Raportul-rechizitoriu a fost elaborat in continuarea prezentarii in Parlament, de catre seful statului, a actului de condamnare publica a comunismului, si si-a propus sa ii gaseasca pe cei responsabili moral si legal pentru victimele din decembrie 1989 si pentru cele din iunie 1990. „Avand in vedere ca Raportul final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania considera ca evenimentele din 13-15 iunie 1990 au reprezentat o forma de represiune tipic comunista, prezentul raport-rechizitoriu se doreste a fi un document-anexa al respectivului Raport final”. In opinia celor care au dat publicitatii acest rechizitoriu, principalii vinovati sunt fostul presedinte al Romaniei, Ion Iliescu, fostii generali Mihai Chitac si Victor Atanasie Stanculescu, dar si multi alti oameni politici care, din 1990 pana in prezent, au incercat sa acopere crimele comise in timpul acelor evenimente, stopand astfel reformarea societatii romanesti.

Inalta tradare, subminarea economiei nationale si genocid - cateva dintre acuzatiile din raport

Acuzatiile din raportul-rechizitoriu sunt extrem de serioase, oamenii politici fiind considerati tradatori, vinovati de subminarea economiei nationale si responsabili pentru sacrificarea poporului roman. „Dincolo de infractiunile impotriva persoanei, se afla uzurparea puterii de stat si inalta tradare care au facut posibile sacrificarea Romaniei si a poporului roman. Nu in ultimul rand, a fost subminata economia nationala. Odata dovedite aceste lucruri, se va spulbera automat si eventuala invocare a prescriptiei de catre criminali. Prescriptia este anulata de cazuri de forta majora precum cele descrise mai sus, asadar aplicarea ei devine imposibila. Dupa 20 de ani de lupta pentru adevar si dreptate si pentru revelarea crimelor fratricide din perioada infractionala decembrie 1989 – iunie 1990, prezentam acest raport-rechizitoriu, in care se descriu si se probeaza prin date si marturii nenumarate atrocitati care au cauzat victime, daune, teroare, suferinte etc. Aceste crime au fost comise indeosebi in perioada 13-15 iunie 1990 de catre puterea politica de atunci pentru a reduce la tacere, prin forta, opozitia anticomunista - civica si politica. In numele mortilor, mutilatilor, ranitilor, maltratatilor si al molestatilor din zilele revolutiei si ale mineriadei din iunie 1990, dar si in numele demnitatii si viitorului Romaniei, cerem Justitiei, Presedintiei, Guvernului si tuturor organelor de stat abilitate sa se implice pentru a se face dreptate”.

“Romania a fost sacrificata in mod deliberat de catre cei aflati la putere”

Sacrificarea in mod deliberat a Romaniei este principala acuzatie cuprinsa in raportul elaborat de Asociatia 21 decembrie 1989. Romanii au fost instigati in mod fals unii impotriva celorlalti, de catre grupuri de oameni politici, care au recurs la fratricid numai pentru a putea pastra puterea. “Dintre toate fostele tari comuniste din Estul Europei, doar in Romania s-au inregistat victime la caderea comunismului. Au fost peste 8.000 de victime: peste 1600 de morti, peste 5000 de raniti grav, unii dintre ei fiind mutilati pe viata, mii de retinuti ilegal. Peste 80% din victime au fost inregistrate dupa 22 decembrie 1989, respectiv dupa fuga dictatorului Nicolae Ceausescu si inlocuirea acestuia cu activistul comunist Ion Iliescu. Toate aceste evidente arata faptul ca fratricidul din 13-15 iunie 1990 a fost organizat de puterea neocomunista nu numai pentru a reprima o manifestatie anticomunista dar si pentru a eradica odata pentru totdeauna idealurile revolutiei din decembrie, exprimate intr-o forma explicita prin Proclamatia de la Timisoara din 11 martie 1990 si in cadrul manifestatiei-maraton din Piata Universitatii din 22 aprilie-12 iunie 1990. Neocomunistii care guvernau discretionar Romania, in frunte cu Ion Iliescu, au instigat romani impotriva romanilor. Romania a fost sacrificata in mod deliberat de catre cei aflati la putere si care doreau mai presus decat orice nu numai salvarea lor de la condamnarea morala si juridica care ii astepta, ci si mentinerea lor in varful piramidei puterii politice. Din cauza acestei mineriade, timp de mai multi ani, tara noastra a fost considerata cea mai barbara tara europeana. Daunele aduse poporului roman de catre responsabilii evenimentelor din 13-15 iunie 1990 au fost uriase”.

