Curtea Europeana a Drepturilor Omului este chemata sa se pronunte intr-o chestiune mai mult decat sensibila: problemele psihice ale magistratilor.

La 3 octombrie 2024, judecatorii Stefania Dragoe (foto 1), Bogdan Cristea (foto 2) si Liliana Visan (foto 3) de la Inalta Curte de Casatie si Justitie au sesizat din oficiu CEDO, solicitand un aviz consultativ in legatura cu urmatoarea problema: se incalca sau nu dreptul la viata privata (ocrotit de art. 8 din Conventia EDO) in cazul in care un judecator este eliberat din functie din cauza neprezentarii la o expertiza psihiatrica?

Dreptul la a doua sansa

A doua intrebare formulata de completul Dragoe-Cristea-Visan suna in felul urmator: in cazul in care CEDO va raspunde afirmativ la prima chestiune, Curtea trebuie sa spuna daca este accesibila, precisa si previzibila o lege care nu prevede expres ce se intampla in perioada in care judecatorul este suspendat din functie pana la definitivarea procedurii de eliberare din functie pe motiv de neprezentare la expertiza (in cazul Romaniei, pana in momentul in care presedintele tarii emite decretul de eliberare din functie a judecatorului vizat).

Mai exact, in a doua intrebare adresata CEDO, Inalta Curte da de inteles ca, in perioada suspendarii din functia de judecator, autoritatea competenta (Consiliul Superior al Magistraturii, in cazul Romaniei) ar trebui sa dea dovada de buna-credinta fata de magistratul suspendat. Si mai exact, CSM ar trebui sa-i ofere a doua sansa judecatorului suspectat de probleme psihice, trimitandu-i o noua convocare pentru a se prezenta la expertiza psihiatrica.

De cealalta parte, magistratul suspendat ar trebui si el sa manifeste buna-credinta, oferind un raspuns la a doua convocare si comunicand CSM perioadele in care se poate prezenta la a doua expertiza psihiatrica, mai scrie ICCJ in minuta de sesizare a curtii de la Strasbourg.

Cum s-a ajuns aici

Sesizarea a fost formulata in dosarul nr. 1505/59/2021, in care judecatoarea Mihaela Lazau de la Judecatoria Sannicolau Mare (judetul Timis) solicita anularea a doua hotarari emise de catre Sectia pentru judecatori din Consiliul Superior al Magistraturii:

- Hotararea nr. 605 din 13 mai 2021, prin care CSM i-a inaintat presedintelui Klaus Iohannis propunerea de eliberare din functie a judecatoarei Lazau din cauza ca aceasta nu s-ar fi prezentat la expertiza psihiatrica;

- Hotararea nr. 639 din 20 mai 2021, prin care CSM a suspendat-o din functie pe Mihaela Lazau pana cand Iohannis va emite decretul de eliberare din functie a judecatoarei.

Amintim ca Lumea Justitiei a scris pe larg despre situatia judecatoarei Lazau si mai ales despre procedura legislativa in cazul magistratilor suspectati de probleme psihice (click aici pentru a citi).

Prin sentinta nr. 492 din 8 noiembrie 2022, pronuntata in dosarul nr. 1505/59/2021, magistrata Ramona-Maria Gliga (foto 4) de la Curtea de Apel Timisoara a respins actiunea Mihaelei Lazau. Iar acum, in faza de recurs, ICCJ a sesizat CEDO din oficiu.

Iata minuta incheierii prin care ICCJ s-a adresat CEDO:

„Sesizeaza din oficiu Curtea Europeana a Drepturilor Omului cu o solicitare pentru emiterea unui aviz consulativ in legatura cu urmatoarele probleme de drept:

(a) daca se aplica art. 8 din Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale prin prisma unei pretinse atingeri aduse dreptului la viata privata al unei persoane, ca urmare a eliberarii sale din functia de judecator din cauza neprezentarii la o expertiza de specialitate pentru determinarea masurii in care va fi fiind suferinda de o boala psihica de natura a o impiedica sa-si exercite functia corespunzator?

(b) in cazul unui raspuns afirmativ la prima problema:

- daca sunt intrunite calitatile specifice unei legi de a fi accesibila, precisa si previzibila atunci cand norma juridica incidenta nu prevede expres daca, in perioada suspendarii din functia de judecator, ii revine autoritatii competente sa initieze primele demersuri prin trimiterea catre judecatorul respectiv a unei noi convocari pentru a se prezenta la expertiza de specialitate, desi o astfel de convocare a existat initial, iar refuzul persoanei vizate de a da curs acelei convocari initiale a avut ca efect suspendarea amintita din functia de judecator;

- de asemenea, daca pentru formularea raspunsului prezinta utilitate posibilitatea de a deduce din spiritul reglementarii o obligatie a judecatorului suspendat din functie de a manifesta o minima diligenta prin comunicarea disponibilitatii sale de a participa la efectuarea acelei expertize, cu mentionarea unei / unor date sau a unui interval de timp cand se poate prezenta in acest scop, ca prim demers necesar finalizarii procedurii de expertizare?

