Inca de la bun inceput am fost sceptici in legatura cu dosarul in care DNA Pitesti l-a retinut pentru 24 de ore pe avocatul Alin Anton (foto), in 18 ianuarie 2024, cerand apoi arestarea preventiva a acestuia, pentru ca in final sa obtina cu chiu cu vai un control judiciar, trimitandu-l in judecata zilele trecute pentru trafic de influenta. Suspiciunile au fost cauzate de acuzatiile extrem de subrede privind o presupusa fapta comisa cu cinci ani in urma, mai exact ca avocatul Alin Anton din Baroul Arges ar fi cerut si primit prin Western Union 10.000 de euro de la o clienta de-a sa, promitandu-i ca va interveni pe langa judecatori de la Inalta Curte pentru ca acestia sa ii admita recursul in casatie. Cel mai important insa, dubiile noastre in ceea ce priveste seriozitatea dosarului au fost confirmate de datele din dosar, date care fac din punctul nostru de vedere ca si masura controlului judiciar sa fie una exagerata, parcursul logic al acestei cauzei fiind respingerea sa inca din faza de camera preliminara. Nu in ultimul rand, mai trebuie subliniat un lucru: dosarul impotriva lui Anton a fost scos pe piata de DNA Pitesti fix inainte ca avocatul sa fie admis in magistratura, ca urmare a concursului tocmai incheiat.

Informatii uluitoare despre cum a fost fabricat dosarul impotriva avocatului Alin Anton au fost dezvaluite de jurnalistii de la “Ancheta”, publicatie din Pitesti. Aceleasi informatii, plus altele au fost confirmate pentru Lumea Justitiei de surse avizate, in timp ce avocatul Alin Anton a refuzat sa faca vreun comentariu, precizand doar ca are incredere in modul in care judecatorii ii vor solutiona cauza. Oricum, puse cap la cap, informatiile prezentate de ziaristii de la ziarul “Ancheta” si cele detinute de Lumea Justitiei contureaza urmatorul tablou.

Povestea denuntatoarei

In 28 martie 2019, prin decizia penala nr. 302/A, pronuntata in dosarul 3807/90/2017, denuntatoarea Veronica Grigorie (aparata in aceasta cauza de avocatul Alin Anton) a fost condamnata la inchisoare in regim de detentie, fugind apoi din tara, deci sustragandu-se executarii pedepsei. Asa cum se obisnuieste, impotriva condamnarii au fost formulate cai extraordinare de atac. Recursul in casatie (cel pentru care DNA pretinde ca avocatul Anton trebuia sa intervina) a fost admis de Inalta Curte in principiu in 21 noiembrie 2019 (de regula mai toate recursurile in casatie sunt admise in principiu), fiind apoi respins pe fond in 5 martie 2020.

Dupa acest moment, avocatul Alin Anton a introdus noi cai extraordinare de atac pentru clienta sa (actuala denuntatoare), respectiv contestatie in anulare si revizuire, ambele respinse 2020 si 2021.

In ceea ce priveste banii dati avocatului Anton ca sa-si traficheze influenta pe langa judecatorii ICCJ, cei 10.000 euro, acestia ar fi fost trimisi de catre denuntatoare in perioada aprilie-iulie 2019.

Telefonul procurorului DNA

La cinci ani de la respingerea recursului in casatie, patru ani de la respingerea contestatiei in anulare si trei ani de la respingerea cererii de revizuire, la DNA Pitesti bubuie dosarul impotriva lui Alin Antion, un avocat apreciat pe plan local din ceea ce am reusit sa aflam.

Dosarul a avut la baza un denunt facut de fosta clienta a lui Alin Anton, Veronica Grigorie. Interesant este insa modul in care femeia a ajuns sa faca denunt pentru cei 10.000 euro pentru care a fost retinut si trimis in judecata Anton, dar in legatura cu care nu exista vreun indiciu ca ar fi fost dati cu acest scop. Denuntul a venit ca urmare a unei discutii dintre denuntatoare si procurorul de caz al DNA. Dar nu doar atat: potrivit jurnalistilor de la “Ancheta”, procurorul de caz al DNA este cel care ar fi sunat-o pe denuntatoare pentru a-l da in primire pe avocatul Alin Anton.