Romania va deveni un stat de drept numai dupa ce vinovatii vor fi pedepsiti. “Marea coruptie din Romania s-a mentinut inclusiv din cauza nejudecarii crimelor comunismului”

Autorii raportului-rechizitoriu sustin ca poporul roman nu isi va gasi linistea si nu va putea munci pentru progres si pentru crearea unui adevarat stat de drept pana in momentul in care se va spune public tot adevarul despre victimele si evenimentele din decembrie 1989 si iunie 1990, dar mai ales, pana cand toti cei vinovati nu vor fi pedepsiti in justitie. Raportul precizeaza ca niciun membru al clasei politice actuale nu a depus niciun efort si nu a dat dovada de vointa politica pentru aflarea adevarului, acest lucru influentand justitia in acelasi sens. Una dintre cauzele coruptiei generalizate de astazi este nejudecarea crimelor comunismului, in opinia autorilor raportului.“Motivul pentru care terifiantele atrocitati de dupa decembrie 1989 nu au fost judecate pana acum este acela ca justitia si alte institutii ale statului au fost aservite politic, adica tocmai autorilor acestor crime istorice. Romania nu se va elibera de marea coruptie, iar clasa politica si justitia nu se vor putea reforma decat dupa ce adevarul despre genocidul din decembrie 1989 si fratricidul din iunie 1990 nu va fi marturisit in mod public si oficial si mai ales asumat de justitie. Marea coruptie din Romania a aparut si s-a mentinut inclusiv din cauza nejudecarii crimelor din decembrie 1989 si din iunie 1990, infaptuite de aceiasi criminali (neocomunistii) si indreptate impotriva acelorasi categorii de victime (manifestantii anticomunisti). Pana in prezent, niciunul dintre responsabili nu a fost trimis in judecata sau condamnat. De 20 de ani, poporul roman asteapta raportul Justitiei despre evenimentele din 13-15 iunie 1990. Dar si in aceasta cauza Justitia s-a dovedit a fi, deliberat, injustitie. Prezentul raport-rechizitoriu continua demersurile societatii civile romanesti de a cerceta si de a prezenta adevarul despre fratricidul din 13-15 iunie 1990, demersuri demarate in 1990 de catre societatea civila si clasa politica anticomunista. De 20 de ani, societatea civila cere in zadar Justitiei sa spuna adevarul si sa faca dreptate. In perioada decembrie 1989 – iunie 1990, care poate fi denumita si perioada infractionala a Romaniei postcomuniste, s-au inregistrat cel mai mare numar de victime pe timp de pace din istoria contemporana a Europei, conform aprecierii reprezentantilor Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg. Pana in prezent, reformarea Romaniei postcomuniste si reconcilierea nationala nu au fost posibile din cauza nejudecarii genocidului din decembrie 1989 si a fratricidului din iunie 1990 indreptat impotriva manifestantilor anticomunisti, a societatii civile, a partidelor istorice si a presei independente. Este de observat asadar ca traim intr-un sistem de drept formal care nu ne duce spre dreptatea asteptata pentru ca guvernantii pur si simplu refuza cercetarea acestor crime si trimiterea lor in instanta prin neacordarea legislatiei la necesitatile dreptatii pe care o cerem. Victimele nu pot sa modifice legea. Statul e cel care are obligatia sa rezolve dificultatile de ordin strategic care impiedica normalizarea justitiei. De aceea trebuie sa fim solidari in deblocarea procesului pentru crimele comunismului si neocomunismului”.

