Lumeajustitiei.ro publica in premiera un Raport, secret de serviciu, intocmit de colonelul Tudor Stanica, fostul sef al Cercetarilor penale din Militia lui Ceausescu, despre cauzele care au generat imensa „eroare judiciara” din „Cazul Anca”, soldata cu condamnarea unui nevinovat sofer de taxi la 25 de ani de inchisoare pentru omor. Raportul a fost intocmit de temutul colonel Tudor Stanica la aproape 4 ani de la crima, imediat dupa descoperirea adevaratului criminal, cand Directia a VI-a de Cercetari penale a Securitatii l-a salvat pe Gheorghe Samoilescu din inchisoare si a inceput o ancheta impotriva militienilor si magistratilor care, nefiind in stare sa-l gaseasca pe adevaratul asasin care omora tinere si le taia in bucati, au scos un tap ispasitor, pentru a-si salva functiile.

Ceea ce spune in raport Tudor Stanica nu trebuie luat neaparat ca un adevar, el fiind unul dintre ofiterii de militie care au ajuns primii la concluzia ca Gheorghe Samoilescu nu e autorul nu pentru ca era un profesionist, ci numai dupa ce l-a anchetat pe acesta asa cum stia mai bine, adica l-a rupt cu bataia. In perioada cand Samoilescu mai traia, acesta ne-a relatat ca Tudor Stanica l-a dus intr-o padure de la marginea Bucurestiului, unde l-a torturat - l-a spanzurat cu mainile la spate de un copac si i-a legat o placa grea de fier de picioare, tinandu-l atarnat pana i s-au rupt bratele din umeri. Dupa care l-a predat pe anchetat mai mult mort decat viu, declarand apoi colegilor sai ca el nu crede ca Samoilescu este autorul crimei, intrucat „La cata bataie a mancat asta, spunea si laptele supt de la ma-sa!”

Documentul prezentat de noi ilustreaza insa pe deplin ceea ce pot face unii ofiteri sau magistrati, atunci cand vor sa scoata pe cineva vinovat cu orice pret. Dar si lasitatea anchetatorilor, care ajung sa toarne despre ilegalitatile comise de altii, nu atunci cand ar fi trebuit sa o faca, ci atunci cand isi pun problema cum sa-si salveze pielea. Din nefericire, asemenea atrocitati s-au intamplat nu numai pe vremea comunistilor, ci si mai recent, cazurile Tundrea, Visan si altele fiind doar cateva exemple. Precizam ca mai multe detalii despre infioratorul „Cazul Anca”, care se preda aproape la orice facultate de drept intr-o expunere departe de realitate, au fost prezentate in editia noastra din 23 decembrie 2010. (  http://www.luju.ro/dezvaluiri/cazuri-celebre/inscenarea-cazul-anca-nota-directiei-a-vi-a-a-securitatii-despre-abuzurile-anchetatorilor-si-judecatorilor-care-au-condamnat-un-nevinovat-la-25-ani-de-inchisoare-pentru-omor-document ). Publicam in continuare raportul secret al vestitului tortionar Tudor Stanica.

INSPECTORATUL GENERAL AL MILITIEI

DIRECTIA CERCETARI PENALE

Nr. 84.859 din 24 decembrie 1980

Lt. Col. TUDOR STANICA

SECRET DE SERVICIU

R A P O R T

cu privire la cercetarile efectuate in legatura cu omorul comis in ziua de 6 iulie 1977, carui victima a fost numita BROSCOTEAN ANCA-MARIA din Sibiu. (Actiunea a fost codificata cazul ”ANCA”)

La 8 iulie 1977, cand a fost descoperit primul segment de cadavru al victimei, din ordinul loctiitorului sefului Inspectoratului General al Militiei general maior BUZEA VALERIU au fost constituite mai multe colective de ofiteri, care sa efectueze verificari in legatura cu: gasirea restului de cadavru, identificarea victimei, stabilirea cercului de banuiti si cercetarea persoanelor banuite sau care pot da relatii despre victima si faptuitor.

Din partea Directiei Cercetari Penale au fost desemnate sa participe la audierea persoanelor ce urmau sa fie cercetate, mr. Ontanu Mihai si alti ofiteri din directie.

La data de 10 iulie 1977, am fost cooptat in acest colectiv si eu, data la care indeplineam functia de sef de serviciu anchete judiciare.

In acest colectiv, pe langa ofiterii din directie, au mai fost cooptati asa cum rezulta din stenogramele pe care la detin si alti 7 ofiteri din Serviciul de cercetari penale al Militiei Municipiului Bucuresti (lt.col.Bajenaru Vasile, lt.col. Samoila, lt.col. Apostol L., lt.col Radulescu Gh., lt.major Berchisan V., lt.Bota Ion, mr. Gradinaru Vasile).

Nucleul de ofiteri de cercetare penala era subordonat colectivului de coordonare format din general-maior Buzea Valeriu, general-maior Chiriac Nicolae, colonelul Dinulescu Stefan (care la acea data era seful Serviciului filaj-investigatii si – cu delegatie – la comanda Militiei Municipiului Bucuresti), colonel Anghelescu Ion si colonelul Diamandescu Cornel.

Activitatea tuturor colectivelor s-a desfasurat in conformitate cu ordinele colectivului de conducere si coordonare a actiunii ”Anca”, colectiv care, in prima perioada efectua analize cu scop de informare si orientare de trei ori pe (orele 6, 14 si 22 ), iar ulterior de doua si apoi o data pe zi, in final analizele efectuandu-se la 2-3 zile.

La analize, colectivele participau uneori cu intregul efectiv, iar alte ori numai cu reprezentantii acestora, care raportau conducerii actiunii stadiul verificarilor si cercetarilor si primeau ordine cu privire la sarcinile ce urmau a fi executate.

In foarte multe sedinte de analiza au participat si alti tovarasi din comanda I.G.M si a I.M.B, care dadeau indicatiile pe care le apreciau necesare, asa cum se poate vedea din stenogramele intocmite cu prilejiul acestor analize.

De precizat este faptul ca – asa cum rezulta si din continutul stenogramelor – nimanui nu-i era permis sa ia o masura, chiar in situatia cand aceasta se impunea cu necesitate si era in legatura cu acest aspect este de semnalat faptul ca unii ofiteri care au luat masuri din propria iniatiativa au fost jigniti cu epitete ca ”tembel” si altele, fiind scosi din sedintele de analiza (practica folosita frecvent de seful colectivului).

