In interes propriu sau in interesul patronilor straini, PNL a suspendat in mod abuziv Constitutia. Masurile neconstitutionale abunda, in dispretul total al deciziilor Curtii Constitutionale (CCR). Legea nu mai guverneaza, ci se guverneaza prin acte administrative. Guvernul este deasupra Constitutiei si a legii. Iar deasupra Guvernului este Presedintele, care de mult nu mai este mediator. El nu mai este nici „jucator”, ci de-a dreptul dictator. si, desigur, uzurpator. Aceasta este o lovitura de stat in forma continuata. In preajma alegerilor parlamentare, PNL, cu candoare, promite sa faca un pas inainte si sa legalizeze lovitura de stat.

POPULISM SI ANTICONSTITUTIONALISM

Primul punct al abominabilului program de guvernare al PNL in domeniul justitiei prevede nici mai mult nici mai putin decat modificarea Constitutiei. Faptul nu surprinde intrucat totul a aratat pana acum ca PNL, ca si Presedintele caruia ii apartine, nu stiu sa guverneze in cadrul actualei Constitutii. Si pentru ca ei nu vor sa lase locul unora care ar sti, Constitutia trebuie schimbata. Ce conteaza ca ea sintetizeaza spiritul celor care au murit in decembrie 1989 pentru libertate?! Ce conteaza ca ea marcheaza tocmai desprinderea de dictatura?! Ce conteaza ca ea organizeaza o societate deschisa si libera, si ofera garantii impotriva revenirii la o societate inchisa si controlata?! Mortii...pentru libertate, cu mortii, si viii...pentru dictatura, cu viii!

Dar pentru ca intentia sa fie mai greu de observat, ea se ascunde populist in spatele unei asa zise dorinte populare. Nu Iohannis, nici Orban si nici „ministrul lor”, Catalin Predoiu, probabil autorul capitolului la care ne referim, ar dori asta, ci insusi poporul roman care prin referendum ar fi cerut schimbarea Constitutiei.

Referendumul a fost, insa, consultativ. Asa l-a calificat Constitutia. Or, daca rezultatul unui referendum consultativ este obligatoriu (sic!), cum ar mai arata rezultatul unui referendum obligatoriu? Constitutia nu conteaza, insa.

si daca tot nu conteaza, PNL nu se impiedica nici de prevederea, intarita si prin interpretarea CCR, potrivit careia cand este vorba despre legi constitutionale (adica legile prin care se modifica legea fundamentala) referendumul trebuie sa aiba loc numai dupa ce Parlamentul s-a pronuntat, iar nu inainte. De ce asa? Sunt teorii ample care justifica o asemenea regula. Ele tin de logica democratiei reprezentative si a stabilitatii si securitatii constitutionale in conditiile complexitatii societatilor moderne. Nu avem cum le relua aici.

Ca numitii Iohannis si Orban nu le stiu, nu e de mirare. Incompetenta este numele lor. Dar Catalin Predoiu?!

DREPTURI REDUSE SI ABUZURI TOLERATE

Si ce ar urma sa se modifice? A interzice gratierea si amnistia in cazul celor condamnati pentru coruptie este (teoretic) imposibil intrucat aceasta ar insemna sa se aduca atingere conceptiei pe care Adunarea Constituanta aleasa in 1990 a asezat-o la temelia sistemului drepturilor cetatenesti; conceptie confirmata prin referendumul obligatoriu din 1991. Unii vor spune ca iertarea (faptei sau persoanei) nu este un drept, ci doar o vocatie. Numai ca si vocatia face obiectul unui drept. Dreptul la posibilitatea de a fi iertat, ca si la cea de a ierta; drept intim legat de dreptul la libertatea individuala. Or, Constitutia spune ca nu pot fi aduse modificari care sa conduca la suprimarea drepturilor fundamentale sau a garantiilor acestora.

In plus, Constitutia – stie ea de ce – mai prevede ca initiativa cetateneasca cu privire la amnistie si gratiere este interzisa. Or, nu este posibil ca aceasta interdictie sa fie ocolita pe calea unui referendum, care, in plus, este transformat din consultativ in obligatoriu.

