Achitare definitiva pentru lipsa de probe! Veti citi in editia de astazi un caz strigator la cer, in care judecatoarea Manuela Orzata de la Tribunalul Bucuresti a dispus condamnarea unei femei la peste 4 ani inchisoare cu executare, facand copy-paste din rechizitoriu si, mai mult, transformand indoiala procurorului in certitudine. Dar nu doar atat: aceeasi judecatoare Orzata a hotarat ca, atentie, amabilitatea inculpatei cu denuntatoarea reprezinta dovada comiterii infractiunii. In plus, Manuela Orzata a folosit inregistrarea unei discutii pe care inculpata a avut-o cu avocatul sau, si nu a tinut cont ca acuzatiile erau sustinute doar de o simpla declaratie data de cealalta inculpata din dosar. Toate acestea reies din decizia prin care presedinta Curtii de Apel Bucuresti, judecatoarea Lia Savonea, si presedinte Sectiei I Penale a Curtii de Apel Bucuresti, Sabina Adomnitei (foto), au spulberat sentinta lui Orzata si au dispus achitarea inculpatei printr-o motivare devastatoare, in temeiul art. 16 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala - “nu exista probe”. Cu alte cuvinte, Savonea si Adomnitei au stabilit ca judecatoarea Orzata a dat condamnare fara probe. Credeti-ne, ce veti citi in cele ce urmeaza depaseste orice imaginatie.

Prin sentinta penala nr. 99 din 19 august 2022, pronuntata in dosarul 9876/3/2021, judecatoarea TMB Manuela Orzata a dispus condamnarea inspectoarei ANAF Ana Maria Anton la 4 ani si 7 luni inchisoare cu executare pentru pretinse fapte de luare de mita si fals intelectual (4 ani si 3 luni inchisoare pentru luare de mita, 1 an inchisoare pentru fals intelectual, spor de 4 luni insemnand o treime din cea mai mica pedeapsa, rezultand in final o pedeapsa de 4 ani si 7 luni).

Prin aceeasi sentinta, judecatoarea Manuela Orzata a hotarat condamnarea celei de-a doua inculpate din dosar, inspectoarea ANAF Elena Maria Ghita, la 4 ani si 4 luni inchisoare cu executare pentru luare de mita si fals intelectual (4 ani pentru luare de mita, 1 an pentru fals intelectual, spor de 4 luni insemnand o treime din cea mai mica pedeapsa, rezultand in final o pedeapsa de 4 ani si 4 luni).