De exemplu, pentru asemenea ”greseli”, in sedinta de comandament din 12 iulie 1977 am fost ”invitat” sa parasesc sala, adresandu-mi-se cu epitete jignitoare in prezenta la peste 200 de ofiteri si subofiteri. Astfel de incidente s-au petrecut in legatura cu mai multi suspecti: Enachescu C-tin, Raica Adalbert, Ionescu Ovidiu si altii.

Intre alti suspecti , determinati in principal dintre cunostiintele victimei, a fost si SAMOILESCU GHEORGHE zis ”Cristian” zis ”Soni”. Acesta o cunoscuse pe victima in 1976, cand a si fost cu aceasta la domiciliul sau, unde i-a luat un medalion din aur pe care apoi l-a vandut.

Acesta a fost dus la sediul directiei in dimineata zilei de miercuri 15 iulie 1977, orele 10,30 pentru a fi cercetat in legatura cu modul cum justifica ziua de 6 iulie 1977, cand s-a comis omorul. De precizat ca din ordin, sus-numitul a fost cercetat continuu in perioada 15-21 iulie, fara a i se permite sa plece la domiciliu.

Din cercetari a rezultat ca SAMOILESCU GHEORGHE in dupa-amiaza zilei de 6 iulie 1977, dupa ce impreuna cu sotia sa SAMOILESCU SILVIA si cu fetita DIANA, au platit telefonul la Centrala Ghica Tei, au fost in vizita la numita PENGHE DANIELA iar in jurul orelor 20 s-au reintors la domiciliu pentru a viziona filmul referitor la viata lui Musolini.

Aceste probe au fost obtinute prin audierea numitilor SAMOILESCU GHEORGHE, PENGHE DANIELA, PIVNICERU PETRE, PIVNICERU MARIA si alti martori, depozitii din continutul carora a rezultat fara putinta de tagada ca banuitul nu putea ucide victima, intrucat, la ora cand a intervenit omorul el era in vizita cu familia.

Dupa modul de comportare in cercetari, usurinta cu care si-a formulat declaratiile, cursivitatea lor si amanuntele furnizate de SAMOILESCU GHEORGHE, s-a creat convingerea anchetatorilor ca acesta nu putea fi autorul crimei, doar pentru simplu motiv ca i-a luat sau a primit lantisorul cu medalion de la victima ANCA MARIA BROSCOTEAN, cu un an in urma. In plus s-a avut in vedere si verificarile din care rezulta ca victima se lasa usor acostata de barbati, fiind echitata de colegi cu trasaturi puternice de nimfomanie, precum si faptul ca a mai facut cadou bijuterii si numitilor TEODORESCU NICOLAE si DIACONU ION, de asemenea considerati suspecti.

Pe baza acestor convingeri, la analizele comandamentului actiunii ”Anca”, am propus in zilele de 17, 18 si 19 iulie 1977 ca suspectul SAMOILESCU GHEORGHE sa fie pus in liberate. (N.B. In realitate acesta nu avea forme legale de arestare – si sa fie pus sub filaj pentru a vedea eventualele sale legaturi si modul de comportare). Nu s-a aprobat o astfel de masura si dimpotriva s-a hotarat arestarea acestuia pentru ”infractiunea de talharie” comisa in luna iulie 1976 in dauna numitei BROSCOTEAN ANCA MARIA RODICA. In consecinta, pe data de 21 iulie 1977 SAMOILESCU GHEORGHE a fost arestat de catre Procuratura municipiului Bucuresti. Personal, nu am emis nici cel putin ordonanata de retinere, ceea ce nu am permis nici unui altui ofiter din colectiv motiv pentru care Procuratura municipiului a emis direct mandat de arestare desi ”fapta” era de competenta organului de cercetare penala al Militiei.

Faptul ca in zilele de 17, 18 si 19 iulie 1977 am propus punerea in libertate a lui SAMOILESCU GHEORGHE, rezulta intre altele si din stenogramele sedintelor comandamentului.

Astfel,

17 iulie 1977 - Lt.col.Tudor Stanica: „...in randul persoanelor care il cunosc pe SAMOILESCU GHEORGHE: pana in prezent, nimic deosebit: SAMOILESCU este dupa doua nopti si o zi de cercetari, continuam cu el si, dupa ce ne lamurim, ii punem filajul sa-i dam drumul”.

17 iulie 1977, orele 12,00 - gen.maior.Valeriu Buzea: „Da, nu-l lasati pana nu se lamuresc toate problemele, pentru ca oricum, il putem acuza de furt si de altele.”

18 iulie 1977, orele 12,00 - Lt.col.Tudor Stanica: „Opiniez pentru al mai tine in noaptea asta se soferul SAMOILESCU GHEORGHE si maine sa organizam punerea lui in filaj”.

18 iulie 1977, orele 12,00 - gen.maior.Valeriu Buzea: „Putem sa-i dam o forma legala ( de retinere )”.

18 iulie 1977 - Lt.col.Tudor Stanica: ”Da, dar nu am realizat nimic, intrucat numai putem afla relatiile lui, dupa interogatoriu si, de asemenea, cu cine are lagaturi, care este anurajul”

18 iulie 1977 - gen.lt.Moldoveanu Jean: „Cu SAMOILESCU GHEORGHE ramanem in continuare cu el, maine hotaram, Tudor sa raporteze maine avantajele si dezavantajelede a-i da drumul”.

19 iulie 1977 - gen.maior.Valeriu Buzea: ”Cu SAMOILESCU GHEORGHE sa trecem la forma legala de a fi arestat, rezultand ca a facut niste infractiuni clare si, daca ii dam drumul, nu reusim sa elucidam problemele care sunt neclare, mai ales ca a recunoscut faptul dupa cinci zile de audiere” (n.a. Este vorba de recunoasterea faptului ca a cunoscut-o pe victima in 1976, cand i-a si luat medalionul din aur pe care apoi l-a vandut).

19 iulie 1977 - gen.lt.Moldoveanu Jean: ”Tudor, iti mentii propunerea de punere in libertate?”

19 iulie 1977 - Lt.col.Tudor Stanica: ”Da”

19 iulie 1977 - gen.lt.Moldoveanu Jean: ”Obtii atunci mandatul”. Cu SAMOILESCU GHEORGHE mai este de lucru, trebuie niste gasite brese in ce ne declara...”

De mentionat, ca nu s-au intocmit la toate sedintele stenograme si nici nu au fost gasite toate care s-au intocmit nedandu-se atentie pastrarii acestora.