In temeiul art. 2 alin. (8) din Legea nr. 173/2022, suspenda judecata. Cu recurs in termen de 3 zile de la comunicare la completul de 5 judecatori din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in ceea ce priveste solutia de suspendare a judecatii. Pronuntata astazi, 3 octombrie 2024, prin punerea solutiei la dispozitia partilor de catre grefa instantei”.

Redam minuta sentintei CA Timisoara:

„Respinge actiunea formulata de reclamanta Lazau Mihaela in contradictoriu cu paratul Consiliul Superior al Magistraturii, ca nefondata.

Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare, care se depune la Curtea de Apel Timisoara. Pronuntata prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin intermediul grefei instantei, astazi, 08.11.2022”.

Prezentam principalul pasaj din motivarea Curtii de Apel Timisoara:

„Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:

In fapt, prin Hotararea nr. 605 din data de 13.05.2021 a Sectiei pentru judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii, fata de reclamanta, s-au dispus urmatoarele:

- s-a constatat ca la data de 07.05.2021 a incetat masura suspendarii din functie a reclamantei, in baza art. 64 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, dispusa pe o perioada de 1 an;

- s-a propus Presedintelui Romaniei eliberarea sa din functie, in temeiul art. 65 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 303/2004;

- s-a constatat ca sanctiunea disciplinara a suspendarii din functie a reclamantei, pe 6 luni, dispusa prin Decizia civila nr. 231/16.11.2020, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in temeiul art. 100 lit. d) din Legea nr. 303/2004, ar fi trebuit sa se execute dupa incetarea masurii suspendarii dispuse in baza art. 64 alin. (4) din Legea nr. 303/2004.

Pentru a adopta aceasta hotarare, Sectia pentru judecatori a avut in vedere ca reclamanta nu s-a prezentat in mod nejustificat la expertiza de specialitate pana la implinirea duratei suspendarii din functie dispuse potrivit art. 64 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, respectiv pana la data de 07.05.2021, motiv pentru care, in raport de dispozitiile art. 65 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 303/2004 s-a dispus inaintarea catre Presedintele Romaniei a propunerii de eliberare din functie a reclamantei.

Prin Hotararea nr. 639 din data de 20.05.2021 a Sectiei pentru judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii s-a dispus suspendarea din functie a reclamantei pana la solutionarea definitiva a cauzei de catre instanta competenta avand in vedere calea de atac exercitata de reclamanta impotriva Hotararii nr. 605/13.05.2021 a Sectiei pentru judecatori prin care s-a propus eliberarea din functie.

De asemenea, pentru solutionarea litigiului, Curtea considera necesar a se retine si ca prin sentinta civila nr. ###/06 iulie 2020, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara – sectia de contencios administrativ si fiscal in dosarul nr. ####/59/2019, ramasa definitiva prin decizia nr. ####/17 decembrie 2020 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, s-a respins, ca neintemeiata, cererea reclamantei de anulare a Hotararii nr. 576/10.04.2019 emisa de Consiliul Superior al Magistraturii, prin care Sectia pentru Judecatori a aprobat solicitarea presedintelui Judecatoriei Sannicolau #### privind prezentarea sa la expertiza de specialitate conform art. 64 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Dupa cum, se are in vedere si ca Hotararea nr. 731/07.05.2020 a Sectiei pentru judecatori a CSM prin care s-a dispus suspendarea din functie a reclamantei in temeiul art. 64 alin. 4 din Legea nr. 303/2004:

'In cazul in care magistratul refuza in mod nejustificat sa se prezinte, in termenul stabilit, la expertiza de specialitate, sectia corespunzatoare a Consiliului Superior al Magistraturii dispune suspendarea din functie a acestuia pe o perioada de un an', incepand cu data de 07.05.2020, a fost atacata pentru nelegalitate si netemeinicie, dar prin sentinta civila nr. ###/20.04.2022 a Curtii de Apel Timisoara – sectia de contencios administrativ si fiscal, pronuntata in dosarul nr. ####/59/2020, definitiva prin decizia nr. ####/07.04.2022 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, s-a respins actiunea acesteia.

Reclamanta a contestat Hotararea nr. 605 din data de 13.05.2021 a Sectiei pentru judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii pentru motive, care, insa, mai mult sau mai putin, au facut deja obiectul dezlegarilor anterioare, prin hotararile judecatoresti anterior enuntate, intrand in puterea lucrului judecat, astfel:

1.Nu este indeplinita conditia existentei unui refuz nejustificat de prezentare la expertiza de specialitate prevazuta de art. 64 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, deoarece, conform Hotararii CSM nr. 2094/19 decembrie 2019, de continuare a procedurii de expertizare, era necesar, in prealabil, sa existe o convocare emisa de comisia medicala si care sa priveasca expertizarea sa psihiatrica, convocare care nu a fost emisa in cadrul termenului de 1 an de suspendare.

