L-am criticat in trecut, pe cand era membru in CSM, pe judecatorul Bogdan Mateescu (foto 1) – presedintele Tribunalului Valcea –, insa astazi trebuie sa il laudam pentru ceea ce a facut. Mai exact pentru o solutie pe care a pronuntat-o intr-un dosar penal, solutie care, din punctul nostru de vedere, s-ar putea dovedi cat se poate de corecta si de binevenita.

In 5 aprilie 2023, Mateescu si colegul sau de complet Adrian Gheorghita (foto 2) – fost presedinte al aceleiasi instante – au atacat din oficiu la Curtea Constitutionala a Romaniei articolul 346 din Codul de procedura penala, reclamand faptul ca pasajul legislativ nu le permite instantelor sa inceteze procesul penal pe prescriptie inca din camera preliminara.

Si nu doar pe motiv de prescriptie, ci, in general, in niciuna dintre situatiile prevazute la art. 16 alin. 1 lit. e-j din Codul de procedura penala: lipsa plangerii prealabile sau retragerea acesteia, decesul, amnistia, autoritatea de lucru judecat etc. Totusi, noi insistam asupra aspectului legat de prescriptie, dat fiind caracterul recent al Deciziei CCR nr. 358/2022. De altfel, insusi Tribunalul Valcea invoca aceasta decizie a Curtii Constitutionale, subliniind ca ea a produs cresterea simtitoare a numarului de dosare inchise in baza prescriptiei.

Redam intregul art. 16 CPP:

„Cazurile care impiedica punerea in miscare si exercitarea actiunii penale

(1) Actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata daca:

a) fapta nu exista;

b) fapta nu este prevazuta de legea penala ori nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege;

c) nu exista probe ca o persoana a savarsit infractiunea;

d) exista o cauza justificativa sau de neimputabilitate;

e) lipseste plangerea prealabila, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale;

f) a intervenit amnistia sau prescriptia, decesul suspectului ori al inculpatului persoana fizica sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoana juridica;

g) a fost retrasa plangerea prealabila, in cazul infractiunilor pentru care retragerea acesteia inlatura raspunderea penala, a intervenit impacarea ori a fost incheiat un acord de mediere in conditiile legii;

h) exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege;

i) exista autoritate de lucru judecat;

j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

(2) In cazurile prevazute la alin. (1) lit. e) si j), actiunea penala poate fi pusa in miscare ulterior, in conditiile prevazute de lege”.

Prezentam textul art. 346 Cod procedura penala:

„Solutiile

(1) Daca nu s-au formulat cereri si exceptii in termenele prevazute la art. 344 alin. (2) si (3) si nici nu a ridicat din oficiu exceptii, la expirarea acestor termene, judecatorul de camera preliminara constata legalitatea sesizarii instantei, a administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala si dispune inceperea judecatii. Judecatorul de camera preliminara se pronunta in camera de consiliu, fara citarea partilor si a persoanei vatamate si fara participarea procurorului, prin incheiere, care se comunica de indata acestora.

(2) Daca respinge cererile si exceptiile invocate ori ridicate din oficiu, in conditiile art. 345 alin. (1) si (2), prin aceeasi incheiere judecatorul de camera preliminara constata legalitatea sesizarii instantei, a administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala si dispune inceperea judecatii.

(3) Judecatorul de camera preliminara restituie cauza la parchet daca:

a) rechizitoriul este neregulamentar intocmit, iar neregularitatea nu a fost remediata de procuror in termenul prevazut la art. 345 alin. (3), daca neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecatii;

b) a exclus toate probele administrate in cursul urmaririi penale;

c) procurorul solicita restituirea cauzei, in conditiile art. 345 alin. (3), ori nu raspunde in termenul prevazut de aceleasi dispozitii.

(4) In toate celelalte cazuri in care a constatat neregularitati ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sanctionat potrivit art. 280-282 actele de urmarire penala efectuate cu incalcarea legii, judecatorul de camera preliminara dispune inceperea judecatii.

(4^1) In cazurile prevazute la alin. (3) lit. a) si c) si la alin. (4), judecatorul de camera preliminara se pronunta prin incheiere, in camera de consiliu, cu citarea partilor si a persoanei vatamate si cu participarea procurorului. Incheierea se comunica de indata procurorului, partilor si persoanei vatamate.