Cele doua inspectoare au fost trimise in judecata de Parchetul Tribunalui Bucuresti si condamnate de judecatoarea TMB Manuela Orzata, care a stabilit ca: “Faptele inculpatelor Anton Ana Maria si Ghita Elena Maria constand in aceea ca, in perioada 06.08.2020-13.08.2020, in calitate de inspectori din cadrul A.N.A.F. – Directia Regionala Antifrauda Fiscala Bucuresti, au pretins si primit suma totala de 12.000 de lei (2.000 lei primiti, respectiv 1.000 lei fiecare si 10.000 lei pretinsi, iar 10.000 lei primiti ulterior doar de catre inculpata GHITA ELENA MARIA) in legatura cu atributiile lor de serviciu privind verificarea activitatii S.C. ELAY ESTETIC S.R.L., societate al carei asociat si administrator este martora-denuntatoare IOSIF IRINA-CLAUDIA, intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de 'luare de mita', fapta prevazuta in art. 289 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 6 si art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Faptele inculpatelor Anton Ana Maria si Ghita Elena Maria constand in aceea ca, la data de 13.08.2020, in timp ce se aflau in exercitarea atributiilor de serviciu la punctul de lucru al S.C. ELAY ESTETIC S.R.L., in calitatea lor de inspectori din cadrul A.N.A.F. – Directia Regionala Antifrauda Fiscala Bucuresti, au falsificat continutul procesului-verbal de control nr. 47347/1/13.08.2020, chiar cu prilejul intocmirii acestui document, prin aceea ca, pe de o parte, au atestat fapte/imprejurari necorespunzatoare adevarului (au consemnat in procesul-verbal de control ca le-au fost prezentate si au verificat documentele privind aparatul de marcat electronic fiscal si functionarea corespunzatoare a acestuia, inscrisuri care, in realitate, nu fusesera gasite de catre IOSIF IRINA-CLAUDIA, precum si faptul ca au ridicat mai multe categorii de documente privind situatia fiscal-contabila a firmei – respectiv, trei exemple de fisa client, jurnale de vanzare/cumparare pentru anul 2020, registrul de casa pentru perioada 01.01.2020-12.08.2020, balante pentru perioada 01.01.2020-31.07.2020 – care nu se regasesc insa atasate procesului-verbal de control si anexelor acestuia), iar pe de alta parte, au omis, cu stiinta, sa consemneze date/imprejurari relevante, pe care le-au constatat si le-au luat in discutie in timpul activitatii de control (rezultatul verificarilor efectuate cu privire la obiectul sesizarii care a stat la baza controlului si, respectiv, de faptul ca din contractul de colaborare incheiat intre SC ELAY ESTETIC SRL si SC SMART TICKETING AND LOGISTICS SRL rezulta obligativitatea pentru furnizorul serviciului de a elibera cumparatorului documentul fiscal, ceea ce in realitate nu se intampla), intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de 'fals intelectual', fapta prevazuta in art. 321 alin. (1) din Codul penal”.

Niciuna dintre condamnari nu a tinut in apel

Pe scurt, judecatoarea Manuela Orzata a confirmat acuzatiile Parhetului Tribunalului Bucuresti, stabilind ca cele doua inculpate ar fi cerut si primit mita 12.000 lei. Din aceasta suma cate 1.000 de lei ar fi fost incasati concomitent de fiecare inculpata, iar restul de 10.000 lei doar de catre inspectoarea Elena Maria Ghita.

Niciuna dintre condamnarile dispuse de Manuela Orzata nu a rezistat totusi in faza apelului, la Curtea de Apel Bucuresti. Una a fost transformata in condamnare cu suspendare, iar cealalta anulata si inlocuita cu achitarea.

Concret, judecatoarele Lia Savonea si Sabina Adomnitei au constatat existenta infractiunii de luare de mita in cazul inspectoarei ANAF Elena Maria Ghita, aspect dovedit atat de probele din dosar, cat si de faptul ca inculpata a recunoscut acuzatia. Cu toate acestea, judecatoarele Savonea si Adomnitei au decis definitiv condamnarea inspectoarei, insa nu la o pedeapsa cu executare, ci la 3 ani cu suspendare pentru luare de mita. Pentru a decide in acest mod, Curtea de Apel Bucuresti a tinut cont, in mod corect apreciem noi, atat de faptul ca luarea de mita comisa se incadreaza in categoria micii coruptii prin cuantumul sumei primite, de faptul ca inspectoarea se afla la prima abatere penala, de pregatirea profesionala a acestia, de faptul ca reeducarea si reinsertia sociala a inculpatei (scopul final al pedepselor) se pot face si in libertate, dar si despre faptul ca o incarcerare a acesteia pentru o infractiune nu cu impact major social, si pentru o singura greseala, ar avea un impact inclusiv asupra celor doi copii ai sai:

