Legea nr. 76/2008 privind organizarea si functionarea Sistemului National de Date Genetice Judiciare (SNDGJ) obliga sau nu instantele sa dispuna prelevarea datelor genetice de la persoanele condamnate definitiv sau fata de care judecatorii dispun amanarea aplicarii pedepsei sau renuntarea la aplicarea pedepsei?

---

Aceasta este intrebarea cu care Procurorul General Gabriela Scutea (foto) a sesizat Inalta Curte de Casatie si Justitie la 19 iulie 2022 cu un recurs in interesul legii. La randul ei, ICCJ a format dosarul nr. 1605/1/2022, unde a fixat primul termen pentru data de 17 octombrie 2022.

Mai exact, RIL-ul vizeaza „caracterul obligatoriu sau facultativ al masurii dispuse in baza art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008 privind organizarea si functionarea Sistemului National de Date Genetice Judiciare, modificata, referitor la prelevarea probelor biologice de la persoane condamnate definitiv sau fata de care s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei sau renuntarea la aplicarea pedepsei, pentru savarsirea infractiunilor cuprinse in anexa la aceeasi lege”.

Scutea a promovat RIL-ul, vazand ca unele instante nu dispun prelevarea de probe biologice pentru SNDGJ, interpretand drept facultative prevederile legale. Totusi, adauga Procurorul General, aceste instante sunt mai putine decat cele care dispun colectarea de date genetice, interpretand legea in sensul unei obligatii, iar nu al unei recomandari.

Redam pasajele relevante din Legea 76/2008:

- art. 7 alin. 1: „Prelevarea probelor biologice de la persoanele prevazute la art. 4 alin. (1) lit. b) este dispusa de instanta de judecata, prin hotararea de condamnare ori prin hotararea de amanare a aplicarii pedepsei sau de renuntare la aplicarea pedepsei”;

- art. 4 alin. 1 lit. b: „S.N.D.G.J. contine profile genetice, date cu caracter personal si date despre caz, corespunzatoare urmatoarelor categorii: (...) persoane condamnate definitiv pentru savarsirea infractiunilor cuprinse in anexa la pedeapsa inchisorii, precum si persoanele pentru care instanta a pronuntat amanarea aplicarii pedepsei sau renuntarea la aplicarea pedepsei”;

- art. 3: „Infractiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice in vederea introducerii profilelor genetice in S.N.D.G.J. sunt prevazute in anexa care face parte integranta din prezenta lege”;

- Anexa:

„Infractiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice, in vederea introducerii profilelor genetice in S.N.D.G.J.

1. Infractiunea de omor

2. Determinarea sau inlesnirea sinuciderii

3. Infractiunea de ucidere din culpa

4. Uciderea la cererea victimei

5. Infractiunea de vatamare corporala

6. Infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte

7. Infractiunea de vatamare corporala din culpa

8. Rele tratamente aplicate minorului

9. Incaierarea

10. Uciderea sau vatamarea nou-nascutului savarsita de catre mama

11. Vatamarea fatului

12. Infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal

13. Infractiunea de sclavie

14. Trafic de persoane

15. Trafic de minori

16. Proxenetism

17. Infractiunea de viol

18. Agresiunea sexuala

19. Infractiunea de act sexual cu un minor

20. Infractiunea de perversiune sexuala

21. Infractiunea de coruptie sexuala

22. Infractiuni de talharie si piraterie

23. Ultraj

24. Ultraj judiciar

25. Razbunarea pentru ajutorul dat justitiei

26. Supunerea la rele tratamente

27. Infractiunea de tortura

28. Infractiunea de nerespectare a regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive

29. Infractiunea de nerespectare a regimului materiilor explozive

30. Infractiunea de rele tratamente aplicate minorului

31. Atentatul care pune in pericol siguranta nationala

32. Atentatul care pune in pericol siguranta unei colectivitati

33. Infractiuni de genocid contra umanitatii si de razboi

34. Infractiuni la regimul armelor si munitiilor

35. Actele de terorism prevazute de Legea nr. 535/2004 privind prevenirea si combaterea terorismului

36. Infractiunile prevazute la art. 2, 3, 10 si 12 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, cu modificarile si completarile ulterioare.