Privitor la acest motiv, Curtea constata ca prin Hotararea nr. 605 din data de 13.05.2021 a Sectiei pentru judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii paratul CSM a facut aplicarea prevederilor art. 65 alin. 1 lit. h din Legea nr. 303/2004:

'Judecatorii si procurorii sunt eliberati din functie in urmatoarele cazuri: (...) neprezentarea, in mod nejustificat, la expertiza de specialitate, pana la implinirea duratei suspendarii din functie dispuse potrivit art. 64 alin. (4), retinand ca la data de 07.05.2021 s-a implinit termenul de 1 an in care trebuia sa se prezinte la expertiza de specialitate, iar aceasta nu s-a conformat obligatiei.

Contrar sustinerilor reclamantei, instanta nu gaseste intemeiat motivul invocat, intrucat obligatia de a se prezenta pentru efectuarea expertizei de specialitate a fost stabilita printr-o hotarare anterioara, cea cu nr. 576/10.04.2019, iar convocarea a fost legal dispusa pana la emiterea hotararii de suspendare din functie nr. 731/07.05.2020, prin prezenta hotarare atacata luandu-se doar act ca s-a scurs termenul de 1 an in care trebuia sa se prezinte, nefiind necesara, asadar, nicio alta convocare in toata aceasta perioada. Cu atat mai mult, cu cat aceasta avea cunostinta de suspendarea sa din functie pe perioada 07.05.2020-07.05.2021, ca urmare a refuzului nejustificat de a se prezenta la expertiza, astfel incat avea obligatia de a depune diligente in vederea prezentarii la examinarea medicala.

2.Termenul de 1 an la care textul face trimitere nu este indeplinit, reclamanta criticand modalitatea de calcul folosita de parat.

Conform mentiunilor paratului CSM, suspendarile din functie ale reclamantei si modul de curgere au fost stabilite dupa cum urmeaza:

- reclamanta a fost eliberata din functie, iar, in baza Hotararii nr. 123/06.02.2020 a Sectiei pentru judecatori, in temeiul art. 62 alin. (2) raportat la art. 62 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 303/2004, s-a dispus suspendarea, ca urmare a exercitarii de catre aceasta a caii de atac impotriva hotararii prin care i s-a aplicat sanctiunea disciplinara;

- prin Decizia nr. 231/16.11.2020 pronuntata in dosarul nr. 1678/1/2020, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul de 5 judecatori, a admis recursul declarat de aceasta impotriva Hotararii de eliberare din functie, dispunand suspendarea sa din functie pentru 6 luni, ca sanctiune disciplinara, in temeiul art. 100 lit. d) din Legea nr. 303/2004;

- ca atare, a considerat paratul ca suspendarea, ca sanctiune disciplinara, a operat in perioada 06.02.2020 – 16.11.2020;

- in perioada 07.05.2020 – 07.05.2021, reclamanta a fost suspendata din functie in temeiul art. 64 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, pe o perioada de 1 an, prin Hotararea nr. 731/07.05.2020 a Sectiei pentru judecatori.

- prin Hotararea nr. 605/2021 a Sectiei pentru judecatori s-a constatat ca la data de 07.05.2021 a incetat masura suspendarii din functie a reclamantei, dispusa pe o perioada de 1 an, in temeiul art. 64 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, prin Hotararea nr. 731/07.05.2020 a Sectiei pentru judecatori, fara ca aceasta sa se fi prezentat la examinarea medicala si fara sa arate motivele pentru care nu s-a prezentat, context in care Sectia pentru a propus Presedintelui Romaniei eliberarea din functie a reclamantei in baza art. 65 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 303/2004.

In cuprinsul Hotararii nr. 605/2021, atacate, s-a mentionat ca prin Hotararea nr. 317/04.03.2021 a Sectiei pentru judecatori s-a stabilit, cu valoare de principiu, ca se deduce perioada in care s-a aplicat masura suspendarii din functie in temeiul art. 62 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 303/2004 din perioada pentru care s-a aplicat sanctiunea disciplinara constand in 'suspendarea din functie pentru o perioada de 6 luni', in limita perioadei de timp a acesteia. De asemenea, paratul a avut in vedere Hotararea nr. 574/26.05.2016, cand Sectia pentru judecatori a stabilit, tot cu valoare de principiu, ca luarea in evidenta a sanctiunii disciplinare se face incepand cu data ramanerii definitive a sanctiunii, iar in cazul a doua sau mai multe masuri succesive de suspendare, cea de-a doua masura de suspendare/urmatoarea masura de suspendare va incepe sa curga incepand cu data implinirii primei sanctiuni sau a sanctiunii anterioare, dupa caz.

