Ministerul Justitiei – condus de Catalin Predoiu (foto) – insista sa modifice Codul de procedura penala cu ignorarea unei decizii a Curtii Constitutionale a Romaniei. Predoiu continua sa sustina ideea ca inculpatii arestati care au primit clasare sau achitare pe motiv de dezincriminare a faptei nu trebuie sa primeasca daune morale, in pofida Deciziei nr. 136/2021, prin care instanta de contencios constitutional a desfiintat art. 539 din Codul de procedura penala – un articol care le punea piedici in calea obtinerii de despagubiri inculpatilor care au primit achitare definitiva sau clasare definitiva, fara a-i discrimina pe cei care au obtinut solutiile pe motiv de dezincriminare a faptei. 

Intr-un raspuns public adresat miercuri, 8 iunie 2022, avocatului Cristian Zeiler – cel care a obtinut Decizia nr. 136/2021, prin care instanta de contencios constitutional a desfiintat art. 539 din Codul de procedura penala –, Catalin Predoiu pretinde ca inculpatii arestati care au primit achitare sau clasare pe motiv de dezincriminare a faptei nu pot primi daune morale intrucat o asemenea solutie exclude culpa statului la rasturnarea prezumtiei de nevinovatie. Cu alte cuvinte, persoanele aflate in aceasta situatie au primit clasare sau achitare nu pentru ca nu ar fi vinovate, ci pentru ca fapta de care erau acuzate a fost dezincriminata. Or, CCR, prin Decizia 136/2021, nu a facut o asemenea discriminare.

Lumea Justitiei a prezentat in detaliu felul in care ultimii doi ministri ai Justitiei (intai Stelian Ion, apoi Catalin Predoiu, cu copy-paste de la predecesor) au elaborat proiecte de modificare a art. 539 CPP, cu urmatoarea formulare:

„Dreptul la repararea pagubei in cazul privarii nelegale sau injuste de libertate

(1) Are dreptul la repararea pagubei si persoana fata de care, in cursul procesului penal, s-a dispus o masura preventiva privativa de libertate, daca:

a) masura a fost constatata ca nelegala;

b) pentru infractiunea care a justificat luarea masurii s-a dispus in temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) – d) clasarea sau achitarea, cu exceptia cazului in care solutia s-a dispus ca urmare a dezincriminarii faptei savarsite.

(2) Situatiile prevazute la alin. (1) se dovedesc prin ordonanta procurorului de revocare a masurii retinerii ori de clasare, prin incheierea definitiva a judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara ori a instantei de judecata, de revocare a masurii preventive privative de libertate ori prin care s-a constatat incetarea de drept a acesteia, sau, dupa caz, prin hotararea definitiva de achitare.

(3) In situatia prevazuta la alin. (1) lit. b) persoana nu este indreptatita sa ceara repararea de catre stat a pagubei suferite daca, prin declaratii mincinoase ori in orice alt fel, au determinat luarea masurii preventive privative de libertate, in afara cazurilor in care a fost obligata sa procedeze astfel”.

In prezent, art. 539 CPP are urmatoarea forma (nepus in acord cu decizia CCR):

„Dreptul la repararea pagubei in cazul privarii nelegale de libertate

(1) Are dreptul la repararea pagubei si persoana care, in cursul procesului penal, a fost privata nelegal de libertate.

(2) Privarea nelegala de libertate trebuie sa fie stabilita, dupa caz, prin ordonanta a procurorului, prin incheierea definitiva a judecatorului de drepturi si libertati sau a judecatorului de camera preliminara, precum si prin incheierea definitiva sau hotararea definitiva a instantei de judecata investita cu judecarea cauzei”.

Somatia avocatului Zeiler

Amintim ca avocatul Zeiler a trimis doua e-mailuri catre Ministerul Justitiei (cu privire atat la proiectul lui Stelian Ion, cat si la initiativa copy-paste a lui Catalin Predoiu), somand MJ sa respecte Decizia CCR 136/2021. Ministerul Justitiei a raspuns abia a doua oara, dupa ce Zeiler a inclus in mesaj o hotarare definitiva in care Inalta Curte de Casatie si Justitie nu doar ca ii oferea petentului daune morale pentru dezincriminarea faptei dupa ce fostul inculpat statuse in arest, dar si explica amanuntit de ce este normala acordarea de despagubiri in aceasta situatie. Pe scurt: ICCJ a invocat principiul de drept „nullum crimen sine lege”, adica „nicio infractiune nu exista in afara de lege” (click aici pentru a citi).

