Aratam in urma cu cateva zile cum un impuls de o uluitoare prostie i-a facut pe niste cetateni sa scoata o carte, o culegere de texte, in care Mirel Curea, autorul acestor randuri, figureaza pe o lista a conspirationistilor pro-putinisti din Romania, publicata de „Editura Institutului European din Iasi”, sub titlul  „Razboiul din Ucraina. Un conflict regional cu efecte globale”, aparuta in coordonarea lui Sorin Bocancea, infractor condamnat definitiv de ICCJ, rectorul  Universitatii (particulare) „Petre Andrei” din Iasi.

In aceasta carte, in cuprinsul capitolului „Temele si termenii cheie ai propagandei ruse in Romania”, autorul Constantin Ilas, lector al Facultatii de stiinte Politice a aceleiasi universitati particulare, „Petre Andrei”, imi mentioneaza numele pe o lista botezata de el „Vectorii propagandei”. Vectorii propagandei rusesti in Romania, evident, din moment ce capitolul lui Ilas asta pretinde ca trateaza prin insusi titlul textului cu care a contribuit la scrierea cartii: „Razboiul hibrid pentru colonizarea mintilor. Propaganda pro-rusa din Romania”. Despre faptul ca printre acuzatiile aduse figureaza si cea de anti-vaccinist, nici nu mai vorbesc, ea tine direct de halucinatia patologica.

Asadar, negru pe alb, sunt acuzat de cei doi, autorul Constantin Ilas si coordonatorul cartii, Sorin Bocancea, de faptul ca as fi un „vector de propaganda pro-rusa in Romania, intr-un razboi hibrid pentru colonizarea mintilor”. Asta nu ar fi nimic, desi este, dar sa trecem mai departe, sa vedem si cam care ar fi gravitatea posturii mele pe care mi-o atribuie cei doi. Pai tot ei doi, autorul si coordonatorul sau, o stabilesc, in acelasi capitol, la pg. 451:

„De aceea, consider ca propagandistii prorusi, proputinisti, sunt mai periculosi si mai rai decat soldatii: soldatul rus este expresia directa, nemijlocita a invaziei si agresiunii, a fortei si violentei; propagandistul incearca sa justifice pentru opinia publica invazia si agresiunea, forta si violenta ca fiind demne de a fi acceptate, ca fiind normale si legitime.”

Trag o linie si insumez: Asadar, Constantin Ilas si Sorin Bocancea ma acuza fara niciun fel echivoc de faptul ca, in calitate de „vector de propaganda pro-rusa in Romania”, angrenat „intr-un razboi hibrid pentru colonizarea mintilor”, „sunt mai periculos si mai rau decat soldatul rus”. Adica, sunt mai periculos si mai rau decat nenorocitii care cotropesc, ucid, tortureaza, jefuiesc si violeaza poporul ucrainean la el acasa, iar asta, pentru ca eu as cauta sa justific exact asa ceva, crima, tortura, jaful si violul.

Sincer, nu inteleg ce i-a apucat pe cei doi, ura in forma pura, ignoranta crasa, ambele, chiar nu-mi dau seama, pentru ca opiniile mele publice in materia atacarii militare a Ucrainei de catre armata rusa sunt cum nu se poate mai clare si mai lipsite de orice echivoc, as spune chiar lipsite de orice nuanta. Nici nu as fi avut cum sa fiu altfel, asa m-a crescut si educat tatal meu, ofiter-inginer al Armatei Romane. Am povestit public, imediat dupa atacarea Ucrainei, una dintre cele mai puternice amintiri ale copilariei mele, care este legata exact de un episod asemanator, unul in care Romania a scapat ca prin minune de o soarta identica cu cea a Ucrainei de astazi:

„Ne formam, gandim si reactionam mai ales in baza experientelor acumulate. Percepem realitatea si ne raportam la ea in baza acestor experiente. Suntem ceea ce am trait, altfel spus. Care a fost trairea care mi-a determinat gandirea si sentimentele care ma domina acum, fata de evenimentele care inmarmuresc astazi omenirea? Am mai povestit, dar in cu totul altfel de imprejurari.

Tatal meu, Dumnezeu sa-l odihneasca, a fost ofiter, inginer-genist, in Armata Romana. Nu a luptat in razboaie, dar toata cariera a facut si desfacut bombe. N-a avut parte de razboaie, dar a fost pregatit sa moara. In 1968, cand Armata Rosie secondata de trupele Tratatului de la Varsovia, mai putin Romania, au invadat Cehoslovacia, ca tanar capitan-inginer a fost chemat sa-si apere tara de o posibila invazie sovietica. Era intr-o noapte, cam pe la ora 1. A venit in camera baiatului sau, elev in clasa a doua, l-a trezit bland, si i-a spus asa: „Baiatul lui tata, este posibil ca tata sa nu mai vina niciodata acasa, sa stii insa ca daca nu va mai veni, este pentru ca s-a dus sa te apere pe tine, pe mama, sa-si apere tara si casa”.

Nu am priceput vorbele, pe moment nu am simtit decat intensitatea emotiei pe care mi-a transmis-o. Simt si acum in nari mirosul de spirt medicinal de pe obrazul proaspat barbierit al tatalui meu. Ei bine, in privinta a ceea ce traim astazi, raspunsul meu acolo se afla, in acea noapte.”

Ar fi ridicol sa ma apuc sa demontez cu zeci de citate din mine insumi, din articolele si interventiile mele televizate, gravele afirmatii ale celor doi. O voi face in fata instantei, daca va fi cazul, pentru ca nu eu va trebui sa ma justific, ci cei doi. Eu socotesc de pe acum ca la va fi foarte greu, chiar imposibil, sa sustina chiar si in cea mai marunta masura, cea mai teribila ineptie care a fost pusa vreodata pe seama mea, aceea ca as fi un propagandist pro-rus, mai rau decat criminalii in uniforma ai unei armate care, fie ca a fost a fost a taratului, a Imperiului, a URSS, sau a Federatiei Ruse, a fost instrument de cotropire si ocupatie, de crima, tortura, jaf si viol.

Preluare din Evenimentul Zilei