Primaria Sectorului 1 – condusa de Clotilde Armand (foto 1) – a pierdut la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Cazul este unul cat se poate de important, dat fiind ca reprezinta un nou episod al razboiului dintre institutia edilitara si compania de salubritate Romprest.

La 4 aprilie 2023, a fost publicata in Monitorul Oficial decizia nr. 15/2023 a ICCJ. Prin acea decizie, pronuntata la 13 martie 2023, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie civila a respins ca inadmisibila (subliniem: ca inadmisibila, nu ca neintemeiata) sesizarea prin care Primaria si Consiliul Local Sector 1 au solicitat ca instanta suprema sa interpreteze art. 42 alin. 6/1 din Legea serviciilor comunitare de utilitati publice nr. 51/2006 in sensul ca factura fiscala pentru serviciile de utilitati publice nu reprezinta titlu executoriu in relatia cu debitorul-autoritate contractanta. Mai pe romaneste: PS1 si CLS1 au urmarit sa obtina de la ICCJ o solutie in sensul in care plata facturilor de utilitati publice sa fie suspendata pe durata procesului in care sunt contestate acele facturi.

Art. 42 alin. 6/1 din Legea 51/2006 are urmatorul continut: „Factura emisa pentru serviciile de utilitati publice constituie titlu executoriu”.

La randul ei, Inalta Curte a respins sesizarea ca inadmisibila, constatand ca aceasta chestiune de drept nu prezinta caracter de noutate si ca asupra ei s-a mai pronuntat ICCJ printr-o hotarare prealabila. Este vorba despre HP nr. 16 din 17 februarie 2020.

Iata minuta deciziei ICCJ nr. 15/2023 din dosarul nr. 24/1/2023:

„Respinge, ca inadmisibile, sesizarile conexate formulate de Tribunalul Bucuresti — Sectia a VI-a civila, in dosarele nr. 23.648/299/2021 si nr. 9.626/299/2021, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile cu privire la urmatoarea chestiune de drept:

'Art. 42 alin. (61) din Legea serviciilor comunitare de utilitati publice nr. 51/2006, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, poate fi interpretat in sensul ca si factura fiscala emisa de catre operator fata de autoritatea publica, in baza unui contract de delegare a gestiunii unui serviciu de utilitate publica, are caracter de titlu executoriu?'

Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedura civila.

Pronuntata in sedinta publica astazi, 13 martie 2023”.

Avocatul Toader Iancu: „Daca ICCJ ar fi admis sesizarea, ar fi fost afectati toti operatorii de salubritate”

Mentionam ca SC Compania Romprest Service SA a fost reprezentata de catre avocatii Toader Iancu (foto 2 stanga) si Dragos Zamfir (foto 2 dreapta), acesta din urma membru al casei de avocatura Zamfirescu Racoti Vasile & Partners (ZRVP). Avocatul Iancu a declarat pentru Lumea Justitiei ca miza acestui proces de la Inalta Curte o reprezinta numeroase facturi pentru care Romprest a executat silit primaria, insumand peste 97 de milioane de lei. Totodata, o eventuala decizie a Inaltei Curti favorabila administratiei Clotilde Armand ar fi reprezentat o lovitura uriasa nu doar pentru Romprest, ci pentru toti operatorii de salubritate din intreaga tara, care astfel si-ar fi vazut paralizata activitatea. Iar in ultima instanta, cel mai grav afectat ar fi urmat sa fie cetateanul roman, vaduvit de dreptul la un mediu sanatos – drept fundamental, prevazut de Constitutie, a punctat Iancu.

Redam explicatiile avocatului Toader Iancu oferite Luju.ro:

„Daca Inalta Curte de Casatie si Justitie ar fi admis sesizarea Primariei Sectorului 1, administratia Clotilde Armand si-ar fi indeplinit scopul: nu doar acela de a afecta direct operatorul Romprest (cu care are un conflict care dureaza de ani intregi si care s-a dovedit a fi nefondat), ci toti operatorii de salubritate, afectand in mod indirect un domeniu de importanta capitala, dat fiind faptul ca salubrizarea este un serviciu de interes public general. In cazul in care ICCJ ar fi admis sesizarea primariei, intreaga tara ar fi riscat un blocaj la nivel de ramura in domeniul salubritatii, fiind afectat principiul continuitatii acestui serviciu prevazut expres de lege. Mai exact, serviciul de salubritate ar fi urmat sa fie vaduvit de finantarea necesara pentru prestatiile asigurate de catre operatori, cu riscul iminent al crearii unor premise de criza sanitara si de afectare grava a activitatii economice a operatorilor si a investitiilor efectuate de catre acestia, subsumate prestarii unor servicii esentiale pentru dezvoltarea comunitara.