(4^2) In cazul prevazut la alin. (3) lit. b), restituirea cauzei la procuror se dispune prin incheierea prevazuta la art. 345 alin. (2).

(5) Probele excluse nu pot fi avute in vedere la judecata in fond a cauzei.

(6) Daca apreciaza ca instanta sesizata nu este competenta, judecatorul de camera preliminara procedeaza potrivit art. 50 si 51, care se aplica in mod corespunzator.

(7) Judecatorul de camera preliminara care a dispus inceperea judecatii exercita functia de judecata in cauza”.

Procese prelungite inutil si drepturi restranse abuziv

In esenta, completul Gheorghita-Mateescu reclama incalcarea a doua pasaje din Constitutie:

- art. 21 alin. 3: „Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil”;

- art. 53:

„(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii”.

Mai exact, Tribunalul Valcea explica faptul ca lipsa posibilitatii ca procesul sa fie inchis pe prescriptie (si in baza restului de motive prevazute de art. 16 alin. 1 lit. e-j CPP) prelungeste inutil procesele, iar in unele cazuri chiar masurile preventive la care este supus un inculpat sau altul – incalcandu-i astfel libertatea de miscare. Pornind de la cazul concret pe care il judeca, Adrian-Mugurel Gheorghita si Mihai-Bogdan Mateescu observa ca infractiunea de furt care face obiectul spetei se prescrie la numai 16 zile dupa data la care a fost emis rechizitoriul.

In plus, absurdul este chiar mai mare in situatiile in care judecatorii fondului sunt incarcati cu dosare in care inculpatii au decedat, intrucat acolo solutia posibila este una singura: incetarea procesului, mai arata Gheorghita si Mateescu.

Redam principalele pasaje din exceptia de neconstitutionalitate (vezi facsimil):

„Instanta considera ca dispozitiile art. 346 procedura penala, interpretate in sensul in care, daca nu este incident unul din cazurile prevazute la art. 346 alin 3 (in care se impune restituirea cauzei la parchet), este obligatorie inceperea judecatii, chiar si in situatiile in care exista la dosar dovada evidenta a existentei unuia din cazurile prevazute la art. 16 lit. e-j cod procedura penala, cazuri in care, potrivit art. 396 alin. 6 cod procedura penala, se dispune incetarea procesului penal, iar inculpatul nu cere continuarea procesului penal. (...)

Rezulta ca, in afara de situatiile in care cauza este restituita la parchet, judecatorul de camera preliminara este obligat sa dispuna inceperea judecatii. (...)

Instanta observa ca, daca pentru a se constata incidenta unuia din cazurile prevazute la art. 16 alin. 1 lit. a-d ori h, este necesara administrarea de probe pentru aflarea adevarului in cauza, constatarea situatiilor prevazute la lit. e, f, g, i si j nu reclama desfasurarea etapei de judecata in fond, cu administrarea probelor, ci existenta vreuneia dintre aceste situatii este certa de multe ori inca din etapa de camera preliminara, de exemplu: lipsa de la dosarul de urmarire penala a plangerii prealabile, publicarea in Monitorul Oficial a legii de amnistiere, implinirea termenului de prescriptie a raspunderii penale, existenta la dosar a acordului de mediere ori a declaratiei de impacare sau retragere a plangerii prealabile, depunerea certificatului de deces al inculpatului, existenta la dosar a hotararii definitive care prezinta autoritate de lucru judecat ori dovada transferului de proceduri cu un alt stat etc.

Pentru toate aceste situatii, apreciem ca solutia legislativa care obliga pe judecatorul de camera preliminara sa dispuna inceperea judecatii, pentru a pronunta la finalul acestei etape incetarea procesului penal, in situatia in care inculpatul nu solicita continuarea procesului penal, este neconstitutionala.

Astfel, potrivit art. 21 alin. 3 din Constitutia Romaniei, intitulat Accesul liber la justitie, partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.

Or, instanta apreciaza ca o solutie legislativa care impune inceperea judecatii, cu tot ce impune aceasta etapa (prelungirea duratei de solutionare a cauzei, cheltuieli atat pentru stat cat si pentru inculpat, aparare obligatorie in cazurile prevazute de lege, mentinerea calitatii de inculpat, etc, desi inca dinainte de inceperea judecatii este cert ca actiunea penala nu mai poate fi exercitata), incalca dreptul la un proces echitabil si la solutionarea acestuia intr-un termen rezonabil.

