Lumea Justitiei prezinta motivarea deciziei nr. 949/2022 din dosarul nr. 577/33/2022, prin care judecatoarele Luminita Maria Firicel si Adina Daria Lupea (foto) au admis prima contestatie in anulare depusa in baza deciziilor CCR 297/2018 si 358/2022 privind prescriptia (click aici pentru a citi). Subliniem ca este vorba despre o contestatie admisa in fond, nu doar in principiu – cum au facut celelalte instante, acestea asteptand ca ICCJ sa pronunte o hotarare prealabila privind modul de aplicare a celor doua decizii CCR.

Motivarea completului Firicel-Lupea este una cat se poate de simpla: cele doua decizii CCR nu lasa loc la interpretari. Singurul contraargument ar putea consta in asa-zisa valabilitate a actelor intreruptive de prescriptie efectuate sub imperiul vechii legi. Este vorba despre Codul penal in varianta anterioara datei de 25.06.2018, cand a fost publicata in Monitorul Oficial Decizia CCR 297/2018. Cu toate acestea, contraargumentul nu sta in picioare: acele acte tot nu ar putea fi valorificate in cauza, pentru simplul motiv ca s-ar ajunge la combinarea dispozitiilor legilor penale succesive (lex tertia). Or, asa ceva este expres interzis de Curtea Constitutionala (Decizia CCR 265/2014 prin care a fost consacrat modul de determinare a legii penale mai favorabile potrivit criteriului aprecierii globale), explica judecatoarele de la CA Cluj.

Iata principalul pasaj din motivare:

„Procedand la analiza pe fond a cauzei de incetare a procesului penal invocata de catre contestatorul condamnat ROSTAS MALIN, Curtea retine ca data de inceput a cursului termenului de prescriptie a raspunderii penale este dictata de data savarsirii faptei, respectiv 22.01.2016, disputa participantilor procesuali purtand asupra valabilitatii actelor presupus intreruptive de prescriptie indeplinite anterior publicarii Deciziilor CCR nr. 297/2018 si 358/2022.

Sub acest aspect, retinem, cu titlu preliminar, ca la data de 9 iunie 2022 a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 565 din 9 iunie 2022, Decizia Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 358/2022 prin care s-a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal. De la data publicarii sale, acesta decizie devine opozabila erga omnes, fiind obligatorie pentru instante atat in privinta dispozitivului cat si a considerentelor pe care se sprijina.

Or, in considerentele acestei decizii (358/2022), Curtea Constitutionala a transat in mod explicit natura juridica a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simpla / extrema, extragand si consecintele asociate pronuntarii Deciziei anterior amintite, in lipsa interventiei active a legiuitorului: absenta din fondul activ al legislatiei penale a vreunui caz care sa permita intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale pe perioada cuprinsa intre data publicarii respectivei decizii (25.06.2018) si pana la intrarea in vigoare a unui act normativ care sa clarifice norma (30.05.2022).

In continuare, Curtea constata ca in cauza nu se contesta natura institutiei prescriptiei raspunderii penale de institutie de drept penal substantial (chestiune transata, de altfel, prin Decizia CCR nr. 1092/2012), natura si durata termenelor de prescriptie, cauzele de intrerupere sau de suspendare a cursului acestui termen (deopotriva asupra existentei si a continutului) subsumandu-se institutiei prescriptiei raspunderii penale ca institutie de drept substantial, fiind supusa regulilor de aplicare in timp a legii penale mai favorabile.

Procedand la evaluarea globala a legii penale mai favorabile, se constata ca in speta Codul penal forma aflata in vigoare incepand cu 25.06.2018 (data publicarii Deciziei CCR nr. 297/2018) si pana la data de de 30.05.2022 (data intrarii in vigoare a OUG 71/2022 de modificare a dispozitiilor art. 155 C.pen.) reprezinta lege penala mai favorabila, intrucat aceasta nu prevede cauze de intrerupere a cursului termenului prescriptiei raspunderii penale, facand astfel aplicabil termenul general de prescriptie prevazut de lege raportat la limitele de pedeapsa.

In ceea ce priveste valabilitatea si efectele intreruptive de prescriptie ale actelor de procedura comunicate contestatorului ROSTAS MALIN in calitate de inculpat, anterior pronuntarii Deciziei CCR nr. 358/2022 Curtea retine ca acestea nu pot fi valorificate in cauza.

In acest sens, Curtea subliniaza ca prin Decizia CCR nr. 297/26.04.2018 a fost sanctionata (prin declararea ca neconstitutionala) unica solutie normativa prevazuta de legislatia penala privind institutia intreruperii termenului de prescriptie.