Factorii de decizie responsabili pentru violente: Ion Iliescu, Petre Roman, fostii generali Mihai Chitac si Victor Atanasie Stanculescu

Cei care au intocmit raportul -rechizitoriu, anexa la documentul de condamnare a comunismului in Parlament, sustin ca, atat cat este cunoscut in prezent adevarul, vinovati pentru crimele din decembrie 1989, dar mai ales pentru cele din iunie 1990 sunt fostul presedinte Ion Iliescu, fostul premier, Petre Roman, si generalii in rezerva, degradati dupa condamnarea penala, Victor Atanasie Stanculescu si Mihai Chitac. “Ion Iliescu a fost gasit principalul responsabil al fratricidului din 13 iunie 1990, in urma rechizitoriului procurorilor independenti din 27 iulie 2007, in care se arata urmatoarele: Ion Iliescu a luat decizia reprimarii manifestatiei din iunie 1990, a coordonat-o personal depasindu-si astfel atributiile, a ordonat interventia militara cu munitie de razboi si TAB-uri pentru reprimarea manifestantilor din Piata Universitatii – ceea ce a avut ca urmare moartea si ranirea prin impuscare a mai multor persoane. Pe langa aportul sau activ la producerea crimelor din zilele de 13-15 iunie 1990, Ion Iliescu a implicat foarte multi oameni in operatiunile masive ale acelor zile, inclusiv pe generalul Chitac Mihai si alti ofiteri superiori care au fost trimisi in judecata. Acestia au sustinut in declaratiile lor ca n-au facut altceva decat sa execute ordinele directe ale lui Ion Iliescu si ale colaboratorilor lui. Intrucat a stiut ca va avea nevoie de calai pentru reprimarea manifestatiilor anticomuniste pe care le-a anticipat, Ion Iliescu, batjocorind memoria eroilor din decembrie, a numit in guvernul neocomunist al Romaniei doi dintre cei care fusesera initial desemnati cu reprimarea revolutiei de la Timisoara: generalul Chitac Mihai la Ministerul de Interne si generalul Stanculescu Victor Atanasie la Ministerul Apararii Nationale. Spre cinstea completului de judecatori al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in ianuarie 2009, cei doi criminali au fost condamnati definitiv si irevocabil de Inalta Curte de Casatie si Justitie, odata cu judecarea si ultimei cai de atac prevazuta in legile romanesti. Ion Iliescu este considerat atat de istorici, cat si de cea mai mare parte a opiniei publice, drept principal responsabil al crimelor comise in perioada decembrie 1989 – iunie 1990. Pentru a nu fi judecat, Ion Iliescu a uzat de imunitatea prezidentiala timp de trei mandate de presedinte al Romaniei, si din pozitia oficiala avuta a actionat pentru impiedicarea judecarii tuturor responsabililor pentru crimele istorice din perioada pe care am denumit-o perioada infractionala a Romaniei moderne. Inceperea urmaririi penale impotriva lui Ion Iliescu s-a dispus cu cateva zile inainte de incetarea imunitatii prezidentiale din ultimul mandat, respectiv la data de 7 decembrie 2004, dosarul crimelor revolutiei din decembrie 1989. Ion Iliescu a fost urmarit penal pentru genocidul din 22-28 decembrie 1989 (cand s-au inregistrat oficial cel putin 942 de morti si peste 4000 de raniti, de 6 ori mai multi decat “mortii lui Ceausescu” – ucis chiar si el la ordinul lui Ion Iliescu in 25 decembrie 1989 in urma unui proces de tip stalinist, fara a i se acorda dreptul la apel si recurs). De asemenea, Ion Iliescu a fost pus sub urmarire penala la data 9 iunie 2005 si pentru crimele fratricide din 13-15 iunie 1990. Acest dosar are sute de volume si insumeaza peste 80.000 de pagini”. O alta sarcina dificila a Justitiei este aceea de identificare a relatiilor dintre autorii deciziilor politice si acolitii lor, responsabilii de fapt ai acestor crime. Nu trebuie uitat ca toti acestia formeaza o echipa compacta, care este responsabila pentru declansarea crimelor comuniste si neocomuniste. Acesti militari nu erau dislocati insa numai in Bucuresti, ci si in alte orase ale tarii. In aceasta situatie, Ion Iliescu a decis sa fie mobilizati si adusi in piata cateva mii de muncitori (4.000-5.000) care sa stationeze acolo pana la normalizarea situatiei, precizand ca, pe langa acestia, sa mai fie pregatite pentru a interveni la nevoie, inca unul sau doua schimburi. Sarcina de a pregati si aduce muncitorii in piata a primit-o N.S. Dumitru, toti participantii la sedinta fiind de acord cu aceasta solutie. A doua zi, 12 iunie 1990, la ora 12.00, invinuitul Mihai Chitac s-a prezentat la primul-ministru Petre Roman care a fost de acord cu "Planul de Actiune” pentru evacuarea pietii, precum si cu efectivele preconizate sa participe la operatiune (peste 1600 de politisti si 18 autobuze, precum si efective ale politiei militare si ale S.R.I.). Potrivit declaratiei invinuitului Chitac Mihai, premierul Petre Roman a avut o discutie telefonica cu Ion Iliescu, dupa care i-a cerut ca, in cursul serii, sa organizeze o noua sedinta cu sefii militari desemnati sa participe la actiune, urmand sa prezinte in detaliu masurile de eliberare a pietii”.

