Judecatorii sunt supusi presiunilor si intimidarilor SRI pentru a pronunta hotarari favorabile DNA. Nu o spunem noi, ci chiar un magistrat. Este vorba despre judecatoarea Lacramioara Axinte (foto), presedinta Sectiei a II-a civile, de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului Botosani, candidata la CSM. O judecatoare extrem de apreciata pentru actiunile si pozitiile ei publice in care a semnalat abuzurile si derapajele din sistem, o judecatoare care, cel putin din punctul nostru de vedere, merita sa ajunga in noul CSM.

Intr-un interviu acordat in exclusivitate Lumeajustitiei.ro, Lacramioara Axinte demasca Politia Politica si confirma teroarea instaurata de institutiile de forta. Axinte dezvaluie ca judecatorii sunt urmariti si interceptati cu lunile sau cu anii, doar pentru ca nu au pronuntat hotarari care sa fie pe placul SRI, hotarari considerate de SRI ca fiind „anomalii”. Totodata, Axinte dezvaluie ca in instantele din Romania exista o convingere aproape unanima ca tuturor judecatorilor li se intercepteaza convorbirile telefonice si celelalte mijloace de comunicatii.

Cat despre celebra afirmatie a sefului Directiei Juridice a SRI, generalul Dumitru Dumbrava, despre instantele transformate in „camp tactic”, judecatoarea considera ca scopul a fost acela de a atentiona judecatorii din penal sa pronunte doar hotarari de condamnare in procesele instrumentate de DNA, fiind avertizati ca sunt urmariti de SRI.

Pe de alta parte, in acelasi interviu, Lacramioara Axinte vorbeste despre presiunile facute de DNA asupra judecatorilor, despre publicitatea agresiva pentru sefa DNA Laura Kovesi, despre ideile false lansate de aceasta in spatiul public, despre scurgerea de informatii din dosarele DNA si incalcarea prezumtiei de nevinovatie, dar si despre esecul actualului CSM, considerat cel mai slab Consiliul din istorie.

Iata interviul judecatoarei Lacramioara Axinte, presedinta Sectiei a II-a civile, de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului Botosani:

Doamna judecator, sunteti unul dintre cei mai vehementi critici la adresa actualului CSM. De unde aceasta nemultumire atat de profunda? Care sunt motivele?

Urmaresc de mult timp evolutia sistemului judiciar si a Consiliului Superior al Magistraturii. Daca in 2010 ne-am pus mari sperante in noii alesi, astazi pot sa afirm fara retinere ca actualul Consiliu Superior al Magistraturii a fost mai slab decat cel in care s-au aflat domnul judecator Dan Lupascu si doamna judecator Lidia Barbulescu. Trist, dar adevarat!

Judecatorii alesi in acesta institutie au uitat foarte repede care este rolul lor, de garant al independentei justitiei, manifestandu-se impotriva sistemului si facand jocuri politice, chiar din anul 2012.

Ar fi de amintit doar impotrivirea la desemnarea unui judecator, de asemeni membru ales in CSM, in functia de Ministru al Justitiei. Este vorba de doamna judecator Mona Pivniceru, care avusese anterior o disputa cu Presedintele Romaniei, pe atunci Traian Basescu. Am scris si atunci pe blogul meu vreo cateva articole, vazand ca efectiv CSM-ul refuza sa se intruneasca, obligand-o astfel pe doamna judecator sa-si dea demisia din magistratura, desi, dupa parerea mea ar fi putut fi detasata la Guvern si apoi numita in functia de Ministru al Justitiei.

In Romania era pe atunci perfect legal, ca de altfel si acum, ca judecatori si procurori sa fie detasati pe la cine stie ce autoritati publice centrale, in functii mai mult sau mai putin importante, de la directori de departamente pana la secretari de stat, dar onor CSM a apreciat ca nu este legal ca un judecator sa fie detasat de la ICCJ la Guvern, pentru a fi numit in functia de Ministru al Justitiei.