De precizat ca in timpul sedintelor de analiza (...) I.M.B., ”probelor stiintifice” descoperite sau in curs de descoperire ale col.dr.Anghelescu Ion si mai ales ”manierelor” unor dintre sefi, alaturi de faptul ca multi ofiteri desi aveau alta parere, din cauza ca aveau coloana vertebrala indoita, nu-si exprimau deschis parerea. Intocmirea stenogramelor avea drept scop sa fie inregistrate si apoi urmarite ordinele ce se dadeau in fiecare colectiv.

Pot da relatii detaliate cu privire la dialogurile in legatura cu propunerile de punere in libertate a lui SAMOILESCU GHEORGHE si despre modul real in care se reactiona atunci cand cineva sustinea un alt punct de vedere decat cel ordonat de seful colectivului de coordonare, secretarul comandamentului actiunii, care redacta stenogramele, lt.maj.Paschia Gheorghe si de la ofiterii participanti la sedinte: col(r) Ceacanica Dumitru, col.Constantin R.Ion, lt.col.Stoicescu Costica, lt.col.Constantin Vasile, lt.col.Aflorii Iancu, lt.col.Tudor Stanica, maior Ontanu Mihai, lt.col.Negulescu Ion, lt.col.Florescu Manon, maior Eremia Mihai si alti ofiteri care au lucrat in acest caz.

Astfel cum am mentionat si mai sus, ca urmare a hotararii comandamentului actiunii si cu consensul Procuraturii Municipiului Bucuresti (...) s-a emis mandat de arestare la data de 21 iulie 1977, sub invinuirea de talharie comisa in dauna numitei BROSCOTEAN ANCA-MARIA RODICA, data la care invinuitul a fost, introdus in arest. Arestarea s-a efectuat cu scopul vadit de a fi verificat in continuare cu privire la omorul de care era invinuit.

De precizat ca ofiterii de cercetare penala care au lucrat in colectiv au facut comentarii negative cu privire la modul cum sunt coordonate si orientate cercetarile, intocmindu-se chiar si materiale in care s-au consemnat pe baza de probe pareri contradictorii celor exprimate de colectivul de coordonare. In plus, personal am raportat atat convingerile personale bazate pe datele anchetei, fiind dintre cei mai indrituiti dintre anchetatori sa fac aceasta pentru ca personal l-am cercetat cel mai mult, cat si intemeiate pe probele administrate in timpul primelor cercetari.

Prezinta relevanta sub acest aspect nota pe care am intocmit-o la determinarea ca suspect a lui SAMOILESCU GHEORGHE si a celor care il exclud ca posibil autor, nota ce a fost prezentata in sedinta comandamentului actiunii ”Anca” din 2 august 1977. (Nota si stenograma se anexeaza la prezentul raport ).

Nota prezinta cinci capitole:

I. date personale ale banuitului SAMOILESCU GHEORGHE;

II – criterii pentru care SAMOILESCU GHEORGHE este considerat suspect in cazul ANCA BROSCOTEAN;

III - date care conduc la concluzia ca SAMOILESCU GHEORGHE poate fi autorul omorului;

IV - date care infirma acuzarea pentru omucidere a numitului SAMOILESCU GHEORGHE;

V – probleme de lamurit pentru a elucida pe deplin cauza.

In capitolul IV – date care infirma acuzarea pentru omucidere a numitului SAMOILESCU GHEORGHE am aratat urmatoarele:

” 1. Din atitudinea lui SAMOILESCU GHEORGHE a rezultat ca, imediat dupa ce a intrat in posesia lantisorului si medalionului le-a si vandut, iar din convorbirile telefonice cu victima a rezultat ca evita intalnirea cu aceasta. Din aceste imprejurari, se desprinde concluzia logica ca suspectul numai avea nici un interes sa se reantalneasca cu victima, pentru ca numai sconta ca aceasta sa accepte a avea relatii

”2. Din analiza atenta si obiectiva a declaratiilor lui initiale (Samoilescu Gheorghe) a sotiei si a numitei Penghe Daniela, se poate trage concluzia ca, intr-adevar sotii SAMOILESCU au fost in dupa-amiaza zilei de 6 iulie 1977 in vizita la Penghe Daniela”.

”3. Din comunicarea Directiei de posta si telecomunicatii a municipiului Bucuresti, rezulta ca abonatul SAMOILESCU GHEORGHE a achitat abonamentul pe 6 iulie 1977, intre orele 16,00 – 17,00 ceea ce se coroboreaza cu afirmatiile sotilor SAMOILESCU si ale numitei Penghe Daniela.

”4. Din cercetarea celor 93 de persoane din anturajul lui SAMOILESCU GHEORGHE, nu rezulta ca acesta manifesta violenta fata de femei (a se vedea nota din 2 august 1977 ).

Faptul prezentarii notei, care nu putea sa nu produca reactii in sedinta de comandament, rezulta din stenograma din 2 august 1977, orele 19,00 (care se anexeaza).

De precizat ca aceasta nota a fost redactata si prezentata in sedinta din 12 august 1977. Dupa ce col. Anghelescu Ion prezentase colectivului de coordonare al actiunii unele date ca s-au apreciat de acest colectiv ca avand valoare deosebita probatoriala. Astfel:

- la 1 august 1977, orele 19,00, col. Anghelescu raportase in sedinta de comandament ca ”sangele recoltat din baia apartamentului SAMOILESCU GHEORGHE – tatal, are grupa sanguina 0 (1), ca si a victimei; urmeaza cum sa stabilim grupele celorlalte persoane care au mai trecut prin baie (PENGHE DANIELA are grupa A(II). Dupa parerea mea nu este sange de menstruatie datorita dispunerii petelor de sange” (a se vedea stenograma).

- tot col. Anghelescu aratase in sedinta de comandament din 22 iulie 1977 ca ” o pata de sange din buzunarul pantalonului (n.a. - in care s-au abandonat mainile victimei) este sange ce ar avea grupa A(II), grupa lui SAMOILESCU GHEORGHE”. (vezi stenograma); in pofida faptului ca – asa cum rezulta din procesul-verbal intocmit de subsemnatul si col. Nicolaescu Aurel, pe 17 iulie 1977, reiese ca autoturismul nu fusese folosit de foarte mult timp, avand pe prelata un strat foarte gros de praf, iar cauciucurile intrate in sol, ceea ce excludea folosirea acelui autoturism la transportarea cadavrului;

- la 27 iulie 1977, col. Anghelescu Ion raportase ca: ”Dupa prelucrarea a 14 din 20 diagrame cu ocazia testarii lui SAMOILESCU GHEORGHE (la poligraf), s-a constatat ca,la intrebarile puse, referitoare la faptul de a se fi intalnit cu victima pe 6 iulie, de a fi avut raport sexual cu aceasta, tot pe 6 iulie si daca i-a luat obiectele dupa ce a omorat-o, suspectul a dat reactie de minciuna, cu amplitudine mare la ultima intrebare” (vezi stenograma).