(n.r.:

- art. 2: Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea in vanzare, vanzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpararea, detinerea ori alte operatiuni privind circulatia drogurilor de risc, fara drept;

- art. 3: Introducerea sau scoaterea din tara, precum si importul ori exportul de droguri de risc, fara drept;

- art. 10: Indemnul la consumul ilicit de droguri de mare risc, prin orice mijloace;

- art. 12: tentativa la faptele de la art. 2 si 3, precum si la cele privind drogurile de mare risc)

37. Infractiunea prevazuta la art. 22 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 121/2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri, aprobata cu modificari prin Legea nr. 186/2007 (n.r. pasaj abrogat in 2012)”.

Scutea vrea ca prelevarea de date genetice sa fie obligatorie

Sefa PICCJ Gabriela Scutea solicita ca instanta suprema sa statueze obligativitatea pentru instante a dispunerii de prelevare a probelor biologice de la condamnati.

Mai precis, Scutea este nemultumita de faptul ca unele instante considera ca dispunerea de prelevare a probelor biologice este facultativa, in conditiile in care art. 3 din Legea 76/2008 vorbeste despre infractiuni pentru care „pot fi” prelevate probe biologice. In acest context, Procurorul General considera ca nu poate fi vorba despre o prevedere cu caracter facultativ, ci una cu caracter obligatoriu, in conditiile in care, in acelasi act normativ, art. 7 alin. 1 stipuleaza ca prelevarea probelor biologice „este dispusa” de catre instanta de judecata.

In acest sens, Procurorul General citeaza jurisprudenta CEDO, in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca prelevarea si stocarea datelor genetice este proportionala cu scopul urmarit (respectiv cu lupta impotriva criminalitatii) si este necesara intr-o societate democratica, intrucat permite eliminarea rapida din cercul suspectilor a celor inscrisi deja in sistem.

Prezentam principalele pasaje din recursul in interesul legii:

„Examenul jurisprudentei nationale existente in materie evidentiaza doua orientari, relevand caracterul neunitar al acesteia.

I. Astfel, intr-o orientare, instantele au considerat ca, in cazul savarsirii uneia dintre infractiunile prevazute in anexa la Legea nr.76/2008 privind organizarea si functionarea Sistemului National de Date Genetice Judiciare, modificata, prelevarea probelor biologice de la inculpati este obligatorie in cazul pronuntarii unei solutii de condamnare, de amanare a aplicarii pedepsei sau de renuntare la aplicarea pedepsei, o parte dintre instante aplicand direct prevederile legii, fara a-si motiva hotararea sub acest aspect. (...)

S-au avut in vedere in acest sens dispozitiile cuprinse in art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008, modificata, potrivit carora 'prelevarea probelor biologice de la persoanele prevazute la art.4 alin.1 lit.b (persoanele condamnate definitiv pentru savarsirea infractiunilor cuprinse in anexa la pedeapsa inchisorii, precum si persoanele pentru care instanta a pronuntat amanarea aplicarii pedepsei sau renuntare la aplicarea pedepsei) este dispusa de instanta de judecata, prin hotararea de condamnare sau hotararea de amanare a aplicarii pedepsei sau renuntare la aplicarea pedepsei'. Ca atare, instantele au considerat ca masura intervine 'ope legis', in temeiul art.7 alin.1, dupa verificarea conditiilor prevazute de art.3 si art.4 alin.1 lit.b din Legea nr.76/2008.

II. Dimpotriva, intr-o alta orientare, minoritara, s-a apreciat ca prelevarea probelor biologice de la inculpati nu se dispune in mod obligatoriu in cazul pronuntarii unei solutii de condamnare, de amanare a aplicarii pedepsei sau de renuntare la aplicarea pedepsei pentru savarsirea infractiunilor cuprinse in anexa la Legea nr.76/2008, modificata, mentionandu-se in mod expres ca prelevarea probelor biologice are caracter facultativ. (...)

S-a motivat ca dispozitiile cuprinse in art.3 din Legea nr.76/2008, modificata, in cuprinsul carora legiuitorul a folosit sintagma 'infractiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice in vederea introducerii profilelor genetice in Sistemul National de Date Genetice Judiciare', subliniaza facultatea, iar nu obligatia luarii acestei masuri.

De asemenea, un argument in favoarea caracterului facultativ al acestei masuri este extras de instantele de judecata din faptul ca, in Anexa, sunt cuprinse si infractiunile de ucidere din culpa, respectiv vatamare corporala din culpa.

Apreciez ca solutia legala in materie este ilustrata de prima orientare jurisprudentiala.