Mai mult, trebuie precizat ca, odata ce o persoana are calitatea de inculpat, este supusa unor decaderi ori interdictii, poate fi suspendata din exercitarea unor functii sau profesii etc., situatie in care se incalca si dispozitiile art. 53 din Constitutia Romaniei, potrivit caruia exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

In situatia in care exista un impediment prevazut de lege in exercitarea in continuare a actiunii penale, restrangerea unor drepturi pe care o poate implica pastrarea calitatii de inculpat nu mai este justificata nici de desfasurarea instructiei penale si nici de alta imprejurare din cele prevazute de art. 53 din Constitutie.

Mai mult, inceperea judecatii este complet lipsita de logica atunci cand inculpatul a decedat, sistemul roman de drept neprevazand posibilitatea judecarii penale a unei persoane decedate.

Astfel de situatii s-au si intalnit in practica, sens in care depunem la dosar Incheierea de camera preliminara nr. 52 din 06 aprilie 2016 si Sentinta penala nr. 67 din 20 aprilie 2016 ale Tribunalului Valcea, pronuntate in dosarul nr. 4353/90/2015, cauza in care s-a dispus inceperea judecatii la data de 06 aprilie 2016 fata de un inculpat decedat la 29 decembrie 2015.

Se ajunge la situatii absurde, ilogice, urmand a se dispune inclusiv asistenta juridica obligatorie din oficiu pentru o persoana decedata.

Prelungirea duratei procesului penal are implicatii si mai grave in situatia in care inculpatul se afla sub imperiul unei masuri preventive care restrange dreptul la libertatea individuala si dreptul la libera miscare, incalcand astfel si 23 si art. 25 din Constitutia Romaniei, desi aceasta restrangere nu mai este cu [putinta] in aceste conditii. Instanta [o] apreciaza ca nejustificata de necesitatea desfasurarii procesului penal ori a apararii ordinii publice, cat timp exista dovada existentei unei cauze de stingere a actiunii penale.

In practica, se intalnesc doua situatii, respectiv, cand cazul de stingere a actiunii penale era incident inca dinainte de sesizarea instantei, ori cazul a intervenit dupa sesizarea instantei.

Pentru prima situatie, apreciem ca exista o solutie procedurala, respectiv, constatarea nulitatii tuturor actelor de urmarire penala efectuate dupa ce a intervenit cazul de stingere a actiunii penale, deci si a actului de sesizare, si restituirea cauzei la parchet.

Pentru cea de-a doua situatie, cand cazul de stingere a actiunii civile intervine dupa sesizarea instantei (de exemplu, in practica, intalnim adesea rechizitorii emise cu cateva zile inainte de implinirea termenului de prescriptie a raspunderii penale, cum este cazul in speta de fata), dar inainte de finalizarea procedurii de camera preliminara, instanta apreciaza ca solutia legislativa prevazuta la art. 346 cod procedura penala, care obliga judecatorul de camera preliminara sa dispuna inceperea judecatii si in cazul in care este evidenta incidenta unuia din cazurile prevazute la art. 16 lit. e, f, g, i si j cod procedura penala, iar inculpatul nu cere continuarea procesului penal, este neconstitutionala, textul fiind constitutional numai in interpretarea care permite judecatorului de camera preliminara sa dispuna incetarea procesului penal.

Tribunalul mai retine ca prin Decizia nr. 586/2016, Curtea Constitutionala a Romaniei a stabilit ca dispozitiile art. 16 lit f din C.p.p. sunt neconstitutionale in ceea ce priveste lasarea ca nesolutionata a actiunii civile de catre instanta penala, in cazul incetarii procesului penal, ca urmare a intervenirii prescriptiei raspunderii penale.

Solutia instantei de contencios constitutional este judicioasa si are la baza respectarea drepturilor fundamentale ale persoanei vatamate prin savarsirea unei infractiuni, insa statuarea sa a dat nastere in realitate unor mai mult sau mai putin aparente abuzuri de drept. Astfel, parchetele dispun trimiterea in judecata a unor fapte (dincolo de posibile privind lipsuri de substanta a materialului de urmarire penala) in ultimele zile ale termenului de prescriptie calculat in lumina Deciziei CCR nr. 358/2022.