Tot in sustinerea opiniei ca nu exista nici un fel de probe care sa conduca la concluzia ca SAMOILESCU GHEORGHE este autor al omorului, au mai fost prezentate sefului colectivului de coordonare al actiunii alte doua materiale, unul intocmit de col.(r) Vianu Iosif si col.(r) Zaharia Dumitru, iar altul intocmit de col.(r) Ceacanica Dumitru (materiale anexa).

Prin ordin, la propunerea subsemnatului facuta gen.lt.Moldoveanu Jean, au fost desemnati, col. Vianu Iosif si col. Zaharia Dumitru, ofiteri cu o foarte buna pregatire profesionala si cu o indelungata experienta, care in perioada 15 septembrie-15 noiembrie 1977, studiind toate probele administrate in cauza si discutand cu ofiterii de cercetare penala, inclusiv subsemnatul, au intocmit o fisa documentara in care si-au exprimat punctul de vedere.

Fisa documentara respectiva cu doua anexe a fost inregistrata la Directia cercetari penale, sub nr.S/71.716/15.XI.1977, si prezentata gen.maior Buzea Valeriu in vederea studierii si inaintarii ei gen.lt.Moldoveanu Jean.

Fisa insa nu a fost prezentata gen.lt.Moldoveanu Jean, iar pe 20.XII.1977 a fost trimisa retur la Directia de cercetari penale fara a se lua vreo masura; nici cel putin nu s-a discutat cu cei care au intocmit-o. Si aceasta fisa se afla asupra mea si o anexez.

Materialul intocmit de col.(r) Ceacanica Dumitru, impreuna cu un colectiv restrans de ofiteri de cercetare penala, exprima rezultatul unor succinte verificari in legatura cu posibilitatea comiterii omorului de catre un bolnav psihic. Desi s-a propus continuarea si extinderea verificarilor pe aceasta varianta nu s-au probat masurile respective. In situatia aprobarii si declansarii lor intr-un termen foarte scurt autorul omorului era depistat cu usurinta pentru ca verificarile vizau inclusiv adresa la care statea adevaratul autor.

Edificator cu privire la modul in care s-au sintetizat verificarile privind bolnavii psihici este finalul raportului col. Ceacanica Dumitru, predat gen.maior. Valeriu Buzea, cu scopul de a fi inaintat gen.lt. Moldoveanu Jean, la care insa nu a ajuns si pe care de asemenea il anexez.

”Si.... iata ca atunci cand ne pregateam pentru esentialele si emotionantele verificari (uzufructul generat de un mare volum de munca pentru studierea celor 400 bolnavi psihic) suntem pusi in situatia sa intrerupem orice activitate... In ziua de 19 decembrie 1977, atat mie cat si lt.col.Stanica Tudor ni s-a adus la cunostinta ca ancheta in cazul ”Anca”, urmeaza sa fie definitivata, ca urmare a unor noi elemente de probatiune care culmineaza cu expertiza biologica efectuata la Varsovia (...) In consecinta, colectivul restrans a carui activitate o coordona a fost dizolvat, urmand sa sprijin doar ancheta privind pe Preda Aurel si aceasta, in exclusivitate pe linia speculei si traficului de valuta”. (Raport col.(r)Ceacanica Dumitru, filele 1, 33 si 34 ).

In perioada de dupa arestare, au fost identificate si audiate mai multe femei pe care SAMOILESCU GHEORGHE le-a acostat si cu care apoi a intretinut raporturi sexuale, intre care numitele NOVAC MARIA, NEDELCU PETRUTA, CIRESARU DANIELA, NEMES DOINA,VALERIA, BLAGOEV MONICA, BUZICA ELISABETA si altele. Aceste femei, audiate la sediul Directiei cercetari penale, au decalrat ca SAMOILESCU GHEORGHE avea un comportament sexual normal, ca nu le-a cerut sa practice acte de perversiune, iar raporturile sexuale cu el au fost firesti, fara constrangeri, amenintari sau violente.

Dupa arestarea lui SAMOILESCU PETRE – 21 iulie 1977- in ancheta au intrat treptat procurorii in urmatoarea ordine: Zaharachescu Gheorghe, Florin Dumitru, Paun Ovidiu, Mirescu Dan si Popov Mihai.

Incepand cu sfarsitul lunii septembrie – inceputul lunii octombrie 1977, ancheta a trecut in totalitate la Procuratura Municipiului Bucuresti, fiind condusa de procurorul Florin Dumitru (...) In intervalul de timp scurs de la arestare si pana la preluarea cazului de catre procuror, ofiterii de cercetare penala au realizat urmatoarele activitati ordonate:

- cercetarea sotilor SAMOILESCU GHEORGHE si SAMOILESCU ELISABETA;

- audierea numitilor UDRESCU PETRE si POPOVICI ION arestati in aceeasi cauza;

- audierea unui numar de 488 martori in legatura cu relatiile familiei SAMOILESCU GHEORGHE junior si familiei SAMOILESCU GHEORGHE senior;

- cercetari in legatura cu imprejurarile sinuciderii sotilor SAMOILESCU GHEORGHE;

- cercetari in legatura cu suspectii DIACONU DAN, TEODORESCU NICOLAE, PAMPU ION, NEICULESCU STEFAN, dr.ENACHESCU CONSTANTIN, dr.RAICA ADALBERT, IONESCU OVIDIU s.a.;

- cercetari in legatura cu unii suspecti din randul bolnavilor psihic, ipoteza imbratisata de toti ofiterii de cercetare penala din Directie, nucleu constituit si condus de col.(r) Ceacanica Dumitru.

Participarea la alte activitati ordonate de comandamentul actiunii ”Anca”, ca perchezitii, ridicari de obiecte, dispunerea unor expertize, etc.

Si dupa arestare SAMOILESCU GHEORGHE s-a mentinut pe aceeasi pozitie de nerecunoastere a omorului. Incepand insa cu luna noiembrie 1977, in fata comisiei de ancheta constituita la nivelul Procuraturii municipiului Bucuresti, formata din: procuror Dumitru Florin, gen.maiorChiriac Nicolae, col.Anghelescu Ion, procuror Zaharachescu Gheorghe, procuror Mirescu Dan si procuror Popov Mihai, inculpatul a ”recunoscut” participarea sa la omor.