“Ca un element distinct, va retine, insa, Curtea incidenta art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, care stabileste ca pot constitui circumstante atenuante judiciare imprejurarile legate de fapta comisa, care diminueaza gravitatea infractiunii sau periculozitatea infractorului. Curtea apreciaza ca, in total, suma pretinsa si primita de inculpata Ghita Elena Maria este una modica, de 12.000 lei, aspect care este de natura a imprima faptei un caracter mai putin grav, in comparatie cu alte fapte de luare de mita care au vehiculat sume extrem de importante, relevand astfel un potential criminogen sporit al infractorilor. Curtea apreciaza ca, pentru stabilirea gravitatii fiecarei actiuni ce poate intra in sfera de incidenta a unei norme penale represive, se impune o raportare la intreaga panoplie de actiuni care ar putea atrage aceeasi incadrare juridica, iar aplicarea legii, inclusiv din aceasta perspectiva, nu poate fi una sablon, ci exclusiv personalizata, adaptata configuratiei profilului psiho-social al fiecarui destinatar. Din perspectiva Curtii, suma pretinsa si primita de catre inculpata Ghita Elena Maria o plaseaza pe aceasta in sfera micii coruptii, ceea ce justifica si retinerea acestei circumstante drept una atenuanta, in conditiile legii. Pe cale de consecinta, retinand circumstanta atenuanta prevazuta de art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, Curtea retine ca stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face in raport cu gravitatea infractiunii savarsite si cu periculozitatea infractorului, care se evalueaza dupa urmatoarele criterii: imprejurarile si modul de comitere a infractiunii, precum si mijloacele folosite; starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita; natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunii; motivul savarsirii infractiunii si scopul urmarit; natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita dupa savarsirea infractiunii si in cursul procesului penal; nivelul de educatie, varsta, starea de sanatate, situatia familiala si sociala. In cauza de fata, in conditiile in care, ulterior aplicarii dispozitiilor art. 76 alin. 1 Cod penal, care impun reducerea limitelor de pedeapsa cu o treime, dispozitiile legale prevad un minim special al pedepsei cu inchisoarea de 2 ani si 8 luni inchisoare si un maxim special de 8 ani, 10 luni si 20 de zile, Curtea apreciaza ca aplicarea unei pedepse de 3 ani inchisoare, pedeapsa situata usor peste minimul special, reflecta, intr-o masura semnificativa, criteriile ce caracterizeaza individualizarea judiciara a pedepsei, dandu-se relevanta si principiului proportionalitatii intre gravitatea faptei comise si profilul socio-moral si de personalitate al inculpatei, o persoana care, pana la varsta maturitatii, a adus un plus de valoare societatii, fiind absolventa de studii superioare, fara un profil infractional caracterizat, aspecte care releva atat caracterul izolat al derapajului de la rigoarea normei penale, cat si aptitudinea de reeducare, pedeapsa fiind, astfel, adecvata pentru reeducarea inculpatei si pentru atingerea scopului pedepsei. De asemenea, capacitatea inculpatei de reinsertie sociala si sprijinul solid al familiei sale, formata din cei doi copii minori, pe care ii intretine, au a fi valorificate si in procesul de individualizare a executarii pedepsei, factor esential pentru atingerea scopului procesului penal, care, in actuala filosofie a codului penal, nu este eminamente represiv, ci educativ si, in consecinta, preventiv. Curtea noteaza ca executarea pedepsei in inchisoare ar conduce la suportarea, de catre inculpata, si de catre copiii acesteia, a unor consecinte absolut devastatoare si, in consecinta, disproportionate, prin raportare la caracterul izolat al conduitei ilicit penale si la profilul prosocial pe care, fara indoiala, inculpata il are. Din perspectiva Curtii, riscul de recidiva in ceea ce o priveste pe inculpata este unul minim, mai ales in contextul in care, simultan cu pedeapsa principala, se aplica si o pedeapsa complementara, a interzicerii, inter alia, a exercitiului dreptului de a mai exercita profesia de care s-a folosit pentru comiterea infractiunii, iar evitarea incarcerarii este esentiala pentru recuperarea, pentru societate, a inculpatei si pentru pastrarea si devenirea, in continuare, ca indivizi prosociali, a copiilor acesteia. Pentru aceste motive, Curtea va dispune suspendarea executarii pedepsei principale, de 3 ani inchisoare, sub supraveghere, si va stabili un termen de supraveghere de 4 ani, conform art. 92 alin. 1 Cod penal”.

