta), in timp ce stagiul complet de cotizare potrivit dreptului comun este de 35 de ani. Textul legislativ fiscal nu specifica clar care dintre aceste stagii ar trebui sa fie folosit pentru calculul contributivitatii in privinta magistratilor.

De asemenea, utilizarea unui stagiu de cotizare mai lung de 35 de ani pentru calculul contributivitatii este inechitabila pentru cei care au efectuat un stagiu complet de cotizare de 25 de ani. Acest lucru implica o penalizare pentru cei care au contribuit mai putin in sistemul de pensii si conduce la o distorsiune a drepturilor acestora, fiind incalcate dispozitiile art. 44 din Constitutie.

Expresia "grija deosebita" atunci cand determina categoria de venit asupra careia poarta sarcina fiscala, suma concreta asupra careia se datoreaza si modul concret de calcul al sarcinii fiscal, in contextul jurisprudentei Curtii Constitutionale a Romaniei (Decizia CCR nr.223 din 13 martie 2012, decizia CCR nr.256 din 18 aprilie 2012, Decizia nr.900 din 15 decembrie 2020 si Decizia CCR 467/2023 – par.168), semnaleaza obligatia legiuitorului de a manifesta atentie si consideratie aparte in procesul elaborarii normelor fiscale. Aceasta responsabilitate presupune o analiza meticuloasa a repercusiunilor asupra contribuabililor, evitarea implementarii unor reglementari discriminatorii si mentinerea unui echilibru intre cerintele fiscale ale statului si drepturile contribuabililor.

Textul este in neconcordanta cu principiul stabilit in Decizia CCR nr. 467/2023, care subliniaza necesitatea unei fiscalitati clare, proportionale si echitabile. Ambiguitatea in determinarea sumelor exacte asupra carora se aplica cotele de impozitare constituie o incalcare a acestor principii.

Cu privire la admisibilitatea unei critici de neconstitutionalitate formulate din perspectiva unor prevederi ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea a statuat ca acestea pot fi avute in vedere in exercitarea controlului de constitutionalitate, prin raportare la dispozitiile art. 1 alin. (5) din Constitutie.

Aceasta este concluzia care se desprinde din jurisprudenta Curtii Constitutionale, care a statuat ca normele de tehnica legislativa nu au valoare constitutionala, dar prin reglementarea lor legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricarui act normativ, a caror respectare este necesara pentru a asigura sistematizarea, unificarea si coordonarea legislatiei, precum si continutul si forma juridica adecvate pentru fiecare act normativ. De aceea, respectarea acestor norme concura la asigurarea unei legislatii care respecta principiul securitatii raporturilor juridice, avand claritatea si previzibilitatea necesare.

Totodata, trebuie avute in vedere si dispozitiile constitutionale ale art. 142 alin. (1), potrivit carora „Curtea Constitutionala este garantul suprematiei Constitutiei”, si cele ale art. 1 alin. (5) din Constitutie, potrivit carora, „in Romania, respectarea […] legilor este obligatorie” (a se vedea, in acest sens, de exemplu, Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012).

”(…) Desi normele de tehnica legislativa nu au valoare constitutionala, prin reglementarea acestora, legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricarui act normativ, a caror respectare este necesara pentru a asigura sistematizarea, unificarea si coordonarea legislatiei, precum si continutul si forma juridica adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concura la asigurarea unei legislatii ce respecta principiul securitatii raporturilor juridice, avand claritatea si previzibilitatea necesare. Totodata, s-a retinut ca trebuie avute in vedere si dispozitiile constitutionale ale art. 142 alin. (1), potrivit carora „Curtea Constitutionala este garantul suprematiei Constitutiei”, si cele ale art. 1 alin. (5), potrivit carora „in Romania, respectarea (…) legilor este obligatorie”. Astfel, Curtea a constatat ca reglementarea criticata prin nerespectarea normelor de tehnica legislativa determina aparitia unor situatii de incoerenta si instabilitate, contrare principiului securitatii raporturilor juridice in componenta sa referitoare la claritatea si previzibilitatea legii”. (Decizia nr. 366/2022, par. 28 si Decizia nr. 367/2022, par. 35).

4. Textul art. 101 din Legea nr. 227/2015 incalca dispozitiile art.56, alineatele 2 si 3 din Constitutie in corelatie cu art. 13 din Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislative pentru urmatoarele argumente:

Prin interpretarea art. 56 in contextul impozitarii diferentiate a pensiei de serviciu, se impune o evaluare a coerentei acesteia cu principiul unitatii pensiei de serviciu, astfel cum este reglementata in art. 211 si 213 din Legea 303/2022. Intrucat impozitarea diferentiata contravine caracterului unitar al pensiei, rezulta o disonanta intre obligatia de contributie la cheltuielile publice si modul in care aceasta contributie este impusa.

Art. 13 din Legea 24/2000 stabileste necesitatea ca actul normativ sa se integreze organic in sistemul legislatiei. Coerenta in legislatie presupune ca normele care reglementeaza acelasi tip de venit ar trebui sa fie consistente.

Discrepanta dintre impozitarea diferentiata prevazuta de art.101 din Legea 227/2015 si principiile de unitate a pensiilor de serviciu conform Legii 303/2022 constituie o incalcare a acestui principiu de integrare coerenta in cadrul sistemului legal.

Aceasta in conditiile in care art.211 si art.213 din Legea nr. 303/2022 subliniaza caracterul unitar al pensiei de serviciu a magistratilor. Indiferent de compozitia contributiva sau necontributiva a acesteia, legislatia stabileste ca pensia trebuie tratata ca un intreg, reflectand cariera si contributiile individuale ale magistratului pe intreaga durata a activitatii sale profesionale.

In aceste circumstante unitatea pensiei de serviciu, in ciuda diferentelor de contributii, indica faptul ca aceasta ar trebui tratata in mod unitar si in ceea ce priveste impozitarea.

In mod concret, lipsa de claritate in textul legislativ indicat este evidentiata prin modul in care partea contributiva a veniturilor din pensii ar trebui sa fie calculata in functie de stagiul de cotizare. Mentionam ca exista diferenta intre stagiul de cotizare din legea speciala - Legea nr. 303/2004, respectiv Legea nr. 303/2022 si cel din legea generala - Legea nr. 263/2010:

Stagiul de cotizare pentru magistrati este de 25 de ani (pensia avand regimul unei pensii pentru limita de varsta), in timp ce stagiul complet de cotizare potrivit dreptului comun este de 35 de ani. Textul legislativ fiscal nu specifica clar care dintre aceste stagii ar trebui sa fie folosit pentru calculul contributivitatii. Aceasta ambiguitate determina incertitudine in randul beneficiarilor pensiilor de serviciu cu privire la modul in care li se aplica impozitul, precum si in randul organelor competente sa calculeze impozitul.