Raportat la aceste aspecte Sectia pentru judecatori a constatat ca, desi executorie la momentul ramanerii definitive, respectiv de la data de 16.11.2020, Decizia nr. ###/16.11.2020 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul de 5 judecatori prin care reclamanta a fost suspendata din functie pentru o perioada de 6 luni, in temeiul art. 100 lit. d) din Legea nr. 303/2004, ar fi trebuit sa se execute dupa incetarea masurii suspendarii dispuse in baza art. 64 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, prin Hotararea nr. 731/07.05.2020 a Sectiei pentru judecatori.

De asemenea, perioada suspendarii din functie dintre 05.02.2020-07.05.2020, ca urmare a Hotararii nr. 123/06.02.2020 a Sectiei pentru judecatori, a fost dedusa din perioada de 6 luni, dispusa ca sanctiune disciplinara, prin Decizia nr. 231/16.11.2020 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul de 5 judecatori, astfel ca, in raport cu masurile de suspendare succesive din functie ale reclamantei, asa cum au fost relevate anterior, suspendarea din functie ca masura disciplinara, ar fi urmat sa inceteze la data de 07.08.2021, ulterior expirarii perioadei de 1 an de suspendare din functie dispuse anterior prin Hotararea nr. 731/07.05.2020 a Sectiei pentru judecatori.

Reclamanta a criticat modul de calcul al paratului, sustinand ca termenul de suspendare din functie pe motiv disciplinar, urmare a excluderii din magistratura ca sanctiune disciplinara, stabilit prin Hotararea CSM – Sectia pentru judecatori nr. 123/6 februarie 2020 si care a inceput sa curga incepand cu data de 5 februarie 2020 nu putea sa fie intrerupt sau suspendat prin efectul Hotararii nr. 731 din 7 mai 2020 emisa de Sectia pentru Judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii pentru urmatoarele argumente:

- prin Hotararea CSM nr. 731/07 mai 2020 nu s-a decis asupra curgerii termenului stabilit prin Hotararea CSM nr. 123/6 februarie 2020 si oricum nici Legea nr. 303/2004 nu prevede vreo cauza de intrerupere sau vreo cauza de suspendare a curgerii acestui termen;

- termenul stabilit prin Hotararea CSM nr 123/6.02.2020 a inceput sa curga la data de 5.02. 2020, adica mult anterior datei de 7 mai 2020;

- termenul stabilit prin Hotararea CSM nr. 123/6.02.2020 opereaza automat prin efectul Legii nr. 303 /2004, fara drept de apreciere din partea CSM si fara cale de atac efectiva in ceea il priveste pe judecatorul suspendat ca efect al excluderii din magistratura ca sanctiune disciplinara;

- Hotararea CSM nr. 731 din 7 mai 2020 emisa de Sectia pentru Judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii nu este o hotarare definitiva nici la data de 7 mai 2020 – data adoptarii acestei hotarari si nici la data de 13 mai 2021 – data adoptarii hotararii CSM nr. 605/13 mai 2021 privind propunerea de eliberare din functie, intrucat acest termen de suspendare din functia de judecator stabilit prin Hotararea CSM nr 123/6.02.2020, urmare a excluderii din magistratura ca sanctiune disciplinara nu a fost nicidecum intrerupt sau suspendat si a fost stabilit prin hotarare a CSM care era definitiva la data de 13 mai 2021.

Rezulta, in opinia sa, ca acest termen de suspendare din functie s-a implinit doar la data de 16 noiembrie 2020 cu ocazia pronuntarii Hotararii ICCJ nr. 231/16 noiembrie 2020, astfel cum rezulta din cuprinsul Hotararii CSM nr.123/6.02.2020, dar si din cuprinsul dispozitiilor imperative ale art. 62 alin. 2 din Legea 303/2004 raportat la art. 62 alin 1 lit. e din Legea 303/2004. Asadar, acest termen de suspendare din functie a curs neintrerupt incepand cu data de 5 februarie 2020 si s-a implinit la data de 16 noiembrie 2020, iar termenul de 1 an de suspendare din functia de judecator pentru lipsa nejustificata de la expertizare, stabilit prin Hotararea CSM nr. 731 din data de 7 mai 2020 incepe sa curga, in mod legal, numai dupa incetarea efectelor juridice ale suspendarilor consecutive din functie dispuse prin Hotararea CSM nr. 123/6.02.2020 si respectiv prin decizia ICCJ nr. 231/16 noiembrie 2020, mentionate mai sus, respectiv de la data de 17.05.2021.