In final, cel mai grav afectat ar fi fost cetateanul, care, din cauza periclitarii unui astfel de serviciu de importanta vitala, ar fi fost privat chiar de dreptul la un mediu de viata sanatos – drept fundamental, protejat de Constitutia Romaniei.

Cu titlu de exemplu, amintim criza sanitara provocata de administratia Clotilde Armand in anii anteriori, comportamentul dolosiv si de rea-credinta al acestei administratii fiind sanctionat in consecinta de instantele de judecata pana in prezent”.

Prezentam principalele pasaje din motivarea ICCJ:

„V. Punctele de vedere ale partilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

27. Apelantii-contestatori au aratat ca factura fiscala nu reprezinta titlu executoriu in relatia cu debitorul autoritate contractanta, deoarece, conform contractului de delegare, Sectorul 1 al municipiului Bucuresti, prin consiliul local, are calitatea de autoritate contractanta; in consecinta, este exclusa calitatea autoritatii publice locale de utilizator, in sensul Legii nr. 51/2006. Cu titlu de exemplu, utilizatorul, in sensul Legii nr. 51/2006, este asociatia de proprietari care incheie contract direct cu furnizorul de energie termica. Aceeasi concluzie poate fi dedusa si din interpretarea sistematica a prevederilor art. 42 din Legea nr. 51/2006, care instituie o procedura extrem de clara de emitere a facturilor catre utilizatori, persoane fizice si juridice, in baza masuratorilor directe, cu distinctiile specifice utilizatorilor din condominii. Or, in situatia dedusa judecatii, intimata nu emite facturi pe baza unor masuratori directe, cu ajutorul sistemelor de masurare-inregistrare a consumurilor/cantitatilor de utilitati furnizate/prestate; sistemele de masurare-inregistrare se monteaza pe bransamentul care deserveste fiecare utilizator individual sau colectiv, in punctul de delimitare a instalatiilor, indiferent de serviciu, operator sau utilizator [art. 42 alin. (5) din Legea nr. 51/2006]. Fata de caracterul derogatoriu al dispozitiei cuprinse in art. 42 alin. (6/1) din Legea nr. 51/2006, tinand cont de interpretarea sistematica a prevederilor intregului articol, raportat la regulament si contractul de delegare, rezulta fara echivoc ca facturile emise catre autoritatile publice delegante nu constituie titlu executoriu.

28. Intimata a sustinut ca facturile fiscale reprezinta titlu executoriu. Conform art. 42 alin. (6/1) din Legea nr. 51/2006, factura emisa pentru serviciile de utilitati publice constituie titlu executoriu, iar acest text de lege nu distinge in privinta debitorului impotriva caruia factura de utilitati constituie titlu executoriu. Factura pusa in executare este emisa in baza contractului de delegare a gestiunii prestarilor serviciilor de salubrizare pe raza administrativa a sectorului 1 al municipiului Bucuresti, modificat prin actele aditionale ulterioare, si are ca obiect prestarea unor servicii de salubrizare in aria administrativa a sectorului 1, respectiv servicii de deszapezire, iar institutiile publice au calitatea de utilizatori ai serviciilor de utilitate publica, potrivit dispozitiilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 51/2006.

29. Dupa comunicarea raportului intocmit de judecatorii- raportori, in conditiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedura civila, partile au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept, prin care au reiterat argumentele sustinute in fata instantei de trimitere.

VI. Punctul de vedere al completului de judecata care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

30. Completurile de judecata investite cu solutionarea apelurilor in dosarele nr. nr. 23.648/299/2021 si nr. 9.626/299/2021 au apreciat ca dispozitiile art. 42 alin. (6/1) din Legea nr. 51/2006 trebuie interpretate prin raportare si la prevederile art. 42 alin. (1/1) si (4) din lege, respectiv la ansamblul chestiunilor reglementate de articolul in care este plasat textul supus analizei, iar nu in mod izolat, motiv pentru care, pentru a se stabili daca factura pentru utilitati emisa fata de autoritatea contractanta este sau nu titlu executoriu, trebuie sa se determine daca este emisa fata de un utilizator in sensul Legii nr. 51/2006 si daca contestatorii se incadreaza in aceasta notiune.