Daca mai adaug ca acelasi organism a hotarat suspendarea din magistratura a domnului procuror George Balan, de asemeni membru ales in CSM, pe motiv ca si-ar fi pierdut reputatia, pentru o suspiciune de coruptie, suspiciune ce se referea, chipurile, la o discutie cu ministrul justitiei de atunci, in vederea desemnarii in functia de Procuror General al Parchetului de pe langa ICCJ, acuzatie ce s-a dovedit total nefondata, soldandu-se cu achitarea definitiva a domnului procuror, nu pot sa afirm decat ca alesii nostri au uitat, chiar de a doua zi dupa ce au poposit in fotoliile de membru CSM, care le sunt atributiile.

In proiectul dumneavoastra de candidat spuneati ca actualul CSM „nu a facut mai nimic pentru cresterea calitatii actului de justitie”. Chiar nu exista nici macar un singur membru al Consiliului care sa fie exceptie?

Eu nu am vazut nicio masura, nicio hotarare luata de actualul CSM care sa aiba ca obiectiv cresterea calitatii actului de justitie. Dimpotriva, s-au introdus programe informatice care sa masoare eficienta, cum altfel, decat in stabilirea productiilor record de tone de dosare pe cap de judecator, intr-un interval cat mai scurt.

Nu a interesat pe nimeni de cat timp fizic are nevoie judecatorul unei cauze pentru pregatirea sedintei, studiul dosarului, pentru a cauta doctrina in materie si practica relevanta, de cat timp are nevoie in sedinta pentru a se lamuri asupra tuturor celor ce se solicita in cerere, ori asupra apararilor, pentru administrarea probelor, de cat timp are nevoie pentru deliberare, pentru a stabili situatia de fapt dupa analiza probelor administrate, pentru a citi legea aplicabila si a o interpreta, de cat timp are nevoie pentru a scrie rezultatul deliberarii, adica minuta, care trebuie atasata la dosar, de cat timp are nevoie mai apoi pentru a redacta hotararea.

Pentru ca nu au fost interesati de aceste lucruri, nu au putut avea nici reprezentarea a ceea ce se va intampla in instante odata cu introducerea noilor coduri de procedura.

Judecatorii s-au transformat in registratori: in fiecare zi, la diverse ore, primesc acte la dosarele repartizate, calculeaza si verifica taxe judiciare de timbru, proceduri de comunicare, scriu rezolutii, verifica incheieri, relatii trimse la dosarele cu termen, sau sunt agasati cu adrese trimise de Avocatul Poporului, Parchetul de pe langa ICCJ ori ICCJ, prin care ni se solicita puncte de vedere asupra unor probleme de drept si practica judiciara din instanta, toate cu termen de raspuns “ieri”.

Cu alte cuvinte, judecatorii sunt obligati sa indeplineasca o multitudine de atributii administrative, fara ca schemele de personal sa se fi marit.

Aceeasi este situatia si in ce priveste grefierii. Desi majoritatea sunt absolventi ai facultatilor de drept sau ai SNG, odata cu introducerea dosarului electronic, care implica scanarea tuturor actelor depuse de parti, precum si cresterea campurilor de completat sau bifat in sistemul informatic ECRIS, numarul activitatilor indeplinite de grefieri a crescut si au fost transformati, in fapt, in operatori PC.

Dupa parerea mea, crescand an de an numarul cauzelor de solutionat dar si sfera atributiilor administrative pe care trebuie sa le indeplineasca judecatorii, a crescut proportional si riscul erorilor judiciare.

Si poate sa spuna vreun membru CSM ca a facut ceva in sensul cresterii calitatii actului de justitie?

Sunteti o judecatoare extrem de apreciata printre colegii dumneavoastra. Totusi, de ce sa creada judecatorii din tara, judecatorii carora le cereti votul, ca dumneavoastra veti reusi sa cresteti calitatea actului de justitie? Ce masuri concrete veti propune sa fie adoptate?

Ar fi o utopie sa creada cineva ca eu voi reusi sa cresc calitatea actului de justitie in Romania, in general. Eu sunt judecator de 18 ani si totdeauna am urmarit ca, in dosarele pe care le-am avut de solutionat, sa-mi indeplinesc atributiile cat mai bine, atat cand am studiat dosarele, cat si in timpul sedintei de judecata, la deliberare si la motivarea hotararilor. Prin urmare, calitatea actului de justitie depinde de fiecare judecator si procuror.

