Avocatul Poporului Renate Weber (foto 1) este ultima speranta a romanilor in fata tavalugului austeritatii pornit de catre guvernul PSD-PNL-UDMR al lui Marcel Ciolacu.

Avocatul Alexandru Dumitrescu (foto 2) din Baroul Bucuresti a trimis vineri, 17 ianuarie 2025, o petitie catre Weber, solicitandu-i sa atace la Curtea Constitutionala a Romaniei celebra „Ordonanta-trenulet”, prin care cabinetul Ciolacu 2 face numeroase taieri de venituri – atat in mediul bugetar, cat si in cel privat.

Ne referim la OUG nr. 156/2024 privind unele masuri fiscal-bugetare in domeniul cheltuielilor publice pentru fundamentarea bugetului general consolidat pe anul 2025, pentru modificarea si completarea unor acte normative, precum si pentru prorogarea unor termene. Amintim ca aceasta ordonanta a fost adoptata in 30 decembrie 2024 – adica intr-o zi in care atentia opiniei publice era impartita intre pregatirile pentru Revelion si protestul de la Curtea de Apel Bucuresti, organizat de catre sustinatorii prezidentiabilului Calin Georgescu.

Zero dezbatere, zero studiu de impact, zero, motivare

Trei sunt nemultumirile principale ale avocatului: faptul ca ordonanta a fost adoptata fara dezbatere publica, fara un studiu de impact asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale romanilor, si mai ales fara o motivare in ceea ce priveste urgenta sau situatia exceptionala care sa necesite legiferarea prin ordonanta de urgenta, iar nu prin lege trecuta prin Parlament – asa cum e normal.

In nota de fundamentare a OUG 156/2024, cabinetul Ciolacu sustine ca legiferarea prin ordonanta de urgenta a fost necesara ca urmare a Recomandarii Consiliului Uniunii Europene din 3 aprilie 2020 in vederea incetarii situatiei de deficit public excesiv din Romania. Problema este – explica Alexandru Dumitrescu – ca de atunci pana acum au trecut aproape cinci ani, timp in care s-au succedat tot atatea guverne, care, evident, au avut timp sa implementeze respectiva recomandare a Consiliului UE.

Redam principalul pasaj din petitia adresata Avocatului Poporului:

„Va solicit urmatoarele:

1. sa analizati argumentele de neconstitutionalitate ale Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 156/2024 privind unele masuri fiscal-bugetare in domeniul cheltuielilor publice pentru fundamentarea bugetului general consolidat pe anul 2025, pentru modificarea si completarea unor acte normative, precum si pentru prorogarea unor termene, exhibate de subsemnatul petent in cele ce urmeaza, in exercitarea atributiilor conferite de Legea 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului – Republicata – si sa constatati neconstitutionalitatea actului normativ reclamat si

2. sa sesizati Curtea Constitutionala a Romaniei cu privire la neconstitutionalitatea OUG nr.156/2024, in virtutea atributiilor conferite dumneavoastra prin art.15 alin.1 lit.i din Legea nr.35/1997, pentru urmatoarele motive:

In fapt, in data de 31.12.2024 in MONITORUL OFICIAL nr. 1334 a fost publicata OUG nr 156/2024 privind unele masuri fiscal-bugetare in domeniul cheltuielilor publice pentru fundamentarea bugetului general consolidat pe anul 2025, pentru modificarea si completarea unor acte normative, precum si pentru prorogarea unor termene emisa de Guvernul Romaniei.

Actul normativ reclamat a fost adoptat cu urmatoarele incalcari ale dispozitiilor legale imperative in vigoare, dupa cum urmeaza:

a. OUG nr.156/2024 a fost aprobata cu incalcarea dispozitiilor art.7 din Legea 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica – Republicata –, fara o dezbatere publica, astfel cum este prevazuta de lege;

b. Actul administrativ contestat fost aprobat cu incalcarea dispozitiilor art.7 alin.3/1 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata, fara evaluarea preliminara obligatorie a impactului noilor reglementari asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului;

c. OUG nr.156/2024 a fost adoptat cu depasirea competentelor conferite Guvernului de Parlamentul Romaniei si cu incalcarea dispozitiilor art.115 alin.4 din Constitutia Romaniei, in cuprinsul acesteia neexistand motivarea urgentei si nici a situatiei exceptionale.