Acceptand in parte rationamentul paratului, privitor la efectele ex tunc pe care le produce hotararea pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-o actiune impotriva unei sanctiuni disciplinare, Curtea considera, insa, ca suspendarea de 6 luni ca sanctiune disciplinara, dispusa ca urmare a admiterii actiunii introduse impotriva hotararii 123/6.02.2020 a Sectiei pentru judecatori a CSM, respectiv suspendarea dispusa in temeiul art. 64 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, prin hotararea nr. 731 din 7 mai 2020 emisa de Sectia pentru Judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii, sunt masuri distincte, de natura juridica diferita, ratiunea adoptarii lor impunand curgerea lor in paralel, pana la epuizare, iar nu una in continuarea alteia, cu distinctiile facute de reclamanta ori parat.

In concret, in speta, instanta nu valideaza solutia sustinuta de reclamanta, fiind evident ca aceasta afirma curgerea termenului de suspendare ca efect al aplicarii sanctiunii disciplinare doar de la momentul ramanerii definitive a deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie doar pentru a nu se considera implinit termenul de 1 an de la care s-a dispus suspendarea pentru neprezentarea la expertiza psihiatrica, in caz contrar oricare magistrat fiind avantajat de rationamentul avut in vedere la adoptarea hotararii de principiu nr. 317/04.03.2021.

Dar Curtea nu va putea retine nici argumentatia paratului in ceea ce priveste curgerea termenului de suspendare ca efect al deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie, date in raspunderea disciplinara, dupa implinirea termenului de suspendare de 1 an, instituit de art. 65 alin. 1 lit. h din Legea nr. 303/2004, solutia de principiu fiind valabila doar in situatia suspendarilor de aceeasi natura juridica, iar nu in cauza, cand cele doua masuri de suspendare au fost dispuse pe temei diferit, cu o ratiune distincta.

Astfel, masura suspendarii din functie ca sanctiune disciplinara trebuie sa curga, in opinia Curtii, in paralel cu aceea care s-a adoptat pentru refuzul de prezentare nejustificata la expertiza psihiatrica, aceasta din urma reprezentand o masura provizorie si facultativa pentru inlaturarea starii de pericol in general, atat pentru magistrat, cat si pentru sistemul judiciar, masura ce poate inceta oricand in perioada de suspendare propusa, ca urmare a prezentarii magistratului la expertiza, dupa cum a aratat chiar paratul.

In orice caz, fie adoptandu-se rationamentul instantei, fie acela al paratului, este evident ca termenul de 1 an in care reclamanta trebuia sa se prezinte la expertiza psihiatrica s-a implinit, hotararea nr. 605/13.05.2021 fiind legala sunt acest aspect, fiind de prisos a se verifica si alte aspecte prezentate de reclamanta la acest punct.

Mai mult, instanta are in vedere considerentele ce au fundamentat decizia nr. #### din 7 decembrie 2021 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-un dosar vizand tot o hotarare de propunere de eliberare din functie a unui magistrat in baza aceluiasi text, art. 65 alin. 1 lit. h din Legea nr. 303/2002, unde se punea problema neimplinirii termenului de 1 an la data emiterii hotararii de catre Sectia pentru Judecatori a CSM. In cuprinsul acesteia s-a retinut ca 'Nu exista text de lege care sa impuna data la care sa fie emisa hotararea cu propunerea de eliberare din functie. Dimpotriva, in sarcina CSM revine obligatia de a lua in timp util toate masurile necesare pentru a da eficienta dispozitiilor care impun eliberarea din functie a magistratului la implinirea perioadei de suspendare din functie, orice intarziere avand efectul direct al intoarcerii in activitate a unui judecator sau procuror cu privire la care exista suspiciunea ca nu indeplineste conditiile de a-si exercita atributiile'.

A mai sustinut reclamanta ca neprezentare sa la expertiza de specialitate prevazuta de art. 64 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 nu a fost nejustificata, argumentele subsumandu-se mai multor motive.

Respectiv, a aratat, in primul rand, aceasta ca nu exista o sesizare a presedintelui instantei care sa fie adresata CSM si care sa fie aprobata, prin care sa se solicite in mod expres trimiterea sa la expertiza de specialitate prevazuta de art. 64 alin 1 din Legea nr.303/2004, respectiv la expertiza psihiatrica, sesizarea intocmita de presedintele Judecatoriei Sannicolau #### in luna februarie 2019, care este analizata si aprobata prin Hotararea CSM nr. 576/10 aprilie 2019, fiind nelegala.

Curtea invedereaza, asupra acestui punct, ca motivul nu poate fi primit, intrucat Hotararea CSM nr. 576/10 aprilie 2019 a facut obiectul controlului de legalitate, dupa cum s-a aratat mai sus, neputand fi repuse in discutie aspecte ce au intrat in puterea lucrului judecat.