CSM-ul, ca organ cu activitate colegiala, poate sa identifice factorii care influenteaza sau pot influenta calitatea actului de justitie si poate sa sustina propuneri legislative care sa reduca riscul erorilor judiciare.

Dupa parerea mea, reducerea numarului de dosare pe care le are de solutionat judecatorul, alaturi de reducerea atributiilor administrative, reprezinta premise pentru scaderea acestui risc. Reducerea atributiilor administrative s-ar putea realiza prin modificarea Regulamentului de Ordine Interioara, care este adoptat de CSM, dar numai corelativ cu cresterea numarului grefierilor, pentru ca si sfera de activitati administrative pe care le au de facut grefierii s-a marit considerabil odata cu intrarea in vigoare a noilor coduri de procedura.

Ca sa dau un exemplu, grefierii au de urmarit si de trimis corespondenta partilor, corespondenta care nu numai ca trebuie tehnoredactata, ci si impaturira si bagata in plicuri, ceea ce nu se facea inainte de intrarea in vigoare a noilor coduri, iar toate hotararile se comunica partilor in aceeasi maniera.

Pe vechiul cod de procedura civila, hotararile irevocabile nu se comunicau partilor. Se listau doar in doua exemplare, unul pentru dosar si unul pentru tom. Acum se listeaza mii de hotarari definitive, pentru a fi comunicate tuturor partilor, se impaturesc si se baga in plicuri. Munca grefierilor s-a triplat, dupa parerea mea, iar numarul de grefieri a ramas acelasi.

Tot in proiectul de candidatura acuzati ca actualul CSM a pierdut contactul cu realitatea si ca judecatorii au fost supusi unei adevarate prigoane. La ce anume va referiti, mai exact?

Tot ce v-am descris eu mai sus, in sensul cresterii sferei activitatilor administrative, atat a judecatorilor, dar si a grefierilor, fara sa se fi actualizat schemele de personal, dovedesc ca membrii CSM au pierdut total contactul cu realitatea din instante.

Cand m-am referit la prigoana impotriva judecatorilor, m-am referit la faptul ca, luna de luna, presedintii de instante sunt obligati sa trimita curtilor de apel si de acolo la CSM, situatia nominala cu situatia redactarilor peste termen.

Acum s-au introdus si indicatori de eficienta statisEcris, in care, pe baze pur cantitative per unitate de timp, se calculeaza indicatori de eficienta, declarati ca fiind “instrumente manageriale in mana presedintilor de instante”. Am facut vorbire despre asta in proiect.

Eu cred ca este in sens propriu o prigoana impotriva judecatorilor, nu am auzit de asemenea indicatori de eficienta la parchete, si se zvoneste ca acesti indicatori, calculati pentru fiecare judecator in parte, vor fi avuti in vedere la evaluarea profesionala a judecatorului.

Printre acesti indicatori nu se regaseste niciunul referitor la calitatea hotararilor judecatoresti, cum ar fi indicele de anulare/schimbare a hotararii. Prin urmare CSM-ul nu este interesat ce fel de hotarari pronunta judecatorii, ci este interesat doar sa fie pronuntate si redactate cat mai multe hotarari intr-un interval de timp, ca si cand judecatorul ar fi un “automat de hotarari”.

In conditiile in care majoritatea judecatorilor nu mai stiu ce inseamna sa pleci acasa la ora 16, ce este week-end, ce este acela concediu de odihna, sa mai fie inscrisi pe o lista, trimisa lunar la Curtile de Apel si CSM, mi se pare a fi prigoana.

Pe baza acestor liste, Inspectia Judiciara s-a sesizat de mai multe ori din oficiu, pornind cercetarea disciplinara a judecatorior pentru indeplinirea cu intarziere a lucrarilor. Si, din cate am aflat, unii judecatori inspector reproseaza judecatorilor de ce nu motiveaza pe scurt solutiile pronuntate, pentru a reusi sa redacteze cat mai multe hotarari.

