Blocaj general in toata tara: angajatii fostelor intreprinderi de stat risca sa ramana fara pensia cuvenita, din cauza ca nu le poate fi reconstituita vechimea in munca. Motivele sunt multiple: in primul rand, unele astfel de firme – intre timp privatizate sau lichidate – nu mai detin arhivele de personal (fie din cauza distrugerii pricinuite de conditiile imroprii de pastrare, fie pentru ca au fost pierdute etc.). In al doilea rand, unele instante obliga companiile sa reconstituie vechimea in munca a salariatilor pe baza unor simple documente contabile, ceea ce nu este in regula, din cauza ca acele documente nu detaliaza veniturile: care provin efectiv din munca si care din sporuri, bonusuri etc.

Lumea Justitiei exemplifica aceasta situatie cu exemplul concret al SC Microelectronica SA – o companie privatizata in decembrie 1998 si care acum se confrunta cu numeroase procese in care fosti angajati le solicita instantelor sa oblige intreprinderea la reconstituirea drepturilor de pensie, chiar daca societatea nu mai detine arhiva de resurse umane. In momentul privatizarii, arhiva nu i-a fost predata cumparatorului (SC Jacqueline SA Bucuresti), dupa cum a recunoscut oficial Florian Daniel Geanta, presedintele Autoritatii pentru Administrarea Activelor Statului (AAS), intr-o adresa trimisa Tribunalului Bucuresti intr-un dosar in care este implicata Microelectronica (vezi facsimil 1).

Unii judecatori inteleg acest lucru si resping solicitarile reclamantilor, dar altii le admit si obliga firma sa reconstituie vechimea in munca pe baza unor documente contabile.

In plus, nici Codul muncii nu este de folos, din cauza textului vag pe care il contine in aceasta privinta. Ne referim la articolul 279, in special la alineatul 2.

Iata textul intregului articol 279 din Codul muncii (nemodificat inca de la forma initiala, din 2003):

„(1) Vechimea in munca stabilita pana la data de 31 decembrie 2010 se probeaza cu carnetul de munca.

(2) Dupa data abrogarii Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de munca, cu modificarile ulterioare, vechimea in munca stabilita pana la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu poseda carnet de munca, de catre instanta judecatoreasca competenta sa solutioneze conflictele de munca, pe baza inscrisurilor sau a altor probe din care sa rezulte existenta raporturilor de munca. Cererile de reconstituire formulate anterior datei abrogarii Decretului nr. 92/1976, cu modificarile ulterioare, se vor solutiona potrivit dispozitiilor acestui act normativ.

(3) Angajatorii care pastreaza si completeaza carnetele de munca le vor elibera titularilor in mod esalonat, pana la data de 30 iunie 2011, pe baza de proces-verbal individual de predareprimire.

(4) Inspectoratele teritoriale de munca ce detin carnetele de munca ale salariatilor le vor elibera pana la data prevazuta la alin. (3), in conditiile stabilite prin ordin al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale.

(5) Anuntul privind pierderea carnetelor de munca emise in temeiul Decretului nr. 92/1976, cu modificarile ulterioare, se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a”.

Or, asa ceva este profund in neregula, dupa cum a explicat pentru Lumea Justitiei inginerul Liviu Jalba (administratorul Microelectronica SA):

„Judecatorii, pe baza documentelor contabile, te pun sa refaci documentele de munca. Ceea ce este imposibil, din cauza ca in contabilitate nu sunt documente de munca. In schimb, contabilul urmareste sa calculeze impozitul la suma, fara sa-l intereseze daca acea suma provine din munca sau din sporuri. Daca tu primesti 1.000 de lei, din care 800 sunt din ore de munca, iar 200 din sporuri, ambele sume se impoziteaza la fel. Nu-l intereseaza pe contabil sursa veniturilor, nu tine evidenta separata, de vreme ce ele se impoziteaza la fel. Din contabilitate nu se poate reface activitatea de munca (nu scrie ca ai lucrat pe macara sau ca ai facut munca de birou), decat poate in cazuri speciale – eventual daca vorbim despre vreo firma care sa tina contabilitatea separat.

Asta este o neintelegere a fenomenului economic. Nu este vina judecatorilor daca nu-i invata economie la INM. Una este partea de resurse umane (care se ocupa de activitatea de munca) si cu totul alta este partea de contabilitate (este alta directie). La fel cum inspectorul de personal nu poate sa vorbeasca la ANAF, tot asa nici contabilul nu poate sa vorbeasca la Fortele de Munca. Nu exista posibilitatea ca documente din contabilitate sa fie opozabile in calitate de documente de munca, pentru simplul motiv ca documentele opozabile de munca sunt intocmite doar de catre inspectorul de personal. Altminteri, n-ar mai fi inspector de personal. Nu se poate sa iei o balanta din contabilitate sau un fluturas de salariu – intocmite de cineva nespecializat in domeniul resurselor umane – si sa le consideri documente de munca. Nu se poate – e contra legii. Atunci la ce mai pui inspector de personal? Practic, instantele te instiga sa comiti un fals”.