Textul legislativ nu furnizeaza o formula sau instructiuni detaliate cu privire la modul de calcul al partii contributive. Nu se specifica cum se traduce stagiul de cotizare intr-un calcul concret al partii contributive a veniturilor din pensii. O atare lipsa de claritate poate face dificila intelegerea si aplicarea corespunzatoare a regulilor fiscale pentru beneficiarii pensiilor de serviciu.

Aceasta incertitudine poate conduce la o interpretare variabila si subiectiva a legii fiscale si poate crea confuzie atat pentru contribuabili, cat si pentru autoritatile fiscale. Mai mult, poate duce la riscul aparitiei litigiilor fiscale si a contestatiilor, deoarece diferiti beneficiari ai pensiilor de serviciu ar putea interpreta legea in moduri diferite.

Principiul venitului unic, asa cum este stabilit in art. 64, contribuie la predictibilitatea sistemului fiscal pentru pensionar in general si penstru pensionarii magistrati in special. Acestia stiu ca vor fi impozitati la o cota fixa de 10%, indiferent de componenta venitului lor. Introducerea impozitului diferentiat in art. 101 aduce un element de incertitudine si variabilitate, deoarece nivelul impozitului depinde acum de proportia dintre componenta contributiva si necontributiva a venitului. Aceasta variabilitate contravine principiului claritatii si afecteaza capacitatea contribuabililor de a anticipa si planifica impozitele aferente pensiilor lor.

In acest context, art. 64 din Legea 227/2015 stabileste o conceptie unitara asupra impozitului pe venit pentru pensii, impunand o cota fixa de 10%. Cu toate acestea, art. 101 introduce o deviere de la acest principiu, aplicand un impozit diferentiat in functie de compozitia veniturilor din pensii.

Accentuam ca procentele retinute din pensie nu sunt cote de imozitare, ci taxe. Ca argument suplimentar va rugam sa retineti ca desi art. 101 stipuleaza ca ”impozitul se retine”, prin acest articol nu se modifica cota unica de impozitare de 10%, neexistand nicio dispozitie legala care sa stabileasca noi cote de impozitare de: 10%,15%,20%, prin derogare de la art 64 Cod fiscal. Articolul 101 stabileste doar cum se aplica impozitul (indicand o cota de 15% si 20%), fara ca aceste noi cote sa fie indicate undeva in cuprinsul legii.

Propriu-zis art 101 arata cum se aplica impozitul pentru pensiile de serviciu, fara ca in fapt si in drept cota unica de impozitare - stabilita la art 64 - sa fie modificata. Or, orice modificare de impozit sau introducere de impozit nou trebuie prevazuta in lege in mod expres.

Prin urmare, nemodificarea art. 64 Cod fiscal prin indicarea unor noi cote de impozitare sau a unor noi impozite pentru categoria pensiilor de serviciu, releva faptul ca dispozitiile art. 101 Cod fiscal instituie noi taxe, care nu sunt justificate obiectiv sau legal.

5. Textul art. 101 din Legea nr. 227/2015 incalca dispozitiile art. 15 alin. 2 referitor la principiul neretroactivitatii legii civile precum si dispozitiile art. 56 alin. 2 si 3 din Constitutia Romaniei, care dispun: „(2) Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale.(3) Orice alte prestatii sunt interzise, in afara celor stabilite prin lege, in situatii exceptionale, dar si dispozitiile articolului 124 al. 3 si articolului 125 din Constitutie, respectiv principiul independentei magistratului – componenta securitatii financiare)”.

Dispozitiile art. 56 alin. 2 si 3 din Constitutie au primit explicatie pe larg in art. 3 din Legea nr. 227/2015, in cazul de fata de interes fiind: a) neutralitatea masurilor fiscale in raport cu diferitele categorii de investitori si capitaluri, cu forma de proprietate, asigurand prin nivelul impunerii conditii egale investitorilor, capitalului roman si strain; b) certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare care sa nu conduca la interpretari arbitrare, iar termenele, modalitatea si sumele de plata sa fie precis stabilite pentru fiecare platitor, respectiv acestia sa poata urmari si intelege sarcina fiscala ce le revine, precum si sa poata determina influenta deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale.

Modificarile aduse Codului fiscal nu respecta cele doua principii mai sus amintite, care, transpuse in limbaj juridic civil, consfintesc principiul egalitatii de tratament juridic – art. 16 alin. 1 din Constitutia Romaniei si principiul justei asezari a sarcinilor fiscale – art. 56 alin. 2 din Constitutia Romaniei, dar si prevederile art. 6 din Legea nr. 24/2000.

Principiul constitutional al distribuirii echitabile a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice, stipulat de articolul 56 alineatul (2), impune necesitatea diferentierii in contributiile persoanelor cu venituri superioare. Cota procentuala de contributie este unitara si nu este progresiva, variabilitatea valorica a contributiei depinzand de nivelul diferit al veniturilor. Aceasta lipsa de progresivitate a cotei procentuale de contributie a fost recunoscuta si subliniata de Curte in Decizia nr. 56 din 2006, evidentiindu-se exclusiv diferenta valorica si nu cea procentuala a acestei cote.

In conformitate cu prevederile din Decizia CCR nr. 467/2023, orice fiscalitate care se abate de la regulile general admise in privinta bazei si cotelor impozabile si care introduce criterii discriminatorii care afecteaza egalitatea in drepturi a cetatenilor devine neconstitutionala.

Prin Decizia nr. 258 din 16 martie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 338 din 21 mai 2010, Curtea a constatat ca principiul asezarii juste a sarcinilor fiscale impune ca plata contributiilor sa se faca in acelasi mod de catre toti contribuabilii, prin excluderea oricarui privilegiu sau oricarei discriminari, astfel incat la venituri egale contributia sa fie aceeasi.

In jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a stabilit ca fiscalitatea trebuie sa fie nu numai legala, ci si proportionala, rezonabila, echitabila si sa nu diferentieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetateni (Decizia nr. 176 din 6 mai 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 400 din 9 iunie 2003, sau Decizia nr. 3 din 6 ianuarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 145 din 8 iunie 1994). Asadar, legiuitorul trebuie sa manifeste o grija deosebita atunci cand determina categoria de venit asupra careia poarta sarcina fiscala, suma concreta asupra careia se datoreaza si modul concret de calcul al sarcinii fiscale.

Orice modificare a sarcinilor fiscale trebuie sa fie justificata de motive obiective, sa se aplice unitar, sa fie clara si predictibila si sa nu diferentieze contributia fiscala pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetateni.

Toate aspectele care privesc principiile fiscalitatii au fost analizate pe larg in Decizia Curtii Constitutionale nr. 6/25.02.1993, care a stabilit ca realizarea unor exceptii la impozitarea veniturilor pe criterii sociale, categorii de functionari sau, desigur, pe criteriile enuntate de art. 4 alin. (2) din Constitutie este o incalcare a egalitatii cetatenilor in fata legii. (… ) O fiscalitate care se indeparteaza de la regulile general admise, cat priveste baza si cotele impozabile, categoriile de venituri etc., devine o fiscalitate discriminatorie daca introduce criterii care afecteaza egalitatea in drepturi a cetatenilor. Fiscalitatea trebuie sa fie nu numai legala, ci si proportionala, rezonabila, echitabila si sa nu diferentieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetateni. In aceasta viziune juridica, prevederea legala care introduce un spor de impozit de 30% numai pentru o anumita categorie de functionari este discriminatorie si contrara prevederilor art. 16 alin. (1) si art. 53 alin. (2) din Constitutie.

Prin Decizia nr. 1304/13.10.2009, Curtea Constitutionala a retinut ca principiul asezarii juste a sarcinilor fiscale impune ca plata contributiilor sa se faca in acelasi mod de catre toti contribuabilii prin excluderea oricarui privilegiu sau discriminari, astfel ca, la venituri egale, contributia sa fie aceeasi.

Prin Decizia nr. 1394/26.10.2010, Curtea Constitutionala retine ca principiul constitutional amintit (justa aplicare a sarcinilor fiscale) implica un complex de conditii de care legiuitorul este tinut atunci cand instituie anumite obligatii fiscale in sarcina contribuabililor. Asa cum Curtea statua prin Decizia nr. 6/25 februarie 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 61 din 25 martie 1993, fiscalitatea trebuie sa fie nu numai legala, ci si proportionala, rezonabila, echitabila si sa nu diferentieze […] pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetateni. Prin urmare asezarea justa a sarcinilor fiscale trebuie sa reflecte insusi principiul egalitatii cetatenilor in fata legii, prin impunerea unui tratament identic pentru situatii identice si sa tina cont, in acelasi timp, de capacitatea contributiv a contribuabililor, luand in considerare elementele ce caracterizeaza situatia individuala si sarcinile sociale ale acestora (…) Natura veniturilor nu constituie, din perspectiva textului de lege criticat, un criteriu pentru instituirea unei reglementari diferite.

Nu exista o dispozitie legala care sa stabileasca un sistem de impozitare diferit pentru veniturile obtinute din pensii.

Prin dispozitiile art. 211 alin. 1 coroborat cu art. 213 alin. 1 din Legea nr. 303/2022 (texte cu continut identic in Legea nr. 303/2004), pensia de serviciu a magistratilor este tratata ca un intreg unitar, indiferent de componentele contributive sau necontributive. Acest lucru sugereaza ca baza de calcul a pensiei este unitara, indiferent de proportia contributiva sau necontributiva, si este determinata pe baza carierei si contributiilor individuale. Prin urmare si impozitarea trebuie sa fie uniforma. Prevederea care indica sustinerea din bugetul de stat pentru o parte din aceasta pensie, nu afecteaza caracterul unitar al pensiei. Asadar, indicatia principala este ca pensia de serviciu reprezinta un intreg, indiferent de sursa finantarii.

De altfel nici prin recentele modificari legislative nu se realizeaza o astfel de distinctie pe criteriul contributivitatii a pensiei de serviciu, in sensul indicarii faptului ca la pensia datorata magistratului din sistemul public (pe contributivitate) se va suporta din bugetul statului, cu titlu de indemnizatie, diferenta de pana la 80% (partea de necontribitivitate). In continuare pensia magistratului reprezinta 80% din indemnizatia bruta si sporurile cu caracter permanent, iar de la momentul ultimelor modificari aduse Legii 303/2022 sunt avute in vedere indemnizatiile corespunzatoare ultimelor 48 luni de activitate.

Prin urmare, pensia de serviciu a magistratului este o pensie al carei cuantum nu este stabilit prin raportare la contributiile pe care acesta le-a platit in decursul timpului potrivit dispozitiilor in vigoare catre bugetul de asigurari sociale, bugetul de asigurari de sanatate, etc.

Si, privind prin prisma modificarilor aduse art 101 Cod fiscal, aceastea adauga conditiilor avute in vedere la momentul pensionarii (avem in vedere magistratul deja pensionat la data de 1 ianuarie 2024), producandu-se in fapt o modificare si a dispozitiilor art. 82 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, respectiv art. 211 alin.1 din Legea nr. 303/2022, in sensul reevaluarii conditiilor de pensionare. Caci la momentul la care magistratul a iesit la pensie nu a avut la cunostinta ca pensia de serviciu se va impozita in functie de contributivitatea/necontributivitatea pe care o va realiza, ci in raport de serviciul public prestatfiind incalcat statutul de independenta al magistratului conform art. 124 din Constitutie, in componenta securitatii financiare.

Imprejurarea ca magistratului i s-au retinut (si i se vor retine) din indemnizatia aferenta serviciului prestat, contributii fiscale legale, nu modifica caracterul unitar al venitului rezultat din pensie, cata vreme cuantumul acesteia este unul fix, stabilit procentual prin raportare la indemnizatia avuta in activitate.

Este la latitudinea legiuitorului sa stabileasca cuantumul pensiei prin raportare la o componenta contributiva si una necontributiva, insa aceasta modalitate trebuie stabilita prin lege si facuta cunoscuta magistratului, ca si in cazul oricarui alt cetatean, anterior activarii dreptului la pensie.