„Prin tacerea ei, o mare parte din clasa politica se face vinovata de complicitate morala ”

Cele peste 280 de pagini ale raportului ii arata, pe rand, atat pe cei considerati vinovati de crimele comise in decembrie 1989 si in iunie 1990, precum si mai multe rechizitorii intocmite de organele de urmarire penala, numele victimelor, pagubele materiale provocate, dar si unele marturii cutremuratoare ale celor care au fost martorii oculari ai violentelor de strada, sau ale celor care au fost direct implicati. In final, autorii raportului vor doua lucruri: adevarul complet si pedepsirea vinoatilor, indiferent de functiile, pozitia sociala, influenta ori averea acestora. Pentru a putea progresa, ca popor. “Regimul autoinstalat la 22 Decembrie 1989 nu numai ca nu a facut dreptate pentru atrocitatile regimului comunist, ci a continuat seria acestora prin crimele din decembrie 1989 si 13-15 iunie 1990. Dupa comiterea acestor noi atrocitati, acest regim politic i-a protejat pe vinovati prin presiuni constante asupra justitiei, care ar trebui sa fie independenta si neaservita politic intr-un stat liber si democrat. Dimpotriva, presiunile din zona politicului au fost constante, urmarind sa coopteze persoane cheie din justitie (in special din zona parchetelor), politie si serviciile de informatii. Traficul de influenta exercitat de politicienii neocomunisti a vizat in principal doua scopuri: extinderea propriilor retele si sfere de influenta in vederea obtinerii accesului la cele mai importante resurse ale tarii (economice, politice, sociale) cat si stergerea urmelor implicarii lor si a persoanelor din propriul lor anturaj in evenimentele genocidale si fratricide de la sfarsitul anului 1989 si prima jumatate a anului 1990. Acesta este unul dintre motivele principale pentru care astazi, stabilirea responsabilitatilor statului dictatorial comunist si al celui postcomunist din perioada infractionala a Romaniei postcomuniste (decembrie 1989 – iunie 1990) reprezinta o sarcina nu tocmai simpla. Un alt motiv care blocheaza rezolvarea acestor probleme in justitie consta in faptul ca, in spatele conceptului de culpa colectiva, adevaratii autori ai crimelor sunt greu de identificat. Totusi, Justitia are datoria sa cerceteze si sa pedepseasca complicii statului criminal, militarii sau functionarii care au incitat la omor si care se ascund acum in spatele ordinelor primite, si in primul rand, pe acei politicieni a caror decizii criminale au produs de fapt cele mai multe victime. Cunoasterea adevarului despre ororile comunismului, a zilelor sangeroasei revolutii si contrarevolutii din decembrie, cat si a perioadei ianuarie-iunie 1990, reprezinta un pas decisiv spre un stat de drept cu adevarat democratic care a dovedit ca s-a dezis de trecutu-i totalitar. Prin tacerea ei, o mare parte din clasa politica de astazi se face vinovata de complicitate morala cu autorii crimelor fratricide comise de guvernarea FSN pentru a deturna caracterul anticomunist al revolutiei din Decembrie 1989. Mai mult decat atat, de 20 de ani, responsabilii crimelor istorice au devenit personalitati publice si politice, infestand societatea romaneasca si dandu-ne lectii de moralitate de la tribuna celor mai inalte institutii ale statului. Acum, cand Romania este membra a NATO si UE, revolutia anticomunista trebuie definitivata si se cuvine sa devina “de catifea”. Primul pas spre definitivarea acestei revolutii ar fi denuntarea in mod public a crimelor fratricide si pedepsirea exemplara a celor ce vor fi gasiti vinovati de catre justitie pentru comiterea lor”.

Continutul integral al Raportului-rechizitoriu, de 281 de pagini, il puteti citi aici.