Aceste lucruri dovedesc fara nicio indoiala ca nu exista niciun interes pentru calitatea hotararilor judecatoresti.

Cum veti reusi sa puneti capat „Justitiei exhibitioniste”, spectacolelor cu catuse, scurgerilor de informatii din dosare in presa de casa si nerespectarii prezumtiei de nevinovatie? Sunt cateva dintre lucrurile pe care le-ati acuzat in proiectul de candidat.

Am identificat aceste lucruri ca disfunctionalitati ale institutiilor care fac parte din autoritatea judecatoreasca, iar primul pas pentru corectarea acestora este recunoasterea lor.

Eu sper si cred ca membrii CSM, care vor fi alesi ca reprezentanti ai procurorilor, vor recunoaste ca aceste lucruri nu sunt nici normale si nici legale si ca vor avea suficienta vointa sa sanctioneze pe cei care nu respecta dreptul partilor la un proces echitabil.

Sunt de parere insa ca este nevoie sa discutam serios in Plenul CSM daca este respectat dreptul la un proces echitabil si prezumtia de nevinovatie prin publicarea pe site-urile Parchetelor a unor comunicate de presa, in care persoanele cercetate sunt indicate cu nume si prenume, iar faptele sunt descrise in amanunt.

Si toate acestea sunt aduse la cunostinta publica desi urmarirea penala nu este publica, pe cand instantele nu dau niciodata comunicate de presa despre hotararile pronuntate, nu publica pe potalul instantelor nici macar hotarari penale definitive, desi judecata este publica. Ca sa nu mai spun de faptul ca ajung in presa declaratii de martori, luate in cursul urmaririi penale, desi despre acestea nu cunoaste nimic nici macar suspectul sau inculpatul.

S-a perpetuat si permis, cu buna stiinta, cred eu, scurgerea unor asemenea informatii in presa, cu scopul ca opinia publica sa-si formeze convingerea ca persoana cercetata este vinovata, desi inca nu exista nicio hotarare penala care sa o fi declarat astfel.

Am citit recent o carte despre cum au exportat sovieticii comunismul in Romania dupa 23 august 1944 si vreau sa amintesc doar de procesele care au inceput in 1945 impotriva mai multor generali si ofiterii superiori ai armatei romane, dar nu numai.

Acuzatiile, absolut fanteziste, de necrezut chiar si pentru un copil mic, cum sustinea intr-o conversatie particulara chiar ministrul Justitiei de atunci, Lucretiu Patrascanu, precum ca ar fi creat grupari subversive, care actionand sun forma unor bande de talhari in Carpati, au terorizat populatia cu scopul de a semana neincredere in atoritati si de a destabiliza noul guvern comunist de la Bucuresti, au fost prezentate in mos sistematic in presa vremii, mai exact in oficiosul de partid Scanteia, publicandu-se zilnic reportaje din ce in ce mai gogonate despre crimele comise din cei din boxa acuzatilor, pana ce oamenii, intoxicati cu aceste neadevaruri, au iesit pe strazi strigand “Moarte criminalilor!” care au pus in pericol pacea lumii. si toate acestea inainte ca procesele sa se fi terminat prin pronuntarea unor sentinte. In aceste conditii, mai putea judecatorul investit cu judecata sa pronunte o altfel de hotarare decat aceea ceruta de strada? Persoanele aflate in boxa acuzatilor au avut parte de o judecata corecta, de un judecator independent si impartial? Eu cred ca nu si toata lumea este de acord acum, dupa mai bine de 60 de ani de la acele procese, ca nu au avut parte de un proces corect.

Ramanand tot la proiectul dumneavoastra, va intreb: daca veti ajunge in CSM, cum veti reusi sa schimbati perceptia eronata ca procurorii sunt mai presus decat judecatorii, ca Justitia ar fi infaptuita de procurori si nu de judecatori?