Devoalarea lui Orzata: “Desi prezumtiile sunt consecinte pe care magistratul le trage de la un fapt cunoscut pentru a determina fapte necunoscute, acestea nu pot sa se coroboreze exclusiv intre ele, intrucat prezumtia la prezumtie naste fictiune”

Partea cu adevarat spectaculoasa din motivarea judecatoarelor Lia Savonea si Sabina Adomnitei abia acum urmeaza. Situatia celei de-a doua inculpate din dosar, inspectoarea Ana Maria Anton, este la polul opus decat cea a colegei sale. Savonea si Adomnitei au dispus achitarea acesteia, pe motiv ca nu exista nicio proba ca ar fi comis infractiunea de luare de mita (solutie data in baza art. 16 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala – “nu exista probe”). Asa cum spuneam la inceputul articolului motivarea achitarii inspectoarei Anton este fulminanta si devastatoare pentru judecatoarea TMB Manuela Orzata.

Astfel, inca de la bun inceput judecatoarele Lia Savonea si Sabina Adomnitei dezvaluie ca inspectoarea ANAF a fost condamnata pentru luare de mita in lipsa oricaror probe concrete care sa sustina acuzatia, sentinta fiind dispusa doar pe baza declaratiei celeilalte inculpate (nesustinuta la randul ei de probe si, atentie, pe baza unor interpretarii speculative a judecatoarei Manuela Orzata: “Analizand insa probatoriul pe care prima instanta si-a fundamentat acest rationament, Curtea constata ca, in esenta, singurele mijloace de proba care conduc catre aceasta concluzie sunt declaratiile coinculpatei Ghita Elena Maria, toate celelalte indicii mentionate fiind doar interpretari speculative ale unor gesturi si atitudini ale inculpatei Anton Ana Maria: desi prezumtiile sunt consecinte pe care magistratul le trage de la un fapt cunoscut pentru a determina fapte necunoscute, acestea nu pot sa se coroboreze exclusiv intre ele, intrucat prezumtia la prezumtie naste fictiune”.

Amabilitatea a devenit dovada vinovatiei

De-a dreptul halucinant, judecatoarea Manuela Orzata i-a dat peste 4 ani inchisoare inspectoarei Anton pe motiv ca atitudinea amabila pe care aceasta a avut-o fata de denuntatoare este, atentie, dovada ca a luat banii. Iata ce retin judecatoarele Lia Savonea si Sabina Adomnitei in acest sens: “Astfel, prima instanta a apreciat ca usurinta cu care inculpatele au trecut peste neprezentarea intregii documentatii a aparatului de marcat electronic fiscal si au omis verificarea bunei functionari a acesteia nu poate fi explicata decat prin faptul ca acestea au primit si pretins bani pentru a o favoriza pe martora denuntatoare, aspect, de altfel, relatat de aceasta. Or, din inscrisurile furnizate de societatea SC SEDONA ALM SRL (societate acreditata pentru service aparat de marcat electronic fiscal) rezulta ca inculpatele au verificat functionarea casei de marcat instalate la sediul societatii ELAY ESTETIC, prin emiterea unui raport X, observand astfel ca respectivul aparat se afla in stare de functionare. De asemenea, constatand atitudinea amabila a inculpatei Anton Ana Maria fata de denuntatoarea Iosif Irina Claudia (prima instanta, retinand cu privire la discutia care a avut loc in intervalul oral 15:51:57 - 15:59:44, ca inculpata Anton Ana Maria i-a oferit denuntatoarei explicatii si sfaturi, pe un ton prietenos, indrumand-o cum sa procedeze aceasta din urma in activitatea firmei, atat in general, pentru a respecta prevederile legale, cat si pentru a nu avea probleme in cazul unui viitor control) judecatorul primei instante a opinat in sensul ca un inspector antifrauda corect nici nu ar avea motive sa se angajeze in astfel de conversatii cu un contribuabil, in contextul faptic retinut in cauza neexistand nicio alta explicatie logica a acestui comportament, decat aceea ca un functionar corupt devine amabil cu mituitorul. Nu mai putin, in cadrul aceluiasi rationament, judecatorul primei instante conchide ca inculpata Anton Ana Maria stia, (a se vedea afirmatiile acesteia: 'scrie actul, nu iti da nicio amenda'), ca nu va fi aplicata nicio amenda contraventionala, desi ar fi trebuit aplicata o amenda de cel putin 9.000 lei pentru lipsa unui document despre care reiese cu evidenta ca nu fusese gasit de catre martora denuntatoare. Curtea apreciaza ca o astfel de abordare, speculativa, este de evitat, intrucat implica riscul comiterii unor erori judiciare grave. Astfel, speculand in sensul ca inculpatele au actionat de coniventa in vederea scutirii societatii controlate de o amenda de minim 9000 de lei, omite a furniza o explicatie pentru interesul pe care l-ar avea respectiva societate, de a oferi o mita mai consistenta decat insasi amenda la care s-ar fi expus daca nu ar fi oferit mita. Insa, apreciaza Curtea, rolul organelor judiciare nu este acela de a face exercitii de imaginatie, care, in esenta, sunt simple supozitii, ci de a stabili fapte de o maniera suficient de certa, incat sa permita solutia de condamnare sau, constatand ca probele sunt prea putine si nu confera un grad de certitudine suficient, sa dispuna achitarea”.