A defalca cuantumul venitului rezultat din pensie in componente necunoscute la momentul accesarii dreptului incalca - corelativ dispozitiilor art. 56 alin. 2 si 3 din Constitutie - principiul neretroactivitatii legii civile prevazut de art. 15 alin. 2 din Constitutie. In acest sens amintim ca indemnizatia magistratului in perioada derularii activitatii nu a fost supusa aceluiasi regim fiscal acordat altor categorii de salariati, magistratul cunoscand ca va beneficia la momentul accesarii dreptului la pensie de un venit reprezentat de un procent de 80% din cuantumul brut al indemnizatiei.

In cadrul sistemului judiciar, magistratii nu sunt recompensati pentru orele suplimentare, indiferent ca prestarea serviciului public implica o prezenta extinsa in instante sau parchete, depasind 8 ore pe zi, inclusiv in perioadele de sarbatori sau la finalul saptamanii. Indemnizatia magistratilor este calculata tinand cont de regimul incompatibilitatilor si interdictiilor specifice functiei, iar veniturile acestora deriva din aceasta indemnizatie pentru serviciul prestat, posibil complementata de veniturile provenite din activitati didactice in invatamantul universitar.

In eventualitatea unei detaliari viitoare a pensiei de serviciu, cu precizarea concreta a partii necontributive, este esential ca magistratilor sa li se acorde drepturile similare celorlalte categorii de salariati. De asemenea, se cuvine mentionat ca magistratii nu beneficiaza de sporul de vechime, un beneficiu recunoscut altor categorii de salariati, ceea ce ar putea afecta baza de impozitare. Aceasta devine o problema in contextul in care unii magistrati pensionari au desfasurat activitati profesionale inainte de numirea in functie, iar perioada contributiva asociata acelei perioade a fost irevocabil pierduta prin acordarea pensiei de serviciu.

Prin urmare, fixarea in prezent a unei asa-numite parti contributive / necontributive a pensiei, fara a lua in considerare toate aspectele analizate in cazul altor salariati, nu doar ca incalca principiul egalitatii de tratament juridic, ci si prevederile constitutionale care apara dreptul de proprietate (art. 44 alin. 1-4 din Constitutia Romaniei).

Aceste aspecte, inclusiv cele referitoare la incompatibilitati si interdictii in raport cu rolul si locul magistratilor intr-o societate democratica, precum si dreptul de a gestiona plata contributiilor acumulate anterior numirii in functie, au fost luate in considerare in momentul categorizarii venitului salarial ca indemnizatie - un venit salarial unitar. Totodata, acesta este motivul pentru care Statutul magistratului este reglementat printr-o lege speciala care cuprinde si dispozitii privind dreptul si cuantumul pensiei de serviciu, o pensie/indemnizatie nedivizata intr-o parte contributiva si o parte necontributiva.

Este de subliniat ca din salariul magistratului se retin lunar contributii si taxe in conformitate cu legea, fara a exclude necesitatea definirii clare a componentelor pensiei de serviciu si a proportiei acestora in cadrul pensiei unice, reprezentand 80% din salariul brut al magistratului.

Pentru a se califica pentru o pensie de serviciu, magistratul trebuie sa acumuleze o experienta minima de 25 de ani in functia sa, o perioada de serviciu considerata compatibila cu restrictiile, interdictiile si incompatibilitatile specifice profesiei de magistrat, fara precedent in alte domenii. Aceste restrictii sunt privite ca o compensatie pe care statul a acceptat sa o ofere magistratilor pentru aceasta conditie.

Prin urmare, in absenta unei specificari a procentului din pensie care reprezinta contributivitatea/compensatia acordata de stat in actul normativ, aplicarea dispozitiilor art. 101 din Codul fiscal, in forma criticata, este considerata discriminatorie si incalca dispozitiile art. 16 alin. 1 din Constitutia Romaniei. Aceasta se datoreaza diferentelor in indemnizatiile de serviciu care pot varia intre magistrati, iar magistratul nu este obligat sa solicite punerea in plata a pensiei la atingerea celor 25 de ani de serviciu public; astfel, calculul impozitelor de 15% si 20% se aplica si asupra partii contributive, incalcand chiar principiile pentru care aceste transe de impozitare au fost stabilite.

Aplicarea prevederilor art. 101 din Codul fiscal, in varianta criticata referitoare la beneficiarii pensiilor de serviciu aflate in plata, incalca principiile neretroactivitatii legii civile conform art. 15 alineatul 2 din Constitutia Romaniei. Acest aspect devine evident in contextul in care, la momentul dobandirii dreptului la pensie, nu erau cunoscute in detaliu "componentele" acestui drept, astfel incat magistratul sa poata face o alegere informata, inclusiv in ceea ce priveste momentul solicitarii pensiei de serviciu.

Prin urmare, ipoteza conform careia impozitarea pensiilor de serviciu conform art. 101 din Codul fiscal, asa cum a fost modificat, tine cont de componentele contributive si necontributive ale pensiei este incorecta, avand in vedere ca aceste componente nu au fost inca stabilite legal in perioada de prestare a serviciului public.

De asemenea, este important de remarcat ca evaluarea unei posibile parti contributive pentru deciziile de pensionare deja emise nu ar fi in conformitate cu legea, deoarece aceasta parte contributiva nu include beneficiile de care un alt salariat a beneficiat in timp si de la care magistratul a fost privat.

Totodata, pentru pensiile aflate in plata sau pentru cei care indeplinesc deja conditiile de pensionare, stabilirea retroactiva a unei componente contributive si a unei compensatii pentru serviciul prestat, incalca principiul previzibilitatii si predictibilitatii legii, inclusiv principiul neretroactivitatii legii civile prevazut de art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei.

Prin urmare, concluzionam ca instituirea unor rate de impozitare corelate cu o componenta contributiva si o componenta necontributiva a veniturilor acumulate pe parcursul unei cariere, intr-un context in care aceasta modalitate nu a fost specificata in perioada in care magistratii sau beneficiarii pensiilor de serviciu ar fi putut contribui la fondurile sau bugetele nationale, constituie o incalcare a prevederilor constitutionale cuprinse in articolul 15, alineatele 1 si 2, precum si in articolul 56, alineatele 2 si 3 ale Constitutiei Romaniei.

6. Modalitatea de impozitare stabilita in art. 101 Cod fiscal astfel cum a fost modificat prin Legea nr.282/2023 incalca dispozitiile art. 16 alin. 1 din Constitutia Romaniei.