Inceputul ”recunoasterilor” participarii la omor ale inculpatului SAMOILESCU GHEORGHE, dateaza din luna noiembrie 1977, ”recunoasteri” facute la procuratura si inregistrate pe videomagnetofon.

La obtinerea ”recunoasterilor” au avut un rol hotarator urmatoarele:

- restrangerea in buna masura a cercetarilor, doar in legatura cu inculpatul SAMOILESCU GHEORGHE (...) s-a stabilit a fi sange uman grupa 0(1), grupa sanguina pe care o avea si victima. De mentionat ca acesta ”expertiza” s-a efectuat la Institutul de Criminalistica si nu la I.M.L sau Institutul de Hematologie si fara a se mai pastra sange pentru o noua analiza asa cum personal am cerut eu.

- ”recunoasterea” sacoselor si pantalonilor in care au fost abandonate coletele macabre, de catre mai multe persoane, apartinand parintilor inculpatului, persoane care la Directia cercetari penale nu recunoscuse acest lucru;

- neidentificarea soferului de taxi care i-a transportat pe sotii SAMOILESCU de la Centrala Ghica Tei la domiciliul numitei PENGHE DANIELA, cu toate ca au existat suficiente date in acest sens;

- ”marturisirile” facute de SAMOILESCU ELISABETA, dupa arestarea sa la 22 august 1977, din care rezulta ca sotul i-ar fi spus despre legaturile lui cu victima;

- expertizele efectuate de catre Institutul de Criminalistica, care conduceau la concluzia ca SAMOILESCU GHEORGHE este autorul omorului. Astfel de ”expertize” sunt:

- raportul de expertiza nr. 79289 din 2 august 1977, intocmit de biolog Dragomir Mina, prin care s-a stabilit ca sangele ridicat din baia parintilor lui SAMOILESCU (Str.Cristian Tell nr.27) la data de 24 iulie 1977, este grupa 0(1), adica la fel cu grupa sanguina a victimei BROSCOTEAN ANCA (expertiza care a fost depusa la dosarul de instanta);

- raportul de expertiza nr. 79.289 din 5 august 1977, intocmit de biolog Dragomir Mina, prin care a stabilit ca sangele ridicat din recordul baii din Str.Cristian Tell nr.27, poate fi sange uman sau animal (raportul este depus la dosarul de instanta);

- raportul de expertiza nr. 79.289/28 din 18 iulie 1977, redactat tot de biolog Dragomir Mina, in care a concluzitionat ca cele trei bucati de tifon ridicate din baia familiei SAMOILESCU, au fost impregnate cu sange uman (raport depus la dosarul de instanta);

- raportul de expertiza intocmit de maior-medic Asanache Gheorghe si lt.maj.Ion Constantin, prin care au concluzitionat ca urmele de violenta produse pe fata si gatul victimei puteau fi provocate de mana lui SAMOILESCU GHEORGHE a carei deschizatura are 14 cm. (raport depus la dosarul instantei);

- raportul de expertiza intocmit de col.Anghelescu Ion prin care s-a ”stabilit” ca vocea femeii care a vorbit la Sibiu si I.M.L. Apartine numitei SAMOILESCU ELISABETA;

- raportul de expertiza nr.79.289/369 din 24 septembrie 1977 intocmit de biolog Dragomir Mina si lt.maj.Balteanu Catalin, din care rezulta ca pe damigeana gasita la cea de a 21-a cercetare criminalistica efectuata la 21 septembrie 1977, este sange uman (raport depus la dosarul de instanta). Personal, desi am consultat de mai multe ori aceasta damigeana cu toata raspunderea pot raporta ca nu avea pe ea pete de sange.

Pe baza acestor date au fost obtinute unele recunoasteri trunchiate si contradictorii ale sotilor SAMOILESCU GHEORGHE si SAMOILESCU ELISABETA, recunoasteri care au fost inregistrate pe videomagnetofon si care nu au avut decat scop de razbunare intre soti.

Ca urmare, cu toate ca SAMOILESCU GHEORGHE a redactat aceste recunoasteri, mentinandu-se apoi tot timpul pe o pozitie de totala negare a omorului, au fost intocmite doua planuri de masuri, la 5.11. si 2.12.1977, de catre Procuratura municipiului Bucuresti, impreuna cu Institutul de Criminalistica I.G.M, semnate primul de procurorul Florin Dumitru si col. Anghelescu Ion, iar cel de-al doilea de catre acelasi procuror si gen.maior Chiriac Nicolae, planuri in care s-au prevazut activitatile ce mai erau necesare pentru definitivarea urmaririi penale, responsabilitatile concrete si termenele de executare (a se vedea cele doua planuri anexate).

Este de precizat ca, in nici unul din aceste planuri si nici ulterior pana la data de 20 iunie 1978, cand s-a emis rechizitoriul in cauza, Directia cercetari penale si ofiterii de cercetare penala nu au mai fost cuprinsi in activitati de executat.

(...) Din considerente lesne de inteles, nu am permis folosirea chestionarului respectiv. Pentru edificare, se poate vedea ca acest chestionar este dactilografiat la o masina de scris din dotarea Procuraturii Municipiului Bucuresti, iar numerotarea marginala (cifrele de la 1-9) apartin gen.maior Chiriac Nicolae.

Dupa trecerea dosarului la Procuratura Municipiului Bucuresti s-au adancit parerile contradictorii cu privire la vinovatia numitului SAMOILESCU GHEORGHE, fiind evidenta si de multe ori exprimata opinia ofiterilor de cercetare penala si a unor procurori din Procuratura Generala (Romeci Virgil, Vasiliu Eugen, Paun Ovidiu si Petrescu Ovidiu, potrivit carora numitul SAMOILESCU GHEORGHE nu poate fi autor al omorului.