Parchetul General nu exclude promovarea unui RIL

Dupa cum spuneam: problema este nu doar cu judecatorii care obliga intreprinderile sa reconstituie vechimea in munca chiar si in lipsa unor documente relevante, ci si cu practica neunitara a instantelor. Ca sa exemplificam, am anexat la final o colectie de opt dosare cu fosti angajati ai Microelectronica – aflate in diverse faze procesuale –, in care unii judecatori de la Tribunalul Bucuresti (Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale) au admis actiunile reclamantilor, in timp ce altii le-au respins. Ne referim la cauze solutionate in perioada 2016-2021 si ramase definitive fie prin neatacarea sentintelor, fie prin pronuntarea unor decizii in apel. Oricum: in toate cazurile in care actiunile au fost admise, sentintele au fos confirmate de catre Curtea de Apel Bucuresti (Sectia a VII-a pentru conflicte de munca si asigurari sociale).

Mai mult: unii dintre reclamantii carora instantele le-au dat dreptate au avut castig de cauza si in ceea ce priveste obligarea Microelectronica la plata unor penalitati din cauza neindeplinirii obligatiei de a face.

In acest context, Lumea Justitiei a adresat Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – condus de Procurorul General Gabriela Scutea (foto) – o solicitare in baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, dorind sa stim daca PICCJ ia in calcul sa promoveze un recurs in interesul legii pentru unificarea practicii judiciare. In replica, Parchetul General ne-a raspuns ca nu exclude o asemenea varianta si ca va analiza in ce masura aceasta situatie este diferita fata de chestiunea de drept dezlegata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia civila nr. 2/2016.

Iata mai intai minuta ICCJ a Deciziei civile 2/2016:

„Admite sesizarile formulate de Curtea de Apel Constanta - Sectia I civila in dosarele nr. 4.027/118/2014 si nr. 5.854/118/2014 privind pronuntarea unei hotarari prealabile si, in consecinta:

In interpretarea dispozitiilor art. 2 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor masuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobata prin Legea nr. 182/2012, cu modificarile ulterioare, salariile personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral din venituri proprii, aflate in subordinea, sub autoritatea, in coordonarea Guvernului, ministerelor si a celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si locale, precum si din cele aflate in coordonarea prim-ministrului si cele aflate sub controlul Parlamentului, se stabilesc potrivit anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile ulterioare, de la data expirarii perioadei de valabilitate prevazuta in contractul colectiv de munca aflat in derulare la momentul intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor masuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobata prin Legea nr. 182/2012, cu modificarile ulterioare.

Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 521 alin. 3 din Codul de procedura civila.

Pronuntata in sedinta publica astazi, 15 februarie 2016”.

Prezentam si raspunsul PICCJ pentru Luju.ro (vezi facsimil 2):

„Cu referire la solicitarea adresata institutiei noastre, inregistrata la Biroul de informare si relatii publice sub numarul de mai sus, va comunicam urmatoarele:

Din verificarile efectuate, a rezultat ca, in prezent, in cadrul Sectiei Judiciare – Serviciul Judiciar Civil, nu exista in lucru nicio lucrare avand ca obiect promovarea unui recurs in interesul legii vizand constituirea drepturilor de pensie pentru fostii salariati, in conditiile in care anumite societati comerciale care s-au privatizat sau au fost radiate nu mai detin arhivele de resurse umane, astfel incat sa fie posibila eliberarea unei adeverinte care sa ateste vechimea in munca si drepturile banesti ale fostilor salariati. Referitor la semnalarea unei practici judiciare neunitare cu privire la problema de drept sus- enuntata, solicitarea dumneavoastra a fost calificata ca fiind un memoriu pentru promovarea recursului in interesul legii.

Dupa examinarea hotararilor judecatoresti pe care le-ati indicat, avand in vedere si decizia nr. 2 din 15 februarie 2016 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii 1 , se va aprecia asupra existentei/inexistentei unei probleme de drept susceptibile sa formeze obiect al acestui mecanism de unificare”.

* Cititi aici cele 12 hotarari judecatoresti pronuntate in legatura cu cei 8 petenti, precum si tabelul cu opisul lor