Lucrul cel mai revoltator este insa acela ca ministrul justitiei nu pare a avea vreo preocupare fata de faptul ca in aproape toate procesele judiciare privind infractiunile de coruptie din ultimul deceniu a fost refuzata expertizarea evaluarilor financiar-contabile prezentate de procurori, adesea intocmite de catre chiar salariati ai DNA fara calificare in materie; tot asa cum au fost respinse pe banda rulanta cererile pentru stabilirea prin expertiza a originalitatii, integritatii si autenticitatii inregistrarilor audio-video. De asemenea, nu este ingrijorat de imprejurarea ca la ICCJ, cel putin in perioada 2003-2019, toate dosarele de coruptie au fost judecate de complete formate ilegal. Nu ii strica somnul nici faptul ca unii inculpati – lipsa de transparenta, explicabila prin stradania de a ascunde infractiunea, face imposibila cunoasterea exacta a numarului lor – au fost condamnati pe baza unor probe sau unor informatii primite de la serviciile secrete, care nu au fost comunicate acestora si avocatilor lor. Nu il nelinisteste nici inculparea fostului primar al sectorului 1 Bucuresti, Dan Tudorache, in cea mai buna traditie kovesista, pentru presupuse si, la prima vedere, fantasmagorice fapte de coruptie, cu mediatizarea de rigoare, menita a inlatura din mintile publicului prezumtia de nevinovatie inainte ca procesul judiciar sa se fi terminat, a doua zi dupa denuntul succesoarei sale, Clotilde Armand, castigatoare a unui scrutin asezat sub semnul unor solide indicii de frauda, pe care parchetul nu se grabeste deloc sa le elucideze.

Daca numai o singura persoana ar fi fost pusa in asemenea situatii, ar fi de ajuns pentru ca un adevarat ministru-cetatean sa anunte masuri apte a face repetarea lor imposibila. Amnistia sau gratierea ar fi solutii pentru repararea unor astfel de nedreptati, pana cand sistemul ar putea sa le previna sau sa le remedieze. Ministrul nostru, pur si simplu refuza sa discute problema. Pentru el ea nu exista. El are obsesia izolarii in inchisoare a suspectilor de coruptie, vinovati sau nu, pana la expirarea unor condamnari pronuntate la capatul unor procese corecte sau nu, fiind, in schimb, dispus sa mentina posibilitatea amnistiei si gratierii in cazurile de omor, viol, talharie, pedofilie si altele asemenea.

INCOMPETENTA SI IPOCRIZIE

„Porunca poporului” ar include si interdictia de a amenda legile justitiei prin ordonanta. Vrea PNL sa introduca in Constitutie o dispozitie in acest sens? Asa se intelege.

Intentia este, insa, lipsita de obiect. Legile privind organizarea justitiei (probabil ca la acestea se refera sintagma „legile justitiei”), intrucat sunt legi organice, potrivit textului actual al Constitutiei, nu pot fi adoptate prin ordonanta, emiterea unei legi de abilitare in acest sens fiind interzisa.

In acelasi timp, reorganizarea justitiei nu poate avea caracter de urgenta in sens constitutional. Dimpotriva, aceasta ar trebui introdusa in practica lent, si dupa serioase studii de impact, pentru a permite sistemului judiciar si societatii sa asimileze noile reguli si sa se adapteze noii ordini. Prin urmare, lipsind argumentul urgentei, modificarea prin ordonanta de urgenta ar fi nula ca neconstitutionala. Ce si de ce sa se modifice atunci?

Ipocrizia demersului apare, insa, in toata splendoarea ei daca observam ca in acelasi timp cu introducerea ideii mentionate in programul PNL, ministrul penelist al justitiei propune Guvernului PNL modificarea legilor justitiei chiar prin ordonanta de urgenta. Ceea ce, evident, contrazice teza sustinuta la referendum de catre PNL. Asadar, programul PNL merge impotriva politicii PNL si invers.

Cat de naiv sau de nevolnic trebuie sa fii, cetatene, pentru a nu vedea ca esti mintit cu nerusinare si sa nu iti dai seama ca, invocand respectul pentru vointa populara, de fapt nu se vrea sa i se dea acesteia consecinte constitutionale, ci doar sa se gaseasca un pretext pentru a deschide cutia Pandorei revizuirii Constitutiei, astfel incat, intr-un atare context, sa poata fi restranse, fara opozitie, drepturile cetatenesti si extinse, pe neobservate, puterile Presedintelui, facandu-l sef al executivului in afara oricarui control democratic; adica, sef absolut al „statului de drepti”?!