Cireasa de pe tort: Orzata a transformat dubiile procurorului in certitudini

Lucrurile nu se opresc insa aici. Pentru a-si sustine solutia de condamnare a inspectoarei Anton, judecatoarea Manuela Orzata a folosit chiar inregistrarea unei discutii pe care inspectoarea a avut-o cu avocatul sau. Or, acest fapt contravine flagrant Codului de procedura penala, care prevede in mod clar ca discutiile dintre client si avocat se incadreaza in sfera secretului profesional, asigurand relatia de confidentialitate avocat-client si nu pot fi folosite sub nicio forma in cadrul unui proces.

Pe langa cele prezentate pana acum, socant este ca aceeasi judecatoare TMB Manuela Orzata s-a implicat in mod activ in sustinerea acuzatiilor, ca o adevarata partenera a procurorilor, facand copy-paste din rechizitoriul parchetului. Dovada este constatarea facuta de Curtea de Apel Bucuresti, care arata ca judecatoarea Orzata a transformat dubiul procurorului in certitudine, inlocuind fraza din rechizitoriu - “face foarte credibila ipoteza” in “rezulta cu prisosinta ipoteza”. Iata ce au constatat Savonea si Adomnitei:

“Un alt element de fapt retinut de prima instanta pentru fundamentarea solutiei de condamnare a inculpatei Anton Ana Maria este extras din convorbirea telefonica, inregistrata in mediul ambiental, in baza ordonantei provizorii de supraveghere tehnica, purtata de inculpata Anton Ana Maria cu avocatul Gheorghisan Auras Daniel. Astfel, retine prima instanta urmatoarele: 'in intervalul orar 19.32.31-19.34.41, inculpata Anton Ana Maria raspunde la telefon unei persoane care o apeleaza, prezentand succint situatia in care se afla ea si inculpata Ghita Elena-Maria, dand unele lamuriri despre calitatea de suspect in care a fost chemata si despre cele petrecute. La un moment dat, incepand cu ora 19.33.20, ea spune: 'Eu cand am venit aici .... mi-a zis doamna unde am fost in ultimul control ....ceva. si mi-a zis colega mea ca s-a dus acolo, ca si-a pierdut cheile .... dupa, aa....asa .... siii, dupa .... cat si le-a cautat, i-a bagat doamna niste bani in geanta. si atat. [...] Nu, n-am cunostinta. Nu poti s-o ajuti si pe ea, te rog frumos? [...]' Rezulta asadar ca din moment ce face astfel de sustineri, inculpata a aflat de la inculpata GHITA ELENA-MARIA despre cele intamplate, aceasta din urma gasind cumva ocazia, dupa prinderea sa in flagrant, sa ii trimita un mesaj sau sa comunice in al mod cu ea, anuntand-o ca a fost prinsa (avand banii in rucsac, eveniment la care inculpata ANTON ANA MARIA nu a participat si nu avea cum sa cunoasca altfel faptul ca banii au fost gasiti acolo). Inculpata ANTON ANA MARIA nu putea intelege, de una singura, atat de multe despre cele petrecute fara sa stie ea insasi, dinainte, situatia reala din spatele prinderii in flagrant a colegei sale. Din scurta discutie cu martora IOSIF IRINA CLAUDIA din fata parchetului nu putea inculpata Anton sa traga aceste concluzii, care de altfel erau contrare celor sustinute de catre martora atunci, conform declaratiei inculpatei Anton (martora Iosif i-ar fi spus ca inculpata Ghita este fomista si a venit sa ia banii, or inculpata a sustinut in acea convorbire telefonica nevinovatia inculpatei Ghita, care nu stia ca martora i-ar fi pus banii in geanta). Concluzia logica e ca ori stia ea insasi despre ce este vorba, ori ar fi trebuit ca cineva sa ii fi dat, in foarte scurt timp, numeroase detalii despre cele petrecute la 13.08.2020 (ceea ce ar fi fost