Nu am inteles de ce Comisia pentru monitorizarea progreselor inregistrate de Romania in domeniul reformei sistemului judiciar si al luptei impotriva coruptiei s-a intrunit la sediul Ministerului Justitiei si nu la sediul Consiliului Superior al Magistraturii – organ constitutional care are sarcina de a garanta independenta Justitiei.

Dar oare mai poate fi vorba de o justitie independenta in Romania dupa atacurile vehemente indreptate impotriva acesteia din directia Executivului ? Dati-mi voie sa am serioase indoieli.

In 1995 intr-un celebru discurs rostit la Satu Mare, presedintele Ion Iliescu a recomandat instantelor judecatoresti ca in cauzele privind restituirea proprietatii sa aiba in vedere si situatia chiriasilor.

A urmat un scandal imens. Toata presa interna si internationala a relatat atunci despre imixtiunea brutala a puterii executive in justitie.

Sub privirile admirative ale ministrului Justitiei si vag ingaduitoare ale presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, presedintele Romaniei a facut la 3 noiembrie 2011, un inventar al tuturor relelor de care este vinovata Justitia: admiterea unor contestatii la deciziile de desemnare a castigatorilor licitatiilor publice, admiterea unor suplimentari de probe care lungesc procesele, restituiri ale dosarelor la parchete, destabilizarea bugetului, punerea statului in dificultate.

Mai mult, daca s-ar pune in executare hotararile judecatoresti, Romania ar fi intr-o situatie extrem de dificila.

Sa tragem de aici concluzia ca nu vor mai fi puse in executare hotararile judecatoresti sau poate ca acestea vor fi executate in mod selectiv? In ce stat din lume incalcarile legii cu ocazia licitatiilor publice nu sunt cenzurabile in justitie?

Din pacate, acest atac, ca si cele care l-au precedat, afecteaza grav imaginea Romaniei intr-un moment in care s-ar fi dorit sa fie cat mai putin afectata.Niciun investitor strain nu va veni in Romania cata vreme stie ca nu are nicio sansa sa corecteze in justitie o decizie abuziva a administratiei. Niciun grup financiar nu se va instala la Bucuresti cata vreme judecatorii sunt timorati, iar executarea hotararilor amanata.

Nu contestam ca in Justitie nu exista probleme: volumul mare de activitate, o legislatie incoerenta si nu de putine ori confuza, conditii precare de lucru, competente distribuite intre diverse grade de jurisdictie fara discernamant, toate au contribuit la ceea ce eufemistic putem numi deficiente din justitie. Nimeni nu si-a propus insa rezolvarea lor.

Nu se doreste o Justitie impartiala, eficace, de inalt profesionalism ci una obedienta. Numai asa se explica faptul ca de mai bine de un an nimeni nu mai are o discutie serioasa cu asociatiile profesionale ale magistratilor pe tema cresterii calitatii actului de justitie, inlaturarii deficientelor din Justitie.

Nu intamplator, la aceasta reuniune de lucru nu au fost invitati magistratii, pentru ca nu se dorea sa se afle opinia lor, nu se dorea sa se obtina concursul lor in rezolvarea problemelor justitiei.

In orice caz trebuie subliniat un aspect important: in 2009 cei care raspund azi de bunul mers al Justitiei si-au fixat ca obiectiv inlaturarea Mecanismului de Cooperare si Verificare. In acest moment este evident ca obiectivul este irealizabil in actuala legislatura iar cei care sunt responsabili trebuie sa-si asume esecul.

Revenim insa la cea mai importanta problema a statului de drept : independenta Justitiei. Nu ne mira faptul ca Puterea doreste sa acapareze Justitia, sa o transforme intr-un simplu si docil instrument. Mai mult sau mai putin, pe fata sau pe ascuns, o buna parte din cei aflati la putere in statele lumii doresc acest lucru.

Ceea ce ma surprinde este tacerea complice a celor care au inalta datorie de a apara cu orice pret independenta Justitiei: Consiliul Superior al Magistraturii si Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Ne-am fi asteptat azi la o intrunire extraordinara la Consiliul Superior al Magistraturii si la Inalta Curte de Casatie si Justitie, pentru a apara Justitia, pentru ca am asistat la cel mai grav atac la independenta acesteia din ultimii 20 ani. Nici Ministerul Justitiei nu este fara repros pentru complicitatea grava cu care a asistat la masacrarea Justitiei. Trebuie sa o spunem ca, spre cinstea lor, in scurta noastra perioada de democratie au existat ministri care au apreciat, au aparat sau respectat Justitia.

Doamnelor si domnilor ! Nu va faceti iluzii! Istoria nu uita si nu iarta!