"Problema Lukoil confirma acuzele de politizare ale cercetarilor penale si hotararilor de condamnare pronuntate". Aceasta este concluzia pronuntata de Asociatia pentru Monitorizarea Justitiei in scandalul Lukoil.

Intr-un articol publicat, joi 9 octombrie 2014, pe site-ul amjust.ro, intitulat "Negocierea dintre procurori si invinuiti, noutate in procedura penala", Asociatia pentru Monitorizarea Justitiei condamna derapajele pe care primele doua institutii politice ale statului, Presedintia si Guvernul, le-au comis prin afirmatiile facute pe marginea dosarului de evaziune fiscala deschis impotriva concernului rusesc:

"Parchetul sustine ca interventia publica a domnului Ponta nu are nici o legatura cu masurile luate in dosarul penal. Chiar si daca ar fi adevarat, fapta domnului Ponta, care, in calitatea sa de Prim-minstru a facut aprecieri publice cu privire la o ancheta judiciara in curs si a cerut in mod solemn Parchetului sa revina asupra masurilor sale, criticand modul in care cercetarea a decurs, este blamabila... La fel de blamabil este si faptul ca Presedintele Romaniei, domnul Traian Basescu, de asemenea face declaratii publice cu privire la aspecte care sunt de competenta exclusiva a instantelor de judecata in care face afirmatii foarte grave cu privire la aspecte care nu sunt de competenta sa constitutionala si care pune sub semnul indoielii garantii constitutionale si drepturi fundamentale".

Prezentam integral pozitia Asociatiei pentru Monitorizarea Justitiei:

"Negocierea dintre procurori si invinuiti, noutate in procedura penala

Situatie de fapt: Lukoil, persoana juridica privata, este cercetata de catre Parchet pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala, evaziune de aproximativ 230 milioane de Euro.
Date fiind dovezile din dosarul de cercetare penala, asupra patrimoniului persoanei juridice sunt instituite masuri asiguratorii (poprire, sechestru). Potrivt art.250 si urm. NCPP, impotriva masurilor asiguratorii instituite de catre procuror, Lukoil poate face contestatie cu privire la care se pronunta o instanta de judecata.
Aceasta este singura procedura prevazuta de Cod prin care o masura asiguratorie poate fi ridicata la cererea persoanei cercetate.
Lukoil, insa, ne aduce la cunostinta ca sechestrul instituit asupra bunurilor sale a fost ridicat ca urmare a 'negocierilor' purtate de conducerea societatii cu Parchetul, o procedura care nu se regaseste in Capitolul III 'Masuri asiguratorii…' al Codului de procedura penala sau in alta reglementare legala.
Nu cunoastem continutul procedurii penale din Rusia, insa, la acest moment nici nu ar trebui sa fie relevant, nefiind aplicabil, deocamdata, pe teritoriul Romaniei.
Concluzia care se impune este ca Parchetul nu avea nici o baza legala, pe de o parte, pentru a negocia ('discuta') cu persoanele cercetate, iar pe de alta parte, pentru a reveni asupra masurilor asiguratorii in conditiile in care nici o conditie intiala care a dus la instituirea sechestrului nu s-a schimbat.
O astfel de procedura inedita si paralegala este de interes public pentru ca lasa sa se inteleaga ca masurile luate de organe de cercetare penala sunt negociabile, ca Justitia este o mare piata in care totul are un pret, iar legea are valoarea unei recomandari.
Parchetul sustine ca interventia publica a domnului Ponta nu are nici o legatura cu masurile luate in dosarul penal. Chiar si daca ar fi adevarat, fapta domnului Ponta, care, in calitatea sa de Prim-minstru a facut aprecieri publice cu privire la o ancheta judiciara in curs si a cerut in mod solemn Parchetului sa revina asupra masurilor sale, criticand modul in care cercetarea a decurs, este blamabila.
Domnul Ponta, in calitate de Sef al Guvernului Romaniei, luand in considerare si pregatirea sa juridica, in mod cert cunoaste principiul separatiei puterilor in stat si faptul ca sistemul juridic are mecanisme proprii de control a masurilor dispuse de catre procuror.
La fel de blamabil este si faptul ca Presedintele Romaniei, domnul Traian Basescu, de asemenea face declaratii publice cu privire la aspecte care sunt de competenta exclusiva a instantelor de judecata in care face afirmatii foarte grave cu privire la aspecte care nu sunt de competenta sa constitutionala si care pune sub semnul indoielii garantii constitutionale si drepturi fundamentale.
Un dosar banal de evaziune fiscala s-a transformat intr-un exemplu de incalcare a celor mai elementare drepturi substantiale si principii democratice din partea institutiilor politice – Presedintia si Guvernul.
In ce priveste cazul Lukoil, dincolo de declaratiile belicoase ale Amabsadei Rusiei, prezenta situatie demonstreaza ca Romania este inca tributara sistemului clientelar, iar institutiile raspund la comenzile politicului.
Problema Lukoil credem ca este mai putin importanta din perspectiva persoanei care este cercetata, ci mai ales pentru ca arunca o lumina sumbra asupra mecansimelor judiciare si confirma acuzele de politizare ale cercetarilor penale si hotararilor de condamnare pronuntate".