31. Instantele de trimitere au aratat ca Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a pronuntat asupra interpretarii dispozitiilor art. 42 alin. (6/1) din Legea nr. 51/2006, prin Decizia Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 16 din 17 februarie 2020, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 534 din 22 iunie 2020 (Decizia nr. 16 din 17 februarie 2020), doar din perspectiva calitatii de titlu executoriu a facturii emise fata de o asociatie de proprietari, stabilindu-se ca factura fiscala pentru serviciul de alimentare cu apa si de canalizare, emisa pe numele unei asociatii de proprietari de catre furnizorul acestui serviciu, in baza unui contract incheiat intre furnizor si asociatie, calificat ca fiind colectiv, este titlu executoriu.

32. Problema de drept invocata este noua, intrucat completul de judecata care a formulat sesizarea a fost investit pentru prima oara cu o cauza in care se pune in discutie aceasta chestiune de drept, iar instanta suprema nu a fost investita cu un recurs in interesul legii cu privire la respectiva chestiune de drept, de lamurirea careia depinde solutionarea pe fond a cauzei. Contestatii la executare similare au fost respinse prin sentintele pronuntate de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarele nr. 25.148/299/2021, nr. 25.138/299/2021, nr. 30.209/299/2021, nr. 24.768/299/2021, nr. 9.626/299/2021, nr. 28.058/299/2021, nr. 28.878/299/2021, nr. 28.042/299/2021, in timp ce in sens contrar au fost analizate chestiunile de drept deduse judecatii prin Decizia nr. 4.888 din 12 noiembrie 2021, pronuntata de Tribunalul Bucuresti — Sectia a VI-a civila, in Dosarul nr. 41.224/299/2020/a1*. De asemenea, se constata ca nu exista o jurisprudenta constanta, care sa fi diluat caracterul de noutate al chestiunii de drept supuse analizei, solutiile pronuntate de instante cu privire la acest aspect fiind razlete si fara consistenta de „practica judiciara”.

33. In aceste conditii, instanta de sesizare a apreciat ca exista un dubiu cu privire la caracterul de titlu executoriu al facturilor in temeiul carora au fost initiate executarile silite si ca problema de drept ridica suficiente intrebari pentru a face necesara sesizarea instantei supreme. De asemenea, precum s-a retinut si prin Decizia nr. 16 din 17 februarie 2020, paragraful 84: „Chestiunile de drept in discutie prezinta gradul de dificultate necesar pentru a face obiectul sesizarii, tinand cont ca problema acordarii caracterului de titlu executoriu facturii emise pentru furnizarea utilitatilor publice a facut obiectul mai multor norme juridice din cadrul unor acte normative diferite, ce au suferit modificari in timp si care contin prevederi neclare si incomplete”. De altfel, in solutionarea acestei sesizari Inalta Curte de Casatie si Justitie a analizat nu numai textul art. 42 alin. (6/1) din Legea nr. 51/2006, ci si calitatea de beneficiar al serviciilor de utilitati publice si drepturile utilizatorilor acestor servicii, contrar analizei completurilor sesizate cu solutionarea cererilor din dosarele Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, anterior enumerate. (...)

X. Raportul asupra chestiunii de drept

44. Prin raportul intocmit, judecatorii-raportori au apreciat ca in cauza de fata nu sunt indeplinite cumulativ conditiile de admisibilitate a sesizarii privind pronuntarea unei hotarari prealabile prevazute de art. 519 din Codul de procedura civila, lipsind conditia noutatii, precum si aceea a nestatuarii asupra chestiunii de drept de catre instanta suprema.

XI. Inalta Curte de Casatie si Justitie

Examinand sesizarea in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, raportul intocmit de judecatorii-raportori si chestiunea de drept ce se solicita a fi dezlegata, constata urmatoarele:

45. In privinta obiectului si a conditiilor sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, legiuitorul, in art. 519 din Codul de procedura civila, a instituit o serie de conditii de admisibilitate pentru declansarea acestei proceduri, conditii care trebuie intrunite cumulativ, respectiv:

— existenta unei cauze aflate in curs de judecata, in ultima instanta;

— cauza care face obiectul judecatii sa se afle in competenta legala a unui complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului investit sa solutioneze cauza;

— ivirea unei chestiuni de drept de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei in curs de judecata;

— chestiunea de drept identificata sa prezinte caracter de noutate;

— asupra acesteia Inalta Curte de Casatie si Justitie sa nu fi statuat si nici sa nu faca obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.

