“PANA LA CAPATVCU POPORUL MEU,ASA SA MI AJUTE DUMNEZEU!”
Adrian Paunescu - Scrisoare catre guvernul României
Ce sorcova si târguri ai în steag
Si ce posirca îti balteste-n sânge,
Guvern al inanitiei, beteag,
De nu auzi Ardealul care plânge?

Tu nu-ntelegi cosmarul vietii lor
Ca sunt abuzuri cu nemiluita
Si ca n-au cui sa-i ceara ajutor
Românii din Covasna si Harghita?

De propria ta tara te feresti
Si imposibil s-o conduci îti este,
Ca ai ajuns sa fii, la Bucuresti,
Guvernul unei alte Budapeste.

La noi acasa, altii sunt stapâni,
Bati temenele la Înalta Poarta,
... Persecutati, doar fiindca sunt români,
Românii din Ardeal nu te mai iarta.

Guvern de indigo si din mancurti,
Te blestema, descoperindu-ti vina,
Ceilalti români, vânduti la alte Curti,
În Basarabia si Bucovina.

Guvern al României, surdomut,
Esti plin de pacaleli si plin de fumuri,
Dar clopote de moarte au batut
Pentru acest popor ajuns pe drumuri.

Ca-ntr-un cosmar, te caut si te strig,
Sa nu mai tot sucesti cutitu-n rana,
Prin lanturi si prin foame si prin frig,
Însângerând conditia umana.

Tu esti în stare sa ne-ntorci pe toti
La cea dintâi Comuna Primitiva,
Sa fim un neam de criminali si hoti,
Ce-si jefuieste propria coliva.

Guvern fara de tara, pune punct
Acestei fraze care te cuprinde
Si-ngroapa idealul tau defunct
În groapa României suferinde.

Si lasa-ne! Dispari în mod brutal,
Elibereaza, cu grabire mare,
De boala ta, românii din Ardeal,
Guvern murdar de propria tradare!

O rusine si o sansa nationala Noiembrie 6th, 2010

Daca poetul si jurnalistul Adrian Paunescu nu ne-a facut mai buni in timpul vietii sale, poate va reusi sa realizeze acest lucru dupa moarte. Se pare ca acesta este pretul. Atunci cand patria nu stie sa fie recunoscatoare. Dar oare chiar devenim mai buni prin moartea marelui artist decat am fost in timpul vietii sale? Sau traim, din nou, o iluzie care va dura trei zile si trei nopti?
In 1968, anul maximei libertati sub comunism, Adrian Paunescu a fost unul dintre cei mai curajosi tineri poeti. Si publicisti. In Cenaclul Nicoale Labis, condus de scriitorul Eugen Barbu, se regaseau “tineri furiosi” ai anilor ’68, Adrian Paunescu, Nichita Stanescu, Dumitru Tepeneag, Petru Popescu si multi altii, alaturi de “monstri sacri ai literaturii”, Eugen Barbu fiind doar un exemplu, si ilustri intelectuali romani iesiti de curand din temnitele comunismului. Puscariasii politici. Ceea ce a mai putut fi salvat din fibra intelectuala a natiunii romane se intalnea intr-o scanteie efemera de libertate – a durat doar cativa ani – cu noul val de poeti, scriitori si critici literari. S-a intamplat atunci ceva magic.
In scurt timp, tanarul poet Adrian Paunescu avea sa se remarce nu numai prin volumele sale, ci si prin extraordinarul serial de interviuri publicat in Revista Luceafarul. Pur si simplu a reinventat, dupa ani de intuneric, interviul ca specie jurnalistica. Si a facut-o cu mult curaj. Asumandu-si riscuri. Numele lui era sinonim cu speranta. Speranta intr-o presa libera. In pasul urmator, Adrian Paunescu a explodat literalmente. Preluand conducerea Revistei Flacara, el a reusit o performanta unica sub dictatura comunista. Sa faca o presa in care reporterii si ziaristii specialisti in anchete scriau lucruri incredibile nu numai pentru cenzura, ci si pentru publicul larg. Existau autoritati – primari, secretari PCR pe judete, ministri, sefi din Politie si din securitate – care tremurau literalmente atunci cand ziaristii de la Flacara, condusa de Adrian Paunescu, puneau mana pe condei. Iar Cenaclul Flacara a fost un fenomen. Care a adus ceva cu totul si cu totul nou in intreaga tara. A fost o stare de spirit. Si, de multe ori, Cenaclul Flacara a fost scena unor acte de un curaj incredibil. De multe ori, a fost singura scena in care comunismul era sfidat. Fireste, totul a avut un pret. Pentru a rezista pana in clipa cand intr-o buna zi a fost mazilit, Adrian Paunescu a trebuit sa faca sacrificii. Pentru a scrie ceea ce avea de scris. In poezie. Si in publicistica. Pentru a spune ceea ce avea de spus. La Cenaclu. Sau in celelalte manifestari publice, Adrian Paunescu a platit un tribut. A trebuit sa-l menajeze pe “conducator”. A facut-o cu abilitate. Cu siretenie olteneasca. Cu intelepciune. A castigat mai mult decat a dat.
A fost un erou. A facut mult mai mult pentru romani si pentru Romania decat mii de indivizi care se bat astazi cu noua Constitutie in piept. A facut mult mai mult bine si mult mai putin rau decat majoritatea indivizilor pe care ii cunosc. Si a fost scuipat in obraz mult mai mult decat zeci de mii de oameni care meritau din plin oprobriul public. Adrian Paunescu a fost invidiat. De alti poeti. De alti jurnalisti. Si, mai tarziu, de alti politicieni. De indivizi care nu s-au putut ridica niciodata la nivelul lui. Daca in viata nu ne-a putut face mai buni, poate ne face dupa moarte. Poate
Adrian Paunescu - Ideologia perfecta
Ideologia atlanta este perfecta.
Prin modul ei de a inculpa
Ea provoaca legi
Pe care nu le poate respecta nimeni.
Parlamentul atlant,
Strabatut de un fior,
Eminamente ideologic,
Emite legi dupa legi,
Una mai aberanta decît alta,
Una mai imposibil de respectat
Decît alta,
Pentru ca toti sa fie vinovati
În fata tuturor.