Textul creeaza o discriminare pe criteriul averii prin impunerea unor cote de impozit progresive in functie de nivelul venitului, in ceea ce priveste partea necontributiva a veniturilor din pensii. Discriminarea se datoreaza introducerii a trei trepte de impozitare, fiecare asociata cu un anumit interval al veniturilor. Astfel, platitorii de impozit cu venituri sub nivelul castigului salarial mediu net sunt supusi unei cote de 10%, in timp ce cei cu venituri intre nivelul castigului salarial mediu net si nivelul castigului salarial mediu brut sunt impozitati la o cota de 15%, iar cei cu venituri care depasesc nivelul castigului salarial mediu brut sunt supusi unei cote de 20%.

Aceasta diferentiere a cotelor de impozitare in functie de nivelul venitului este, astfel, discriminatorie pe criteriul averii, deoarece persoanele cu venituri mai mari sunt impozitate la o cota procentuala mai ridicata, ceea ce reflecta o abordare progresiva. Discriminarea pe criteriul averii este evidenta in faptul ca impozitul creste proportional cu nivelul veniturilor, punand o povara mai mare asupra celor cu venituri superioare si creand o distinctie fiscala bazata pe capacitatea financiara a contribuabililor.

Impunerea unei cote mai ridicate pentru veniturile mai mari constituie o penalizare si nu neaparat o masura proportionala la capacitatea reala de contributie si creeaza discriminare intre magistrati, deoarece unii pot avea o parte necontributiva mai mare decat altii in functie de anumite criterii, cum ar fi: vechimea, gradul profesional, functia exercitata (de executie sau de conducere), o perioada de activitate mai mare. Conform sistemului de impozitare progresiva, ratele de impozitare cresc odata cu cresterea veniturilor, iar nu prin raportare la o parte contributiva/necontributiva.

Prin aplicarea de cote de impunere diferite in functie de nivelul veniturilor, se realizeaza o apropiere a veniturilor intre beneficiari desi prin munca depusa de-a lungul carierei erau indreptatiti a primi o compensare baneasca pe masura efortului depus. In acest caz, magistratii pensionari cu venituri mai mari platesc un impozit mai mare, ceea ce duce la o apropiere a veniturilor lor, desi criteriile in functie de care a fost stabilita baza de calcul a pensiei au fost strict determinate de legea in vigoare la data pensionarii, cum ar fi vechimea in magistratura, instanta/parchetul la care au functionat cat si indicatori de performanta ce au fost urmariti pe intreg parcursul carierei profesionale precum, gradul, functia, specializari precum doctoratul, avute la data pensionarii.

De asemenea, aceste dispozitii creeaza inechitate inter-generationala. Impozitul aplicat in integralitate promoveaza echitatea intre generatii, deoarece fiecare generatie de magistrati pensionari este supusa aceleiasi rate de impozit asupra intregului venit din pensie, indiferent de structura specifica a pensiilor. In schimb impozitul progresiv pe componentele constitutive ale pensiei creeaza inechitate inter generationala, contrar principiului impozitarii uniforme prevazut de articolul 56, alineatele 2 si 3 din Constitutia Romaniei, care stabileste ca impozitul trebuie sa fie acelasi pentru toti contribuabili in situatii similare.

Aceasta structura de taxare constituie o discriminare pe baza sursei de venit, incalcand astfel principiul egalitatii, magistratii ar trebui sa fie tratati in mod egal in fata legii, indiferent de provenienta veniturilor lor (parte contributiva si necontributiva). Prin impunerea de cote diferite in functie de nivelul veniturilor, structura de taxare propusa incearca sa echilibreze veniturile intre beneficiari. Cu toate acestea, aceasta abordare conduce la o discriminare in cazul magistratilor pensionari cu venituri mai mari. Acestia platesc un impozit mai mare, reducand astfel diferenta initiala dintre veniturile lor., desi la stabilirea cuantumului pensiei ar trebui sa se tina cont de functia, gradul profesional dobandite pana la finalul carierei de catre magistratul pensionat (incalcandu-se paragraful 110 din Decizia 467/2023).

Raportarea legiuitorului la stabilirea unor praguri de impozitare, fie la venitul din „salariul mediu net pe economie”, fie la venitul din „salariul mediu brut pe economie” exclusiv in cazul pensiilor de serviciu, constituie o incalcare a principiului nediscriminarii, conform art. 16 alineatul 1 din Constitutia Romaniei.

Conform dispozitiilor Codului fiscal, mai precis ale articolului 64, nu exista prevederi privind transe sau cote de impozitare diferite pentru venituri provenite din indemnizatii sau salarii. Impozitul este aplicat asupra venitului realizat, inclusiv asupra salariilor, veniturilor asimilate salariilor si pensiilor. Este important de mentionat ca impozitul nu este aplicat asupra unor componente ale venitului, cum ar fi partea contributiva sau necontributiva.

Prin noile dispozitii ale articolului 101 din Codul fiscal, se observa o intentie de modificare implicita a cotei unice de impozitare de 10% doar pentru veniturile provenite din anumite categorii de pensii, generand astfel o incalcare a prevederilor art. 16 alineatul 1 din Constitutia Romaniei, care garanteaza egalitatea in fata legii.

Statuarea unor asa numite cote de impozitare diferite de cele stabilite legal este un evident artificiu legislativ, ce tradeaza instituirea de fapt a unei "taxe suplimentare" asupra veniturilor reprezentate de pensiile de serviciu, cu trimitere evidenta la pensiile magistratilor

Desi legiuitorul are prerogativa de a stabili cote de impozitare diferite, precum si categorii de venituri scutite de impozit, in Romania nu exista in prezent decat o cota unica de impozitare, respectiv 10%, conform articolului 64 din Codul fiscal. Aceasta abordare sustine principiile de predictibilitate si coerenta legislativa.

Modalitatea de stabilire a pensiei de serviciu este clar prevazuta in legislatia in vigoare, fara a fi defalcata pe componente, chiar si in cazul in care beneficiarul pensiei a contribuit din venitul obtinut sub forma indemnizatiei la finantarea bugetelor asigurarilor sociale si de sanatate.

De asemenea, defalcarea pensiei de serviciu in trei componente nu instituie un prag cert de impozitare sau un sistem progresiv de impozitare, ci reduce cuantumul pensiei in plata, avand o orientare catre categoria specifica a pensiilor de serviciu ale magistratilor. Aceasta reducere este mascata prin impozitarea cu 15, respectiv 20% a partii ce depaseste contributivitatea pentru toate categoriile de pensii de serviciu.