In prealabil, aratam ca vom analiza conditiile urgenta si ale situatiei exceptionale, avand in vedere ca aceste elemente sunt esentiale in analiza criticilor de neconstitutionalitate exprimate la lit.a si lit.c de mai sus.

Astfel, aratam ca ceea ce priveste urgenta si situatia exceptionala conditii necesare a fi indeplinite pentru ca Guvernul sa aiba posibilitatea emiterii unei ordonantei de urgenta in conformitate cu dispozitiile art.115 alin.4 din Constitutia Romaniei, acestea trebuie sa fie motivate in cuprinsul actului normativ contestat, obligatie neindeplinita in OUG 156/2024.

Din analiza preambulului Ordonantei de Urgenta nr.156/2024 reiese in mod vadit ca nici urgenta, nici situatia exceptionala nu sunt motivate de autoritatea public emitenta a actului normativ. Motivarea trebuie sa fie una temeinica si nu una de forma prin care sa se incerce o motivare corespunzatoare. De altfel, astfel cum autoritatile publice sunt obligate sa o faca in actele administrative prini art.41 alin.1 lit.c din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene raportata la Rezolutia nr.31 din 1977 a Comitetului de Ministri ai Consiliului Europei prin care a fost aprobat principiul expunerii de motive in actele administrative, in interpretarea mutatis mutandis Guvernul Romaniei este obligat sa respecte obligatia de motivare a actului normativ criticat in mod temeinic, si nu printr-o insiruire de elemente si situatii care nu pot fundamenta nici urgenta, nici situatia exceptionala.

In analiza punctuala a pretinselor argumente, retinem urmatoarele aspecte:

Obligatia Guvernului de a conduce politica fiscal-bugetara in mod prudent pentru a gestiona resursele si obligatiile bugetare, precum si riscurile fiscale de o maniera care sa asigure sustenabilitatea pozitiei fiscale pe termen mediu si lung, precum si predictibilitatea politicii fiscal-bugetare pe termen mediu, in scopul mentinerii stabilitatii macroeconomice, nu poate fi retinuta ca o justificare a urgentei sau situatiei exceptionale, ci doar arata capacitatea functionala a Guvernului de a emite acte administrative in virtutea acestei obligatii.

Apoi, faptul ca fundamentarea bugetului de stat si a bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2025 trebuie realizata tinand cont de masurile fiscal-bugetare aprobate prin acte normative, in mod similar, nu poate justifica nici urgenta, nici situatia exceptionala, ci enunta o regula care tine de procesul legislativ bugetar.

Invocarea Recomandarii Consiliului Uniunii Europene din 3 aprilie 2020 in vederea incetarii situatiei de deficit public excesiv din Romania (2020/C 116/01), potrivit careia Romania trebuie sa puna in aplicare in mod riguros masurile necesare pentru corectarea deficitului bugetar excesiv, dar si faptul ca Romania – potrivit planului bugetar pe termen mediu si lung – si-a asumat o traiectorie de reducere a deficitului bugetar de la 7,9% in anul 2024 la sub 3% in anul 2031 pe baza unor ipoteze care tin de cheltuielile publice si de evolutia acestora in perioada 2025-2031 care sa determine o ajustare de 6 ppt, respectiv o reducere de la 41,9% din PIB la 35,9% din PIB in anul 2031, iar in acest context sunt necesare o serie de masuri pentru reducerea ponderii cheltuielilor publice in PIB, nu poate fi retinuta ca argument serios pentru justificarea nici a urgentei, nici a situatiei exceptionale, cat timp aceasta recomandare nu are caracter obligatoriu si este formulata in anul 2020. De atunci s-au succedat 5 Guverne (Orban, Citu, Ciuca, Ciolacu 1 si Ciolacu 2), iar in cei 4 ani Guvernul, ca institutie, avea toate parghiile necesare satisfacerii recomandarii CE. Indicarea situatiei generate de recomandarea Consiliului Uniunii Europene nu poate justifica nici urgenta si nici situatia exceptionala, aceasta fiind transmisa in urma cu 4 ani.