Adrian Paunescu - Telefon peste moarte
În lumea numelor straine,
Ma simt, si eu, un strainez,
Iau telefonul lînga mine
si n-am ce numar sa formez.

Traiesc, fara speranta, drama
Ca neamul meu, acum, e frînt,
Mi-e dor de tata si de mama,
Dar nu au numar, la mormînt.

De convorbiri cu ei sunt gata
si în necunoscut ma zbat,
îi sun pe mama si pe tata,
Dar crucea suna ocupat.

Au numere secrete parca
si aparatul n-are ton,
Deodata aflu si tresar ca
Nici moartea n-are telefon.

Mi-e dor de voi, parinti din moarte,
Cu lacrimi bine va cuvînt,
Si uit ca ati plecat departe
Si n-aveti roaming, sub pamînt.

Formez un numar, oarecare,
Întreb precipitat de voi,
Dar stiu ca mort e cel ce moare
si nu mai vine înapoi.

Si, vai, de-atîta timp încoace,
Va chem si-n visuri, sa v-ascult,
Dar iarba pe morminte tace,
Cu numar desfiintat demult.

Si, daca o sa tinem minte,
Probabil, cînd o fi sa mor,
Am sa va caut în morminte,
Pe-un numar de interior.


Adrian Paunescu - Bocet pentru Ion cel fara de mormant
Ca tara sa nu-ti moara
Tu linistit te-ai frant,
Si tot colinzi prin tara,
Ion fara de mormant.

Asa a fost destinul tau,
Sa mori precum te-ai si nascut
Ca un erou necunoscut
Intr-un mormant necunoscut.

Ioane fara de mormant,
Te plang si te ingan,
Ca tu ai fost si eu mai sunt,
Ion, soldat roman.

Dar undee mormantul tau,
In care rau sau deal,
Te bat parerile de rau,
Soldat si general.

In fata mortii neclintit,
N-aveai ce o ruga,
Ai lacrimat si i-ai zambit
Ca si la nunta ta.

Dusmanii tai si azi se tem
De-ngrozitoarea zi
Cand vom iesi de sub blestem
Si tte vom regasi.