Astfel, ziarul “Ancheta” scrie ca la dosar a fost pastrata o discutie care devoaleaza intregul scenariu pus la cale impotriva lui Anton. Este vorba despre o discutie dintre denuntatoarea aflata in Anglia si avocata sa din Marea Britanie, in care fosta clienta a lui Alin Anton povesteste ca ar fi fost sunata de un procuror DNA, in 23 februarie 2023. Respectivul procuror DNA ar fi intrebat-o daca avocatul Alin Anton i-a cerut mita, promitandu-i ca va face trafic de influenta in favoarea sa, dupa care acelasi procuror i-ar fi propus sa faca denunt, explicandu-i ca isi va reduce pedeapsa. Denuntatoarea a fost de acord, sustinand ca cei 10.000 euro remisi lui Anton nu ar fi reprezentat onorariu, ci mita. In aceeasi zi cu discutia telefonica, 23 februarie 2023, fosta clienta a lui Alin Anton a trimis denuntul pe mail la DNA, iar pe 1 martie i s-ar fi comunicat ca dosarul a fost preluat de DNA Pitesti.

Din datele pe care le detinem, cazul ar fi fost instrumentat de procurorul Nicolae Argesanu de la DNA Pitesti.

“Probele” cu care denuntatoarea si DNA vor sa il faca pe avocatul Anton

Cam ciudat ca procurorul sa sune pe cineva sa intrebe daca nu vrea sa faca denunt, promitandu-i reducere de pedeapsa. In mod normal o asemenea oferta vine din partea denuntatorului sau cel mult procurorul poate pune aceasta intrebare in timpul unei audieri, nicidecum prin intermediul unui apel telefonic.

Dar nu este singurul lucru ciudat. Tot din dezvaluirea celor de la ziarul “Ancheta” aflam ca nu exista nicio proba care sa indicie macar posibilitatea primirii de catre avocatul Alin Anton a celor 10.000 euro pentru a face trafic de influenta pe langa judecatorii ICCJ. In sustinerea denuntului sau, denuntatoarea Veronica Grigorie ar fi depus un document word cu transcrierea unor discutii purtate cu avocatul Anton si niste printscreenuri care au ca scop dovedirea faptului ca i s-au cerut cei 10.000 euro, dar si pentru ce anume.

Acestea sunt probele, nimic altceva. De altfel, in hardul telefonului avocatului Anton (verificat dupa cu ocazia perchezitiei informatice) si in cel al denuntatoarei (pe care aceasta l-a trimis din Anglia) nu se gaseste absolut nimic ce ar putea sustine acuzatia DNA. Nu se regasesc nici macar presupusele discutii transcrise in documentul word si in printscreenuri nu se regasesc in memoria telefoanelor.

Aceste aspecte dubioase au fost semnalate inclusiv de judecatorul de la Curtea de Apel Pitesti Costin Andrei Stancu care a respins cererea de arestare a lui Anton, nedispunand vreo alta masura (avocatul a fost pus sub control judiciar la ICCJ), care in plus a explicat ca oricine poate crea un asemenea word si niste printscreenuri cu numele cuiva, daca are minime cunostinte de IT. Or, arata judecatorul in incheierea citata de jurnalistii de la “Ancheta”, denuntatoarea fusese condamnata pentru frauda informatica.

Iata ce a retinut judecatorul de la Curtea de Apel Pitesti: “Probele care emana de la denuntatoare se caracterizeaza printr-un grad redus de credibilitate, in conditiile in care convorbirile respective nu se afla in sistemele informatice puse la dispozitia organului de urmarire penala pentru a putea fi valorificate in urma perchezitiei informatice. (...) Imaginile unor convorbiri pretins purtate in aplicatia whatsapp pot fi cu usurinta ticluite, intrucat detinatorul telefonului este cel care stabileste nickname-ul, numele persoanelor ale caror numere sunt salvate in agenda telefonului sau. Cu alte cuvinte, exista posibilitatea ca denuntatoarea sa fi acordat nickname-ul Antin Alin unui numar de telefon care apartinea unei persoane apropiate si ulterior sa poarte discutiile care au fost inaintate organelor de urmarire penala”.

