„Instigarea de catre politie are loc atunci cand ofiterii implicati – fie membri ai fortelor de ordine, fie persoane care actioneaza in baza ordinului acestora – nu se limiteaza la a investiga activitatea infractionala intr-un mod in principal pasiv, ci exercita o anumita influenta asupra subiectului astfel incat sa il incite la savarsirea unei infractiuni care altfel nu ar fi fost savarsita, cu scopul de a face posibila stabilirea infractiunii, si anume, de a oferi probe si de a incepe urmarirea penala”. (Hotararea CEDO Ali vs. Romania, 9 noiembrie 2010, paragraful 99)

Pedeapsa vadit disproportionata dispusa fata de Tatiana Nicoleta Baumann (foto) - 3 ani, 3 luni si 3 zile inchisoare cu executare, in lipsa antecedentelor penale - nu este singura odiosenie comisa de autoritati impotriva angajatei CFR acuzate ca a luat spaga 60 de lei de la patru „calatori fraudulosi”. Trimisa in judecata pentru luare de mita si abuz in serviciu, printr-un rechizitoriu intocmit la 13 februarie 2015 de procurorul Vlad Neagoe de la Parchetul Tribunalului Brasov, si achitata in prima instanta pe motiv de lipsa de probe, printr-o sentinta din 9 februarie 2016 pronuntata de judecatoarea Alina Camelia Tocanie de la Sectia penala a Tribunalului Brasov, Tatiana Nicoleta Baumann sustine, iar actele dosarului inclina sa ii dea dreptate, ca a fost condamnata in apel pe baza unui probatoriu obtinut prin provocare, ceea ce este monstruos, dar si ilegal, intrucat contravine in mod flagrant Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Lumeajustitiei.ro solicita interventia Procurorului General al Romaniei, Augustin Lazar, pentru promovarea in regim de urgenta a unei cereri de revizuire a deciziei de condamnare pronuntate de Curtea de Apel Brasov in acest caz.

Patru tinere politiste cu identitati reale – Alina Madularea (agenta la Politia Statiunii Poiana Brasov), Paula Grigorescu (agenta la Sectia 4 Politie Brasov), Ana Coman (agenta la Sectia 3 Politie Brasov) si Raluca Gheorghe (agenta la Sectia 1 Politie Brasov) –, instruite de procurorul de caz Vlad Neagoe si echipate cu tehnica de interceptare, au fost autorizate sa comita infractiuni de dare de mita, in timpul calatoriei cu trenul, cu scopul de a determina controlorii CFR la savarsirea unor fapte de luare de mita.

Agentele nu s-au limitat sa joace rolul principal al mituitorilor - ceea ce oricum incalca rigorile stabilite de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (adica de lege) in cazul investigatorilor autorizati - ci au insailat si o poveste emotionanta (in ale carei detalii nu intram, ele regasindu-se in documentele atasate), pentru a o atrage in capcana pe angajata CFR. Tatiana Baumann le-a crezut pe cuvant pe cele patru tinere ca nu au suficienti bani si nici acte de identitate, astfel ca le-a lasat sa circule pe ruta Brasov-Sinaia in schimbul unei sume (60 lei) de doua ori mai mica decat pretul intreg al calatoriei (4 bilete X 31 lei/ bucata, in total 124 lei). Pentru cei 60 de lei incasati fara a emite legitimatii de calatorie, femeia sustine ca ar fi taiat in aceeasi zi (28 martie 2014) o chitanta (vezi facsimil), si ca ulterior ar fi varsat banii la CFR, in baza unei cutume a companiei feroviare.

In opinia noastra, cele patru politiste, prin maniera in care au actionat, au depasit cu mult atributiile permise de lege investigatorilor autorizati. Ele puteau cel mult sa asiste pasiv, ca martore, si sa-si foloseasca mijloacele tehnice de supraveghere cu care erau echipate pentru a strange probe, raportat la o fapta de luare de mita a salariatei CFR savarsita concomitent cu o infractiune de dare de mita comisa de un tert calator fraudulos, si nu sa participe activ la pretinsul act infractional, in sensul de a o constrange/ determina pe pretinsa faptuitoare. De asemenea, apreciem ca solutia de condamnare s-a bazat intr-o masura periculos de mare pe probele astfel obtinute - or, potrivit legii (art. 103 Cod procedura penala), o hotarare de condamnare nu se poate intemeia in masura determinanta pe declaratiile investigatorilor -, iar atat parchetul, cat si cei doi magistrati de la instanta de apel care au imbratisat teza acuzarii, nu au izbutit sa demonstreze ca inculpata ar fi savarsit fapta in lipsa actiunii provocatoare initiate de agentele Statului.

