Valul urias de achitari din dosarele DNA nu va fi niciodata stopat cat timp niciunul dintre procurorii care distrug oameni nevinovati nu este tras la raspundere pentru rateul sau. Caci asta se intampla: procurorii acuza oameni fara ca acestia sa aiba vreo vina, ii trimit in instante unde sunt achitati definitiv, dar nu raspund in niciun fel pentru actiunile lor. Si nu ne referim ca nu raspund penal sau pecuniar, dar nici macar cu functia. Dovada este raportul Inspectiei Judiciare care a constatat ca niciuna dintre achitarile DNA incasate in baza art. 16 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala - “nu exista probe ca o persoana a savarsit infractiunea” nu a fost imputata procurorului de caz.

Sectia pentru procurori a CSM a decis prin Hotararea nr. 890 din 28 septembrie 2021 aprobarea partiala a raportului Inspectiei Judiciare intocmit dupa verificarile privind masurile dispuse de conducatorii parchetelor in cauzele in care au fost pronuntate solutii de achitare definitive in temeiul art. 16 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala. Raportul Inspectiei Judiciare dezvaluie ca achitarile suferite de parchetul anticoruptie, condus azi de Crin Nicu Bologa (foto), pe motiv ca nu exista probe au fost analizate la nivelul conducerii parchetului, dar niciuna dintre ele nu a fost imputata procurorului de caz. De vina ar fi fost fie insuficienta probelor, desi in cauza este obiectiv justificata comiterea faptei de catre inculpat/in dubio pro reo (cvasimajoritatea informarilor intocmite), fie lipsa vinovatiei sanctionabile sau a altui element constitutiv al infractiunii (desi stricto sensu nu este incadrabila la art. 16 lit. c din Codul de procedura penala), fie faptul ca din ansamblul probelor a rezultat ca inculpatul nu este autorul faptei, ci o alta persoana. In acelasi timp, spre deosebire de perioada Laurei Kovesi, DNA nu a acuzat nici legalitatea, nici temeinicia solutiilor de achitare pronuntate de instante.

Iata un fragment din hotararea Sectiei pentru procurori a CSM prin care a fost aprobat partial raportul Inspectiei Judiciare, documentul fiind atasat integral la finalul articolului:

“Referitor la modul de intocmire a informarilor privind solutiile de achitare definitiva, intocmite conform Anexei 2 la Ordinul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si justitie nr. 213/15.07.2014, cu modificarile si completarile ulterioare, s-a constatat ca la nivelul Directiei Nationale Anticoruptie si al serviciilor teritoriale, datele comunicate au facut dovada ca la baza acestor analize, dupa redactarea hotararilor judecatoresti, au existat dosare de instanta ce au fost solicitate in vederea unei analize complete si temeinice a solutiilor de achitare, in scopul exclusiv al eventualei constatari a imputabilitatii acestor solutii procurorilor de caz.

S-a retinut ca notele intocmite contin, fara exceptii, aprecieri asupra imputabilitatii solutiei procurorului si nu asupra legalitatii/temeiniciei hotararii de achitare.

Au fost indentificate situatii in care notele continand aprecieri asupra imputatbilitatii sa nu fi fost intocmite intrucat pana la data actului de control deciziile penale nu au fost redactate, ceea ce justifica obiectiv lipsa informarilor. S-a mai retinut ca, in toate aceste situatii, au fost identificate informarile preliminare, intocmite intr-un interval de 1-7 zile de la pronuntarea minutelor.

Inspectia Judiciara a retinut ca toate solutiile de achitare definitiva nu au fost apreciate ca imputabile procurorilor de caz.

Conform notelor intocmite, motivele pentru care s-a dispus solutia de achitare sunt:

- insuficienta probelor, desi in cauza este obiectiv justificata comiterea faptei de catre inculpat/in dubio pro reo (cvasimajoritatea informarilor intocmite);

- lipsa vinovatiei sanctionabile sau a altui element constitutiv al infractiunii (desi stricto sensu nu este incadrabila la art. 16 lit. c din Codul de procedura penala);

- din ansamblul probelor a rezultat ca inculpatul nu este autorul faptei, ci o alta persoana”.