Trei ore au lipsit aseara pentru ca luni de zile de spoturi tv si radio sa aiba un efect invers decat cel urmarit printr-o modificare a Codului penal prin care raportul sexual dintre un minor sub 16 ani si un major este considerat viol, daca diferenta de varsta este mai mare de 5 ani.

Modificarea adoptata in iulie, dar cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2024, a pornit de la o realitate judiciara in care fapte de abuz sexual asupra unor minori erau sanctionate deosebit de bland, dar si de la o realitate sociala in care Romania detine de mai multi ani aproape jumatate din numarul de mame minore din intreaga Europa, fiind pe primul loc si in ceea ce priveste numarul victimelor infractiunilor sexuale, 80 % dintre acestea fiind femei si copii.

Cauzele pentru care am ajuns aici sunt evident multiple, si tin de o educatie deficitara, de conditii socio-economice, dar si de o legislatie ramasa in urma practicii statelor cu democratii consolidate care au ales sa sanctioneze foarte ferm abuzarea minorilor de catre majori prin orice forma de constrangere, fizica sau morala.

Fragilitatea varstei ii face pe multi copii sau tineri sa cada victimele unor adulti, care, sub pretextul unor asa zise forme de invatare, si profitand de pozitia de autoritate pe care o au in relatia cu minorul, ii creeaza dependente care in final duc la abuz sexual si traume care se vindeca in foarte multi ani sau chiar niciodata.

Sfidand legea si mai ales inteligenta, abuzatorii majori se apara de cele mai multe ori spunand ca un minor de 11 sau 12 ani a fost de acord sa intretina raporturi sexuale. Sigur, oricine poate spune orice in apararea lui, dar faptul ca au fost organe judiciare care sa ii si creada a determinat o reactie ferma din partea familiilor victimelor si a ONG-urilor preocupate de soarta celor care au suferit asemenea abuzuri.

Raspunzand nevoii sociale de a combate eficient abuzurilor sexuale au fost depuse in Parlament in ultimii ani mai multe initiative legislative prin care au fost majorate unele pedepse sau au fost incriminate fapte noi generate de mintile bolnave ale abuzatorilor sau de evolutii tehnologice care au condus, de exemplu, la o crestere alarmanta a cazurilor de pornografie infantila, dar, si mai ingrijorator la victime copii cu varste extrem de mici.

Bunele intentii nu sunt insa suficiente pentru a face din Codul penal un instrument eficient de combatere a oricaror forme de abuzuri sexuale. Multiple decizii ale Curtii Constitutionale pronuntate in ultimii ani au scos la iveala numeroase dispozitii neconstitutionale ale Codului penal in vigoare, un produs legislativ care a avut nevoie de 7 ani de munca din partea a sute de oameni care sa dea coerenta unei legi cu sute de articole care sa raspunda in mod real nevoilor prezente si de perspectiva ale societatii in care traim.

Din dorinta de a raspunde cat mai multor observatii venite din partea societatii civile sau a membrilor Parlamentului, modificarea Codului penal survenita in luna iulie a acestui an, si pe care o tara intreaga o cunoaste deja prin mesajul de avertizare transmis de televiziuni la ore de maxima audienta, a avut parte de mult entuziasm si mai putina rigoare. Riscam astfel ca de la 1 ianuarie ce sta sa vina sa nu mai sanctionam unele fapte de abuz care au determinat chiar nevoia de modificare a Codului penal, sa dublam sanctionarea acelorasi fapte in texte diferite sau chiar sa avem texte care se contrazic pur si simplu, anihiland orice forma de sanctiune a unor fapte care in mod traditional erau considerate ca periculoase.

Pe final de septembrie o serie de experti, magistrati, profesori, ONG-uri mi-au semnalat necesitatea unei interventii in procedura de urgenta pentru a corecta entuziasmul de peste vara.

Nevoia de cunoastere a unei schimbari de paradigma, respectiv considerarea ca viol a unor raporturi sexuale chiar consimtite daca au loc intre minori sub 16 ani si majori, iar diferenta de varsta este mai mare de 5 ani, a facut ca intrarea in vigoare sa fie la 6 luni de la publicarea legii, timp in care am asistat la o alta premiera: impunerea prin lege a difuzarii prin intermediul televiziunii si a radioului a unui mesaj succint de informare cu privire la noile dispozitii, avand astfel si ragazul de a vedea limitele noilor modificari.

Cateva articole de specialitate publicate de cadre didactice universitare atrageau atentia de o maniera foarte directa asupra riscurilor generate de amestecul unor concepte, ca sa nu mai vorbim de texte gresit redactate, si propuneau chiar solutii radicale de abrogare a textelor abia intrate in vigoare.

Acesta a fost contextul in care impreuna cu o colega deputat am depus o initiativa de indreptare a unor erori, dar de pastrare a textelor in acord cu practica internationala in materie de protejare a minorilor impotriva abuzurilor sexuale. Am consultat multi judecatori si procurori, cadre universitare, specialisti in redactarea de acte normative din Parlament, pentru a gasi forma potrivita a textului care sa impiedice eventuale dezincriminari si sa corecteze greselile, si am beneficiat de un sprijin permanent din partea directiilor de specialitate din Ministerul Justitiei pe parcursul dezbaterilor din Comisia juridica a Senatului, atunci cand am petrecut ore intregi pe parcursul mai multor sedinte desfasurate public pentru a lamuri intelesul fiecarui cuvant, a fiecarei virgule, astfel incat sa fie cat se poate de clar ce fapte vor fi sanctionate si mai ales cum.

Sutele de voturi obtinute pentru acest proiect in Senat si Camera Deputatilor, fara nici un vot impotriva, arata pe de o parte increderea intr-un demers necesar, iar pe de alta parte dorinta membrilor Parlamentului, din toate formatiunile politice, de a raspunde nevoii societatii care solicita instrumente normative eficiente de protejarea a copiilor si femeilor impotriva oricaror forme de abuzuri.

Sper ca dezbaterile indelungate din ultimele luni sa fi fost suficient de lamuritoare pentru ca magistratii chemati sa aplice aceste texte sa desluseasca cu usurinta spiritul noilor modificari si sa le aplice astfel incat, alaturi de masuri educative, sa contribuie la reducerea numarului victimelor in randul copiilor si femeilor.

Televizorul si-a facut datoria, asa ca prin modificarea promulgata ieri nu va mai fi obligatorie difuzarea mesajului de informare incepand cu data de 1 ianuarie 2024.