Statul roman a fost obligat de CEDO sa-i plateasca 10.000 de euro daune morale lui Razvan Bulfinsky, un tanar care a fost condamnat printr-un proces inechitabil, la 12 ani de inchisoare. Razvan Bulfinsky avea 22 de ani cand a intrat in atentia politistilor antidrog. El si alti doi prieteni au fost arestati intr-un restaurant, unde erau si agenti sub acoperire, fiind acuzati ca sub masa unde se aflau a fost gasita o punga cu 2.000 de pastile de ecstasy. Desi tinerii au sustinut ca drogurile au fost plantate de politisti, judecatorii care i-au condamnat s-au bazat exclusiv pe rapoartele agentilor. Nici procurorii nu au facut o ancheta impartiala si profesionista, pentru ca nu au comparat amprentyele de pe punga si nu au facut toate actele de procedura necesare pentru stabilirea vinovatiei sau nevinovatiei acestora. Pedeapsa initiala pentru Razvan Bulfinsky a fost de 4 ani si apoi majorata la 12 ani, pe motivatia ca tinerii erau studenti la acea data, deci erau persoane cu educatie. Sentintele care au fost date in acest proces nu s-au bazat pe o serie de audieri de martori, asa cum ar fi fost obligatoriu si nu a existat nici o alta proba care sa dovedeasca faptul ca tinerii se ocupau cu traficul de droguri.

"Ne-am dus sa cumparam niste haine si niste parfumuri, si am venit la puscarie traficanti de droguri de mare risc si mare banda de traficanti", spune tanarul, care acum trebuie sa reia batalia cu instantele din Romania.

In Decizia CEDO, judecatorii Curtii, dintre care a facut parte si magistratul roman prof. Corneliu Barsan, se arata ca Sectia a III-a a hotarat in data de 11 decembrie 2008, sa se analizeze fondul cauzei in care reclamantul cerea sa se constate de catre CEDO inechitatea procedurii penale indreptate indreptate impotriva sa.

Din circumstantele acestei cauze judecate de CEDO reiese ca, la inceputul lunii aprilie 2002, Directia Generala de Combatere a Crimei Organizate si Antidrog (politia) a primit informatii conform carora reclamantul si prietenii sai P.T. si D.C. faceau trafic de droguri. Cei trei prieteni erau consumatori de ecstasy. La data evenimentelor, reclamantul si D.C. erau studenti.

La data de 18 aprilie 2002, politia a cerut parchetului autorizatia de a folosi agenti sub acoperire si un colaborator pentru a investiga pista referitoare la pretinsele activitati infractionale ale suspectilor. In aceeasi zi, Sectia de combatere a coruptiei si criminalitatii organizate din cadrul Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie (Parchetul) a autorizat 2 agenti, denumiti in procedura "Toni" si "Sven" (cel din urma fiind prezentat reclamantului si prietenilor sai cu numele "Alex"), si un colaborator, "Gotti", pentru a participa la operatiune. In 29 aprilie 2002, Sven s-a intalnit cu reclamantul, D.C. si P.T. intr-un restaurant (restaurantul E) si a fost de acord sa se intalneasca din nou cu ei mai tarziu in aceeasi zi. La ora 21,15, reclamantul si P.T. erau asezati impreuna cu Alex pe terasa restaurantului M, iar D.C. era asezata la masa alaturata impreuna cu cativa prieteni, cand de la mesele alaturate s-au ridicat in picioare cativa ofiteri de politie imbracati civil si i-au arestat pe cei trei suspecti. De sub masa reclamantului a fost luata o punga de plastic galbena si i s-a verificat continutul, iar politia a remarcat ca aceasta continea paine, sub care se aflau cateva pachete legate cu banda maronie ce contineau in total 2.016 tablete albe care ulterior s-au dovedit a fi ecstasy. Cei trei suspecti au fost arestati sub invinuirea de trafic de droguri. Politia a facut fotografii si a filmat evenimentele. La stirile serii au fost difuzate imagini din timpul operatiunii.

In momentul arestarii sale, D.C. a recunoscut in fata procurorului ca ea si P.T. facusera trafic de droguri. Cu toate acestea, in fata primei instante, aceasta si-a retras declaratiile, sustinand ca a fost constransa de politie sa le dea, in schimbul promisiunii ca va fi eliberata dupa 10 minute daca era de acord sa declare ceea ce i se spunea.

Cei trei au fost arestati in 29 aprilie 2002. La cererea procurorului, atat apartamentul reclamantului, cat si cel al lui D.C. au fost perchezitionate de politie. Nu s-au gasit droguri sau alte substante ilegale.

Procurorul a concluzionat ca, la data de 29 aprilie 2002, Gotti il informase pe Toni ca cele 3 persoane pregateau o tranzactie cu tablete MDMA (metilen-dioxid-metilamfetamina). Toni il contactase dupa aceea pe Sven, care s-a intalnit cu suspectii pentru a finaliza tranzactia. Conform declaratiilor lui Sven, suspectii se oferisera sa ii vanda 4.000 de tablete de MDMA la pretul de 4 dolari americani bucata. La data de 21 iunie 2002, procurorul a dispus trimiterea in judecata a reclamantului, a lui P.T. si a lui D.C. sub invinuirea de trafic de droguri, fapta comisa cu incalcarea dispozitiilor Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 143). Procurorul a dispus disjungerea urmaririi penale de cea referitoare la un alt participant la traficul de droguri, Bogdan, care nu fusese inca identificat de politie. La data de 13 februarie 2003, Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie l-a identificat pe Bogdan ca fiind aceeasi persoana cu Gotti si a incheiat urmarirea penala impotriva acestuia.

Procesul a debutat la Tribunalul Bucuresti. Cum s-a desfasurat si ce proceduri au fost incalcate, citit pe larg in Decizia CEDO pe care o redam integral l a finalul articolului.

Toate partile au introdus apel impotriva Sentintei din 15 aprilie 2003. Avocatul apararii a reiterat faptul ca probele stranse impotriva inculpatilor erau ilegale, ca drogurile apartinusera politiei si ca Bogdan ar trebui audiat de instanta. Printr-o decizie din data de 29 octombrie 2003, Curtea de Apel Bucuresti a mentinut constatarile tribunalului cu privire la situatia de fapt din cauza si aprecierea acestuia cu privire la vinovatia participantilor. Cu toate acestea, instanta a considerat ca tribunalul facuse o eroare in determinarea cuantumului pedepsei prin faptul ca nu luase in considerare gravitatea infractiunilor comise si faptul ca, in calitate de studenti, participantii aveau un nivel de educatie mai ridicat, care ar fi trebuit sa le fi permis sa inteleaga gravitatea faptelor lor. Prin urmare, instanta a majorat pedeapsa la 12 ani de inchisoare pentru fiecare inculpat.

* Cititi aici Decizia CEDO in cazul “Razvan Bulfinsky vs. Romania”