Al doilea motiv pentru care nu este indeplinita conditia neprezentarii nejustificate la expertiza de specialitate pana la implinirea duratei suspendarii din functie este, in opinia reclamantei, acela ca internarea sa in Spitalul de Psihiatrie Al. Obregia din Bucuresti in vederea expertizarii este o masura dispusa si stabilita in afara cadrului legal si cu incalcarea grava a normelor legale prevazute de legislatia romana si legislatia Uniunii Europene, precum si cu incalcarea grava a drepturilor omului. Iar, in dezvoltare, invedereaza ca, potrivit Ordinului comun nr. 1178/C/14 mai 2007 emis de Ministerul Justitiei si Ministerul Sanatatii Publice si Ordinului comun ##### ## aprilie 2009 emis de Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti si Ministerul Sanatatii Publice judecatorii nu au obligatia de a se interna in Spitalul de Psihiatrie 'Alexandru Obregia' din Bucuresti, in vederea realizarii expertizei psihiatrice, ci in fata comisie medicale de specialitate care functioneaza in cadrul Centrului Medical de Diagnostic si Tratament Ambulatoriu din subordinea Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti.

A mai sustinut si ca internarea sa intr-un spital de psihiatrie in vederea expertizarii in conditiile art. 64 din Legea ### ##### privind statutul judecatorilor si procurorilor conduce la atingerea grava adusa unor drepturi fundamentale prevazute de Constitutia Romaniei, Conventia Europeana a Drepturilor Omului (CEDO), Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum dreptul de libertate garantat de art. 23 din Constitutia Romaniei si respectiv de art. 5 din Conventia C.E.D.O. si art. 6 din ##### drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, dreptul la viata si la integritate fizica si psihica garantat de art. 22 din Constitutia Romaniei si respectiv de art. 2 din Conventia C.E.D.O. si de art. 2 si art. 3 din ##### drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, dreptului la viata privata cu componenta dreptului la reputatie si imagine in cariera profesionala, garantat de art. 26 din Constitutia Romaniei, art. 8 din Conventia E.D.O. si art. 7 din ##### drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, dreptului la ocrotirea sanatatii, garantat de art. 34 din Constitutia Romaniei, fiind incalcate prevederile art. 53 din Constitutia Romaniei care prevad ca exercitiul unor drepturi si libertati poate fi restrans numai prin lege si numai pentru motivele expres aratate in art. 53 din Constitutie.

A mai mentionat, de asemenea, ca masura internarii unui judecator in functie pentru examinare medicala psihiatrica este si o masura discriminatorie in raport cu candidatii la functia de judecator, deoarece acestor candidati nu li se solicita internari in spitale de psihiatrie inainte de a deveni judecatori, in timp ce unuia in functie i se solicita acest lucru.

Asupra acestuia, Curtea aminteste reclamantei ca toate aceste argumente nu putea fi avuta in vedere decat cu ocazia analizarii legalitatii hotararii nr. 731 din 7 mai 2020 emisa de Sectia pentru Judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii, cand au si fost invocate. Or, Inalta Curte de Casatie si Justitie a conchis in sensul ca este legala chemarea sa in fata acestei comisii care functioneaza in cadrul Spitalul de Psihiatrie ######### ####### din Bucuresti, “reclamanta in mod nejustificat refuzand sa se supuna expertizarii medicale de specialitate stabilite prin ordinul comun amintit, astfel ca in mod legal Consiliul Superior al Magistraturii – Sectia pentru judecatori a facut aplicarea dispozitiilor art.64 alin.(4) din Legea nr.303/2004 privind Statutul judecatorilor si procurorilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare'.

Dupa cum, aspectele tinand de incalcarea mai multor drepturi recunoscute de legislatia nationala si internationala a facut obiectul analizei instantei cu ocazia verificarii legalitatii hotararii nr. 576/10.04.2019 emisa de Consiliul Superior al Magistraturii, Sectia pentru Judecatori, toate fiind respinse prin sentinta civila nr. nr. 169/06 iulie 2020, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara – sectia de contencios administrativ si fiscal in dosarul nr. ####/59/2019, ramasa definitiva prin decizia nr. ####/17 decembrie 2020 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, unde se retine ca: 'De altfel, instanta de fond, retinand in mod corect ca reclamanta urmeaza sa fie expertizata iar nu tratata psihiatric, aminteste in mod corect anumite pasaje din decizii ale Curtii Constitutionale cu privire la aceasta problematica: Decizia Curtii Constitutionale nr. 252/2007 (publicata in Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 336 din 18 mai 2007) prin care a fost respinsa exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. (1) lit. b), alin. (2) si alin. (3) si art. 64 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, decizia nr. ###/2015 din 14 iulie 2015, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 699 din 16 septembrie 2015, prin care a fost respinsa exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 61 alin. (6) si ale art. 62 din Legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice nr. 487/2002.

