Joi 10 decembrie 2015, cu prilejul Zilei Europene a Avocatului, in Sala de Festivitati a Tribunalului Bucuresti va avea loc sesiunea de comunicari cu tema “Libertatea de exprimare a avocatului” - eveniment organizat de UNBR, Baroul Bucuresti si INPPA. Intrucat evenimentul pune in discutie o tema de maxim interes pentru avocati, confruntati in prezent cu reale probleme in realizarea actului de justitie, in special pe relatia cu reprezentantii din celelalte zone ale sistemului judiciar, am realizat un interviu cu presedintele UNBR Gheorghe Florea (foto). Iata ce ne-a declarat presedintele UNBR:

Domnule Presedinte, sunt probleme privind libertatea de exprimare a avocatului? Ce isi propune sa transmita ca mesaj in sistemul judiciar conferinta privind libertatea de exprimare a avocatului?

Actiunea intitulata “Libertatea de exprimare a avocatului” este initiata de Consiliul Barourilor Europene si se desfasoara la 10 decembrie 2015 in toate organizatiile profesionale din tarile Europei. In conditiile in care dreptul la libera exprimare, ca drept fundamental al cetateanului, capata posibilitatea exercitarii sale depline in contextul revolutiei tehnologice, care permite relativ simplu accesul pe platforme de comunicare virtuala, tratarea dreptului la libera exprimare in raport cu alte drepturi fundamentale este un bun prilej de analiza a limitelor si reponsabilitatilor, dar si a neimplinirilor unor profesionisti. Nu este vorba exclusiv de avocati. Pe siteul www.unbr.ro, intr-o rubrica special creata, spre exemplu, se trateaza despre dreptul la libera exprimare al avocatului comparat cu dreptul la libera exprimare al jurnalistului. Se vorbeste chiar de dreptul la protectia surselor si se abordeaza chiar problema ipotezei in care avocatul insusi este o sursa. In conditiile in care prezumtia de nevinovatie este terfelita si ignorata inclusiv de autoritatile care au obligatia de a avea primele exemplul respectarii drepturilor cetateanului, avocatii incearca prin conferinta organizata la 10 decembrie 2015 sa identifice cai si modalitati de actiune in concordanta cu eforturile Parlamentului European care a initiat un proiect de directiva privind interdictia autoritatilor de a infatisa drept vinovati oameni in legatura cu care nu s-a pronuntat o hotarare definitiva de condamnare. La conferinta sunt invitati magistrati, purtatori de cuvant ai tuturor institutiilor din sistemul judiciar, jurnalisti si colegii nostri, avocatii interesati.

Este bine venit evenimentul, dar ce le raspundeti avocatilor care, atunci cand clientii lor sau chiar ei insisi devin tinta unor incalcari ale drepturilor omului din partea autoritatilor, asteapta o reactie de sustinere sau chiar de protectie din partea conducerii UNBR?

Exista o deosebire intre comunicarea institutionala si comunicarea personala. In numele UNBR interventiile publice vizeaza limitele legale ale competentelor ce revin organelor profesiei si limitele mandatului incredintat de Corpul profesional celor alesi. Comunicarile institutionale vizeaza fie probleme de interes public, fie probleme ce tin de incalcarea unor drepturi ce reclama interventii subordonate interesului general. Din acest motiv, luarile de pozitii ale conducerii organelor profesiei sunt totdeauna subordonate opiniei majoritate a celor reprezentati, sunt supuse aprobarii organelor colegiale si, in mod natural, adesea sunt fie intarziate fie refuzate. De aceea opiniile personale ale celor alesi sunt interventii publice care astfel subliniate se disting de comunicatele institutionale, luarile de pozitii, mesajele sau interventiile publice pe care cel putin in ceea ce ma priveste le fac de regula in numele Comisiei Permanente a UNBR, in numele Consiliului UNBR, deoarece functia de presedinte al UNBR este o functie executiva, iar filozofia legii nu confunda presedintele UNBR cu un presedinte al avocatilor. Cred ca atunci cand a fost cazul, fie din proprie intitiativa, fie la sesizarea celor interesati, UNBR a reactionat, dar insuficient si in orice caz fara consecventa impusa de situatiile care au fost apreciate in functie de interese adesea personale ca fiind dintre acelea care ar fi reclamat interventia conducerii profesiei.

Domnule presedinte, ca avocat, atunci cand aparati o persoana pe care o stiti nevinovata, iar acesteia ii este incalcat unul dintre drepturile fundamentale de catre magistrati, apelati la libertatea de exprimare si opinie pentru a va apara public clientul?

Pentru ipoteza in care problema litigioasa a fost deja mediatizata, am obligatia de a interveni si a corecta, in masura in care am cunostiinta de situatii care se imputa incorect ori de a apara valori sau principii fundamentale, care au fost incalcate in ceea ce priveste clientul. In regula generala, apararea se face cu mijloace legale, in pretoriul Justitiei. Fiind constient de imprejurarea ca orice presiune externa poate distorsiona sau, dimpotriva, poate lumina un caz concret deferit Justitiei. Important este sa se distinga clar ca in calitatea de custode al cuvantului clientului fac demersuri publice care nu incalca alte valori fundamentale ale statului de drept: integritatea si independenta Justitiei, dreptul la reputatie al fiecarei persoane, prezumtia de nevinovatie etc.

Ce intelegeti prin independenta Justitiei?

Lipsa oricarei influente in crearea convingerii judecatorului, caruia i s-a incredintat un caz, fie ea de natura politica, fie economica, fie administrativa.