insa dificil, in conditiile in care inculpata Ghita Elena Maria era insotita deja de catre organele de urmarire penala care ar fi putut sa observe cu usurinta aceste date, ceea ce nu este cazul). In aceste conditii, instanta retine ca din faptul ca inculpata ANTON ANA MARIA cunostea aceste informatii, la acel moment, rezulta cu prisosinta ipoteza coniventei infractionale dintre cele doua inculpate, care de altfel este sustinuta nu doar de martora-denuntatoare, cat si ulterior, de catre inculpata GHITA ELENA MARIA (sub aspectele principale), dar mai ales de inregistrarile efectuate in timpul activitatii de control din data de 13.08.2020 in care inculpata ANTON ANA MARIA este participant.' Curtea observa ca aceste paragrafe sunt copiate cu rigoare, fiind identice, cu cele din rechizitoriu (filele 34-35 din rechizitoriu), singura diferenta constand in inserarea de catre judecatorul primei instante a formularii 'rezulta cu prisosinta ipoteza', in loc de aceea folosita de procuror 'face foarte credibila ipoteza' (de altfel, hotararea reda fidel sustinerile rechizitoriului, transpunand din zona de acuzatie, in aceea de certitudine, fara suport probator). Prin urmare, acelasi rationament, expus de procuror, de altfel, in legitima exercitare a actiunii penale, este nu doar insusit, nediferentiat, de catre instanta de judecata, ci si ridicat, la nivel probatoriu, de la o sustinere apreciata de procuror drept credibila, la un fapt care rezulta, conform judecatorului, cu prisosinta. Ceea ce a omis insa judecatorul primei instante sa precizeze este ca aceasta concluzie pe care o extrage pe baza discutiei inregistrata ambiental face parte dintr-o convorbire (cea de a patra din cele cinci avute) pe care inculpata Anton Ana Maria o poarta cu avocatul Gheorghisan Auras Daniel, fiind incidente dispozitiile art. 89 alin. Cod procedura penala care statueaza urmatoarele: 'raportul dintre avocat si persoana pe care o asista sau o reprezinta nu poate forma obiectul supravegherii tehnice decat daca exista date ca avocatul savarseste ori pregateste savarsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la alin. (2). Daca pe parcursul sau dupa executarea masurii rezulta ca activitatile de supraveghere tehnica au vizat si raporturile dintre avocat si suspectul ori inculpatul pe care acesta il apara, probele obtinute nu pot fi folosite in cadrul niciunui proces penal, urmand a fi distruse, de indata, de catre procuror.' Or, data fiind situatia inculpatei Anton Ana Maria, la acel moment procesual citata in calitate de suspect la sediul unitatii de parchet, este lesne de decelat natura raportului cu avocatul cu care vorbeste, aceea de primire, respectiv prestare de asistenta juridica, orice proba obtinuta din inregistrarea respectivei convorbiri neputand astfel a fi folosita. In concluzie, adiacent faptului ca se expun, din nou, teze, care tin, in mare masura, de probabilitate, nefiind exclus ca inculpata Anton sa fi aflat amanunte relative la plasarea banilor in rucsacul coinculpatei de la denuntatoare, intrucat, astfel cum s-a expus, s-a intalnit, in fata unitatii de parchet, cu aceasta sau chiar de la coinculpata Ghita, cu care nu este exclus sa fi comunicat prin mijloace de comunicare electronice pe baza de date (stabilindu-se doar lipsa comunicarii prin servicii de telefonie mobila), se retin, drept probe, aspecte care nu pot fi folosite in cadrul niciunui proces penal, conform dispozitiilor legale sus mentionate”.

