Pandemia de coronavirus este teren fertil nu doar pentru o uriasa criza economica, ci si pentru statul politienesc. O spune nu un comentator oarecare, ci un distins specialist in drept. Ne referim la lordul Jonathan Sumption (foto), fost judecator al Curtii Supreme din Marea Britanie.

Intr-un interviu acordat BBC la sfarsitul lunii martie, fostul magistrat suprem a inceput prin a avertiza ca, cel mai adesea, libertatea unei societati nu se pierde prin vointa unui tiran, ci prin faptul ca oamenii renunta la libertate in schimbul unei protectii impotriva unei amenintari externe. Iar problema este cu adevarat grava cand acea amenintare este exagerata sau pur si simplu falsa. Or, in cazul de fata vorbim despre o exagerare, a lasat sa se inteleaga lordul Sumption, facand apel la statisticile nu tocmai catastrofale de imbolnaviri si decese pe care le-a lasat in urma coronavirusul.

Cat priveste statul politienesc, problema este de o importanta deosebita in Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, in conditiile in care UK are o binecunoscuta traditie a politistilor-cetateni, a amintit fostul judecator suprem. Altfel spus, fortele de ordine sunt educate sa vina in sprijinul cetateanului, iar nu sa-i insufle frica.

Prezentam declaratiile lui Jonathan Sumption pentru BBC, asa cum au fost transcrise de catre Spectator.co.uk si traduse de Contramundum.ro (inregistrarea audio o gasiti aici):

„Reporterul BBC John Dymond: 'O alunecare isterica spre un stat politienesc. O rusinoasa intruziune a politiei in dispretul bunului simt si al traditiei. O reactie exagerata si irationala motivata de frica'. Acestea nu sunt acuzatii ale unui activist fanatic, ci provin din gura unuia dintre cei mai respectabili juristi ai tarii noastre, Lordul Sumption, fost judecator al Curtii Supreme.

Lordul Jonathan Sumption: Adevarata problema este ca in momentul in care societatile isi pierd libertatea, acest lucru nu se intampla cel mai adesea pentru ca le-au rapit-o tiranii. Cel mai adesea oamenii renunta voluntar la libertatea lor in schimbul unei protectii contra unei amenintari externe. Iar amenintarea este cel mai adesea reala, dar cel mai adesea e si exagerata. Asta ma tem ca vedem acum. Presiunea asupra politicienilor a venit din partea oamenilor. Ei vor fapte. Ei nu stau sa se intrebe daca faptele vor functiona. Ei nu se intreaba daca va merita costul pe care il platesc acum. Ei vor fapte indiferent cum. Si oricine a studiat istoria va recunoaste in cazul de fata simptomele clasice ale isteriei colective. Isteria este contagioasa. Ne facem singuri sange rau si exageram pericolul si nu ne intrebam daca remediul nu ar putea fi mai rau decat boala.

John Dymond: In astfel de vremuri, dupa cum recunoasteti, cetatenii se uita la stat asteptand protectie, ajutor, asa ca nu ar trebui sa fim surprinsi daca statul isi asuma noi puteri pentru a raspunde. Asta a fost rugat sa faca, aproape ca i s-a poruncit

Jonathan Sumption: Exact, este intru totul adevarat. Nu ar trebui sa fim surprinsi. Dar trebuie sa acceptam in acelasi timp ca in acest fel societatile devin despotice. Si mai trebuie sa acceptam ca este un proces care conduce in mod normal la exagerari. Simptomele coronavirusului sunt, cu siguranta, foarte grave pentru aceia care sufera si de alte boli, in special daca sunt batrani. Exista si exceptii in care tinerii au fost loviti de boala, exceptii care s-au bucurat de o mare acoperire in randul presei, dar sunt foarte putine. Dovezile din Italia sugereaza, de pilda, ca doar 12% dintre decese pot fi atribuite coronavirusului.