46. Evaluand elementele sesizarii, pentru a stabili daca se verifica indeplinirea simultana a tuturor conditiilor care permit declansarea mecanismului de unificare a practicii judiciare, se constata ca doar trei dintre cele cinci cerinte anterior enuntate sunt intrunite.

47. Astfel, sunt indeplinite conditiile de admisibilitate legate de titularul sesizarii si de stadiul solutionarii pricinii in care sesizarea a fost promovata, precum si cea referitoare la relatia de dependenta dintre chestiunea de drept ce se cere a fi lamurita si rezolvarea pe fond a litigiului.

48. Tribunalul Bucuresti — Sectia a VI-a civila a fost investit in cele doua dosare in care s-au formulat sesizarile cu solutionarea apelurilor declarate de contestatorii Consiliul local al sectorului 1 al municipiului Bucuresti si Sectorul 1 al municipiului Bucuresti in contradictoriu cu Compania Romprest Service S.A., in litigii avand ca obiect contestatie la executare impotriva executarii silite. Drept urmare, potrivit dispozitiilor art. 718 alin. (1) din Codul de procedura civila, tribunalul judeca in ultima instanta.

49. Se constata, de asemenea, ca este indeplinita si conditia de admisibilitate referitoare la caracterul esential al chestiunii de drept pentru solutionarea pe fond a cauzei, atat timp cat in cadrul contestatiei la executare impotriva executarii silite se invoca, printre altele, ca motiv de contestatie, lipsa caracterului de titlu executoriu al facturilor fiscale puse in executare, avand in vedere calitatea debitorilor de autoritate contractanta, iar nu de utilizator in sensul Legii nr. 51/2006.

50. Contrar celor retinute de instanta de trimitere, se constata insa ca Inalta Curte de Casatie si Justitie nu s-a pronuntat asupra interpretarii dispozitiilor art. 42 alin. (6/1) din Legea nr. 51/2006, prin Decizia Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 16 din 17 februarie 2020, doar din perspectiva calitatii de titlu executoriu a facturii emise fata de o asociatie de proprietari, ci a statuat cu valoare de principiu urmatoarele:

„113. (...) prin Legea nr. 225/2016, au fost modificate si completate dispozitiile Legii nr. 51/2006 si introdus alin. (6/1) al art. 42, in care se stabileste ca pentru serviciul public prestat, oricare ar fi acesta, se emit facturi care, pentru consumurile aferente inregistrate, au valoare de titluri executorii, fara nicio distinctie legata de tipul de contract incheiat cu operatorul sau furnizorul de servicii. (...)

126. (...) Curtea constata ca prin art. 42 alin. (6/1) din Legea nr. 51/2006, republicata, astfel cum aceasta a fost modificata si completata prin Legea nr. 225/2016, s-a statuat ca «Factura emisa pentru serviciile de utilitati publice constituie titlu executoriu». Prin aceasta reglementare legiuitorul a uniformizat legislatia aplicabila pentru toate serviciile de utilitati publice, astfel incat operatorii de servicii de utilitati publice sa poata beneficia de puterea de titlu executoriu a facturilor emise pentru asemenea servicii, fiind exclusa astfel orice situatie discriminatorie. Legiuitorul a optat pentru o atare solutie legislativa avand in vedere domeniul specific al serviciilor publice, pentru a se putea asigura recuperarea cu celeritate a contravalorii serviciilor furnizate, imprejurare fata de care se poate asigura si continuitatea acestora. Aceste considerente au fost preluate de Curtea Constitutionala si in Decizia nr. 267 din 23 aprilie 2019 (...).

129. In concret, asadar, facturile fiscale emise de operatorii / furnizorii de utilitati publice sunt, pentru aceste servicii, titluri executorii prin dispozitia legii, fara nicio distinctie, concluzie justificata de principiul general de interpretare a legii ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Din acest punct de vedere, nu se justifica a considera ca doar factura individuala emisa pentru serviciul de alimentare cu apa si de canalizare are valoare de titlu executoriu, deoarece legea recunoaste puterea executorie oricarei facturi fiscale emise de operator sau furnizor de servicii publice, in acest sens pronuntandu-se si Curtea Constitutionala, prin decizii cu valoare general obligatorie, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, anterior formularii sesizarii. (...)