Textul art. 101 creeaza discriminare pe criteriul varstei intre magistratii care au implinit varsta de acordare a pensie publice in sistemul public de pensii si carora le-a fost calculata partea de contributivitate si magistratii care nu au implinit aceasta varsta si carora nu le-a fost calculata partea de contributivitate. Astfel, magistratilor din prima categorie li se calculeaza cota de impozitare in baza art.101 lit.b iar magistratilor din cea de a doua categorie li se calculeaza cota de impozitare in baza art.101 lit.c., rezultand o impozitare diferita.

7. Art. 101 din Codul fiscal, astfel cum este modificat incalca dispozitiile art. 44 alin. 1 – 4 din Constitutia Romaniei, textul reflectand caracterul sanctionator care influenteaza asupra valorii pensiilor.

Impozitarea progresiva conduce la o reducere indirecta a valorii pensiilor, care trebuie sa se reflecte cat mai aproape de cuantumul indemnizatiei aferente functiei detinute la momentul pensionarii. Impozitarea progresiva aduce cu sine un caracter restrangator asupra valorii pensiilor, generand, in mod indirect, o diminuare a acestora. Este esential ca orice impozitare sa respecte limitele si conditiile stabilite de lege, iar orice masura care afecteaza indirect valoarea pensiilor ar trebui sa fie justificata in mod corespunzator.

Or, prin nota de fundamentare a Legii 282/2023 nu se prezinta o justificare obiectiva a acestei structure de impozitare.

Impunerea unor asa numite praguri valorice – salariu mediu brut sau net pe economie – pentru calcularea unor impozite, incalca dreptul de proprietate pe care magistratul il are cu privire la cuantumul pensiei, drept prevazut de art. 44 alin. 1 - 4 din Constitutia Romaniei.

Descompunerea unui venit in componente distincte si ulterior impozitarea separata a acestor componente nu este o practica reglementata in legislatia fiscala in vigoare. Aceasta metoda constituie, in esenta, o forma de impozitare discriminatorie a pensiei de serviciu, contravenind prevederilor constitutionale mentionate anterior.

Legile nr. 303/2004 si nr. 303/2022 definesc pensia de serviciu ca fiind un venit "in integrum" - echivalentul a 80% din ultima indemnizatie bruta lunara, inclusiv sporurile permanente aferente.

Imprejurarea ca pensia de serviciu contine si o parte contributiva nu schimba caracterul unitar si unic al venitului, caci, in caz contrar, legea ar trebui sa prevada noi cote de impozitare in cuprinsul art. 64 din Codul fiscal, care sa fie reluate doar in art. 101 Cod fiscal, fapt care insa nu s-a realizat.

Modalitatea de determinare a pensiei de serviciu este explicit reglementata in legislatia curenta, neexistand o dezagregare a acesteia in componente distincte. Pensia de serviciu a magistratilor este stabilita la 80% din baza de calcul reprezentata de indemnizatia bruta lunara de incadrare si sporurile aferente ultimei luni de activitate inainte de data pensionarii.

Procentul mentionat, calculat din baza de 80%, care constituie indemnizatia de pensionare, nu a suferit modificari pana in prezent. Statul, conform jurisprudentei Curtii Constitutionale, are capacitatea de a ajusta sau chiar elimina acest procent in viitor, in functie de orientarea politicii statului in domeniul asigurarilor sociale. Cu toate acestea, orice modificare poate afecta doar viitorul si nu situatiile anterioare.

Prin adoptarea unui procent fix in stabilirea cuantumului pensiei de serviciu, raportat la indemnizatia unui magistrat in activitate, se asigura, in conformitate cu principiul independentei magistratului, acordarea aceluiasi tratament juridic persoanelor aflate in aceeasi situatie juridica. Acest lucru se aplica si beneficiarilor de venituri din pensii si/sau indemnizatii pentru limita de varsta, acordate in baza unor legi sau statute speciale. Astfel, se respecta prevederile art. 56 alin. 2 din Constitutie, care se refera la distribuirea echitabila a sarcinilor fiscale.

Curtea Constitutionala a reiterat, inclusiv prin Decizia nr. 467/2023 (paragraf 162), ca statul este liber sa decida cu privire la aplicarea oricarui regim de securitate sociala sau sa aleaga tipul sau cuantumul beneficiilor pe care le acorda in oricare dintre aceste regimuri. Singura conditie impusa statului este aceea de a respecta principiul nediscriminarii, fiind absolut necesar ca masura de reformare a regimului fiscal privind pensiile obtinute in baza unor legi sau statute speciale sa fie aplicabila tuturor categoriilor de beneficiari ai unor astfel de pensii, fara distinctie. [Decizia nr. 900 din 15 decembrie 2020, paragraful 140]

Simultan, sustinem ca stabilirea valorii de referinta sau a pragului de la care se calculeaza treptele de impozitare trebuie sa fie efectuata intr-un mod clar si precis, avand in vedere atat deciziile Curtii Constitutionale, cat si prevederile Constitutiei Romaniei. Indicarea unui element fiscal fluctuant drept treapta valorica, cum ar fi salariul mediu brut/net pe economie, va determina o fluctuatie si in cuantumul pensiilor de serviciu care vor fi diferite de la un an la altul, depinzand intr-o masura mai mare de factorul politic decat permite legea in cazul altor cetateni romani.

Compensatia acordata de stat ca venit unic (cunoscuta ca asa numita parte necontributiva) alaturi de partea contributiva, in cazul magistratilor fixata la 80% procent din cuantumul indemnizatiei brute din ultima luna de activitate, nu poate fi impozitata in alt mod decat in cazul celorlalte categorii de venituri din pensii. In caz contrar, statul pare sa incerce sa reduca cuantumul pensiilor deja stabilite sau aflate in plata printr-o metoda aparent „eleganta”, dar nelegala. Aceasta abordare contravine principiului neretroactivitatii legii civile conform articolului 15 alineatul 2 din Constitutia Romaniei si principiului nediscriminarii stipulat de articolul 16 alineatul 1 din Constitutia Romaniei, incalcand, de asemenea, prevederile articolului 56, articolului 139 si articolului 147 alineatul 4 din Constitutia Romaniei.