Asadar, da, avem de-a face cu ceva serios si este de inteles de ce oamenii striga dupa guvern. Dar intrebarea reala trebuie sa fie: este aceasta o amenintare suficient de grava incat sa punem cea mai mare parte din populatie in arest la domiciliu, sa ne distrugem economia pentru o perioada nedeterminata, sa distrugem afaceri pe care oameni cinstiti si muncitori s-au chinuit ani de zile ca sa le construiasca, incarcand generatiile viitoare cu datorii, crize, stres, infarcturi, sinucideri si tulburari de necrezut pentru milioane de oameni care nu au fost in mod special vulnerabili si care vor suferi doar niste simptome usoare sau niciun fel de simptome, precum ministrul sanatatii sau prim-ministrul (interviul a aparut la sfarsitul lunii martie, iar de atunci starea premierului Boris Johnson s-a agravat desi ramane in afara pericolului – n. trad.)?

John Dymond: In acest moment guvernul a devenit dintr-odata foarte puternic si mai degraba foarte nemonitorizat. Parlamentul s-a retras si ar urma sa se intoarca la sfarsitul lunii aprilie si nu stim sigur daca o va face sau nu, prim-ministrul este izolat, comunicand prin telefon, nu avem foarte mult control sau nu putem sa monitorizam foarte atent ce se intampla.

Jonathan Sumption: Nu. Desigur ca nu avem metode de monitorizare institutionala. Presa s-a implicat sa cerceteze putin, a existat si ceva jurnalism bun si provocator. Dar in cea mai mare parte, presa, cred, s-a facut ecoul si a amplificat panica generala.

John Dymond: Restrictiile de deplasare au schimbat de asemenea relatia dintre politie si cei pe care, nominal, ii slujesc. Politia le publica numele si ii face de ocara pe cetatenii care calatoresc la ore sau in locuri pe care politia le considera gresite. Pentru dumneavoastra, in calitate de fost senior al sistemului judiciar, nu este ceva ingrijorator?

Jonathan Sumption: Trebuie sa recunosc ca ma ingrijoreaza. Vreau sa spun ca traditia politiei din aceasta tara este aceea a unor cetateni in uniforma. Ei nu sunt membri ai unei ierarhii disciplinate care opereaza strict la comanda guvernului. Cu toate acestea, in unele locuri din tara, politia a incercat sa opreasca oamenii de la a calatori in spatii deschise la tara, ceea ce nu este impotriva reglementarilor doar pentru ca autoritatile au spus ca ar prefera ca noi sa nu facem asta. Politia nu are puterea de a pune in aplicare preferintele ministrilor, ci doar reglementarile legale – care nu merg nicicum atat de departe pe cat recomandarile guvernului. Trebuie sa spun ca actiunile si comportamentul politiei din Derbyshire care a incercat sa-i faca de ocara pe oamenii care se foloseau de dreptul lor indubitabil de a face miscare la tara si care au stricat peisaje pitoresti pentru ca oamenii sa nu se duca acolo este, va spun cinstit, dezgustator.

Astfel arata un stat politienesc. Este un stat in care guvernul poate emite ordonante sau isi poate exprima preferinte fara nicio autoritate legala iar politia va pune in aplicare preferintele ministrilor. Trebuie sa spun ca in cea mai mare parte fortele de politie s-au comportat decent si moderat. Politia din Derbyshire a facut de ras traditia noastra. Exista, bineinteles, o tendinta naturala si o tentatie puternica din partea politiei de a pierde din vedere functia lor reala si sa se transforme din cetateni in uniforma in prefecti gloriosi de scoala. Cred ca este trist ca politia din Derbyshire nu a putut rezista acestei tentatii.

John Dymond: Exista oameni care va admire intelepciunea juridica dar care vor spune, de asemenea: 'Pai, nu este epidemiolog, nu stie cum se raspandeste boala, nu intelege riscurile asupra sistemului de sanatate, in cazul in care lucrurile scapa de sub control'. Cum raspundeti la aceasta acuzatie?

Jonathan Sumption: Le raspund astfel: nu sunt un om de stiinta, dar este dreptul si datoria fiecarui cetatean sa priveasca si sa vada ceea ce au spus oamenii de stiinta, sa analizeze pentru ei insisi si sa traga singuri concluziile de bun simt. Suntem cu totii capabili sa facem asta si nu exista niciun motiv special pentru care natura stiintifica a problemei sa insemne ca trebuie sa ne cedam libertatea in mainile oamenilor de stiinta. Avem cu totii facultati critice si este mai degraba important ca intr-un moment de panica sa incercam sa ni le pastram”.

Sursa foto: Alchetron.com