Aceasta perceptie a fost cultivata, imi permit sa spun, de publicitatea agresiva facuta atat prin comunicatele de presa, dar mai ales prin numeroasele interviuri date in presa scrisa sau televizata de procurorul sef al DNA, dar si de tacerea Consiliului Superior al Magistraturii.

In cadrul acestor interviuri, procurorul sef a afirmat uneori, iar alteori nu a corectat interlocutorii, ca procurorii aresteaza si ca procurorii confisca averile persoanelor cercetate pentru fapte de coruptie, desi procurorii nici nu aresteaza si nici nu confisca bunuri. Acestea sunt masuri preventive sau de siguranta, care sunt atributul exclusiv al judecatorului, iar fata de aceste afirmatii inexacte Consiliul Superior al Magistraturii nu a avut nicio reactie.

Aceasta perceptie eronata nu poate fi schimbata de un singur om, fie el si membru in CSM.

Un bun inceput cred ca ar fi discutia despre comunicatele de presa date de parchete si sanctionarea scurgerii de informatii si documente din dosarele de urmarire penala, despre care am facut vorbire mai sus, dar si reactii prompte adecvate atunci cand se propaga inexactitati in spatul public.

Pe de alta parte, ce trebuie facut astfel incat oamenii sa constientizeze ca nu exista doar justitie penala si ca sunt mult mai numeroase dosarele pe civil, spre exemplu?

Persoanele care intra in contact cu instantele cred ca observa cat de aglomerate sunt instantele civile.

Eu cred ca ar trebui sa constietizeze acest lucru mai ales oficialitatile europene, intrucat in cuprinsul Raportului MCV nu se vorbeste decat despre justitia penala.

Un caz concret. Cum ati fi reactionat, daca ati fi fost membru CSM, la episodul in care DNA a criticat hotararile judecatoresti definitive de achitare?

Cred ca as fi cerut sa sesizam Inspectia Judiciara sa cerceteze daca aceste critici nu intrunesc elementele unei abateri disciplinare si as fi cerut scoaterea din bilant a tuturor referirilor la aceste hotarari. Totodata, daca Sectia pentru Judecatori sau Plenul CSM ar fi refuzat aceste solicitari, cred ca as fi formulat o sesizare in nume personal si as fi adus la cunostinta opiniei publice aceasta imprejurare.

Considerati ca in ultimii ani am avut parte de presiuni si actiuni de intimidare din partea procurorilor DNA la adresa judecatorilor?

Este de notorietate deja ca procurorii DNA au formulat plangere la Inspectia Judiciara impotriva unui judecator care a respins propunerea de arestare preventiva, sesizare care s-a facut inainte de a se fi solutionat contestatia DNA impotriva incheierii de respingere.

Prin aceasta s-a urmarit, dupa parerea mea, nu numai intimidarea judecatorului care a respins propunerea, pentru ca altadata sa nu mai indrazneasca sa respinga vreo propunere, dar si a celui care urma sa solutioneze contestatia, sa aiba grija sa nu pateasca la fel.

Si in acest caz, niciun membru CSM nu a solicitat Inspectiei Judiciare sa cerceteze procurorul care a facut aceste presiuni.

Este de notorietate de asemeni ca judecatorii care au pronuntat o hotarare definitiva de achitare intr-un dosar instrumentat de DNA sunt cercetati de Inspectia Judiciara.

Si in acest caz niciun membru CSM nu a cerut ca Inspectia Judiciara sa cerceteze cate contestatii in anulare au fost promovate de DNA impotriva hotararilor definitive de achitare si daca nu cumva procurorul care a semnat contestatia in anulare a savarsit vreo abatere disciplinara.

Din punctul dumneavoastra de vedere, exista sau nu instante transformate in „camp tactic” al SRI? Exista ofiteri acoperiti sau colaboratori ai serviciilor in randul magistratilor? Evident, nu cred ca aveti date concrete despre asa ceva, dar care este perceptia dumneavoastra?