Opinia respectiva a avut ca temei aspectele mentionate mai sus precum si altele intre care prezinta relvanta urmatoarele:

- prin raportul de expertiza nr.79.289/88 din 3 august 1977, redactat de maior Radu Alexandru, se stabileste ca solul gasit in pantalonii in care s-au abandonat mainile victimei, difera din punct de vedere al spectroscopiei de solul prelevat din fata blocului situat in Str.Cristian Tell nr.27;

- prin raportul de expetiza nr.585/C din 10 decembrie 1977, o comisie de hematologi investiti de Institutul de medicina legala, stabileste ca: ”petele de pe damigeana nu contin sange” N.B. In expertiza efectuata de I.G.M. Se stabilise ca petele sunt de sange;

- raportul de expertiza nr.79.289/332 din 28 august 1977, redactat de maior Asanache Gheorghe si lt.maj. Ion Constantin in legatura cu asemenarea cu pantalonul in care s-au gasit mainile victimei si alti pantaloni apartinand lui SAMOILESCU GHEORGHE – senior, in care s-a concluzionat ca ”se noteaza apreciabile diferente de ordin metric” ca intre datele de ordin anropometric judiciare vizand pe SAMOILESCU GHEORGHE – tatal si cele referitoare la dimensiunile pantalonilor in care au fost invelite mainile victimei; (...)

- raportul de expertiza nr. 759.765 din 9 aprilie 1978, redactat de catre chimist Stefania Mihailescu prin care a concluzitionat ca firele de par recoltate de pe coarda in litigiu- cea cu care se afirma ca a fost strangulata victima - ”difera de cele recoltate din regiunea paroasa a capului victimei”;

- raportul de expertiza nr.79.289/319 din 31 august 1977, redactat de chimist Stefania Mihailescu, prin care a concluzitionat ca ”firul de par recoltat de pe pantalonul in care au fost gasite membrele superioare ale victimei, difera de firele de par recoltate de la SAMOILESCU GHEORGHE – tatal”;

- raportul de expertiza medico-legala nr.850.558 din 22 februarie 1978 al Institutului medico-legal, prin care s-a stabilit ca ”Anca Broscotean este secretoare de grupa A” (antigen de grupa A);

- raportul de expertiza legala nr.850.558 din 22 februarie 1978 al Laboratorului exterior de medicina legala din Targu Mures, in care s-a aratat ca ”barbatul cu care a avut relatii sexuale putea sa aiba grupa sangvina 0(1), secretor, sau nesecretor sau apartinand altor grupe (A, B sau AB), fiind insa nesecretor.

De mentionat ca toate aceste expertize si multe altele, precum si primele declaratii date la militie de catre femeile cu care SAMOILESCU GHEORGHE a intretinut raporturi sexuale, fara a folosi violente sau amenintari, nu au fost puse in dosarul de instanta ci lasate la dosarul urma al procuraturii.

Fara nici o indoiala ca, daca toate aceste dovezi, de natura sa-l apere pe inculpatul SAMOILESCU GHEORGHE erau depuse la dosarul de instanta, ar fi creat serioase dubii completului de judecata.

Ultimul raport de expertiza medico-legala mai sus-mentionat nu a fost pus la dosarul de instanta, pentru ca era in contradictie flagranta cu expertiza biocriminalistica efectuata de catre farmacista Boia Marcela din cadrul Institutului de medicina legala, raport existent in dosarul instantei, prin care a stabilit ca:

1. SAMOILESCU GHEORGHE este de grup ”A”, antigen intalnit in saliva si sperma (...)

3. antigenul ”H” evidentiat fara a fi insotit de alt antigen (”A”, ”B”, sau ”AB”), demonstreaza:

a) barbatul cu care a avut raport sexual victima nu era secretor de grup ”A”, ”B” sau ”AB”

Faptul ca in tamponul vaginal recoltat de la victima (dupa circa 72 de ore de la deces) s-a evidentiat numai antigenul „H” infirma ipoteza ca ar fi putut coexista cu antigenul ”A” si s-ar fi distrus din cauza conditiilor de mediu (putrefactia).

Inlaturarea din colectiv a ofiterilor de cercetare penala a fost consecinta fireasca a faptului ca acestia – in special lt.col.Tudor Stanica – si-au manifestat consecvent opinia pe tot parcursul cercetarilor ca SAMOILESCU GHEORGHE nu poate fi autorul omorului.

In legatura cu opinia mea privitor la faptul ca SAMOILESCU GHEORGHE nu poate fi autorul omorului, se pot vedea si consideratiile facute pe marginea acestui caz, in lectia ”Tema 22 - Metodica cercetarii unor infractiuni comise prin violenta, urmata de moartea victimei” (pentru cursul de experti in probleme judiciare – 1978) autor lt.col.Tudor Stanica, pag.5: pe care de asemenea o anexez in copie;

”Sunt cazuri cand din primele verificari sau din datele existente la un moment dat, rezulta ca alibiul formulat de banuit nu corespunde realitatii. Ascultarea martorilor nu trebuie facuta plecand de la ideea si in dorinta de a se infirma alibiul verificat. De aceea, nu este indicat ca, in asemenea cazuri, daca martorul confirma alibiul banuitului, sa i se spuna ca ascunde adevarul si, uneori, asa cum s-a mai intamplat, sa fie arestat preventiv pentru marturie mincinoasa. Daca se procedeaza asa, neindoielnic martorul va reveni aspra declaratiei, intelegand care este ”adevarul” dorit de ancheta ( vezi cazul Penghe Daniela, in cazul ”Anca” ). O asemenea declaratie, care in aparenta corespunde adevarului, fiind grefata si pe alte date existente in dosar, nu este de natura sa conduca la solutionarea justa a cazului ci, dimpotriva, sa creeze multe greutati, mai ales cand, din cercetarile ulterioare nu se vor putea administra probe concrete de vinovatie a celui in cauza”.

Din analiza temeinica a modului cum s-au organizat si desfasurat cercetarile in cauza rezulta cu certitudine greseala de a se limita cercul de banuiti din ce in ce mai mult pana la faza cand s-a considerat ca autor al crimei este SAMOILESCU GHEORGHE.

Intre cauzele care au favorizat restrangerea activitatilor de investigare si verificare a unei arii mai largi de suspecti si, indeosebi a celor din categoria bolnavilor psihic, ceea ce a determinat limitarea cercetarilor, iar in final trimiterea in judecata a lui SAMOILESCU GHEORGHE, sunt semnificative urmatoarele:

a) Dirijarea tuturor fortelor pentru verificarea aproape in exclusivitate a versiunii SAMOILESCU GHEORGHE ca autor al omorului si limitarea, ori intreruperea pur si simplu, a verificarii altor versiuni, cu toate ca, o astfel de conceptie a fost combatuta la conducerea I.G.M. Edificator in acest sens este numai una dintre multiplele tentative de limitare a verificarilor. Astfel: gen.maior Chiriac Nicolae, la sedinta din 18 iulie 1977 arata ca: ”Sa nu ne labartam, sa nu ne extindem in prea multe directii cercetarile”, conceptie combatuta de gen.lt.Moldoveanu Jean: ”Nu aprob o astfel de conceptie, trebuie sa ne gandim chiar la o varianta, pe undeva imposibila, mergem pe un front foarte larg, intrucat nu avem inca destule informatii pentru a merge doar pe cateva piste” (a se vedea stenograma).