Criticile de neconventionalitate se impun a fi inlaturate, dreptul la respectarea vietii private, in sens larg, putand face obiectul unor restrictii, daca sunt prevazute de lege si daca constituie masuri necesare intr-o societate democratica pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei ori protejarea drepturilor si libertatilor altora.

Cu referire jurisprudenta europeana generata de art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, examenele medicale cu o importanta relativ minora, indiferent daca acestea sunt obligatorii (Cmanne si altii impotriva Belgiei, decizia Comisiei; Boffa si altii impotriva ### ######, decizia Comisiei; Salvetti impotriva Italiei (dec.) sau au fost autorizate prin hotarare judecatoreasca (X impotriva Austriei, decizia Comisiei; ###### impotriva Tarilor de Jos, decizia Comisiei) au fost apreciate, dupa cum retine judicios judecatorul fondului, ca o ingerinta proportionala cu art. 8, chiar si in absenta consimtamantului pacientului. (...) Instanta de fond motiveaza, raportat la toate criticile formulate de catre reclamanta, inclusiv fata de pretinse incalcari ale dreptului la imagine si integritate fizica, cu luarea in considerare a jurisprudentei europene si a deciziilor Curtii Constitutionale, nefiind identificate argumente care sa conduca la reformarea sentintei recurate.

In sfarsit, argumentul vizand discriminarea nu poate face obiectul analizei acestei instante, nefiind organ investit cu atributii in acest sens.

Al treilea motiv pentru care nu este indeplinita, in opinia reclamantei, conditia neprezentarii nejustificate la expertiza de specialitate se refera la faptul ca legea nu prevede in sarcina sa, ca judecator supus procedurii de expertizare in baza acestui text de lege, obligatia de a suporta, in prealabil efectuarii acestei expertize, din patrimoniul propriu, cheltuielile de deplasare si de transport de la domiciliul in Bucuresti, unde se afla Spitalul de Psihiatrie Al. ####### ori cele necesare pentru internare si spitalizare, facand trimitere la dreptul de proprietate privata si protectia proprietatii, care sunt garantate si ocrotite, dar si la faptul ca angajatorul sau nu a achitat contributia de asigurari sociale de sanatate.

Argumentele indicate nu reprezinta, insa, in aprecierea Curtii, cauze de nelegalitate, numai o eventuala admitere a actiunii dand dreptul acesteia la recuperarea cheltuielilor de deplasare ce nu ar fi fost justificate. #### obligatia sa de a suporta toate cheltuielile necesare in acest scop, din moment ce exista un act administrativ ce impune, corelativ, aceasta obligatie, pana la dovada contrara, ca i-au fost impuse fara justa cauza. Dupa cum, nu i s-au impus si cheltuieli legate de examinare, costurile examenelor medicale fiind suportate de catre angajator, potrivit art. 15 alin. (2) din Anexa nr. 2 la Ordinul comun al Ministerului Justitiei si al Ministerului Sanatatii nr. 1178/C/2007 si nr. 1031/2007, cu modificarile ulterioare, pentru confirmarea cazurilor prevazute la art. 62 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004.

Un al patrulea motiv de nulitate il constituie imprejurarea ca nici medicul psihiatru ######## ###### si nici ceilalti medici din comisia medicala de specialitate pentru expertizarea judecatorilor si procurorilor nu au calitatea de expert.

Contrar sustinerilor acesteia, Curtea retine ca, potrivit Ordinului comun al Ministerului Justitiei si al Ministerului Sanatatii nr. 1178/C/2007 si nr. 1031/2007, care cuprinde in Anexa nr. 2 metodologia de examinare medicala, comisia de examinare medicala din cadrul Centrului Medical de Diagnostic si Tratament Ambulatoriu este formata din medici de specialitate, fara a fi prevazute alte calificari, precum cea de expert despre care reclamanta face vorbire.

Al cincilea motiv de nelegalitate invocat se refera la faptul ca in intervalul de timp scurs de la adoptarea Legii nr. 242/2018 de modificare a Legii nr. 303/2004 si pana in prezent nu exista o comisie medicala de specialitate legal constituita care sa fie numita prin acel ordin comun al ministrului justitiei si ministrului Sanatatii prevazut de art. 64 alin 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, astfel cum a fost acesta modificat prin Legea nr. 242/2018. Curtea nu poate cenzura, insa, actul din perspectiva acestei sustineri, cata vreme reprezinta o simpla sustinere nedovedita.