Este si motivul pentru care ii solicitam de urgenta Procurorului General al Romaniei, Augustin Lazar, in temeiul art. 455 alin. (2) Cod procedura penala - „Procurorul poate cere din oficiu revizuirea laturii penale a hotararii”, sa analizeze cazul si sa ceara, din oficiu, revizuirea deciziei nr. 433/25.05.2016 pronuntate de Completul 7A al Curtii de Apel Brasov-Sectia penala (potrivit planificarii existente pe site-ul instantei, Completul 7A este compus din judecatoarele Adina Dumitrache si Aurelia Munteanu).

O cale de atac extraordinara impotriva solutiei definitive de condamnare a fost promovata chiar de Tatiana Nicoleta Baumann. Femeia aruncata in puscarie mai mult de 3 ani pentru o pretinsa spaga de 60 de lei a formulat contestatie in anulare, cu un prim termen de judecata la 11 octombrie 2016 (dosar nr. 475/64/2016). In *cererea depusa la Curtea de Apel Brasov, Baumann a invocat cazurile de contestatie in anulare prevazute la art. 426 literele b) si d) din Codul procedura penala - „Art. 426. Impotriva hotararilor penale definitive se poate face contestatie in anulare (...) b) cand inculpatul a fost condamnat, desi existau probe cu privire la o cauza de incetare a procesului penal; (...) d) cand instanta nu a fost compusa potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate”.

Sub aspectul cazului de contestatie prevazut de art. 426 lit. b) Cpp, angajata CFR arata in esenta ca a fost provocata sa comita infractiunile pentru care a fost condamnata, ca atare, sustine ca se impune achitarea sa in baza art. 16 alin. (1) lit. h) din Codul de procedura penala - „Actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata daca (...) h) exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege”.

Aspect extrem de important, Tatiana Baumann a acuzat pe tot parcursul procesului penal declansat impotriva sa incalcarea principiului loialitatii administrarii probelor - consacrat la art. 101 din Codul procedura penala:

„(1) Este oprit a se intrebuinta violente, amenintari ori alte mijloace de constrangere, precum si promisiuni sau indemnuri in scopul de a se obtine probe.

(2) Nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afecteaza capacitatea persoanei de a-si aminti si de a relata in mod constient si voluntar faptele care constituie obiectul probei. Interdictia se aplica chiar daca persoana ascultata isi da consimtamantul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare.

(3) Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care actioneaza pentru acestea sa provoace o persoana sa savarseasca ori sa continue savarsirea unei fapte penale, in scopul obtinerii unei probe”.

Iata si solutiile pe scurt pronuntate de instante in acest caz (cele doua hotarari judecatoresti sunt atasate la final):

Minuta deciziei nr. 433/25.05.2016 a Curtii de Apel Brasov: „Admite apelul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Brasov impotriva sentintei penale nr. 25/S/09.02.2016 a Tribunalului Brasov, pronuntata in dosar nr. 905/62/2015, pe care o desfiinteaza. Rejudecand, in baza art. 289 alin. (1) Cp (4 acte materiale) raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) Cp, art. 35 alin. (1) Cp, condamna pe inculpata Baumann Tatiana Nicoleta, fara antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani si 8 luni inchisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) Cp privind exercitarea functiei de conductor tren/ sef tren persoane pe o perioada de 2 ani, pentru comiterea infractiunii de luare de mita in forma continuata. 2. In baza art. 297 alin. (1) Cp cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cp (4 acte materiale) raportat la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) Cp, condamna inculpata la pedeapsa de 1 an si 9 luni si 10 zile inchisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) Cp privind exercitarea functiei de conductor tren/ sef tren persoane pe o perioada de 2 ani, pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu in forma continuata. In baza art. 38-39 alin. (1) lit. b) Cp si art. 45 alin. (3) Cp, contopeste pedepsele de mai sus si aplica inculpatei pedeapsa rezultanta de 3 ani, 3 luni si 3 zile inchisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) Cp privind exercitarea functiei de conductor tren/ sef de tren persoane pe o perioada de 2 ani. In baza art. 65 Cod penal, aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) Cp cu referire la exercitarea functiei de conductor tren/ sef tren persoane. Constata ca mediul de stocare CD-R inregistrat sub nr. PTBv/215MS/2014 si mediul de stocare CD-R inregistrat sub nr. PTBv/189MS/2014 constituie mijloce materiale de proba si raman atasate dosarului cauzei. In baza art. 112 alin. (1) lit. e) Cp si 289 alin. (3) Cp, confisca de la inculpata suma de 60 lei dobandita prin savarsirea infractiunii de luare de mita. Obliga inculpata la plata sumei de 124 lei despagubiri civile catre partea civila S.N.T.F.C. C.F.R. Calatori S.A. – Sucursala de Transport Feroviar de Calatori Bucuresti. Obliga inculpata la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare la fond. Cheltuielile judiciare in apel raman in sarcina statului. Definitiva”.