Domnul General Dumitru Dumbrava, seful Directiei Juridice din cadrul SRI, intr-un interviu acordat in 30 aprilie 2015, spunea urmatoarele si vreau sa-mi permiteti sa citez:

“Concret, daca in urma cu cativa ani consideram ca ne-am atins obiectivul odata cu sesizarea PNA, de exemplu, daca ulterior ne retrageam din campul tactic odata cu sesizarea instantei prin rechizitoriu, apreciind (naiv am putea spune acum) ca misiunea noastra a fost incheiata, in prezent ne mentinem interesul/atentia pana la solutionarea definitiva a fiecarei cauze. Aceasta maniera de lucru, in care suntem angrenati alaturi de procurori, politisti, judecatori, lucratori ai DGA ori ai altor structuri similare a scos la iveala punctual si aspecte care tin de coruptia sistemului judiciar, in limite care nu trebuie tolerate, dar nici exagerate. Important este, in opinia mea, ca sistemul judiciar isi dezvolta anticorpii necesari vindecarii acestei patologii.”

Eu am inteles din aceste afirmatii ca, in dosarele penale in care au colaborat cu PNA (DNA astazi), SRI-ul a urmarit si urmareste ce se intampla cu cauza respectiva, pana ce se pronunta o hotarare definitiva: “ne mentinem interesul/atentia”.

Domnul General nu da insa nici un detaliu despre cum se realizeaza aceasta urmarire si nici prin ce instrumente sau persoane, stiut fiind ca in organigrama nici unei instante nu figureaza vreo persoana care sa aiba in atributii mentinerea interesului/atentiei asupra unor dosare instrumentate si cu contributia SRI.

Cu toate acestea, din afirmatia “sistemul judiciar isi dezvolta anticorpii necesari vindecarii acestei patologii”, coroborata cu afirmatia “suntem angrenati alaturi de procurori, politisti, judecatori, lucratori ai DGA ori ai altor structuri similar”, putem trage concluzia ca anticorpii ar putea fi chiar judecatori care furnizeaza informatii.

Asociatiile profesionale ale magistratilor au cerut CSM si Presedintelui Romaniei, in calitate de presedinte al CSAT, sa clarifice daca exista ofiteri acoperiti, informatori sau colaboratori in randul magistratilor, dar CSM-ul nu a sustinut acest demers, iar Presedintia Romaniei ne-a expediat printr-un comunicat de presa, care nu a clarificat absolut nimic.

Daca luam in considerare presupunerea ca in Serviciile de Informatii sunt oameni inteligenti, atunci eu as putea sa cred ca mai degraba afirmatiile generalului sunt o intoxicare voluntara, decat ca ar reprezenta o gafa monumentala.

Si cred mai degraba ca este o intoxicare cu scopul vadit de a atentiona judecatorii din penal sa pronunte doar hotarari de condamnare in procesele instrumentate de DNA, pentru ca sunt urmariti de SRI.

Nu exclud insa ca este posibil si sa fie adevarate afirmatiile citate, iar aceste lucruri vor trebui obligatoriu clarificate de noul CSM.

Domnul General Dumbrava a mai spus ceva interesant, citez: ”Realitatea este ca, in foarte putine cazuri de coruptie in sistemul judiciar, SRI pleaca de la un anumit magistrat corupt. Am spune mai degraba ca, aplecandu-ne asupra fenomenului, am determinat analitic cateva pattern-uri infractionale care apar ca niste anomalii in sistem. Acestea fac obiectul efortului nostru investigativ, iar schemele infractionale sunt apoi decriptate pas cu pas, identificand actorii si partiturile jucate de acestia, fie ca este vorba de politisti, de procurori, judecatori si, de ce nu, SRI-isti.”

Eu inteleg din aceste afirmatii ca SRI-ul identifica “anomalii in sistem”, probabil hotarari judecatoresti, si ca judecatorii care le-au pronuntat sunt investigati (“efort investigativ”).

Daca aceste afirmatii le coroboram cu imprejurarea ca SRI obtine de la ICCJ, anual, mii de autorizari pentru interceptarea comunicatiilor, pe motiv de siguranta nationala (cifra oficiala pentru anul 2015 fiind de 2635 mandate), desi nu exista decat cu caracter exceptional trimiteri in judecata pentru infractiuni la siguranta nationala, atunci pare absolut intemeiata convingerea, aproape unanima in instante, ca tuturor judecatorilor li se intercepteaza convorbirile telefonice si celelalte mijloace de comunicatii.