O mentalitate asemanatoare cu gen.maior Chiriac Nicolae, a fost cea a gen.maior.Valeriu Buzea, care, cu titlul de de exemplu, poate fi citat la data de 30 august 1977: ”In legatura cu cercetarea lui SAMOILESCU GHEORGHE, se respinge orice ne va spune va contrazice ceea ce stim noi, intrebarile axandu-se cu referire la crima; se interzice deocamdata orice confruntare cu alte persoane”.

Restrangerea verificarilor pe cea mai tentanta si fireasca versiune, cea a bolnavilor psihici, si indeosebi a celor din perimetrul Piata Romana, a fost sistata din ordinul primit la 19 decembrie 1977 din partea gen.maior.Valeriu Buzea.

In legatura cu bolnavii psihic, a fost constituit un colectiv coordonat de col.(r) Ceacanica Dumitru, din care faceau parte si ofiteri din Directia cercetari penale, colectiv care a intocmit materialul la care s-a facut trimiterea de mai sus.

In perioada 30 august 1977 – 11 octombrie 1977 si Popovici Ioan zis ”Nicy” in perioada 13 septembrie 1977 – 19 octombrie 1977, presupusi a fi sectionat cadavrul victimei (pentru ultimii doi prin rechizitoriul din 20 iunie nu s-a dat nici o solutie legala;

b. Alimentarea comandamentului actiunii ”Anca” cu date obtinute prin testari la poligraf a sotilor SAMOILESCU in care intrebarile au fost in mare parte sugestive si a unor expertize ale caror concluzii au condus la concluzia ca SAMOILESCU GHEORGHE poate fi autorul omorului.

La acestea se mai adauga afirmatiile sefului Institutului de criminalistica I.G.M. - col.Anghelescu Ion – care a jucat un rol important in convingerea cadrelor de comanda – fara o experienta adecvata pe linia cercetarii infractiunii de omor – ca SAMOILESCU GHEORGHE este autorul omorului. Astfel de situatii au fost multiple, insa se pot cita numai cateva exemple:

1 august 1977 - col.Anghelescu Ion: ”Sangele recoltat din baia apartamentului lui SAMOILESCU- tatal are grupa sanguina 0 (1) ca si a victimei”;

27 iulie 1977 - col.Anghelescu Ion: ”...Suspectul a dat reactie de minciuna”

22 iulie 1977 - col.Anghelescu Ion: ”O pata de sange din buzunarul pantalonului este sange care ar avea grupa A(II) grupa lui Samoilescu”

06 august 1977 - col.Anghelescu Ion: ”Dupa examinarea lui Samoilescu a rezultat ca acesta este un caz unic care poate da reactie de secretor si de nesecretor”

10 august 1977 - col.Anghelescu Ion: ”Intre bluzele corp delict (n.a.: in care s-au ambalat segmentele de cadavru) si cele ridicate de la Samoilescu Silvia exista unele asemanari in ceea ce priveste dimensiunile acestora”

1 septembrie 1977 - col.Anghelescu Ion: ”La examinarea pantalonilor si camasii s-au ridicat trei fire de par si un fir textil (...)”Cutitul cu plaselele negre putea fi folosit la sectionarea cadavrului, intru-cat lasa o urma asemanatoare cu mulajul pe care il avem”

6 septembrie 1977 - col.Anghelescu Ion: ”La testarea la poligraf a sotiei lui Samoilescu, aceasta a dat reactie puternica de minciuna la intrebarea: In dupa-amiaza zilei de 6 iulie, ati fost in Str.Cristian Tell nr.27?” ”Propun ca, referitor la aceasta intrebare sa reluam testarea mai detaliat pe intrebarea mentionata”

25 august 1977 - col.Anghelescu Ion: ”Testat la poligraf Samoilescu a avut reactie de emotie cand a fost intrebat daca a avut relatii cu Penghe Daniela”, ”La perchezitia din locuinta lui Samoilescu – fiul s-au gasit 2 chei ”Yalle” care se potrivesc la locuinta lui Samoilescu - tatal...” (n.a. - fapt ireal: dublura cheilor de la apartamentul parintilor s-a gasit in locuinta acestora de catre procurorul Paun Ovidiu).

La toate aceste expertize se mai adauga multe altele referitoare la sfori, modul de strangulare al victimei, obiectul – coarda cu care s-a presupus ca victima a strangulata si altele.

c)cercetarea prelungita – din ordin, a lui SAMOILESCU GHEORGHE cu privire la modul in care a cunoscut victima, obiectele de care a deposedat-o, convorbirile telefonice avute cu ea, intalnirile cu aceasta, modul de justificare al timpului pe ziua de 6 iulie 1977 si altele.

d)Ignorarea unor pareri cu privire la faptul ca SAMOILESCU GHEORGHE nu este autorul omorului, aprecieri documentate ale unor cadre cu o vasta pregatire profesionala si cu o indelungata experienta practica in materie ori in activitatea de ancheta. In legatura cu astfel de situatii s-au facut referiri mai sus. In plus, apare relevanta opinie exprimata de col.(r) Ceacanica Dumitru la sedinta de analiza din 13 octombrie 1977 (...)

- ”Personal, pentru ca am convingerea ca SAMOILESCU nu este autorul crimei, ma simt obligat moral sa va propun sa discutati cu tov.gen-maior Chiriac, cu tov.procuror sef, in ideea de a va convinge daca dumnealor n-ar fi putut scapa - in anchetele anterioare si intrebari sugestive cu privire la vestimentatie. Eu m-am convins in primele zile, ca el cunostea anumite date cu privire la cele 6 segmente de cadavru din zvon public. Constatarea devenise de notorietate publica”.

- ”In ceea ce priveste pe banuitul principal, care a facut marturisiri, subliniez din nou ca recunoasterea este facuta de circumstanta si ca in eventualitatea unei condamnari, eu voi continua sa-l caut pe autorul omorului, in randul bolnavilor psihic”.

e) Nevalorificarea in mod critic a materialelor informative de camera ale numitilor SAMOILESCU GHEORGHE si SAMOILESCU ELISABETA, mai ales cele referitoare la perioada cand au inceput recunoasterile si cand au retractat aceste declaratii. De mentionat ca aceste materiale au fost predate din ordin imediat dupa o retinere sefului de coordonare al actiunii.