Aiuritor: bani dati pentru interventii la ICCJ, cand nu se stia completul ICCJ ce va solutia dosarul

In plus fata de ceea ce ati putut citi pana acum, mai exista cateva aspecte care arunca in aer dosarul fabricat de DNA. Un dosar care se indreapta cate o noua achitare rusinoasa, iar romanii catre plata unor noi daunel morale pentru abuzul comis.

Discutiile trimise la DNA de denuntatoarea Veronica Grigorie privind remiterea celor 10.000 euro catre avocatul Alin Anton pentru a interveni pe langa judecatorii ICCJ in vederea admiterii recursului in casatie ar fi fost purtate inainte de 19 aprilie 2019, data la care a fost motivata decizia de condamnare din 28 martie 2019 (la acel momentul nu exista obligativitatea redactarii hotararii odata cu pronuntarea solutiei). Mai mult: discutiile au fost anterioare datei de 29 octombrie 2019, cand dosarul referitor la recursul in casatie a fost inregistrat la Inalta Curte. Exista o singura discutie dupa acest moment, in 30 ianuarie 2020, dar aceasta se refera la explicatii ce trebuie date pentru accesarea sistemului Western Union.

De asemenea, DNA sustine ca denuntatoarea ar fi trimis cei 10.000 euro destinati judecatorilor ICCJ in transe, in perioada aprilie-iulie 2019. Or, in aprilie-iulie 2019, asa cum am vazut, dosarul de recurs in casatie nu era inregistrat la ICCJ, iar judecatorii care aveau sa solutioneze recursul in casatie nu erau cunoscuti.

Practic, avocatul Alin Anton cerea niste bani pentru a interveni pe langa niste judecatori necunoscuti la acel moment, ca si cum ar fi avut acces la tot judecatorii ICCJ. Ceea ce e total absurd.

Actele o contrazic pe denuntatoare

Intr-adevar, transferuri pe Western Union au fost facute, dar sumele de bani au reprezentat onorariile pentru avocatul Alin Anton. Si aici exista o problema in legatura cu modul in care a fost fabricat acest dosar. Ne referim la faptul ca denuntatoarea sustine ca onorariul cerut de avocatul Alin Anton ar fi fost de 2.000 euro, desi in realitate a semnat contracte pentru 12.000 euro, cate 4.000 euro pentru recurs in casatie, contestatie in anulare si revizuire.

Judecatorii nu cred in acuzatiile DNA

In final trebuie sa subliniem ca judecatorii nu cred in acuzatiile DNA. Dovada in acest sens sunt solutiile pronuntate de Curtea de Apel Pitesti si de Inalta Curte de Casatie si Justitie in cazul cererii DNA de arestare preventiva a avocatului Alin Anton. In prima faza, judecatorul Costin Andrei Stancu de Curtea de Apel Pitesti a dispus cercetarea in libertate a lui Anton, fara vreo masura preventiva, iar in calea contestatiei Inalta Curte a hotararat plasarea avocatului sub control judiciar. Iar printre obligatiile dispuse de ICCJ se regasesc doar cele privind obligatia de a se prezenta la parchet, instanta si politie, de a nu parasi tara, de a nu-si schimba locuinta fara a anunta organele judiciare si de a nu lua legatura cu denuntatoare si cu doi martori care locuiesc in Anglia. Lipseste o masura esentiala in cazul in care ar fi existat indicii ca Anton a comis fapta de trafic de influenta: interdictia de a profesa. Asadar, Alin Anton este liber sa isi desfasoare activitatea de avocat.

Totodata, trebuie mentionat ca cei doi judecatori ICCJ care au mentinut hotararea de respingere a cererii de arestare preventiva au fost Mircea Mugurel Selea si Francisca Vasile. Or, stiind duritatea Franciscai Vasile, aceasta nu ar fi avut nicio ezitare sa dea arest preventiv pe 30 de zile, in cel mai bland caz arest la domiciliu, daca ar fi existat indicii impotriva avocatului Alin Anton.

Incheiem cu intrebarea pusa la inca din titu: pe cine a suprat avocatul Alin Anton?

* Cititi aici articolul publicat de “Ancheta” despre cazul avocatului Alin Anton