In argumentele prezentate pentru justificarea urgentei si a situatiei exceptionale, autoritatea publica invoca faptul ca cheltuielile de personal au crescut in cursul anului 2024 ca urmare a majorarilor salariale acordate pentru intreg personalul din sectorul public de la 132 mld lei la 164 mld lei cu o valoare nominala de +32 mld lei, respectiv cu un procent de +24%, reprezentand – in anumite situatii, pentru anumite categorii de personal din sectorul public – avansuri la Legea salarizarii unice ca reforma asumata prin Planul national de redresare si rezilienta, iar in acest context, pentru a respecta traiectoria de ajustare a deficitului bugetar potrivit planului bugetar pe termen mediu si lung, este necesara mentinerea in plata la nivelul lunii noiembrie 2024 a acestor categorii de cheltuieli de personal. Or, cheltuielile de personal nu au crescut in 27 decembrie, ci, dupa cum reiese din analiza gramaticala, in decursul anului 2024, care are 12 luni. Or, cum ar putea fi justificata urgenta sau situatia exceptionala de catre autoritatea publica prin lipsa oricaror mentiuni privind pasivitatea acesteia? Inainte de investirea guvernului Ciolacu 2, am avut Guvernul Ciolacu 1, care, in mare parte, avea aceeasi componenta. Ce anume a impiedicat acel guvern sa ia masurile necesare de contrabalansare bugetara a cresterilor salariale? Un asemenea argument nu se poate retine nici pentru a justifica urgenta si nici situatia exceptionala.

Totodata, mentiunea conform careia cheltuielile cu asistenta sociala, in special cheltuielile din sistemul general de pensii, au crescut in anul 2024 prin indexare cu 13,8%, precum si prin recalcularea pensiilor cu aproximativ 20% (ceea ce a determinat un impact bugetar anual de peste 25 mld lei, cu consecinte asupra deficitului bugetar al bugetului asigurarilor sociale), cat si indicarea solutiei la aceasta situatie (in sensul ca se impune mentinerea in plata la nivelul lunii noiembrie 2024 a acestor categorii de cheltuieli pentru a asigura respectarea traiectoriei de deficit bugetar) nu pot constitui un element argumentativ din care sa reiasa vreo urgenta sau situatie exceptionala, cheltuielile respective fiind realizate in executarea bugetului de stat in anul 2024, executare care trebuia realizata de Guvernul Ciolacu 1 cu respectarea obligatiei de prudenta indicata mai sus. Or, enuntarea acestei situatii pentru justificarea urgentei sau a unei situatii exceptionale nu poate fi retinuta, cat timp aceasta ar rezulta dintr-o turpitudine constand in nerespectarea obligatiilor legale ale Guvernului Ciolacu 1. Masurile necesare temporizarii sau diminuarii cheltuielilor erau la indemana Guvernului, ca institutie, care putea emite acte infralegale, in executarea legii si cu respectarea obligatiei de a conduce politica fiscal-bugetara in mod prudent pentru a gestiona resursele si obligatiile bugetare.

De asemenea, faptul ca cheltuielile de personal au crescut in cursul anului 2024 ca urmare a majorarilor salariale acordate pentru intreg personalul din sectorul public de la 132 mld lei la 164 mld lei, cu o valoare nominala de +32 mld lei, respectiv cu un procent de +24% (reprezentand, in anumite situatii, pentru anumite categorii de personal din sectorul public, avansuri la Legea salarizarii unice, ca reforma asumata prin Planul national de redresare si rezilienta), iar in acest context, pentru a respecta traiectoria de ajustare a deficitului bugetar potrivit planului bugetar pe termen mediu si lung, este necesara mentinerea in plata la nivelul lunii noiembrie 2024 a acestor categorii de cheltuieli de personal nu poate fi retinuta ca justificare pentru justificarea unei urgente sau a unei situatii exceptionale, cat timp majorarile salariale au fost realizate tot prin politica fiscal-bugetara a Guvernului, care, presupunand ca a corespuns obligatiei legale de prudenta, a fost prevazuta de acesta la momentul aprobarii majorarii salariilor. Obligatia legala de prudenta vine cu analiza de riscuri in activitatea administratiei publice, riscuri care, la momentul luarii deciziilor care prezinta riscuri, trebuiau sa aiba si rezolvari sau moduri de gestiune a riscurilor, intocmai cum este prevazut in OSGG nr.600/2018, care aproba Codul Controlului Intern Managerial. Deci situatia indicata nu poate sa justifice nici urgenta, nici o situatie exceptionala.

Pe de alta parte, necesitatea crearii unui spatiu bugetar pentru alocarea de sume pentru sustinerea investitiilor publice si implementarea proiectelor finantate din fonduri europene, intr-o maniera eficienta, profesionista si transparenta, cu efect multiplicator si aport direct la formarea bruta de capital fix, nu reprezinta o urgenta, aceste investitii incepute sau in curs de demarare fiind aprobate in urma unei previziuni si previzionari financiare bugetare. Fara un asemenea element, investitiile respective ar fi nelegale – fapt putin probabil. Prin urmare, nici acest element contextual nu poate justifica o urgenta si nici indica o situatie exceptionala care sa justifice emitere unei ordonante de urgenta de catre Guvern.

Sustinerea necesitatii adoptarii, in cel mai scurt timp, a Strategiei fiscal-bugetare pe perioada 2025-2027, a legii bugetului de stat si a legii bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2025, tinand cont de necesitatea pastrarii echilibrelor bugetare prin adoptarea de masuri menite sa limiteze cresterea cheltuielilor bugetare permanente, nu poate sustine o urgenta sau o situatie exceptionala cat timp Guvernul a avut la dispozitie tot anul 2024 pentru a intocmi strategia bugetara 2025-2027 si a legii bugetului de stat si legii bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2025, iar aceste etape sunt prevazute in mod ostensibil prin dispozitiile Legii nr.500/2002 (n.r. privind finantele publice).

In continuarea ideii de mai sus, ca neadoptarea masurilor de limitare a cheltuielilor bugetare ar genera un necesar de finantare suplimentar in anul 2025, rezultand un nivel nesustenabil al deficitului bugetului general consolidat de peste 7% din produsul intern brut, ceea ce va avea ca efect cresterea datoriei publice cu riscul inaspririi conditiilor de finantare a acesteia, sunt elemente care nu pot justifica o urgenta sau o situatie exceptionala, aceste elemente fiind in mod firesc intalnite in fiecare proces de elaborare a legii bugetului de stat si a legii asigurarilor sociale de stat, fiind analizate si gestionate in fiecare an, la intocmirea bugetului de stat. O etapa fireasca in elaborarea bugetului de stat nu este decat o obligatie legala care nu justifica o urgenta sau o situatie exceptionala.

Prin plafonarea veniturilor salariilor personalului din administratia publica, se genereaza riscul unei pertubari vadite a activitatii administratiei publice din Romania atat la nivel central, cat si la nivel local – perturbari care pot genera carente ale serviciilor publice prestate de acestea si al caror beneficiar sunt. Acest scenariu este confirmat prin dispozitiile art.574 din OUG nr.57/2019, care reglementeaza raspunderea administrativ-patrimoniala exclusiva a autoritatii publice, printre ale carei conditii pentru a fi atrasa identificam simplul risc al carentelor serviciului public prestat de administratia publica.

Prin urmare, prin plafonarea in mod discretionar a veniturilor functionarilor din cadrul autoritatii publice prestatoare de servicii publice, exista riscul vadit de carente care pot aparea in calitatea prestatiei acestora ca urmare a tratamentului inechitabil printr-o plafonare care nu urmareste promovarea si rasplatirea stipendiara a performantei, ci a uniformizarii discretionare a salarizarii prin plafonare. Astfel, functionarii care performeaza nu vor mai fi interesati sa performeze, fata de cei care nu performeaza. In atare situatie, singurul element care sufera este calitatea serviciului public prestat, aspect care aduce in mod direct o atingere a drepturilor fundamentale ale subsemnatului, ca platitor de taxe, de a beneficia de servicii publice la standarde conforme de calitate si de o buna administratie.