Ei bine, Ministerul Justitiei a iesit din apatie abia dupa al doilea mesaj de la Cristi Zeiler. Miercuri, 8 iunie 2022, MJ i-a raspuns avocatului ca in cazul dezincriminarii, statul nu are nicio culpa. In schimb, ministerul nu a suflat o vorba despre argumentatia ICCJ in decizia invocata de Zeiler.

Redam raspunsul Ministerului Justitiei catre avocatul Cristian Zeiler:

„Dreptul la despagubire este justificat cand acuzatiile, la momentul privarii de libertate, nu corespund realitatii, deci masura legala a fost neintemeiata; cand clasarea / achitarea este urmarea dezincriminarii, despagubirea se exclude, statul nefiind in culpa

Ca raspuns la apelul avocatului Cristian Zeiler, adresat ministrului Justitiei, in cazul modificarilor la articolul 539 din Codul de procedura penala, prin care au fost inlaturati din categoria beneficiarilor de despagubiri fostii inculpati care au stat in arest preventiv si au primit achitare sau clasare definitiva pe motiv de dezincriminare a faptei, Ministerul Justitiei face urmatoarele precizari:

Pentru punerea in acord a art. 539 C.p.p. cu Constitutia, asa cum a fost aceasta din urma interpretata prin Decizia nr. 136/2021, in cadrul grupului de lucru interinstitutional, opinia majoritara a fost ca nu se pot acorda despagubiri pentru privare injusta de libertate, daca temeiul clasarii sau achitarii il constituie interventia – intre momentul privarii de libertate si cel al solutionarii definitive a cauzei – a unei legi penale care dezincrimineaza fapta savarsita.

Argumentul a fost ca, daca o persoana este privata de libertate in mod legal in cursul procesului penal (cu respectarea dispozitiilor legale si in raport de standardul probatoriu cerut pentru luarea / prelungirea / mentinerea masurii preventive privative de libertate), iar la finalul procesului penal se dispune clasarea sau achitarea, constatandu-se incidenta unuia dintre cazurile prevazute de art. 16 alin. (1) lit. a) – d) C.p.p. (fapta nu exista, nu este prevazuta de legea penala sau nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege, nu exista probe ca o persoana a savarsit infractiunea, exista o cauza justificativa sau de neimputabilitate), aceasta situatie presupune o culpa a statului, caci libertatea individuala – inviolabila, potrivit art. 23 alin. (1) din Constitutie, a fost afectata prin masura preventiva dispusa, fara ca ulterior statul sa reuseasca sa rastoarne prezumtia de nevinovatie a inculpatului.

Asadar, justificarea dreptului la despagubire rezida in faptul ca cele retinute la momentul privarii de libertate se dovedesc ulterior ca nu corespundeau realitatii, deci ca masura, desi legala, nu a fost intemeiata.

Cand insa in ordonanta de clasare / decizia definitiva de achitare s-ar retine ca inculpatul a savarsit fapta ce a constituit temeiul masurii preventive, ca masura preventiva a fost legal dispusa (deci ca fapta constituia infractiune la data luarii masurii) si ca, numai pentru considerentul interventiei ulterioare a unei legi de dezincriminare, se impune clasarea / achitarea inculpatului, a-i recunoaste in acest caz dreptul la despagubiri ar insemna o dezdaunare pentru o situatie ce exclude culpa statului in rasturnarea prezumtiei de nevinovatie (desi nevinovat din punct de vedere penal, intrucat fapta nu mai constituie infractiune la data solutionarii definitive a cauzei, inculpatul totusi a savarsit fapta care a constituit temeiul privarii sale de libertate ca masura preventiva legal dispusa la acel moment)”.