Mulți analiști, printre care mă număr, au semnalat că una dintre consecințele cele mai grave ale loviturii de stat, însoțită de trecerea autorităților de la București, cu arme și bagaje, de partea Uniunii Europene, ar putea fi ratarea în perspectivă a parteneriatului strategic consolidat cu Statele Unite. De fapt, noi toți am greșit. Acest parteneriat, vital pentru viitorul României, a fost deja compromis. Și, dacă va exista cale de întoarcere, ea va dura mult și va fi la fel de costisitoare ca ratarea alianței cu Statele Unite.

În primul moment în care relația cu Statele Unite s-a aflat în cumpănă, în primul moment în care politicienii care conduc azi România — de la Cotroceni, din guvern și din parlament — au fost puși în situația de a alege în ce tabără să ne plasăm, noi am optat pentru Uniunea Europeană. De fapt, nu noi, ci ei, motivând că aparținem acestui areal geografic și politic, că Statele Unite sunt departe și că politica lui Trump privind soluționarea marilor probleme cu care se confruntă omenirea este inadecvată. Și așa și este.

Din perspectiva progresiștilor, Trump joacă nu numai surprinzător, ci și agresiv. Iar cei care conduc în acest moment statul român sunt progresiști. Neomarxiști.

Pentru aceștia, pare de neînțeles de ce, după trei ani de război în Ucraina — la care am putea adăuga și anii caracterizați prin conflict între Federația Rusă și Occident după ocuparea Crimeei —, după ce, în toată această perioadă, întreg Occidentul, în ansamblul lui, în frunte cu Statele Unite și Uniunea Europeană, a condamnat la unison Rusia drept stat agresor, iar pe Putin drept criminal de război, pe neașteptate, odată cu instaurarea Administrației Trump, lucrurile se schimbă, iar raporturile par aproape că se inversează.

Pare de neînțeles și chiar șocant modul în care, aparent peste noapte, a fost dată peste cap întreaga retorică politică. S-au cheltuit sume uriașe de bani din contribuțiile americanilor și europenilor, virați pe canalele caracatiței Soros și ale altor caracatițe, pentru a convinge opinia publică din lumea occidentală asupra caracterului criminal al războiului declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei, față în față cu modul eroic și exemplar în care luptă Volodimir Zelenskiy, în jurul căruia s-a coalizat eroicul popor ucrainean.

S-au cheltuit sume uriașe de bani și s-au făcut mari eforturi instituționale pentru estomparea sau chiar anularea, prin persuasiune sau printr-o cenzură feroce, sau chiar prin intermediul unor operațiuni de natură penală, a vocilor care, atât în Europa, cât și peste ocean, au îndrăznit să pună sub semnul întrebării o serie întreagă de sloganuri transformate în tabuuri.

Și nu este vorba doar, în această ecuație desfășurată în plan global, despre războiul din Ucraina. Bătălia dintre progresiști și conservatori, dintre globaliști și suveraniști, s-a purtat în egală măsură — deși mai puțin spectaculos — și în ceea ce privește raportarea față de China sau Iran, și în ceea ce privește conflictul din Orientul Apropiat sau nenumăratele războaie civile din Africa.

Inchiziții dintre cele mai moderne și cele mai perverse au fost finanțate cu sume colosale de bani, atât în Statele Unite, cât și în Europa, în scopul îndoctrinării populației și exacerbării cenzurii.

Astăzi, Administrația Trump a luat totul din urmă la puricat, inclusiv incredibilele abuzuri săvârșite împotriva drepturilor omului, în așa-numita epocă a pandemiei. Administrația Statelor Unite a scos la lumină o serie întreagă de informații conform cărora coronavirusul a fost un produs de laborator fabricat în China, în colaborare cu așa-zise autorități medicale din Statele Unite, deci inclusiv cu finanțare americană, pentru ca pandemiile Covid să se afle ulterior la baza producției și comercializării, în cantități fabuloase și la prețuri tot fabuloase, a așa-numitelor vaccinuri anti-Covid.

Aceste realități sunt astăzi devoalate de autoritățile din Statele Unite, vaccinurile sunt cu desăvârșire interzise, iar, rând pe rând, toți cei care au complotat la această făcătură la nivel mondial sunt identificați și puși sub anchetă. La fel, în ceea ce-i privește pe toți cei care se fac vinovați de utilizarea banilor cetățenilor americani pentru propagandă și cenzură, atât în Statele Unite, cât și în alte state ale lumii, inclusiv România.

Războiul Administrației Trump cu caracatița Soros, acuzată pentru multe din relele lumii în care trăim, a atins punctul culminant și a depășit pragul ireversibilității, începând din momentul în care a devenit evident și probat fără echivoc faptul că, prin intermediul acestei caracatițe, născută în Statele Unite și dezvoltată în întreaga lume, mai ales în statele captive, au fost cheltuite sume fabuloase în scopuri murdare din banii contribuabililor americani.

S-a descoperit, în termeni record, încă ceva și mai grav. Sub diverse pretexte, în Statele Unite, tot pe bani federali, au fost pregătite pentru a fi puse în deplină funcțiune sute de locuri de detenție, în care, sub diferite pretexte, urmau să fie „internați” cetățeni americani de toate categoriile care își manifestau alte opinii decât cele oficiale.

În cea mai mare democrație a lumii, se dezvolta pur și simplu, prin intermediul statului subteran, un stat de tip nazist cu toate caracteristicile sale.

Bătălia, așadar, este pe viață și pe moarte. Și, în aceste condiții, este cât se poate de firesc ca Statele Unite să strângă rândurile cu toți partenerii strategici ai Washingtonului, inclusiv cu autoritățile de la București.

Numai că, iată, într-un moment crucial, reprezentanții din vârful politicii de la București, exceptând partidul AUR, au întors literalmente spatele Administrației Trump, plasându-se fără ezitare în tabăra celor percepuți în prezent de Casa Albă, de noua administrație de la Washington, drept dușmani declarați ai democrației de tip occidental.

Am sentimentul amar că instituția prezidențială de la București, guvernul și majoritatea parlamentară au depășit, cu mare inconștiență și cu multă fermitate, punctul de ireversibilitate.

Sursa: corect-news.ro