Cata incredere poti avea in niste oameni care, pe cand pretind ca vor sa dea curs vointei populare, baga poporului in case serviciile secrete, permitand acestora sa intervina in anchetele penale privind fapte de drept comun?! Asta dupa ce CCR a decis ca un asemenea amestec este contrar Constitutiei Romaniei.

DE LA APLICAREA UNOR AMENZI NECONSTITUTIONALE LA IMPLEMENTAREA UNUI ACORD INEXISTENT

Ministrul Justitiei nu a scos un cuvintel atunci cand Guvernul din care face parte a decis, prin act administrativ, sa limiteze drepturile individuale si sa sanctioneze incalcarea acestor limitari neconstitutionale prin amenzi la fel de neconstitutionale. Un gest de bun simt, atunci cand atat masura cat si sanctiunea au fost anulate ca unele care incalcau dispozitiile Constitutiei, ar fi fost demisia.

Nici vorba de asa ceva. In schimb, programul PNL, la capitolul referitor la justitie, anunta „implementarea Acordului Politic National pentru consolidarea parcursului european al Romaniei, propus de presedintele Romaniei, Klaus Iohannis”.

Alaturarea numelui prezidential de ideea unui acord constituie o contradictie in termeni. De cand a devenit locatar al Palatului Cotroceni, Klaus Iohannis nu a facut decat sa dezbine. Despre ce intelegere politica nationala poate fi atunci vorba? Nimeni nu poate spune.

Se intelege, in orice caz, ca transpunerea in viata a „acordului” neconsensual (sic!) cu pricina impune modificarea Constitutiei. Si ca fara aceasta modificare „parcursul european al Romaniei” este in pericol. Vestea buna ar fi ca macar dispunem de un „acord national”; adica nu ar fi vorba despre un act unilateral de vointa, ci despre vointa unanima a natiunii.

Din nefericire aceasta unanimitate nu exista; simfonia nationala nu a fost compusa inca. Ghiveciul de ambiguitati este, insa, perfect pentru a le ascunde cetatenilor ca se are in vedere o revizuire constitutionala de natura a materializa pohta pohtita nu doar de Klaus Iohannis, dar mai ales de fortele straine, statale si parastatale, care vor sa domine Romania, de a inlocui actualul regim constitutional, in fapt deja suspendat, cu cel abuziv practicat in prezent, oficializandu-se astfel trecerea de la republica parlamentara la republica prezidentiala, de la democratie la oligarhie si de la suveranitate la vasalitate. Iar asta, daca ne gandim bine, este posibil sa reuseasca atat timp cat, principalele partide participante la alegeri fiind controlate de aceiasi „papusari” oculti, ulterior scrutinului nu va fi o problema sa se formeze, aparent contra naturii, o majoritate constitutionala; adica o majoritate suficienta pentru a schimba Constitutia.

SA SE REVIZUIASCA FARA SA SE SCHIMBE SAU SA NU SE REVIZUIASCA DECAT ESENTIALUL

Conceptia programului PNL de reformare a justitiei ar fi comica daca nu ar fi tragica.

Se anunta ca legile justitiei se vor modifica „in acord cu avizele Comisiei de la Venetia, a Consiliilor Consultative ale Judecatorilor si Procurorilor Europeni, precum si a rapoartelor Comisiei Europene si GRECO”.

Deci nimic nu se va face in conformitate cu opinia judecatorilor si procurorilor romani sau a CSM. Nici sub conditia clarificarii erorilor factuale cuprinse in rapoartele Comisiei Europene si GRECO, despre care nu se stie cine le-a intocmit si ce surse de informatii au avut. Si, totusi, Catalin Predoiu nu este un om prost. Pe ce / cine se bazeaza si pana unde crede ca va ajunge astfel, este imposibil de inteles.

Pe de alta parte, daca este sa se tina seama de recomandarile externe la care s-a facut referire si care, subliniem, nu au forta obligatorie, ar trebui sa nu se revizuiasca nimic, cu exceptia acelor prevederi legale la modificarea carora PNL si Presedintele caruia respectivul partid ii apartine s-au opus din rasputeri.

Ceea ce oficial s-a cerut, in asociere cu afirmatia inexacta ca PSD nu ar fi asigurat aceasta, a fost excluderea factorului politic din numirea si demiterea magistratilor, si in special a acelora care ocupa in ierarhia autoritatii judecatoresti pozitii de rang inalt. Intr-un sistem de echilibru al puterilor, in care cariera judecatorilor si procurorilor ar trebui supusa, oricum, unor regimuri juridice diferite, aceasta s-ar putea realiza, de pilda, permitand ministrului justitiei, acolo unde este cazul, sa faca propuneri asupra carora CSM sa decida in ultima instanta. Or, exact asta „reformatorii” nu doresc. Acestia insista ca ultimul cuvant sa il aiba un politician, si anume Presedintele, al carui partizanat este de acum in afara oricarui dubiu.

