Pe langa judecatorii CCR cu afinitati si chiar presupuse legaturi in zona serviciilor, a mai existat o modalitate prin care s-a incercat penetrarea Curtii Constitutionale a Romaniei. Si anume prin intermediul secretarului general, o functie extrem de importanta in conditiile in care acesta are acces la absolut toate documentele.

O asemenea tentativa de penetrare a CCR de catre serviciile secrete este dezvaluita de fostul judecator constitutional Daniel Morar (foto), in prezent avocat, in cartea sa intitulata “Putea sa fie altcumva. O istorie subiectiva a justitiei dupa 1990”, scrisa cu sprijinul in documentare al jurnalistei Sorina Matei. Morar relateaza cum in perioada 2019-2020 au fost organizate patru interviuri pentru ocuparea functiei de secretar general al CCR, la acestea prezentandu-se aproximativ 20 de candidati, dintre care doar doi nu erau absolventi ai Colegiului National de Aparare din cadrul Ministerului Apararii Nationale sau ai Academiei Nationale de Informatii Mihai Viteazul a SRI. Mai mult, unii dintre aveau lucrarile de diploma facute pe tema securitatii nationale, dar Morar arata ca niciun dintre ei nu a putut sa explice ce inseamna securitatea nationala.

Fostul judecator CCR Daniel Morar isi aminteste si de raspunsul dat de unul dintre candidati, care a precizat ca cele doua institutii de invatamant sunt de fapt o retea foarte buna de socializare si de construire a relatiilor.

Din informatiile noastre, niciun dintre candidatii absolventi Colegiului National de Aparare din cadrul Ministerului Apararii Nationale sau ai Academiei Nationale de Informatii Mihai Viteazul a SRI nu au fost selectati pentru functia de secretar general al CCR.

Redam dezvaluirile lui Daniel Morar despre interviurile pentru functia de secretar general al CCR:

“In 2019-2020, Curtea Constitutionala a organizat nu mai putin de patru interviuri in vederea selectarii unei persoane care sa fie numita in functia de secretar general. S-au prezentat la aceste interviuri in total aproximativ 20 de persoane, iar din acesti candidati doar doi nu aveau in CV o diploma emisa fie de Colegiul National de Aparare, fie de Academia Nationala de Informatii. Posesorii diplomelor au fost intrebati de catre membrii plenului Curtii, in fata caruia aveau loc interviurile, care au fost motivele pentru care au urmat asemenea cursuri. In afara truismelor de genul 'am vrut sa ma perfectionez, sa-mi largesc orizontul', am remarcat raspunsul unuia dintre ei care ne-a spus ca aceste scoli sunt o retea foarte buna de socializare si de construire a relatiilor. Unii dintre ei aveau lucrarile finale pe tema securitatii nationale, si asta m-a facut sa le cer sa-mi spuna ce este securitatea nationala. Niciunul dintre ei nu a fost in stare sa incropeasca un raspuns coerent, in conditiile in care definitia era cuprinsa chiar in lege, iar jurisprudenta Curtii Constitutionale (unde isi doreau o pozitie de demnitate publica) dezvoltase si mai mult concepetul. Nu ar fi trebuit decat sa citeasca si sa retina”.