In sensul celor amintite anterior, Curtea Constitutionala a statuat prin Decizia nr. 467/2023 ca: stabilirea prin lege a unui impozit trebuie sa respecte cel putin patru criterii: echitate, proportionalitate, rezonabilitate si nediscriminare. Intrunirea cumulativa a acestor patru criterii legitimeaza din punct de vedere constitutional stabilirea unui impozit. Printr-o atare conduita, legiuitorul respecta intru totul dispozitiile art. 56 si 139 din Constitutie, fara a afecta alte drepturi si libertati fundamentale.

Din aceasta perspectiva se constata ca autoritatea legiuitoare stabileste, fara luarea in considerare a tuturor aspectelor de legalitate anterior amintite, ca pensia de serviciu este compusa din 3 parti. Doua parti contributive echivalente salariului mediu net pe economie si salariului mediu brut pe economie, fara luarea in considerare chiar a partii contributive care nu a fost calculata anterior fiecarui magistrat in parte si care este imposibil de stabilit in prezent. La aceasta se adauga o a treia componenta a pensiei – compensatia pe care o acorda statul – care este stabilita indirect si doar in legea fiscala (nu in Legea Statutului Magistratului) cu incalcarea inclusiv a eventualei parti contributive a pensiei, „compensatie” calculata ca fiind cel putin egala cu salariul mediu brut pe economie.

Adaugam insa, aspect care nu a format obiectul controlului de constitutionalitate in precedent, ca pentru a putea fi impozitate separat cele 2 sau 3 componente ale pensiilor de serviciu (caci legiuitorul face referire in prezent la salariul mediu net pe economie, salariul mediu brut pe economie si partea care depaseste salariul mediu brut pe economie) este necesar ca acestea sa fie clar precizate, inca din perioada desfasurarii activitatii care permite acordarea dreptului la pensie de serviciu. Procedand in caz contrar este afectat atat principiul contributivitatii – astfel cum este el inteles de legiuitor, cat si componenta „compensatorie” pe care statul, desi a inteles sa o acorde si este legal stabilita, incearca acum sa o reduca, mascat, prin impozitare, ignorand chiar principiile care au impus-o.

Pe de alta parte, va rugam sa observati ca persoanele beneficiare ale pensiilor de serviciu (insa si cele care beneficiaza de pensii in sistemul public de pensii) au obtinut in instanta drepturi salariale restante care nu sunt inca pe deplin executate de Statul roman si care modifica lunar sau anual baza de calcul a pensiei de serviciu. Asa numitele „praguri” valorice stabilite prin noul articol 101 din Cod fiscal - salariu mediu brut sau net pe economie – fluctuante la randul lor, vor determina si modificarea componentei ”contributive”, cu consecinte asupra cuantumului sumelor ce se platesc cu titlu de pensie si cu posibila incalcare a dreptului de proprietate.

In conditiile in care Statul nu executa la timp hotararile judecatoresti intrate in puterea lucrului judecat, esalonand chiar si plata drepturilor salariale restante, stabilirea unor asa numite cote de impozitare de 10%, 15% si 20% doar cu privire la diferentele de venituri din pensii stabilite pentru perioade anterioare, conform legii, incalca dreptul de proprietate de care se bucura beneficiarul legii.

Intarzierea voita a platii drepturilor salariale si a diferentelor de venituri din pensii, justificata sau nu din punct de vedere economic dar nu din perspectiva constitutionala, cu consecinta aplicarii unor alte transe de impozit decat cele care se cuveneau si care impart efectiv venitul ce trebuia obtinut prin raportare la data platii, are ca efect incalcarea dispozitiilor art. 44 alin. 1 - 4 din Constitutia Romaniei.

8. Art. 101 din Codul fiscal, astfel cum este modificat, incalca dispozitiile art. 124 si 125 din Constitutie.

Impozitarea progresiva in functie de venit afecteaza independenta judiciara si eficacitatea sistemului judiciar, contravenind dispozitiilor constitutionale cuprinse in articolele 124 si 125. Sistemul de impozitare cu cote variabile in raport cu veniturile obtinute in timpul exercitarii activitatii, care reprezinta si baza de calcul a pensiilor, descurajeaza magistratii sa ocupe pozitii de conducere sau executiv in instantele superioare. Acest aspect se datoreaza faptului ca, la momentul pensionarii, acestia vor fi supusi unei taxari mai accentuate in comparatie cu colegii lor care au beneficiat de indemnizatii mai reduse.

Va rugam sa observati ca in forma transmisa initial la controlul de constitutionalitate se propunea un nivel de impozitare de 15%, care insa a fost considerat neconstitutional de Curtea Constitutionala pentru faptul ca norma care prevedea acest impozit nu era suficient de clara, fiind astfel contrara art. 1 din Constitutie, iar nu pentru cuantumul impozitului stabilit.

Sub acest din urma aspect, Curtea Constitutionala a retinut doar ca impozitarea nu poate avea un caracter sanctionator, pentru ca se ajunge practic la o regandire si o restructurare indirecta a insesi bazei de calcul a pensiei de serviciu, care, astfel cum s-a aratat, trebuie sa reflecte o valoare cat mai apropiata de cuantumul indemnizatiei aferente functiei detinute la momentul la care s-a realizat pensionarea. Or, daca baza de calcul este un element ce tine de insasi asigurarea independentei sistemului judiciar, nu este admisibila reducerea indirecta a acesteia prin reglementarea unor impozite care in final conduc la o alta valoare a pensiei decat cea comparabila cu indemnizatia unei persoane aflate intr-o functie similara celei din care s-a realizat pensionarea. Asadar, legiuitorul dispune de o marja de apreciere in domeniul impozitarii pensiilor cu conditia sa nu incalce garantiile atasate independentei sistemului judiciar, ceea ce inseamna ca in stabilirea regulilor si bazei de impunere trebuie sa manifeste o diligenta deosebita.

Este indubitabil faptul ca principiul independentei justitiei nu poate fi restrans numai la cuantumul remuneratiei (cuprinzand atat salariul, cat si pensia) magistratilor, acest principiu implicand o serie de garantii, cum ar fi: statutul magistratilor (conditiile de acces, procedura de numire, garantii solide care sa asigure transparenta procedurilor prin care sunt numiti magistratii, promovarea si transferul, suspendarea si incetarea functiei), stabilitatea sau inamovibilitatea acestora, garantiile financiare, independenta administrativa a magistratilor, precum si independenta puterii judecatoresti fata de celelalte puteri in stat. Pe de alta parte, independenta justitiei include securitatea financiara a magistratilor, care presupune si asigurarea unei garantii sociale, cum este pensia de serviciu a magistratilor.