Ce doresc ei cu adevarat este sa nu mai existe controlul si limitarea reciproca a puterilor. De aceea este vizata explicit castrarea principalei institutii echipata pentru apararea eficienta a Constitutiei, care este CCR. In limbajul de lemn al programului PNL asta ar insemna „reforma Curtii Constitutionale in sensul eliminarii factorilor care au condus la politizarea deciziilor acestui organism fundamental pentru democratie.” Sfanta dictatura, ce dulce este demagogia ta democratica!

In ce a constat „politizarea deciziilor CCR” sau care a fost efectul acestei „politizari”? Sa fie vorba despre declararea ca neconstitutionala a limitarii de drepturi fundamentale prin acte normative inferioare legii? Sau despre constatarea neconstitutionalitatii unor acte administrative ale ICCJ prin care au fost modificate legile privind organizarea justitiei, adoptate de Parlament? Sau despre stabilirea nulitatii absolute a hotararilor judecatoresti pronuntate de complete formate ilegal? Sau despre decizia prin care Presedintelui mediator i s-a explicat ca rolul sau nu este acela de a impune sau darama guverne si prim ministri, ci de a constata existenta unei majoritati parlamentare apte a mandata un guvern stabil? Sau despre observatia ca acelasi Presedinte-mediator nu poate bloca activitatea executivului refuzand, fara nici un motiv de ordin procedural, sa semneze decretul de numire a unor ministri propusi de premier sau pe cel de demitere al unui procuror sef care, potrivit Constitutiei, functioneaza sub autoritatea ministrului justitiei?

Intr-adevar, toate aceste decizii au fost „politice”. Tot asa cum si deciziile declarate ca fiind neconstitutionale au fost politice. Dar asta se intampla intrucat Constitutia este expresia unei vointe politice. Vointa politica a Guvernului Iohannis/Orban a fost aceea de a o incalca. Iar CCR a interpretat Constitutia potrivit vointei politice din care s-a nascut, iar nu a celei care a intentionat sa o aboleasca abuziv.

Prin urmare ceea ce doreste PNL este sa asigure prevalenta vointei sale de a renunta la actuala Constitutie si la regimul politic democratic consacrat de ea, inlaturand orice forta institutionala care se opune legitim unui asemenea demers. Potrivit conceptiei peneliste, nu CCR ar trebui sa interpreteze Constitutia, ci Guvernul, urmand instructiunile primite de la Presedinte. Aceasta presupune operarea catorva modificari ale Constitutiei pe ici pe colo si anume... in partile esentiale.

In fine, cine sunt „factorii” care au condus la politizare si cum vor fi „eliminati” ei? Sunt ei, oare, judecatorii constitutionali neagreati de Presedinte si de ambasadorii marilor licurici occidentali? Li se va ridica acestora inamovibilitatea? Li se va interzice sa se pronunte in spetele care implica executivul sau conflictul juridic constitutional dintre Presedinte si puterile intre care acesta ar trebui sa medieze? Se va aplica reteta „Toni Grebla”? Se va incerca, oare, mai cutezator, metoda cu trimiterea in lagare de reeducare a judecatorilor inflexibili sau cea, mult mai expeditiva, a terapiei cu cianura?

INDEPENDENTA JUDECATORILOR PRIN DICTATURA PROCURORILOR

Programul PNL este o capodopera a negarii negatiei.

Autorul programului vrea sa asigure independenta judecatorilor ... desfiintand Sectia pentru investigarea infractiunilor din justitie, astfel incat judecatorii sa fie urmariti penal de procurorii ale caror rechizitorii le-au infirmat.

De asemenea, se promite, pentru linistea maselor credule, „asigurarea raspunderii efective a magistratilor”, dar de o maniera care sa ii „protejeze in fata oricaror ingerinte si abuzuri”. Pai cum sa raspunda daca nimeni nu ii verifica, intrucat orice verificare este, inevitabil, o ingerinta?! La ce fel de raspundere se refera programul PNL, daca desfiintarea SIIJ ii va scuti de urmarirea penala, cu exceptia cazurilor scandaloase care, ajungand accidental la cunostinta publicului, nu vor mai permite musamalizarea si ascunderea gunoiului sub pres, sau al celor in care DNA va primi comanda politica de a baga mintile in cap judecatorilor care au uitat ca independenta inseamna... ascultare (sic!).

