Ordonanta de Urgenta nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. 1 din Codul penal nu poate retroactiva si nu poate avea consecinte asupra faptelor savarsite dupa publicarea Deciziei CCR nr. 297/2018 in Monitorul Oficial si asupra cauzelor aflate pe rolul instantelor si parchetelor la acea data si pana la intrarea in vigoare a actului normativ modificator, atrage atentia avocatul Alexandru Iavorschi, intr-o opinie trimisa Luju.ro.

Amintim ca luni, 30 mai 2022, Guvernul Romaniei, la propunerea ministrului Justitiei Catalin Predoiu (foto), a adoptat OUG 71/2022 referitoare la intreruperea cursului prescriptiei (click aici pentru a citi). Ordonanta a fost data ca urmare a deciziei din 26 mai 2022, prin care CCR a declarat neconstitutional art. 155 alin. 1 CP, in continuarea Deciziei 297/2018, prin care practic Curtea confirma disparitia prescriptiei speciale (click aici pentru a citi).

In analiza trimisa catre Lumea Justitiei, avocatul Alexandru Iavorschi face trimitere nu doar la Decizia CCR 297/2018, ci si la Decizia CCR 1092/2012, prin care Curtea Constitutionala a constatat ca prevederile art. 124 din Codul penal din 1969 „sunt constitutionale in masura in care nu impiedica aplicarea legii penale mai favorabile faptelor savarsite sub imperiul legii vechi”.

Iata analiza avocatului Iavorschi:

„Scurta analiza a OUG pentru modificarea art. 155 alin. (1) Cod penal

Dupa aparitia Ordonantei de urgenta pentru modificarea art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, spatiul public a fost inundat de discutii si interpretari diferite privind efectele pe care le genereaza acest act normativ asupra dosarelor aflate pe rolul parchetelor si instantelor de judecata.

Astfel, legiuitorul delegat a revenit la solutia din Vechiul Cod penal, dand urmatoarea configurare dispozitiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal:

„(1) Cursul termenului prescriptiei raspunderii penale se intrerupe prin indeplinirea oricarui act de procedura in cauza care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului”.

Intrebarea care se afla pe buzele tuturor este daca actul normativ de modificare a art. 155 alin. (1) are efect si asupra dosarelor pendinte sau se aplica doar faptelor savarsite dupa intrarea in vigoare a acesteia.

Raspunsul este oferit de considerentele si dispozitivul Deciziei Curtii Constitutionale nr. 1.092 din 18 decembrie 2012, referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 124 din Codul penal, publicata in Monitorul Oficial nr.67 din 31.01.2013.

Decizia CCR nr. 1092/2012 a avut ca obiect dispozitiile art. 124 din vechiul Cod penal, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 23 din Legea nr. 63/2012 avand urmatorul continut:

„Prescriptia inlatura raspunderea penala oricate intreruperi ar interveni, daca termenul de prescriptie prevazut la art.122 este depasit cu inca o data”.

Anterior Legii nr. 63/2012, art. 124 avea urmatorul continut:

„Prescriptia inlatura raspunderea penala oricate intreruperi ar interveni, daca termenul de prescriptie prevazut la art.122 este depasit cu inca o jumatate”.

Prin Decizia CCR 1092/2012, Curtea a statuat ca „prevederile art.124 din Codul penal, care constituie obiectul exceptiei de neconstitutionalitate formulate direct de Avocatul Poporului, sunt constitutionale in masura in care nu impiedica aplicarea legii penale mai favorabile faptelor savarsite sub imperiul legii vechi”.

In considerente, instanta de contencios constitutional retine urmatoarele:

„(…) Astfel, Curtea constata ca prin efectele sale prescriptia, asa cum s-a aratat mai sus, inlatura raspunderea penala. Aceasta inseamna ca exista o asemenea raspundere, dar care, prin efectul prescriptiei, este inlaturata. In unele legislatii, efectul juridic al prescriptiei este aratat prin aceea ca ‘inlatura actiunea penala’. Acest punct de vedere este partial exact, deoarece prescriptia apartine dreptului penal material, si nu dreptului procesual penal. Asa fiind, prescriptia este o cauza de inlaturare a raspunderii penale. Este adevarat ca, inlaturandu-se raspunderea penala, se inlatura si actiunea penala, dar acesta este un efect derivat, de ordin procesual, ce decurge din primul efect, din inlaturarea raspunderii penale, efect de ordin material. Prin urmare, prescriptia raspunderii penale apare ca o cauza de inlaturare a raspunderii penale si, pe cale de consecinta, ca o cauza de inlaturare sau de neaplicare a pedepsei. Aceasta cauza face sa inceteze dreptul de a trage la raspundere penala si a obligatiei corespunzatoare. Prescriptia are asadar caracterul unei renuntari a statului de a mai aplica pedeapsa pentru o fapta savarsita, cu conditia trecerii unui anumit termen sau interval de timp de la data savarsirii faptei.