In dosarul in care s-a invocat prezenta exceptie de neconstitutionalitate, termenul de prescriptie s-ar fi implinit dupa 16 zile de la data rechizitoriului. Astfel, la data de 17.11.2022 au fost trimisi in judecata inculpatii sub aspectul savarsirii infractiunii de furt, pentru fapte presupus a fi comise la data de 2/3 decembrie 2017, termenul de prescriptie fiind de 5 ani.

Este impropriu a se considera ca in 16 zile s-ar fi putut pronunta o hotarare definitiva pe fondul cauzei.

Prin urmare, in cauza, de lege lata se va dispune inceperea judecatii unor fapte deja prescrise in fata judecatorului de camera preliminara.

De aceea, prin jocul dispozitiei legale criticate prin prezenta exceptie si a celor statuate prin Decizia CCR 586/2016, se ajunge la demersuri procesuale iluzorii ori absurde cu incalcarea art. 21, art. 1 alin. 3 si alin 5 din Constitutia Romaniei.

In fine, este de subliniat ca prin Decizia nr. 470/2022, Curtea Constitutionala a respins ca inadmisibila o exceptie de neconstitutionalitate vizand temeiuri de fapt asemanatoare. Tribunalul considera ca, spre deosebire de exceptia ridicata in acel dosar, prezenta exceptie critica solutia legislativa care obliga judecatorul sa dispuna inceperea judecatii, iar nu o omisiune de reglementare.

In plus, tribunalul apreciaza ca au intervenit elemente noi traduse in abundenta de trimiteri in judecata operate de Ministerul Public, ca urmare a Deciziei CCR nr. 358/2022, in care termenele de prescriptie a raspunderii penale s-au implinit pe durata camerei preliminare, reducand rolul instantelor penale in aceste dosare la aspecte exclusiv de drept privat, specifice doar solutionarii actiunilor civile, cu incalcarea regulilor de competenta din Codul de procedura civila (prin aplicarea literala a Deciziei 586/2016), dar si cu nesocotirea principiului specializarii judecatorilor, fundamental in organizarea judiciara potrivit Legii 304/2004 si, ulterior, Legii 304/2022.

Atari situatii, dincolo de impactul in societate tradus printr-o perceptie de culpabilizare a instantelor pentru interventia prescriptiei cu consecinte asupra independentei si prestigiului puterii judecatoresti, creeaza insecuritate juridica printr-un mecanism exclusiv formal, cel putin aparent putand fi circumscris unui veritabil abuz de drept procesual, care nesocoteste ratiunea pronuntarii Deciziei 586/2016 si care este incompatibil cu previzibilitatea si claritatea legii care reglementeaza competenta organelor judiciare si procedurile de judecata.

In plus, acelasi situatii constand in trimiteri in judecata desi este evidenta incidenta unui caz de incetare a procesului penal pune persoanele vatamate in situatii diferite unele fata de altele in functie exclusiv de dorinta procurorului, cu incalcarea art. 16 din Constitutie. Astfel, in cazul concret care a generat prezenta exceptie de neconstitutionalitate, de lege lata persoana vatamata isi va valorifica pretentiile civile in fata instantei penale, desi prescriptia raspunderii penale s-ar fi implinit dupa 16 zile de la data trimiterii in judecata. O persoana vatamata aflata in situatii similare, dar in cazul careia solutia parchetului ar fi fost de clasare a cauzei pentru implinirea prescriptiei in cursul urmaririi penale, va uza exclusiv calea instantei civile, cu deosebiri esentiale decurgand din competenta instantei, din natura cailor de atac si din specializarea judecatorului. Or accesul la justitie nu poate fi conditionat exclusiv de atitudinea procurorului, aceasta si numai aceasta stabilind in prezent, in concret, care anume lege (de procedura) se aplica unei pretentii civile, aspect care contravine principiului suprematiei legii.

De aceea, tribunalul apreciaza ca solutia legislativa cuprinsa in dispozitiile art. 346 din Codul de procedura penala in sensul obligarii judecatorului de camera preliminara sa dispuna inceperea judecatii in situatia incidentei un caz de impiedicare a exercitarii actiunii penale prevazut de art. 16 lit f-j C.p.p., daca acesta se iveste inaintea finalizarii acestei faze a procesului penal, este neconstitutionala, incalcand art. 1 alin. 3 si 5, art. 16 si art. 21 din Constitutia Romaniei”.