In niciun caz nu ar trebui ca un vaccin sa fie administrat cu forta. Avertismentul a fost lansat de Inaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului, Michelle Bachelet (foto), miercuri, 8 decembrie 2021.

In declaratia sustinuta in deschiderea „Seminarului despre bune practici, provocari-cheie si noile evolutii relevante pentru accesul la medicamente si vaccinuri”, Bachelet a subliniat ca necesitatea si proportionalitatea – principiile universale privind restrangerea exercitiului unor drepturi si libertati – trebuie avute in vedere si in reglementarile care impun vaccinarea pentru anumite categorii socio-profesionale.

De asemenea, ea a accentuat ideea ca orice regim de vaccinare obligatorie trebuie sa permita exceptii adecvate, cum ar fi contraindicatiile medicale.

Nu in ultimul rand, chiar daca guvernele sunt indreptatite sa le impuna amenzi nevaccinatilor, aceste amenzi trebuie sa poata fi supuse controlului judecatoresc, a mai spus Michelle Bachelet.

Victima a torturii

Inainte de a va lasa sa cititi declaratia reprezentantei ONU, mentionam ca Michelle Bachelet a fost presedinta statului Chile intre 2006 si 2010, apoi in perioada 2014-2018. In anii '70, atat ea, cat si parintii ei au fost inchisi si torturati de catre regimul sangerosului dictator fascist Augusto Pinochet.

Prezentam intregul discurs al Inaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului (vezi video):

„Excelente,

Colegi si prieteni,

Sunt incantata sa deschid acest seminar despre accesul la medicamente si vaccinuri – unul dintre elementele-cheie ale dreptului universal la cel mai inalt standard posibil de sanatate fizica si mintala.

COVID-19 nu era inca vizibil in momentul in care Consiliul a adoptat rezolutia 41/10, care a cerut ca acest seminar dintre sesiuni sa fie convocat de catre biroul meu. De atunci, pandemia a ucis cel putin cinci milioane de oameni si a aruncat in dezordine fiecare stat si fiecare comunitate.

Cei mai afectati oameni sunt cei care sunt supusi la discriminare sistemica si inegalitati generalizate – atat in interiorul natiunilor, cat si intre acestea.

La nivel global, accesul la vaccinurile COVID-19 a fost socant de inegal. Pana la 1 decembrie, abia 8% dintre adulti primisera o doza de vaccin in tarile cu venituri mici, comparativ cu 65% in tarile cu venituri mari.

Acest lucru este profund nedrept si imoral, asa cum a subliniat secretarul general. De asemenea, este profund contraproductiv. Noile varfuri de infectii si detectarea recenta a variantei Omicron sunt o demonstratie concreta a pericolelor inechitatii vaccinurilor. Variante noi, cum ar fi Omicron, sunt mult mai probabil sa apara in randul populatiilor in mare parte nevaccinate si reprezinta o amenintare pentru toata lumea.

Voi spune asta inca o data: niciunul dintre noi nu este in siguranta pana cand toti nu suntem in siguranta. Lipsa accesului si a distributiei universale si echitabile a vaccinurilor in acest moment prelungeste pandemia. Aceasta pandemie este o criza globala majora si necesita un raspuns global, unit.

Am fost profund norocosi ca cercetarea medicala a dezvoltat atat de rapid vaccinuri si medicamente care previn in mod eficient cele mai severe forme de COVID-19.

Acestea au facut posibil ca OMS si alti parteneri sa elaboreze o initiativa eficienta si accesibila pentru a vaccina lumea – facilitatea COVAX pentru cercetare, dezvoltare, productie si distributie echitabila.

Dar, in prezent, pare foarte putin probabil sa fie indeplinit obiectivul OMS de vaccinare impotriva COVID-19, pentru a proteja 40% din populatia lumii pana la sfarsitul anului 2021. Tinta de 70% pana la jumatatea anului 2022 este, de asemenea, amenintata.

Rezultatul va consta in multe decese prevenibile si dizabilitati pe termen lung care decurg din sindromul „COVID lung”, care inca nu este pe deplin inteles.

Iar dincolo de aceste grave considerente din domeniul sanatatii, s-a dovedit profund impactul asupra drepturilor omului al esecului nostru global de a vaccina suficient de mult. Esecul determina redresari economice puternic divergente de la primele valuri ale pandemiei. Acest lucru sporeste riscurile ca tarile in curs de dezvoltare sa nu ramana in urma – ci sa fie impinse si mai in urma.

Esecurile in domeniul dezvoltarii ne ameninta pe toti. Ele dauneaza oamenilor, dauneaza economiilor, dauneaza societatilor si duc la tensiuni si conflicte tot mai mari. Neglijarea vaccinarii globale este o amenintare pentru noi toti.

Vaccinurile impotriva COVID-19 sunt un bun public global. Trebuie sa acordam prioritate de urgenta actiunilor pentru a elimina toate obstacolele, astfel incat sa ne asiguram ca vaccinurile ajung la toata lumea – inclusiv procesele de acordare a licentelor, care sunt excesiv de complexe si restrictive. Trebuie explorate toate optiunile pentru a extinde capacitatea de productie a vaccinurilor – cum ar fi licentele voluntare si transferurile de tehnologie, punerea in comun a brevetelor si flexibilitatea privind drepturile de proprietate intelectuala.