In fine, pe cand suntem asigurati ca se vor lua masuri pentru excluderea ingerintelor, se iau masuri pentru legiferarea ingerintei serviciilor secrete in actul de justitie.

Iar bomboana pe coliva justitiei este promisiunea programului PNL de a asigura „cooperarea consolidata in ceea ce priveste instituirea Parchetului European”.

Pentru necunoscatori aceasta pare a fi o formula de stil. Nu este asa. „Cooperarea consolidata” este o institutie de drept al UE care presupune ca intr-un anumit domeniu aflat atat in competenta de reglementare a uniunii cat si a statelor membre, o parte dintre acestea din urma sa fie de acord a conferi puteri mai mari celei dintai. In conditiile in care protagonistii UE intentioneaza sa conditioneze accesul la fondurile europene de functionarea statului de drept la nivel national, a atribui competente unui parchet european, fara ca toti membrii UE sa o fi acceptat, fara ca sa existe un cod penal si unul de procedura penala european, sau, cel putin, o armonizare a legislatiei penale si procesual penale ale statelor membre, inseamna a deschide drumul unor teribile abuzuri ale caror victima vor fi cetatenii europeni de mana a doua, asa cum, din pacate sunt socotiti romanii. Banii pierduti de romani sunt exact peschesul platit Inaltei porti de la Bruxelles sau de la Berlin, in schimbul firmanului de inscaunare a guvernatorului de la Bucuresti.

SI CUM TOATE ACESTEA TREBUIAU SA POARTE UN NUME, LI S-A ZIS...

Este limpede ca un program atat de ambitios si de ... tenebros nu putea fi lansat fara avizul, daca nu chiar ca un produs al Ministrului Justitiei, Catalin Predoiu. Nu poti trai decat un dureros sentiment de regret vazand ca un om altminteri talentat si capabil a face deosebirea dintre bine si rau, isi leaga numele de un program care musteste de veleitarismul frustrarii si de pofta de puteri nelimitate, dar caruia ii lipseste complet preocuparea pentru a asigura echitatea actului de justitie, intelegerea modului in care functioneaza un stat democratic si, mai ales, empatia. Un produs al unor minti seci si al unor suflete uscate.

Predoiu nu este nici modest intelectual ca Turcan, nici incompetent patent ca Tataru, nici apucat ca Citu (cacofonie acceptata) si nici chiar iresponsabil ca Orban. El este, insa, mai ambitios ca toti acestia la un loc si pentru a parveni la pozitia pe care se crede indreptatit de superioritatea sa fata de ceilalti sa o ocupe (cel putin cea de premier), este gata, iata, sa faca moarte de om.

Programul de guvernare al PNL in domeniul justitiei incearca sa dea alegatorilor exasperati de haosul, abuzurile si amatorismul din sistemul judiciar speranta, evident, desarta ca se vor lua „masuri ferme” de indreptare. In acelasi timp, el ofera cercurilor iohanniste garantia ca vor primi toata puterea si in plus, prin legalizarea violului constitutional la care s-au dedat pana acum, vor scapa si de o deloc exclusa chemare la raspundere in fata justitiei. In fine, transmite stapanilor din afara ca vor fi pastrate si intarite instrumentele judiciare prin care vor putea controla pe mai departe politica romaneasca. Numai de ar veni mai repede firmanul!

Toti acestia pot fi pacaliti pentru o vreme. Sa ii pacalesti pentru totdeauna este, insa, imposibil, chiar daca se pare ca terapia anti Covid 19 i-a invatat pe romani cu dictatura. si cand pacalitii se vor trezi, s-ar putea sa vrea sange, iar nu dreptate, ordine si lege. Atunci abia se va vedea daca incercarea de a oficializa lovitura de stat, respectiv schimbarea tot fortata, dar aparent prin mijloace legale, a ordinii constitutionale, realizata pana acum in fapt, a fost o idee buna sau nu.

De aceea, pentru romani, dar si pentru prietenul Catalin Predoiu, solutia cea mai sigura este ca pe 6 decembrie (2020) planul de guvernare al PNL sa primeasca un masiv vot de blam. Si poate vor lua si altii aminte la aceasta.