134. De asemenea, factura fiscala este un instrument care atesta o tranzactie comerciala, fiind emisa de furnizorul de bunuri sau servicii catre client ori beneficiar si care creeaza in sarcina acestuia din urma obligatia de plata aferenta achizitiei sau serviciului prestat. Aceasta caracterizare sintetica a documentului fiscal este realizata pe baza dispozitiilor art. 319 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, norma in care la alin. (20) sunt mentionate elementele facturii, elemente care nu prevad includerea soldului debitor sau a majorarilor de intarziere, ci, cel mult, «o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci cand se emit mai multe facturi ori documente pentru aceeasi operatiune»”.

51. Asadar, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat ca factura emisa pentru serviciile de utilitati publice constituie titlu executoriu, prin dispozitia legii, fara nicio alta distinctie, concluzie justificata de principiul general de interpretare a legii „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus” (n.r. „unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem”).

52. In acelasi sens sunt si considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 603 din 16 iulie 2020 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 42 alin. (6/1) din Legea serviciilor comunitare de utilitati publice nr. 51/2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1278 din 22 decembrie 2020.

53. In concluzie, pe de o parte, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat cu privire la chestiunea de drept ce face obiectul prezentei sesizari, iar, pe de alta parte, din deciziile pronuntate de instanta de contencios constitutional, reiese faptul ca legea confera caracter de titlu executoriu facturii fiscale emise pentru serviciile comunitare de utilitati publice, fara a face vreo distinctie legata de tipul de contract incheiat cu operatorul sau furnizorul de servicii si nici cu privire la calitatea de utilizator.

54. De asemenea, in cauza nu este intrunita conditia noutatii chestiunii de drept care face obiectul sesizarii.

55. Contrar opiniei instantei de trimitere, care constata ca nu exista o jurisprudenta constanta care sa fi diluat caracterul de noutate al chestiunii de drept supuse analizei, solutiile pronuntate de instante cu privire la acest aspect fiind razlete si fara consistenta de „practica juridica”, punctele de vedere exprimate de curtile de apel, precum si hotararile judecatoresti atasate acestora evidentiaza existenta unei orientari jurisprudentiale majoritare, in sensul ca facturile emise pentru serviciile publice constituie titlu executoriu, iar legea nu distinge in privinta debitorului care are obligatia de plata a unor astfel de facturi.

56. S-au avut in vedere dispozitiile art. 42 alin. (6/1) din Legea nr. 51/2006, care nu fac nicio distinctie cu privire la emitent, dar si prevederile art. 1 alin. (2) ce definesc serviciile de utilitati publice si cele ale art. 2 lit. e) si g) ce definesc delegarea gestiunii unui serviciu de utilitati publice si operatorul de servicii de utilitati.

57. De asemenea, s-au retinut dispozitiile art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea serviciului de salubrizare a localitatilor nr. 101/2006, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora: „In functie de tipul activitatii, pot fi utilizatori ai serviciului de salubrizare: a) comunitatile locale considerate in intregul lor sau comunitatile locale componente ale asociatiilor de dezvoltare comunitara, in cazul activitatilor specifice serviciului public de salubrizare prestate de catre operatori a caror contravaloare se achita de autoritatile administratiei publice locale de la bugetul local”.

58. Sunt mult mai putin numeroase hotararile judecatoresti prin care se retine ca facturile emise in baza unui contract de delegare a gestiunii unui serviciu de utilitate publica nu constituie titlu executoriu, autoritatea publica fiind autoritate contractanta, iar nu utilizator in sensul Legii nr. 51/2006.

59. In aceste conditii, intrucat problema de drept si-a gasit dezlegare, chiar daca nu intotdeauna unitar, in jurisprudenta instantelor, concretizata intr-un numar important de hotarari judecatoresti, concluzia care se impune este aceea ca nu este indeplinita, in sensul prevederilor art. 519 din Codul de procedura civila, cerinta privind noutatea problemei de drept care face obiectul sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, fiind, eventual, create premisele unui alt mecanism de unificare a jurisprudentei”.

* Cititi aici intreaga motivare a deciziei Inaltei Curti