Curtea Constitutionala a constatat ca principiul independentei justitiei apara pensia de serviciu a magistratilor, ca parte integranta a stabilitatii financiare a acestora, in aceeasi masura cu care apara celelalte garantii ale acestui principiu, iar stabilitatea financiara a magistratilor reprezinta una dintre garantiile independentei justitiei.

Astfel, prin Decizia nr. 20/2000 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a art. 41 alin. (2) din Legea privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale si a dispozitiilor art. 198 din aceeasi lege prin care a fost abrogat art. 103 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, decizie publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, Curtea a statuat ca pensia de serviciu pentru magistrati, introdusa in anul 1997 prin efectul modificarii si completarii Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, a fost instituita in vederea stimularii stabilitatii in serviciu si a formarii unei cariere in magistratura. Conform reglementarilor mentionate, pensia de serviciu se acorda la implinirea varstei de pensionare numai magistratilor, care, in privinta totalului vechimii lor in munca, indeplinesc conditia de a fi lucrat un anumit numar de ani numai in magistratura. Instituirea pensiei de serviciu pentru magistrati "nu reprezinta un privilegiu, ci este justificata in mod obiectiv, ea constituind o compensatie partiala a inconvenientelor ce rezulta din rigoarea statutului special caruia trebuie sa i se supuna magistratii". Astfel, acest statut special stabilit de Parlament prin lege este mult mai sever, mai restrictiv, impunand magistratilor "obligatii si interdictii pe care celelalte categorii de asigurati nu le au. Intr-adevar acestora le sunt interzise activitati ce le-ar putea aduce venituri suplimentare, care sa le asigure posibilitatea efectiva de a-si crea o situatie materiala de natura sa le ofere dupa pensionare mentinerea unui nivel de viata cat mai apropiat de cel avut in timpul activitatii”. (…)

Totodata, prin aceeasi decizie, Curtea a retinut ca „ratiunile pe care se intemeiaza prevederile din actele internationale avute in vedere in considerentele anterioare ale acestei decizii se afla in convergenta cu dispozitiile art. 124 alin. (3) din Constitutie, conform carora „Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii”. Intr-adevar, „aceste dispozitii constitutionale nu au un caracter declarativ, ci constituie norme constitutionale obligatorii pentru Parlament, care are indatorirea de a legifera instituirea unor mecanisme corespunzatoare de asigurare reala a independentei judecatorilor, fara de care nu se poate concepe existenta statului de drept, prevazuta prin art. 1 alin. (3) din Constitutie”. Asa fiind, Curtea a decis ca abrogarea dispozitiilor de lege referitoare la pensia de serviciu a magistratilor contravine si principiului stabilit prin art. 124 alin. (3) din Constitutie”.

Curtea Constitutionala din Letonia, prin Hotararea din 18 ianuarie 2010, a declarat neconstitutionale si inaplicabile anumite prevederi din Legea referitoare la puterea judiciara, constatand ca acestea contravin principiului independentei judecatorilor, consacrat prin art. 83 din Constitutia letona. Parlamentul - tinand cont de situatia financiara a Letoniei si de angajamentele externe ale tarii - a decis recalcularea salariilor judecatorilor, ceea ce ar fi condus la o scadere a cuantumului remuneratiei acestora. In acest sens, Curtea Constitutionala a constatat ca notiunea de independenta a judecatorilor include o remuneratie adecvata, comparabila cu prestigiul profesiei si cu scopul responsabilitatii lor. Luand in considerare statutul judecatorului, scopul remuneratiei judecatorilor este atat de a asigura independenta, cat si de a compensa in mod partial restrictiile impuse prin lege. Totodata, cerinta asigurarii unei remuneratii adecvate pentru judecatori este nu numai in conexiune cu principiul independentei judecatorilor, dar si cu cerintele de calificare si competenta stabilite si cu interdictiile impuse acestora.

Curtea Constitutionala din Lituania, prin Hotararea din 12 iulie 2001, a statuat ca in statele democratice este acceptat faptul ca judecatorul care trebuie sa solutioneze litigiile din societate, inclusiv acelea intre persoane fizice sau juridice si stat nu trebuie sa aiba numai o inalta calificare profesionala si o reputatie perfecta, dar trebuie sa fie independent din punct de vedere material si trebuie sa aiba un sentiment de siguranta cu privire la viitorul sau. Statul are obligatia de a stabili remuneratia judecatorilor astfel incat sa compenseze statutul, functiile si responsabilitatile acestora, iar mentinerea remuneratiei judecatorilor este una dintre garantiile independentei judecatorilor.

Curtea Constitutionala din Cehia, prin Hotararea din 14 iulie 2005, a retinut ca in statele democratice securitatea financiara este recunoscuta in mod clar ca unul dintre elementele esentiale care asigura independenta judecatorilor.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului nu s-a pronuntat in mod expres asupra imprejurarii daca reducerea sau eliminarea pensiei de serviciu a magistratilor ar contraveni principiului independentei judecatorului, insa, pornind de la prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un tribunal independent si impartial, in Cauza Cooper contra Regatului Unit, 2003, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca, pentru a stabili daca un tribunal este independent, trebuie sa fie luati in considerare urmatorii factori: modul de desemnare si durata mandatului membrilor ce-l compun; existenta unei protectii adecvate impotriva presiunilor exterioare; posibilitatea de a se verifica daca el prezinta sau nu aparenta de independenta”.

Avand in vedere toate aceste considerente si tinand cont de jurisprudenta Curtii Constitutionale din Romania referitoare la pensia de serviciu a magistratilor, s-a constatat ca statutul constitutional al magistratilor - statut dezvoltat prin lege organica si care cuprinde o serie de incompatibilitati si interdictii, precum si responsabilitatile si riscurile pe care le implica exercitarea acestor profesii - impune acordarea pensiei de serviciu ca o componenta a independentei justitiei, garantie a statului de drept, prevazut de art. 1 alin. 3 din Legea fundamentala, argumentele fiind aplicabile pe deplin si in cazul acestei reglementari, care nesocoteste chiar limitele de reexaminare, astfel cum au fost trasate de Curtea Constitutionala in Decizia nr. 467/2023”.

* Cititi aici intreaga actiune a magistratilor pensionari, insotita de exceptia de neconstitutionalitate