Din aceste materiale in sinteza, rezulta urmatoarele aspecte mai importante:

De la SAMOILESCU GHEORGHE:

21.09.1977 - ”Nu mai pot face fata anchetei, ma simt epuizat fizic si moral si va trebui sa recunosc ceva, chiar si un neadevar”.

21.09.1977 - ”.... m-am hotarat in mod categoric sa iau crima aspra mea, in care sens, vreau sa le propun un targ... dupa care voi lua totul aspra mea (...)

28.09.1977 - ”Am sa-i spun totul domnului procuror sef adj. Ca vreau sa-mi clarific situatia si ca ceea ce mai stiu eu cu ceea ce-mi vor aminti sotia si mama sa pot ajunge la o intelegere ca sa pot fi judecat, condamnat...”

11.10.1977 - ”Am vrut sa fac ceva dar vad ca nu se poate si tot acolo voi ajunge. Ma vad obligat s-o scot pe sotie definitiv din cauza sa poata merge acasa la copii. Iar eu sa iau totul asupra mea”.

14.10.1977 - SAMOILESCU arata ca a fost audiat de o comisie de ”stabi” unde si-a mentinut declaratia ca a omorat-o pe Anca, si a detaliat-o. A rezistat si intrebarilor incuietoare puse de membrii comisie.

25.10.1977 - Intentioneaza sa-i solicite procurorului sef adjunct sa-i dea voie sa se adreseze in scris mamei si sotiei a le ruga sa spuna ”adevarul”.

26.10.1977 - ”Astazi fiind numai cu proc. sef adj. am incercat o diversiune sa-l vad cum reactioneaza spunandu-i: ”ce parere aveti dvs. daca eu a-si declara intr-o zi ca nu am vazut-o pe Anca anul acesta si ca am mintit totul in legatura cu crima?”

05.11.1977 - Intentioneaza sa transmita un mesaj tatalui, care sa intervina peste tot inclusiv la seful statului, pentru ca el este nevinovat.

De la SAMOILESCU ELISABETA:

29.09.1977 - ”Ii este teama sa spuna adevarul pur organelor de cercetare penala, spune ea, pentru a nu fi pedepsita ca a derutat si mintit organele de ancheta”.

05.10.1977 - Desi considera ca este nevinovata, admite ca toate probele sunt impotriva ei si va fi condamnata (...)

10.11.1977 - Spune ca a inceput o declaratie la procuratura in care recunoaste ca sotul ei a omorat-o pe Anca, dar ca este mincinoasa (declaratia).

11.11.1977 - ”A declarat organelor de cercetare penala ca sotul ei a savarsit omorul, si va sustine declaratia, spunea ea, pentru a fi pusa in libertate”. N.B. - Repeta si in alte note acelasi lucru.

f) Schimbarea multor ofiteri de cercetare penala, cu ofiteri din Directia judiciara, pentru a continua cercetarea sotilor SAMOILESCU GHEORGHE si SAMOILESCU ELISABETA. Aceasta inlocuire, a fost propusa de gen.maior.Chiriac Nicolae si acceptata de gen.maior.Buzea Valeriu. Astfel au fost introdusi in ancheta ofiteri din Directia judiciara: lt.col.Florescu Manon, lt.col.Ardeleanu Gheorghe, lt.col.Visan, lt.col.Paleacu Vasile, maior Ene si altii care, indirect, au sugerat multe amanunte referitoare la vestimentatia victimei, imprastierea cadavrului, modul in care a fost comisa crima si multe alte date din ancheta care au putut contribui la recunoasterile obtinute intr-o anumita faza a cercetarilor.

g) Neefectuarea unor expertize, de catre insitutiile specializate si investite prin lege sa execute astfel de lucrari. Exemplu, toate expertizele biologice in loc sa fie efectuate de catre Institutul de medicina legala au fost rezolvate in cadrul Institutului al I.G.M apreciindu-se ca angajatii I.M.L. Sunt necinstiti.

h) In sedintele de analiza nu s-a creat un climat favorabil de exprimare a convingerilor – evident pe baza de date – ceea ce a determinat ca ofiterii sa nu-si expuna deschis punctul de vedere, decat in foarte rare situatii si atunci cu riscuri.

Analizele erau efectuate asa cum ar fi fost normal, doar atunci cand erau conduse de gen.lt. Moldoveanu Jean insa si la acestea ofiterii isi exprimau cu dificultate punctul de vedere.

i) Schimbarea depozitiilor de catre unii martori in fata organelor de procuratura. De mentionat ca multi dintre martorii citati in rechizitoriu si in fata instantei de judecata care au sustinut acuzarea, la primele cercetari au aratat ca de fapt SAMOILESCU GHEORGHE nu este violent.

j) Diletantismul unor cadre, evident cu functii de comanda chemate sa hotarasca trimiterea in judecata pentru infractiunea de omor a inculpatului SAMOILESCU GHEORGHE.

Din acest caz se desprinde inca o data mai multe concluzii si anume:

- politia este o profesie, cu mult mai grea decat altele, care trebuie practicata de oameni normali si sa nu se mai creada ca odata instaurat intr-un fotoliu ai si capatat experienta si calitati sa indeplinesti cerintele deontologice ale unui politist;

- ca, asa cum spune MAO-TZE-DUN, in Invatamantul 5, ”Cine nu a facut anchete n-are dreptul la cuvant”, sefii de toate gradele si functiile (...) care aparand ideea de justitie apara si sefii de greseli sau deliberate la care sunt impinsi frecvent de catre cadrele din alte formatiuni interesate in rezolvarea unui caz, oricum nu in mod legal;

- sefii sa conduca, iar lucratorii sa lucreze si acestia sa raspunda in fata sefilor pentru incompetenta, lipsa de obiectivitate sau rea credinta;

- sefii sa nu indeparteze de langa ei pe cei care aparent sunt ”coltosi” si sa-i apropie pe cei cu coloana vertebrala incovoiata, dispusi in permanenta sa le faca pe plac;

- sa studieze si probleme de deontologia sefului nu numai despre stiinta conducerii.

k) Prostitutia profesionala: in legatura cu aceasta cauza imi rezerv dreptul de a raporta verbal, dar concret, despre adevarata fata a tuturor ofiterilor, procurorilor si judecatorilor despre tinuta moral-profesionala si discernamantul politic si juridic al acestora.

Lt. colonel TUDOR STANICA