Ioane, fara de mormant,
Cuvant fara coperti,
Din locul tragic un` te-au frant
Incearca sa ne ierti.

Asa, a fost, va fi mereu,
Te cautam cu dor
Ion esti tu, Ion sunt eu,
Ion e un popor.
Miercuri, 07 Iulie 2010, Adrian Paunescu: Instantele din Romania transforma oameni nevinovati in infractori
Adrian Paunescu este de parere ca tribunalele romanesti condamna pe nedrept oameni nevinovati, dand ca exemplu cazul lui Antonie Solomon, arestat, in opinia lui, abuziv.

Antonie Solomon, primarul suspendat al Craiovei, are deja peste patru luni de cand se afla in arest preventiv. Instantele pitestene au respins de 11 ori cererile de eliberare ale acestuia, potrivit Adevarul.

Avocatii lui Solomon afirma ca anchetatorii s-au bazat doar pe banuieli in dosarul arestarii si ca rechizitoriul seamana cu o telenovela. Avocati, politicieni, oameni de afaceri si chiar judecatori cred cu tarie ca arestarea lui Solomon are iz poltic.

Tribunalul Arges urmeaza sa judece joi o noua cerere de eliberare sub control judiciar depusa de avocatii lui Antonie Solomon. In aceeasi zi urmeaza sa se desfasoare si procesul pe fond in care primarul suspendat al Craiovei este judecat pentru luare de mita in forma continuata.

Incatusarea lui Solomon isi are originea in dosarul privind coruptia din fotbal. Un rol important in scandalul arestarii primarului l-a jucat finantatorul Universitatii Craiova, Adrian Mititelu, un vechi dusman al edilului din Banie.

Avocatii edilului-sef sustin in continuare ca "motivarea arestarii nu a fost facuta in temeiul legii, ci in cel al sentimentelor de insecuritate pe care procurorii banuiau ca le-ar fi putut avea opinia publica daca Solomon era lasat liber".

Solomon, arestat fara probe

Mai mult, in asa zisele probe de rezistenta ale procurorilor DNA Pitesti pentru care primarul Craiovei a fost retinut si arestat, "procurorii nu stiu exact daca au avut loc tranzactiile".

Unul dintre avocatii lui Antonie Solomon, Florin Surghie, a sustinut ca probele din dosar nu sunt probe materiale si ca din acele inregistrari telefonice nu reiese ca primarul ar fi fi luat sau ar fi cerut mita. "Se spune doar ca este banuit ca a incercat sa influenteze martorii Marculescu si Mititelu".

Desi faptele de coruptie nu au fost dovedite, ele au o mare gravitate in opinia instantei. "Inculpatul este cercetat pentru fapte de coruptie care, in opinia instantei, au o mare gravitate si pot da un exemplu negativ celor care se apropie de acest fenomen", se arata in motivarea instantei Tribunalului Arges.

In opinia poetului Adrian Paunescu, arestarea lui Solomon demonstreaza lipsa de justitie din Romania. "Arestarea lui Solomon este una abuziva, politica. Este rasplata egoista oferita de colegi de partid portocaliu care riscau sa fie depasiti de po******ritatea lui Solomon. Instantele din Romania transforma oameni nevinovati in infractori", a spus Paunescu.

CE ERA MAI GREU DE INTELES,ca mintea intunecata a lui Basescu este atat de perversa?Basescu avea nevoie de precedente de arest preventiv al unor nume rasunatoare,pentru a il extermina pe SOV in arest preventiv .Iata de ce ulterior,deconspirat,a spus ca,el nu a zis ca este necesar arestul preventiv!Cu alte cuvinte ,ca el nu aordonat ca MAGISTRATILOR SA IL ARESTEZE PREVENTIV ANI DE ZILE PE SOV!!VIERMELE HUREAZEANU A INTERZIS LA REALITATEA SA SE DEA INTERVIUL LUI SOV ATAT INAINTE DE AREST CAT SI IN TIMPIUL ARESTULUI.IN ZILELE IESIRII DIIN AREST , HUREZEANU ,A INTORS O!EL VIOLEAZA LIBERTATEA DE EXPRIMARE LA POSTUL REALITATEA,DORIND CA POPORUL SA FIE NEINFORMAT DE CE FACE REGIMUL BASDESCU PRECUM PE VREMEA DICTATURII CEAUSISTE !
duminică, 3 august 2008
PRIMIŢI SALUTUL MEU, DUPĂ O LUNĂ DE ABSENŢĂ