Al saselea motiv de nelegalitate prezentat vizeaza imprejurarea ca nu sunt indicate si dovedite in concret aspectele care sa justifice expertizarea sa psihiatrica. Curtea, sub acest aspect, constata, insa, ca nu se pune problema dovedirii de catre CSM a altor aspecte care sa justifice expertizarea sa psihiatrica, necesitatea prezentarii reclamantei la expertizarea psihiatrica fiind stabilita printr-o hotarare anterioara a carei legalitate nu mai poate fi repusa in discutie.

A mai solicitat reclamanta anularea / constatarea nulitatii Hotararii nr. 605/13 mai 2021 emisa de Sectia pentru Judecatori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii si a Hotararii nr. 639/20 mai 2021 emisa de Sectia pentru Judecatori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii si pentru motive de ordin procedural.

Astfel, a sustinut aceasta ca nu a fost in niciun fel convocata ori citata pentru sedinta CSM din data de 13 mai 2021 cand s-a emis Hotararea nr. 605 si nu s-a putut apara fata de adoptarea propunerii de eliberare din functia de judecator si fata de celelalte masuri dispuse in aceasta sedinta, nefiindu-i aduse la cunostinta acte esentiale avute in vedere la adoptarea acestei hotarari si a conchis in sensul ca ambele hotarari sunt lovite de nulitate pentru atingerea adusa dreptului la aparare in fata unei autoritati publice, dreptului la informatie din partea autoritatii publice si dreptului la libera exprimare, dreptului la tratament impartial, echitabil si intr-un termen rezonabil, din partea institutiilor si organelor europene de pe teritoriul Uniunii Europene, dreptului la egalitate de tratament in fata autoritatii administrative, dreptului la viata privata care include atat reputatia cat si cariera profesionala, ca element al vietii private sociale, drepturi garantate de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, de art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, de art. 24 din Constitutia Romaniei, de art. 30 din Constitutia Romaniei, de art. 31 alin 2 din Constitutia Romaniei, de art. 16 din Constitutia Romaniei, de art. 11 si art. 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, de art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, de art. 26 din Constitutia Romaniei, precum si de art. 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Referitor la primul argument, instanta va valida apararea paratului si va retine ca procedura de eliberare din functia de judecator ca urmare a refuzului nejustificat de a se prezenta la expertiza de specialitate pana la implinirea duratei suspendarii din functie, dispuse potrivit art. 64 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 este o procedura administrativa, fara caracter jurisdictional, astfel incat nu este obligatorie citarea magistratului pentru a-si face apararile pe care le considera necesare ori pentru a i se aduce la cunostinta materialul ce a stat la baza adoptarii sale. Hotararea emisa in aceasta procedura poate fi atacata la instanta de judecata si astfel i se asigura respectarea tuturor drepturilor, prin motivele formulate, reclamanta dovedind pe deplin, de altfel, ca dreptul la aparare este unul efectiv.

In sfarsit, in ceea ce priveste Hotararea nr. 639/20.05.2021 a Sectiei pentru judecatori prin care s-a dispus suspendarea din functie a reclamantei pana la solutionarea definitiva a cauzei de catre instanta competenta, Curtea constata ca reclamanta a formulat critici distincte impotriva sa doar prin notele scrise si precizarile depuse la data de 19.01.2022, pe care, insa, instanta le va considera in termenul de 6 luni de la comunicarea raspunsului la plangerea prealabila, raportat la inscrisurile depuse la filele 203-214 vol. III.

Deci, privitor la aceasta, retine ca suspendarea din functie prevazuta de art. 65 ind. 1 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 este o suspendare de drept ce intervine in temeiul legii la momentul declansarii caii de atac impotriva hotararii de eliberare din functie de catre magistratul in cauza, nefiind o masura lasata la aprecierea Sectiei pentru judecatori, astfel ca nu se poate verifica nelegalitatea prin prisma sustinerilor reclamantei. Respectiv, Curtea considera ca reclamanta ar fi trebuit sa invoce, eventual, o exceptie de neconstitutionalitate a textului de lege ce a fundamentat adoptarea, instantei nefiindu-i permis a verifica aspectele sustinute sub acest aspect.

A mai solicitat reclamanta, prin notele scrise depuse, ca instanta sa procedeze la analizarea legalitatii Hotararii nr. 731 din 7 mai 2020 emisa de Sectia pentru Judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii, prin prisma art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. O asemenea cerere nu este, insa, admisibila, in aprecierea Curtii, alin. 2 al art. 18 facand vorbire despre 'operatiuni administrative care au stat la baza emiterii actului suspus judecatii'. Or, Hotararea nr. 731 din 7 mai 2020 emisa de Sectia pentru Judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii nu este o simpla operatiune administrativa, ci este chiar un act administrativ, in sensul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, care a si facut obiectul judecatii, dupa cum s-a aratat anterior”.

* Cititi aici intreaga sentinta a Curtii de Apel Timisoara (sursa: Rejust.ro)

sursa foto Visan: editura Universul Juridic