Eforturile trebuie intensificate de urgenta pentru a asigura o crestere masiva a aprovizionarii catre COVAX pentru tarile cu venituri mici si medii. Statele ar trebui sa ia masuri de urgenta pentru a sustine productia de vaccinuri, precum si de teste, echipamente de protectie, tratamente si oxigen.

Cercetarea si schimburile transnationale intre tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare ar trebui sporite, pentru a creste si a diversifica productia.

De asemenea, trebuie sa asiguram accesul universal la beneficiile complete ale tratamentelor aflate in curs de fabricare. Aceasta include asigurarea faptului ca informatiile concrete si in timp util cu privire la pandemia si raspunsul COVID-19 pot ajunge la toti oamenii, fara exceptie, pentru a creste gradul de utilizare a vaccinurilor atunci cand acestea devin disponibile. In vremuri de criza ca aceasta, cenzura si ingradirile dreptului la libertatea de informare si a functionarii mass-media libere si independente sunt profund daunatoare.

Excelente,

Pe masura ce tot mai multe state iau in considerare abordari care implica vaccinarea obligatorie, este important sa se ia in considerare ramificatiile unor astfel de masuri. Obiectivele urmarite de vaccinarile extinse – protectia dreptului la viata si a dreptului la sanatate pentru cat mai multi oameni – sunt desigur de cel mai inalt nivel de legitimitate si importanta. Cu toate acestea, consideratiile privind drepturile omului se aplica si in evaluarea necesitatii, proportionalitatii si implementarii diferitelor forme de masuri privind obligativitatea vaccinarii, atat in termeni generali, cat si cu privire la anumite grupuri sau persoane.

In primul rand, vreau sa subliniez ca vaccinurile disponibile si accesibile sunt indispensabile oricarei politici care face vaccinurile obligatorii. Cu exceptia cazului in care toti oamenii au acces real si practic la vaccinuri, cerintele privind vaccinurile nu vor fi in concordanta cu principiile fundamentale ale drepturilor omului de egalitate si nediscriminare. Iar orice regim de vaccinare obligatorie are nevoie de flexibilitate pentru exceptii adecvate, cum ar fi cazurile in care o vaccinare este contraindicata din punct de vedere medical pentru o persoana. In aceste conditii, poate fi acceptabil sa se conditioneze de vaccinare exercitarea anumitor alte drepturi si libertati – cum ar fi accesul la scoli, spitale ori alte spatii publice sau accesibile publicului. Cu toate acestea, in niciun caz nu ar trebui ca un vaccin sa fie administrat cu forta, chiar daca refuzul unei persoane de a respecta o politica obligatorie de vaccinare poate atrage alte consecinte legale, inclusiv, de exemplu, amenzi corespunzatoare. In cazul in care sunt impuse sanctiuni, acestea ar trebui sa fie proportionale si supuse controlului autoritatilor judiciare.

In concluzie, masurile privind obligativitatea vaccinurilor ar trebui utilizate numai atunci cand este necesar pentru atingerea unor scopuri convingatoare in domeniul sanatatii publice si ar trebui luate in considerare numai atunci cand masurile mai putin intruzive, cum ar fi purtarea mastilor si distantarea sociala, nu au reusit sa raspunda in mod demonstrabil unor astfel de nevoi de sanatate. Masurile privind obligativitatea vaccinarii trebuie sa respecte principiile legalitatii, necesitatii, proportionalitatii si nediscriminarii. Ele ar trebui sa fie prevazute de lege si, pentru a fi necesare in acest sens, vaccinurile efective utilizate trebuie sa fie, de asemenea, suficient de sigure si eficace pentru a atinge aceste obiective de sanatate publica. Garantiile procedurale adecvate – inclusiv dreptul de a solicita o scutire justificata si dreptul de a contesta orice forma de sanctiune in fata unei autoritati echitabile si independente – sunt atat necesare din punct de vedere juridic, cat si factori-cheie pentru o acceptare sociala mai larga a unor astfel de scheme. Ar trebui sa existe o compensatie pentru lipsa culpei, in cazul tuturor, pentru a aborda orice daune legate de vaccin care pot aparea in cursul unui astfel de program. Iar in viitor, astfel de masuri de vaccinare obligatorie ar trebui sa faca obiectul unor revizuiri oficiale frecvente, pentru a se asigura ca raman necesare, proportionale si nediscriminatorii.

Excelente,

Aceasta pandemie este departe de sfarsit. Deja a afectat vietile si drepturile a miliarde de oameni. Nu vom opri aceste daune si nu ne vom recupera de pe urma lor pana cand vaccinurile si tratamentele nu vor fi disponibile pentru toti, in fiecare tara, fara nicio forma de discriminare.

Actiunea in acest sens este in mod clar o obligatie a drepturilor omului, care revine fiecarui stat. Ultimii doi ani ne-au dovedit costurile insuportabile ale inegalitatilor larg raspandite si ale decalajelor in domeniul drepturilor omului. Ele demonstreaza, de asemenea, cu o claritate dureroasa, ca masurile privind drepturile omului ne fac pe toti mai siguri si mai puternici.

Va multumesc”.