Cred ca si aceste lucruri trebuie clarificate de viitorul Consiliu Superior al Magistraturii.

Este absolut inadmisibil ca un judecator sa fie urmarit si interceptat luni sau ani de zile, pentru ca a pronuntat o hotarare apreciata de SRI ca fiind o “anomalie”, in lipsa oricaror alte indicii ca judecatorul ar fi savarsit o infractiune, sperand ca, dupa luni si ani de interceptari, se va prinde un fir.

Asta ar insemna ca traim intr-un stat in care drepturile si libertatile fundamentale nu mai sunt respectate.

De curand, in urma unei pozitii publice a presedintelui Klaus Iohannis, pe Facebook ati facut urmatorul rationament: „E vreo contradictie? Presedintele Iohannis declara ca afirmatiile unor persoane cercetate penal sau trimise in judecata nu au credibilitate, iar un parchet important considera afirmatiile persoanelor condamnate definitiv suficient de credibile, incat pe baza lor solicita arestarea preventiva a unor persoane fara antecedente penale?”. Presupun ca nu va asteptati sa primiti un raspuns de la presedintele Iohannis. Vi se pare normal modul de lucru al procurorilor DNA, bazat pe denunturi facute din inchisoare sau de catre persoane anchetate in diverse cauze? Nu credeti ca afirmatiile lui Iohannis au incalcat prezumtia de nevinovatie? Daca ati fi fost membru in CSM ati fi reactionat oficial, in vreun fel, dupa aceste declaratii?

Am postat acest comentariu pe Facebook pentru ca mi s-a parut inacceptabil ca Presedintele Romaniei sa afirme ca o persoana cercetata penal nu are nicio credibilitate. Persoanelor cercetate penal nu numai ca trebuie sa li se respecte prezumtia de nevinovatie, dar ce a spus Presedintele e chiar mai grav, pentru ca numai declaratiile interzisului judecatoresc, adica persoanei fara discernamant, declarata astfel printr-o hotarare judecatoreasca, pot fi considerate lipsite total de credibilitate.

Prin urmare, nici declaratiile persoanelor condamnate definitiv nu pot fi catalogate, din start, ca fiind lipsite total de credibilitate.

Asadar, dupa parerea mea, chiar declaratiile unei persoane condamnate definitiv trebuie verificate, iar credibilitatea trebuie apreciata dupa cum se coroboreaza cu ale probe administrate, in functie de circumstantele concrete ale cauzei.

O ultima intrebare. Aveti concurenti puternici pentru CSM, precum Gabriela Baltag sau Madalina Elena Vladu-Crevon, dar nu numai. Din ce stiti pana acum, care sunt sansele dumneavoastra de a ajunge in CSM?

La nivel teoretic, sansele mele sunt de 25%, la fel cu a oricarui alt candidat care a trecut de alegerile primare, avand in vedere ca am ramas 8 candidati desemnati pentru 2 locuri eligibile pentru tribunale.

Eu cred ca sansele mele sunt mai mari decat atat pentru ca sunt un om curajos, determinat, am urmarit cu atentie evolutia autoritatii judecatoresti, asa cum este denumita in Constitutia Romaniei, am capacitatea de a identifica repede disfunctionalitatile si mi-am exprimat de-a lungul timpului parerea despre unele probleme ale sistemului, nu am aparut acum, la aceste alegeri, pentru prima data ca sustinator al independentei Justitiei.

Daca la toate acestea adaug ca experienta mea profesionala include atat cauze penale, dar si civile, de insolventa si litigii cu profesionisti, precum si aceea de membru in colegiul de conducere atat la Judecatoria Botosani, dar si la Tribunalul Botosani, precum si aceea mult mai scurta de Presedinte de Sectie, cred ca toate acestea pot constitui un avantaj in situatia in care voi primi votul colegilor mei si voi face parte din Consiliul Superior al Magistraturii.