De fapt, este situatia Romaniei sub regimul Iohannis. Haosul politic se asociaza cu dezastrul economic si social, cu situatia catastrofala din spitale si din scoli, cu criza energetica, cu pierderea increderii in institutiile statului. Guvernul „incendiar” al lui Citu ar vrea sa continue cu politica imprumuturilor enorme pentru peticirea bugetului (se va face oare candva o ancheta privind eventualele comisioane?).

In timpul asta “toate scenariile sunt pe masa” (parerea mea este ca sunt “sub masa”). Lipsa de interes a partidelor pentru preluarea guvernarii dovedeste ca situatia este catastrofala. PNL a aruncat prosopul, neprezentand niciun candidat de premier, PSD nu are nici un interes sa intre la guvernare in starea de dezastru actuala. AUR se amuza, folosind anti-vaccinistii pentru a-si mari cota de piata. UDMR vrea in continuare la guvernare, stiind ca cel mai bun guvern pentru ei este un guvern slab. Iar USR joaca poker cu Iohannis, in perspectiva alegerilor din 2024.

Ce fac in timpul asta #rezistii. Unii ne amintesc ca si in urma cu 20 de ani, la noi, era rau, altii ne explica cum stau lucrurile acum in Europa si in America (someri, homelessi, discriminari, politisti rai, imigranti, farma lacome). Oricum, dupa ce ii citesti pe Draghicescu, Radulescu-Motru, Ralea, intelegi mai usor de ce la noi rata de vaccinare este la jumatate fata de majoritatea statelor occidentale. Si de ce saracia si lipsa de speranta maresc cozile la procesiunile religioase.

Ce e de facut?

Situatia este blocata. Configuratia parlamentului si rolul nefast al lui Iohannis, care a invrajbit partidele, fac improbabila realizarea unei majoritati parlamentare stabile. Lipsa de incredere reciproca a liderilor politici si a acestora in Iohannis blocheaza orice negocieri serioase. Alegerea teleghidata a lui Catu in fruntea PNL a facut si mai dificil acest proces. Blocajul este determinat de configuratia parlamentului. De aici, solutia teoretica – reconfigurarea parlamentului prin alegeri anticipate sau revenirea la sistemul electoral antebelic cu prima electorala (stiu ca CCR este impotriva da, in Grecia, acest sistem functioneaza). Sau ridicarea pragului electoral la 10% pentru a se ajunge la un sistem bipartid (model american sau britanic). Sau, eventual, renuntarea la sistemul semiprezidential (care a produs regimurile Basescu si Iohannis) in favoarea unui regim parlamentar.

Deocamdata, urmaresc cu interes comentariile #rezistilor pe blogul meu care vor sa ramana si cu sufletul in rai. Iar eu ma bucur cand cineva imi aminteste ca in perioada 2000-2004 s-au creat sute de mii de IMM-uri si ca niciuna nu a dat faliment in perioada aceea. Iar datoria publica a statului era de 4 ori mai mica decat cea actuala.

Preluare de pe adriannastase.ro