De altfel, aceasta metoda grosolana, de tratare in mod inechitabil a performantei in administratie, nu face decat sa demonstreze abordarea superficiala a Guvernului in actul de management administrativ, in sensul in care acesta nu este interesat de promovarea meritocratica a functionarilor, ci a unei abordari retrograde, prin care sunt realmente 'pititi' functionarii neperformanti printre cei performanti. Guvernul avea posibilitatea ca prin Codul Sistemului de Control Intern Managerial aprobat prin OSGG nr.600/2018 sa reglementeze operational activitatea administratiei publice din perspectiva eficientei, eficacitatii si economicitatii. Insa o asemenea activitate inseamna alocarea de resurse, si nu o activitate searbada, de fatada, anodina, care, in realitate, nu rezolva problema ineficientei activitatii administratiei publice nici la nivel central, nici la nivel local (capilar).

Fata de toate argumentele prezentate, concluzia ca situatia prezentata intruneste premisele unei situatii urgente si extraordinare, care impune adoptarea de masuri imediate in vederea stabilirii cadrului normativ potrivit, nu poate fi retinuta ca valida sau veridica, nici constitutionala, ci doar ca o abordare oportunistica a Guvernului, care, in justificarea propriei turpitudini de nerespectare a obligatiei de prudenta fiscal-bugetara, in data de 31 decembrie 2024, vine sa ne explice ca este o urgenta sa adopte masurile indicate. O atare conduita nu poate constitui decat un abuz de drept si o manifestare a autoritatii publice cu exces de putere si cu depasirea competentelor conferite prin lege si Constitutia Romaniei.

Sa nu uitam ca Guvernul Romaniei este o autoritate publica executiva care actioneaza pentru punerea in executare a dispozitiilor legale aprobate de Parlament, nu legifereaza!

Totodata, respectarea de catre Romania a termenelor si jaloanelor stabilite prin Planul national de redresare si rezilienta (PNRR) in domeniul reformei fiscale, care sa fie in concordanta si cu recomandarile formulate de catre Comisia Europeana, este o obligatie care nu genereaza vreo urgenta sau situatie exceptionala, Guvernul fiind in egala masura sa ia din timp si cu prudenta masuri pentru indeplinirea acestor obiective, nu cu o zi inainte de sfarsitul anului mai ales ca anterior validarii Guvernului Ciolacu 2 a existat un guvern functional, nu un vid sau o manca institutionala. Simpla enuntare a acestei idei nu poate justifica nici urgenta nici situatia exceptionala.

In acelasi registru, indicarea problemelor de mai sus care vizeaza interesul public, dar nu si strategic al Romaniei (avand in vedere ca toate elemente indicate nu reprezinta decat masuri administrative care trebuiau luate cu prudenta de cate Guvern si in timp), fara a indica in ce masura s-ar impieta asupra sustenabilitatii finantelor publice si a gestionarii fondurilor europene, nu pot justifica nici urgenta si nici nu constituie o situatie extraordinara a carei reglementare nu poate fi amanata. Prin urmare, concluzia Guvernului ca se impune adoptarea de masuri imediate pe calea ordonantei de urgenta este una nelegala si care tine doar de oportunitate si este neconstitutionala, Guvernul depasindu-si atributiile si competentele conferite prin Legea fundamentala a tarii.

Este tulburator ca la nivelul administratiei centrale din Romania, asistam la un fenomen de deraiere de la statul de drept, prin care oportunitatea primeaza legalitatii si autoritatea executiva se manifesta atat de lax, uzurpand atributiile autoritatii legislative.