Ca si o consecinta a publicarii acestei prime decizii CCR (nr. 297/2018), in lipsa oricaror repere normative concordante cu exigentele impuse de prevederile art. 1 alin. (3) si (5) din Constitutie, in pofida evocarii orientative a solutiei legislative din Codul penal din 1969 in cuprinsul considerentelor acesteia, la nivelul dreptului substantial nu pot fi identificate in niciun moment, de la data intrarii in vigoare a Noului Cod penal si pana la data implinirii termenului general de prescriptie a raspunderii penale, norme care sa identifice actele ce pot genera efectul intreruptiv de prescriptie.

In acest sens, in considerentele Deciziei 358/2022 (par. 68) Curtea Constitutionala a aratat in mod explicit ca „nu a impus ca toate actele care se comunica suspectului sau inculpatului sau toate actele care presupun participarea suspectului sau inculpatului sa fie privite ca acte care sunt apte sa intrerupa cursul prescriptiei raspunderii penale, stabilirea acestora intrand in competenta legiuitorului, cu conditia esentiala ca acestea sa indeplineasca exigentele mentionate de catre instanta de contencios constitutional”.

In continuare a retinut Curtea Constituitionala ca (aceasta) „a statuat constant, in jurisprudenta sa, ca prevederile art. 61 alin. (1) din Constitutie stabilesc ca „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii“, iar competenta de legiferare a acestuia cu privire la un anumit domeniu nu poate fi limitata daca legea astfel adoptata respecta exigentele Legii fundamentale (Decizia nr. 308 din 28 martie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012). Totodata, Curtea a statuat ca a permite celui care interpreteaza si aplica legea penala, in absenta unei norme exprese, sa stabileasca el insusi regula dupa care urmeaza sa rezolve un caz, luand ca model o alta solutie pronuntata intr-un alt cadru reglementat, reprezinta o aplicare prin analogie a legii penale. Or, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Curtii Constitutionale, art. 7 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si art. 23 alin. (12) din Legea fundamentala, care consacra principiul legalitatii incriminarii si pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege), pe langa interzicerea, in mod special, a extinderii continutului infractiunilor existente asupra unor fapte care, anterior, nu constituiau infractiuni, prevad si principiul potrivit caruia legea penala nu trebuie interpretata si aplicata extensiv in defavoarea acuzatului, de exemplu, prin analogie”.

Pe de alta parte, chiar daca am accepta posibilitatea considerarii ca valabile a actelor „intreruptive de prescriptie” efectuate sub imperiul legii vechi (C.pen. in varianta anterioara datei de 25.06.2018 ca data a publicarii Deciziei CCR nr. 297/2018), acestea tot nu ar putea fi valorificate in cauza, intrucat s-ar obtine rezultatul combinarii dispozitiilor legilor penale succesive (lex tertia), expres interzis prin Decizia CCR nr. 265/2014 (prin care a fost consacrat modul de determinare a legii penale mai favorabile potrivit criteriului aprecierii globale).

Fata de aceste considerente, conchidem ca durata termenului de prescriptie a raspunderii penale fata de contestatorul-condamnat ROSTAS MALIN se impune a fi calculata prin raportare la durata termenului general de prescriptie prev. de art. 154 alin. 1 lit. d C.pen., raportat la limitele de pedeapsa prevazute de lege de la 6 luni la 5 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 193 alin. 2 C.pen., care a atras condamnarea.

Acest termen (de 5 ani) s-a implinit la data de 23.03.2021 (dupa adaugarea celor 60 de zile in care cursul termenului de prescriptie a fost suspendat pe durata starii de urgenta in baza Decretelor prezidentiale, conform prevederilor art. 156 C.pen.), anterior pronuntarii deciziei penale nr. 794/A/09.06.2022 a Curtii de Apel Cluj, care face obiectul caii extraordinare de atac.

Astfel fiind, cererea de contestatie in anulare apare ca fiind intemeiata, urmand a fi admisa, cu consecinta desfiintarii in parte pe latura penala a hotararii de condamnare cu privire la inculpatul ROSTAS MALIN.

Procedand la rejudecare in aceste limite, in baza art. 396 alin. 6 C.pr. pen., rap. la art. 16 lit. f C.pr.pen., se va dispune incetarea procesului penal pornit impotriva inculpatului ROSTAS MALIN sub aspectul savarsirii infractiunii de lovire si alte violente prev. de art. 193 alin. 2 C.pen. in dauna persoanei vatamate FOGOROSY FRANCISC STEFAN, ca efect al intervenirii prescriptiei raspunderii penale.

Se va dispune in consecinta inlaturarea consecintelor condamnarii inculpatului pentru aceasta infractiune, prin anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 15/10.06.2022 emis de Judecatoria Beclean pe numele acestuia.

Cheltuielile judiciare avansate de stat in prezenta procedura vor ramane in sarcina acestuia”.

* Cititi aici intreaga motivare a CA Cluj