Minuta sentintei nr. 25/09.02.2016 a Tribunalului Brasov: „In baza 396 alin. (5) Cpp raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) Cpp, achita inculpata BAUMANN TATIANA NICOLETA sub aspectul savarsirii infractiunilor de luare de mita, in forma continuata, prev. de art. 289 alin. (1) Cp, rap. la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu modificarile si completarile ulterioare, cu aplic. art. 35 alin. (1) Cp (4 acte materiale) si abuz in serviciu, in forma continuata, prev. de art. 297 alin. (1) Cp, rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu modificarile si completarile ulterioare, cu aplic. art. 35 alin. (1) Cp (4 acte materiale), ambele cu aplic. art. 38 alin. (1) Cp. In baza art. 397 Cpp, respinge actiunea civila formulata de partea civila SNTCF-CFR Calatori SA Sucursala de Transport Feroviar de Calatori Bucuresti. In baza art. 275 alin. (3) Cpp, cheltuielile judiciare sunt suportate de stat. Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare”.

Trebuie precizat ca solutia de achitare dispusa de Tribunalul Brasov s-a intemeiat pe dispozitiile art. 103 alin. (3) dn Codul de procedura penala, potrivit carora „hotararea de condamnare nu se poate intemeia in masura determinanta pe declaratiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejati”. Acelasi lucru a spus si CEDO atunci cand a constatat ca Romania a incalcat dreptul la un proces echitabil prin condamnarea unor persoane cu agenti provocatori. Iata primele doua exemple care ne-au venit in minte:

„Pentru condamnarea reclamantului si a celorlalti inculpati, instantele s-au bazat exclusiv pe probele obtinute in timpul investigatiilor, in special pe raportul scris intocmit de investigatorii sub acoperire si pe declaratia lui K.M., care a fost retractata ulterior pe parcursul procedurii”. (Hotararea CEDO in cauza Ali vs. Romania, 9 noiembrie 2010, paragraful 102)

„In condamnarea reclamantului si a coinculpatilor sai, instantele s-au bazat exclusiv pe probele obtinute in cadrul urmaririi penale, si anume, pe rapoartele scrise ale agentilor sub acoperire si pe declaratiile suspectilor, precum si pe marturiile inculpatilor in fata primei instante (...) De asemenea, instantele au hotarat sa acorde prioritate declaratiilor obtinute de anchetatori si au considerat ca cele date in fata instantei de fond au fost false”. (Hotararea CEDO in cauza Bulfinsky vs. Romania, 1 iunie 2010, paragraful 44)

Curtea de Apel Brasov nu a gasit nici urma de provocare

Acuzatia de provocare a fost tratata extrem de sumar - apreciem noi - in decizia definitiva de condamnare. Motivarea cu care Curtea de Apel Brasov a incearcat sa acrediteze ideea ca in speta nu avem de-a face cu o provocare este insa de-a dreptul ilara:

„Instanta de fond a retinut atitudinea investigatorilor ca fiind una provocatoare intrucat situatia presupus infractionala tinde sa fie probata prin actiunea investigatorilor, imprejurari in care a dispus achitarea inculpatei Baumann Tatiana Nicoleta in baza art. 393 alin. (5) Cpp raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) Cpp, pentru infractiunile deduse judecatii. Instanta ierarhic superioara nu impartaseste un atare punct de vedere. Potrivit art. 101 alin. (3) Cpp, este interzis organelor judiciare sau altor persoane care actioneaza pentru acestea sa provoace o persoana sa savarseasca ori sa continue savarsirea unei fapte penale in scopul obtinerii de probe – art. 68 din vechiul Cod de procedura penala. A proceda in alt fel inseamna a trece de limitele legii. Determinarea in vederea savarsirii infractiunii nu trebuie confundata cu crearea oportunitatii sau a conditiilor favorabile in acest sens. In acest ultim caz, initierea si intarzierea rezolutiei infractionale apartine in totalitate persoanei vizate si nu poate fi imputata investigatorilor sub acoperire. Pentru a intra sub incidenta art. 68 Vechiul Cod de procedura penala – art. 101 alin. (3) Cpp, activitatea de 'provocare' a unei infractiuni trebuie sa imbrace forme concrete de instigare care si initieze in mintea unei persoane ideea de a savarsi o infractiune, ce poate consta in rugaminti, insistente, inselaciune, insinuari, promisiuni false, amenintare, santaj, hartuire sau solicitari repetate bazate pe simpatii personale create in acest sens (Revista de drept penal, Anul XIV, nr. 0, Bucuresti – 2007, par. 132-134). Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca nu se poate retine provocarea acuzatului de catre organele judiciare, in masura in care intentia infractionala era deja luata, existand predispozitia faptuitorului de a comite infractiunea, iar autoritatile judiciare aveau motive intemeiate sa suspecteze activitatile ilicite ale persoanei respective”.