In cele din urma, judecatoarele Lia Savonea si Sabina Adomnitei au desfiintat condamnarea inspectoarei Anton dispusa de judecatoarea Manuela Orzata, hotarand in schimb achitarea sa pentru luare de mita, pe motiv de lipsa de probe: “Avand in vedere ca aceste aspecte sunt singurele pe care prima instanta le-a retinut drept probe pentru condamnarea inculpatei si ca, din actele dosarului, nu rezulta niciun alt element de fapt cu care sa se coroboreze declaratiile coinculpatei Ghita Elena Maria, (declaratii care, data fiind calitatea acesteia, de persoana implicata, sunt dubitabile sub aspectul obiectivitatii), pentru stabilirea participatiei inculpatei Anton Ana Maria la comiterea infractiunii de 'luare de mita', prevazuta de art. 289 alin.1 din Codul penal raportat la art. 6 si art. 7 lit. c din Legea nr. 78/2000, avand in vedere, totodata, standardul probator superior, necesar a fi respectat in materie penala pentru dispunerea condamnarii, respectiv probarea acuzatiei dincolo de orice indoiala rezonabila, Curtea va dispune, in baza art. 396 alin. 5 Cod procedura penala, raportat la art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedura penala, achitarea inculpatei Anton Ana Maria, neexistand probe conform carora aceasta ar fi comis infractiunea”.

Achitare pe fals intelectual pentru ambele inculpate: fapta nu exista

In ceea ce priveste infractiunea de fals intelectual, Curtea de Apel Bucuresti a anulat pedepsele de cate 1 ani inchisoare aplicate de judecatoarea TMB Manuela Orzata si a dispus achitarea ambelor inspectoare in temeiul art. 16 alin. 1 lit. a) din Codul de procerdura penala – “fapta nu exista”. De altfel, chiar si procurorul de sedinta din faza apelului a solicitat achitarea celor doua inspectoare pentru acuzatia de fals intelectual: “In consecinta, revine Curtii sa constate ca, in mod gresit, s-a retinut existenta si comiterea, de catre inculpate, a unei fapte care raspunde exigentelor de tipicitate obiectiva si subiectiva a infractiunii de 'fals intelectual' prevazuta de art. 321 Cod penal si sa dispuna, in concordanta deplina, de altfel, cu solicitarea procurorului care a participat la dezbaterea apelurilor formulate de inculpate, achitarea celor doua inculpate cu privire la savarsirea acestei infractiuni, dat fiind ca fapta nu exista”.

In final, dupa ce ati citit ce am prezentat pana acum, va intrebam: ati avea incredere sa fiti judecati de judecatoarea Manuela Orzata de la Tribunalul Bucuresti?

Iata decizia prin care judecatoarele CAB Lia Savonea si Sabina Adomnitei au desfiintat condamnarile aplicate de judecatoarea TMB Manuela Orzata: