Inflatia a reprezentat o provocare majora in ultimii doi ani nu numai pentru Romania, iar una dintre prioritatile Guvernului a fost sa adopte masuri capabile sa limiteze impactul acesteia asupra cetatenilor. Principiul de baza este ca, in momentele complicate, solidaritatea reprezinta singurul raspuns eficient.

Reglementarile guvernamentale in domeniul energiei si alimentelor au prevenit o criza sociala si economica majora, asigurand stabilitate intr-un context plin de incertitudini si, ceea ce este cel mai important, au asigurat recuperarea puterii de cumparare erodata de crizele succesive si suprapuse (pandemie, criza energetica, inflatie, razboi).

Aceste reglementari nu doar ca au mentinut preturile sub control, dar au fost si un act de solidaritate fata de cei mai vulnerabili dintre romani. Fara aceste masuri, impactul negativ asupra veniturilor ar fi fost foarte puternic, iar revenirea ar fi putut fi masurata in ani (la ultima criza, cea din 2010, a fost nevoie de 5 ani pentru revenire).

Mai mult decat atat, s-a reusit nu numai inversarea trendului de dinamica inflationista, dar si protejarea puterii de cumparare a cetatenilor si companiilor intr-un context extrem de complicat.

Datele economice, confirmate din surse independente precum studiul realizat de Fundatia Friedrich-Ebert-Stiftung, arata ca masurile promovate la nivel guvernamental pentru a pune capat cresterilor speculative ale preturilor la energie si alimente au protejat cu adevarat puterea de cumparare a romanilor. In lipsa acestor masuri, o familie obisnuita din Romania ar fi fost nevoita sa cheltuie cu 3.000 euro mai mult pe an. Iar cine nu si-ar fi permis aceasta suma ar fi fost nevoit sa isi reduca cheltuielile si sa suporte o depreciere a nivelului de trai. Este o lectie de care ar trebui sa tina seama toti cei care au acuzat interventia statului pentru a opri aceste doua surse care alimentau inflatia din Romania.

Prin masurile adoptate, s-a reusit nu numai evitarea pierderii a circa 3.000 de euro pentru fiecare familie, ci si redresarea puterii de cumparare a fiecarei familii cu aproximativ 1000 de euro in plus, protejandu-le astfel economiile si nivelul de trai.

Daca ne uitam la nivelul cresterii reale a salariului mediu sau la nivelul atins de pensia medie in date anualizate, vom observa ca cele afirmate mai sus sunt fundamentate de datele puse la dispozitie nu numai de Institutul National de Statistica, dar si de catre celelalte institutii abilitate in realizarea de studii si evaluari privind nivelul de trai din Romania.

Este important sa intelegem impactul real al acestor masuri. Plafonarea preturilor la energie si alimente a redus costurile lunare si a permis familiilor sa respire usurate, stiind ca pot face fata cheltuielilor necesare traiului de zi cu zi. Aceasta nu este doar o victorie pe termen scurt, ci si o baza pentru stabilitatea economica viitoare. Stabilitatea economica si prosperitatea unei tari nu se poate cladi pe un popor sarac.

Intr-o lume plina de incertitudini, Romania a demonstrat ca poate proteja interesele cetatenilor sai. Este o constatare, nu o lauda. Este o constatare a unei noi abordari si anume o actiune responsabila si solidara, in detrimentul vechilor modele austere prezentate in anii 2010 care nu tineau cont de om, ci de “piata”, pe principiul „salvati capitalul, omul poate astepta”.

Este important de subliniat ca Romania nu a actionat izolat. Masurile de reglementare a preturilor au fost aliniate la strategiile adoptate la nivel european. Aceasta demonstreaza ca abordarea noastra a fost una corecta si in consens cu practicile internationale.