Se continua seria pretinselor motive de urgenta si care pretind a justifica o situatie exceptionala printr-o interpretare sau prezentare a unei semantici negative a unor hotarari luate chiar de Guvern. Astfel, se mentioneaza decizia Guvernului Romaniei de majorare a salariului minim brut pe tara garantat in plata incepand cu data de 1 ianuarie 2025, la nivelul de 4.050 lei lunar, potrivit Hotararii Guvernului nr. 1.506/2024, se mai invoca cresterea preturilor la bunurile de larg consum care a determinat cresterea ratei inflatiei, cu impact semnificativ asupra standardelor de viata ale persoanelor cu venituri la nivelul salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata, avand in vedere necesitatea interventiei rapide a Guvernului cu masuri prin care sa combata efectele cresterii preturilor si a nivelului inflatiei si considerand de maxima importanta adoptarea masurii fiscale propuse ce are drept scop protectia angajatilor al caror salariu se situeaza la nivelul salariului minim brut pe tara si faptul ca neadoptarea masurii privind mentinerea sumei netaxabile din salariul minim brut pe tara, cu aceeasi data, conduce la pierderea facilitatii fiscale acordate anterior persoanelor vulnerabile incluse in grupul-tinta, cu risc de marginalizare sociala si saracie, avand in vedere faptul ca neadoptarea acestor masuri legislative cauzeaza intarzieri asupra indeplinirii unor jaloane-conditionalitati pentru PNRR, aceasta situatie ducand la cresterea riscului de nerespectare a calendarelor, cu consecinte negative majore asupra gradului de indeplinire a obligatiilor asumate. Toate acestea sunt argumente eclectice.

Toate elementele de mai sus sunt prezentate intr-o insailare mai mult decat empirica, fara o analiza economica sau financiara din care sa rezulte in mod concret atat urgenta adoptarii masurilor cuprinse de OUG 156/2024, cat si a situatiei exceptionale care sa necesite adoptarea de catre Guvern a unei ordonante de urgenta.

Conchidem, aratand ca motivele prezentate nu sunt in masura sa sustina indeplinirea celor doua conditii care dau posibilitatea Guvernului de a emite OUG: urgenta si situatia exceptionala.

Toate argumentele prezentate nu pot sustine ideea confirmarii / justificarii unei situatii de urgenta si nici a unei situatii exceptionale. Trebuie avut in vedere ca activitatea administratiei publice este continua, astfel cum este prevazut de principiul reglementat de art.12 din Codul administrativ.

In ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate prezentate la pct.a si pct.b, aratam ca, in conformitate cu dispozitiile Legii nr.52/2003, autoritatea publica este obligata sa deruleze o procedura de dezbatere publica a proiectului actului normativ in conformitate cu art.7 din Lege.

Legea nr.52/2003 prevede la art.7 alin.2 ca 'anuntul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ va fi adus la cunostinta publicului, in conditiile alin. (1), cu cel putin 30 de zile lucratoare inainte de supunerea spre avizare de catre autoritatile publice'. Tot in cuprinsul aceluiasi articol, la alin.13 se prevad exceptiile, in sensul in care 'prin exceptie de la prevederile alin. (2), in cazul reglementarii unei situatii urgente sau a uneia care, din cauza circumstantelor sale exceptionale, impune adoptarea de solutii imediate, in vederea evitarii unei grave atingeri aduse interesului public, proiectele de acte normative se supun adoptarii si anterior expirarii termenului prevazut de respectivul alineat'. Or, dupa cum am aratat pe larg mai sus, nu este motivata nici situatia urgenta, nici situatia exceptionala care ar impune adoptarea actului normativ criticat.

Prin urmare, fara sa arate nici motivele care ar justifica urgenta si nici situatia exceptionala, autoritatea publica (Guvernul) a adoptat OUG nr.156/2024 fara respectarea dispozitiilor Legii nr.52/2003. O asemenea situatie duce la posibilitatea declararii neconstitutionalitatii actului normativ adoptat in mod nelegal in cadrul controlului de constitutionalitate pe care CCR il poate exercita la sesizarea acesteia de catre Avocatul Poporului in situatia ordonantelor de urgenta.

Totodata, avand in vedere ca OUG nr.156/2024 vizeaza elemente ale drepturilor fundamentale (cum ar fi dreptul de salarizare – atribut al dreptului muncii – sau majorarea de taxe si impozite etc.), se impunea, in conformitate cu dispozitiile art.7 alin.3/1 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, conform caruia 'propunerile legislative, proiectele de legi si celelalte proiecte de acte normative vor fi insotite, in mod obligatoriu, de o evaluare preliminara a impactului noilor reglementari asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului'. Or, din consultarea notei de fundamentare a actului reclamat nu exista o asemenea evaluare preliminara – ceea ce face ca actul sa fie adoptat fara respectarea dispozitiilor imperative ale legii, adica in mod nelegal”.

* Cititi aici intreaga petitie