Prin urmare, este de observat ca, dat fiind caracterul de norma de drept penal material, nu se impune instituirea unor dispozitii tranzitorii, intrucat, in acord cu art.15 alin.(2) din Constitutie reflectat in art.13 din Codul penal, legislatia prevede solutia de urmat in cazul conflictului de legi.

Astfel, potrivit art.13 alin.1 din Codul penal, ‘In cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai favorabila”.

De asemenea, prin Decizia nr.1.470 din 8 noiembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2012, Curtea Constitutionala a statuat ca ‘determinarea caracterului „mai favorabil” are in vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau continutul pedepselor, conditiile de incriminare, cauzele care exclud sau inlatura responsabilitatea, influenta circumstantelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativa, recidiva etc. Asa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au in vedere atat conditiile de incriminare si de tragere la raspundere penala, cat si conditiile referitoare la pedeapsa. [...] Sunt numeroase situatiile care impun aplicarea legii mai blande, dar pentru care nici Codul penal si nici Codul de procedura penala nu cuprind vreo dispozitie tranzitorie. Acest fapt nu este insa de natura a nega existenta principiului consacrat de art.15 alin.(2) din Constitutie, reflectat in art.13 din Codul penal. Prin urmare, dat fiind rangul principiului statuat de art.15 alin.(2) din Constitutie, Curtea constata ca acesta are caracter axiomatic si, consacrat ca atare, nu poate fi limitat de indeplinirea unor conditii procedurale care din motive obiective nu au putut fi cunoscute de destinatarii lor’.

Totodata, potrivit art.15 alin.(2) din Constitutie, ‘Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile’. Prin urmare, Legea fundamentala a statuat ca, ori de cate ori exista norme mai favorabile, acestea vor fi aplicabile fie retroactivand, fie ultraactivand. (…)

Totodata, este indiscutabil recunoscut in teoria juridica ca regula generala de solutionare a conflictelor de legi in timp, in materie penala, impune aplicarea normelor mai putin severe si ca, dincolo de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care din aceasta perspectiva este mai restrictiva, Constitutia Romaniei dispune in art.20 alin.(2) ca, daca exista neconcordante intre pactele si tratatele internationale privitoare la drepturile omului la care Romania este parte si legile interne, vor avea prioritate acestea din urma ori de cate ori contin dispozitii mai favorabile.

Prin urmare, analizand continutul art.124 din Codul penal, Curtea constata ca acesta nu dispune nimic cu privire la conflictul de legi in timp. Asa cum s-a aratat mai sus, nici nu era nevoie de o asemenea reglementare, deoarece implinirea termenului de prescriptie speciala incepe sa curga, indiferent de cate intreruperi ar interveni, de la data savarsirii faptei si se implineste, in acord cu principiul legii penale mai favorabile, la data prevazuta de aceasta. Prin urmare, cata vreme prescriptia speciala este o cauza care inlatura raspunderea penala, este evident ca implinirea sa sub imperiul legii vechi este mai favorabila decat implinirea prevazuta de legea noua, deoarece aceasta din urma mareste intervalul de timp ce poate genera neaplicarea unei pedepse.

Aceleasi valente le are textul si in ceea ce priveste principiul egalitatii in fata legii a cetatenilor. Astfel, este posibil ca un coautor sa fie definitiv judecat sub imperiul legii vechi si, pe cale de consecinta, sa se dispuna incetarea procesului penal deoarece s-a implinit termenul vechi de prescriptie speciala. In ce priveste pe celalalt coautor, care se afla inca in faza procedurilor judiciare, nepronuntandu-se o hotarare definitiva pana la aparitia legii noi, Curtea constata ca, in masura in care nu ar fi opozabila legea penala mai favorabila, acesta ar fi discriminat fara nicio justificare obiectiva si rezonabila fata de primul.

Altfel spus, termenul de prescriptie speciala prevazut de legea veche are valente constitutionale in masura in care ultraactiveaza aplicandu-se faptelor comise sub imperiul sau si care, in acord cu principiul securitatii juridice, nu au fost judecate definitiv pana la aparitia legii noi.

Totodata, termenul de prescriptie speciala prevazut de legea noua este constitutional in masura in care se aplica numai faptelor savarsite sub imperiul noii solutii legislative.

In concluzie, Curtea constata ca normele legale criticate sunt constitutionale in masura in care nu impiedica aplicarea legii penale mai favorabile faptelor savarsite sub imperiul legii vechi”.

Avand in vedere aceste aspecte, este evident pentru orice jurist de buna-credinta ca OUG privind modificarea art. 155 alin. (1) din Codul penal se aplica doar pentru faptele savarsite dupa intrarea in vigoare a acesteia. Ordonanta nu poate retroactiva si nu poate avea consecinte asupra faptelor savarsite dupa publicarea Deciziei CCR nr. 297/2018 in Monitorul Oficial”.