Jurisprudenta Curtii Constitutionale

Fara a statua asupra caracterului obligatoriu sau facultativ al masurii prelevarii probelor biologice, prin deciziile nr.485 din 2 aprilie 2009 si nr.666 din 17 mai 2011 (paragraful 7), Curtea Constitutionala a observat ca judecatorul, ca reprezentant al autoritatii, in pofida absentei consimtamantului celui vizat, are dreptul sa dispuna cu privire la necesitatea prelevarii de probe biologice de la o anumita categorie de persoane, si anume aceea a suspectilor.

Curtea Constitutionala a mai precizat ca este evident ca scopul se circumscrie pe deplin exigentelor impuse de art.8 paragraf.2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si de art.53 din Constitutie, amestecul autoritatii in viata intima si privata fiind justificat.

Prelevarea de material genetic a facut obiectul examinarii Curtii Europene a Drepturilor Omului, din perspectiva respectarii art.8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Referitor la acest aspect, Curtea considera ca cele trei categorii de informatii personale: amprentele digitale, profilurile ADN si mostrele celulare constituie date cu caracter personal in sensul Conventiei cu privire la protectia datelor, deoarece ele se refera la persoane identificate sau identificabile.

Pe cale de consecinta, atat stocarea mostrelor celulare, cat si a profilurilor ADN poate pune in discutie o posibila incalcare a dreptului celor in cauza la respectarea vietii lor private, in sensul art.8 paragraf.1 din Conventie, astfel incat se impune ca ingerinta in viata privata sa fie in conformitate cu legea, sa fie redactata in termeni clari in actul normativ intern, sa urmareasca realizarea unuia dintre obiectivele enumerate la art.8 paragraf.2 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si sa fie 'necesara intr-o societate democratica', asa cum, de altfel, a statuat Curtea cu valoare de principiu.

Referitor la prima conditie, Curtea a apreciat ca o limitare a vietii private nu poate fi legala, daca nu are un temei juridic in legile nationale, prin 'legi' intelegandu-se actele in vigoare potrivit dreptului national al statului. In acest context, este important de subliniat ca indeplinirea conditiei legalitatii implica si analiza predictibilitatii.

In ceea ce priveste cerinta interesului legitim, Curtea aminteste ca descoperirea probelor (fizice) care pot fi esentiale intr-o investigatie penala a fost considerata in mod consecvent in jurisprudenta sa ca urmarind un astfel de interes legitim, de vreme ce vizeaza siguranta publica, prevenirea infractiunilor si protectia drepturilor altor persoane.

Instanta de la Strasbourg a mai statuat ca o astfel de masura 'este necesara intr-o societate democratica', avand in vedere contributia importanta pe care au avut-o evidentele ADN in eficientizarea activitatii politiei in ultimii ani. Curtea a notat ca ingerinta este relativ redusa, iar aceasta se poate dovedi benefica, inclusiv pentru persoana in cauza, intrucat permite eliminarea sa rapida din cercul suspectilor de comiterea unei infractiuni la investigarea careia au fost descoperite probe ADN.

Nu in ultimul rand, Curtea precizeaza ca ultima conditie, a necesitatii, impune ca masura sa fie proportionala cu scopul urmarit.

In aceasta privinta, autoritatile nationale competente beneficiaza de o marja de apreciere, marja care tinde sa fie cu atat mai restransa cu cat dreptul in cauza este mai important pentru garantarea beneficierii efective de catre individ de drepturile fundamentale sau 'intime' care ii sunt recunoscute.

Asadar, in toate cauzele privind stocarea profilelor genetice (...), Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat cu valoare de principiu ca trebuie respectate garantiile instituite prin paragraful 2 al art.8 din Conventie, prelevarea probelor biologice constituind o ingerinta in exercitarea dreptului la respectarea vietii private. Astfel, nu este suficient ca ingerinta sa fie in conformitate cu legea, in acelasi timp trebuie sa urmareasca unul dintre scopurile expres prevazute, intre acestea regasindu-se si prevenirea faptelor penale, si sa fie necesara intr-o societate democratica in vederea atingerii scopului urmarit. Masura trebuie sa fie proportionala cu interesul protejat si insotita de garantii atat la momentul dispunerii sale, cat si ulterior, cu ocazia punerii in executare.

In ceea ce priveste cauza Nastac impotriva Romaniei (...), raportat la jurisprudenta nationala comunicata de partile cauzei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a notat faptul ca Agentul Guvernamental a transmis ca prelevarea probelor biologice nu este dispusa in mod automat, ci instantele de judecata au competenta de a aprecia asupra oportunitatii introducerii probelor biologice in Sistemul National de Date Genetice Judiciare. De asemenea, Curtea a estimat ca nu este stabilit la nivel national faptul ca instantele judecatoresti nu ar avea o astfel de putere de apreciere. (...)