Iata, asadar, cum o instanta din Romania anului 2016 trimite la puscarie 3 ani, 3 luni si 3 zile o persoana fara antecedente penale, pentru un pretins prejudiciu de 124 de lei, ori pentru o pretinsa mita de 60 de lei, doar pentru ca doi judecatori se grabesc sa imbratiseze cu multa usurinta premisa avansata de procuratura, potrivit careia un controlor CFR e mai degraba un spagar decat un om corect, iar asta in baza unor asa-zise probe despre care deja o alta instanta a stabilit ca au fost smulse de agenti provocatori ai Statului, fiind deci obtinute cu incalcarea legii. Aceiasi doi judecatori stabilesc cu de la sine putere - fara a indica si temeiul de drept - ca „determinarea in vederea savarsirii infractiunii nu trebuie confundata cu crearea oportunitatii sau a conditiilor favorabile in acest sens” si – pentru acreditarea ideii ca, indiferent de actiunea de instigare a agentilor provocatori, in mintea femeii pe care urmeaza sa o arunce in puscarie era oricum deja conturata „intentia infractionala” – recurge la un tertip, afirmand (afirmand doar!) ca „CEDO a stabilit ca nu se poate retine provocarea acuzatului de catre organele judiciare, in masura in care intentia infractionala era deja luata”.

Consideram ca atunci cand o instanta decide ca un om sa infunde puscaria in conditiile descrise in prezenta cauza, astfel de alegatii trebuie suficient si relevant motivate.

De asemenea, apreciem ca o instanta are obligatia legala de a examina cu mult mai multa atentie o speta in care un acuzat reclama o provocare/ inscenare/ instigare din partea agentilor Statului, asa cum cer de altfel si rigorile CEDO:

„Curtea reaminteste jurisprudenta sa recenta privind Art. 6, in care a stabilit o distinctie clara intre conceptul de inscenare si folosirea tehnicilor legale ale activitatilor sub acoperire si a reafirmat obligatia instantelor interne de a efectua o examinare atenta a materialului de urmarire penala atunci cand un acuzat invoca o inscenare din partea politiei (...) In vasta sa jurisprudenta in ceea ce priveste acest subiect, Curtea a stabilit ca inscenarea incalca Art. 6.1 din Conventie si este diferita de folosirea tehnicilor legale ale activitatilor sub acoperire in anchetele penale. Curtea sustine ca, desi utilizarea metodelor speciale de investigatie – in special a tehnicilor sub acoperire – nu poate incalca in sine dreptul la un proces echitabil, riscul pe care il implica instigarea de catre politie prin asemenea tehnici presupune ca folosirea acestor metode sa fie mentinuta in limite bine determinate (a se vedea Ramanauskas, par. 51). De asemenea, Curtea a stabilit ca instigarea de catre politie are loc atunci cand ofiterii implicati – fie membri ai fortelor de ordine, fie persoane care actioneaza in baza ordinului acestora – nu se limiteaza la a investiga activitatea infractionala intr-un mod in principal pasiv, ci exercita o anumita influenta asupra subiectului astfel incat sa il incite la savarsirea unei infractiuni care altfel nu ar fi fost savarsita, cu scopul de a face posibila stabilirea infractiunii, si anume, de a oferi probe si de a incepe urmarirea penala (a se vedea Teixeira de Castro vs. Portugalia, par. 38)”. (Ali vs. Romania, par. 98-99).

*Cititi aici integral sentinta nr. 25/09.02.2016 pronuntata de Tribunalul Brasov (hotararea de achitare in prima instanta)

*Cititi aici integral decizia nr. 433/25.05.2016 pronuntata de Curtea de Apel Brasov (hotararea de condamnare definitiva)

*Cititi aici integral rechizitoriul din 13.02.2015 intocmit de Parchetul de pe langa Tribunalul Brasov