In schimb, s-a retinut ca Legea nr.76/2008, modificata, contine garantiile necesare privind punerea in executare a masurii si anume obtinerea datelor biologice prin metode non-invazive si pastrarea lor pentru un anumit termen cu posibilitatea distrugerii ori stergerii din Sistemului National de Date Genetice Judiciare si respectarea exigentelor legii privind protectia datelor cu caracter personal.

S-a aratat ca legea prevede, totodata, si garantiile procedurale pentru ca instantele sa dispuna luarea masurii, prin stabilirea persoanelor vizate de lege si infractiunile pentru care se poate lua masura prelevarii probelor biologice.

Jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie

Prevederile art.7 din Legea nr.76/2008 au fost supuse si examinarii Completului pentru solutionarea recursului in interesul legii al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, insa dintr-o perspectiva diferita, pronuntandu-se decizia nr.18 din 18 noiembrie 2013, respectiv decizia nr.5 din 16 mai 2016.

Totodata, prin Decizia nr.18/2013, solutionand recursul in interesul legii, instanta suprema a statuat ca:

'Prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa inchisorii pentru savarsirea infractiunilor prevazute in anexa Legii nr.76/2008 privind organizarea si functionarea Sistemului National de Date Genetice poate fi dispusa si in ipoteza in care executarea acesteia este suspendata conditionat sau sub supraveghere'.

Jurisprudenta neunitara ce face obiectul prezentului recurs in interesul legii este generata de modul de interpretare a dispozitiilor art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008 privind organizarea si functionarea Sistemului National de Date Genetice Judiciare, modificata, care prevad prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv, in contextul dispozitiilor art.3 si art.4 alin.1 lit.b cu trimitere la Anexa la aceeasi lege.

a. Potrivit art.4 alin.1 lit.b, persoanele vizate de o astfel de masura sunt persoane condamnate definitiv pentru savarsirea infractiunilor cuprinse in anexa la pedeapsa inchisorii, precum si persoanele pentru care instanta a pronuntat amanarea aplicarii pedepsei sau renuntarea la aplicarea pedepsei. De asemenea, conform art.3 din acelasi act normativ, infractiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice in vederea introducerii profilelor genetice in S.N.D.G.J. sunt prevazute in anexa care face parte integranta din prezenta lege.

Anexa la Legea nr.76/2008 stabileste expres infractiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice, in vederea introducerii profilelor genetice in S.N.D.G.J. (Sistemul National de Date Genetice Judiciare).

Coroborand dispozitiile legale mentionate mai sus, se observa faptul ca masura prelevarii probelor biologice este luata de instanta de judecata atunci cand dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa inchisorii sau cand dispune amanarea aplicarii pedepsei sau renuntarea la aplicarea pedepsei, pentru savarsirea uneia dintre infractiunile cuprinse in anexa la Legea nr.76/2008, in baza art.7 din cuprinsul acestui act normativ.

Rezulta, asadar, ca art.3 stabileste infractiunile pentru care sunt prelevate probe biologice (cele prevazute in anexa legii), art.4 categoriile de persoane fata de care se poate dispune aceasta masura, iar art.7 statueaza asupra organelor judiciare in masura a dispune prelevarea de probe biologice, conditiile in care are loc acest demers si asupra persoanelor indrituite a efectua efectiv prelevarea probelor biologice.

b. Art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008 stipuleaza conditiile in care instanta de judecata dispune prelevarea probelor biologice, respectiv cand se da o solutie de condamnare sau de amanare a aplicarii pedepsei ori de renuntare la aplicarea pedepsei.

Jurisprudenta neunitara a fost generata de modul de interpretare a sensului verbului 'pot' folosit in cuprinsul art.3 din Legea nr.76/2008, respectiv in Anexa la lege, ceea ce a condus unele instante la concluzia facultativitatii aplicarii dispozitiei de la art.7 alin.1 al actului normativ.

In realitate, cele doua norme nu pot fi analizate separat, ci in interdependenta, pentru a se stabili vointa legiuitorului.

Este evident faptul ca prin folosirea expresiei 'este dispusa', din cuprinsul dispozitiei 'Prelevarea probelor biologice de la persoanele prevazute la art.4 alin.1 lit.b este dispusa de instanta de judecata' de la art.7 alin.1, legiuitorul nu lasa loc echivocului in interpretarea obligativitatii luarii de catre organul judiciar a masurii prelevarii de probe biologice, atunci cand pronunta una dintre solutiile enumerate de text.

Cu toate acestea, obligatia instantei este limitata la infractiunile enumerate in Anexa, context in care intelesul verbului 'pot' folosit in prevederea 'Infractiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice' din cuprinsul art.3 din Legea nr.76/2008, nu poate fi interpretat in sensul in care dispozitia de prelevare a probelor biologice ar fi facultativa, deoarece textul in discutie nu reglementeaza un atare comandament, ci strict ca referindu-se la infractiunile care dau nastere obligativitatii prelevarii acestor probe. Altfel spus, doar infractiunile aratate in Anexa, iar nu alte infractiuni, fac obiectul reglementarii privind prelevarea probelor biologice de la persoanele aratate de art.4 din Legea nr.76/2008.

Prin urmare, interpretarea acestor norme trebuie sa se faca in context, iar nu individual. Tinand cont de economia actului normativ, de locul sau in sistemul ramurii pe care o reglementeaza (interpretarea sistematica), concluzia la care se ajunge este ca aplicarea art.7 este imperativa, nicidecum facultativa.

Legea foloseste cuvantul 'poate', intrucat trebuie observate/sesizate conditiile necesare, dar nu si suficiente, pentru ca textul sa fie aplicabil: nu este suficient ca legiuitorul a prevazut o lista de infractiuni pentru care este posibila prelevarea (art.3), ci este necesar sa fie indeplinite si conditiile de la art.4 din actul normativ mentionat si, mai ales, sa fie pronuntata una din solutiile prevazute de art.7.

De altfel, potrivit art.4 alin.2 din Legea nr.76/2008, Sistemul National de Date Genetice Judiciare poate fi completat cu alte categorii de date decat cele prevazute la alin.1, prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Justitiei si a Ministerului Internelor si Reformei Administrative, in functie de necesitati si de resursele alocate.

In acest context, prin Legea nr.118/2019, republicata, privind Registrul national automatizat cu privire la persoanele care au comis infractiuni sexuale, de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor a fost modificat / completat atat art.1, cat si art.4 din Legea nr.76/2008.

Prin urmare, sfera infractiunilor poate fi largita, dar in niciun caz restransa: a pleca de la premisa ca norma in discutie are un caracter facultativ, ar insemna sa acceptam anihilarea scopului Legii nr.118/2019, republicata.

De altfel, lipsa unor criterii in baza carora instantele ar putea decide aplicarea sau nu a art.7, nu permite o delimitare clara intre cauzele in care ar trebui sa se faca aplicarea textului de celelalte, ceea ce constituie un argument in sensul ca aceasta lista nu este una facultativa.

Daca acceptam o altfel de interpretare, ar insemna ca unele persoane vor fi trecute in registru, altele nu, ceea ce ar fi o discriminare si nu in ultimul rand, nu s-ar atinge nici scopul Legii nr.76/2008, nici cel al Legii nr.118/2019, dupa cum nu ar putea fi respectate nici obligatiile pe care statul roman si le-a asumat prin alte acte normative.

Interpretarea contrara a art.7 adauga textului o conditie pe care el nu o prevede, restrangand astfel nepermis de mult sfera lui de aplicare.

Or, existenta hotararii definitive de condamnare, de amanare a aplicarii pedepsei sau de renuntare la aplicarea pedepsei este, in mod evident, momentul in care prezumtia de nevinovatie a fost inlaturata, iar ingerinta in drepturile persoanei este si ea in acord cu legea.

Fata de cele expuse, urmeaza sa constatati ca aceasta problema de drept a primit o solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti si, printr-o decizie obligatorie, conform art.474 din Codul de procedura penala, sa stabiliti ca:

'Aplicarea art.7 alin.1 din Legea nr.76/2006 privind organizarea si functionarea Sistemului National de Date Genetice Judiciare, modificata, referitor la prelevarea probelor biologice de la persoane condamnate definitiv, precum si pentru persoanele pentru care instanta a pronuntat amanarea aplicarii pedepsei sau renuntarea la aplicarea pedepsei, pentru savarsirea infractiunilor cuprinse in anexa la aceeasi lege, are un caracter obligatoriu'”.

* Cititi aici intregul RIL