Mi-am pregătit în iulie 2008 sărbătoarea zilei de naştere. M-am ocupat de strângerea şi publicarea cărţii noi de poezie, „Încă viu”, din care au mai apărut poezii în „Flacăra” şi voi mai reproduce, dăţile viitoare, pe blog.
La ziua mea, petrecută, după cum a relatat şi redactorul revistei, la „Taverna Sârbului”, au participat oameni mulţi, diferiţi şi civilizaţi. Aş putea spune chiar prieteni. Numele lor pot fi regăsite, împreună cu ocupaţiile lor, în lista care urmează, aşa cum a apărut ea în „Flacăra”:
Acad. Eugen Simion – fost preşedinte al Academiei Române; acad. Ionel Haiduc – Preşedintele Academiei Române; – senator, preşedintele PSD; prof. Univ. dr.Sorin Oprescu - primarul general al Capitalei; George Iorgovan – avocet,fam. Marinică Popa – locotenent colonel de poliţie, Ilfov;; Ion Crăciunescu – fost arbitru internaţional, comentator sportiv;– Mare Maestru Internaţional de şah; ; Valeriu Steriu – om de afaceri; fam. Viorel Bălăbănescu – Constanţa

sâmbătă, 18 octombrie 2008
O DECLARAŢIE POLITICĂ PARODICĂ, PE CARE ÎNCĂ NU AM ROSTIT-O
Ar trebui să vă spun încă de la început, sperând să nu vă iau prin surprindere, că vremea grămezilor a trecut, a venit momentul elitelor. Aşa stau lucrurile în multe planuri, inclusiv în chestiunea popoarelor. Şi asta mai ales că, de exemplu, majoritatea românească de pe acest teritoriu, unde s-ar fi putut întinde imperiul austro-bulgar, nu se astâmpără. Nu respectă regula jocului. Românii au pretenţii în propria lor ţară. Vor să trăiască. Vor să muncească. Vor să-şi facă ei legile precum le e voia. Ei nu au înţeles şi probabil că nici nu vor să înţeleagă realitatea, conform căreia minorităţile trebuie să vină la putere. Fireşte, minorităţile de toate felurile. Până când vor mai suferi,de pildă, lesbienele, să fie sfidate de cuplurile primitive de oameni sănătoşi? Aceste cupluri mai au şi năravul de a face copii, ceea ce crează complicaţii guvernelor. Accentul pe minorităţi reprezintă un câştig inalienabil al vremurilor noastre, în care, cum spunea un retrograd poet român, Adrian Păunescu, „în cluburile homosexuale batjocorit e germenul uman”. El a zis, el a auzit.

Însă despre un alt tip de minoritate vă voi vorbi eu azi, despre minoritatea naţională. Subtilul nostru filosof, Frunda, a intuit bubiţa şi a pus degetul pe ea. Dumnealui a stabilit că, în comunităţile unde maghiarii ajung la 10 la sută din po******ţie, limba maghiară trebuie să devină obligatorie. În comunităţile unde ungurii sunt într-un număr mai mic de 10 la sută, limba maghiară devine posibilă. Bucuroşi de aceste propuneri, care înteţesc şi care pregătesc toate autonomiile posibile, recunoaştem că noi, majoritarii, îi cam deranjăm pe aceşti minoritari şi nu ducem la îndeplinire sarcinile pe care ni le dau cei ce se cred exponenţi ai lor.
Noi, majoritarii, ne-am învrednicit de-a lungul istoriei de tot felul de fapte nesăbuite, cum ar fi declararea, la 1 Decembrie 1918, a României Mari. Ce conta că era pământul nostru? Ce importanţă avea că eram majoritari? Ce mai conta suferinţa la care ne supuseseră stăpânii vremelnici? Noi trebuia să înţelegem sensul istoriei şi să ne retragem în Gibraltar, în proporţii reduse, ca să încăpem într-o nişă, împreună cu costumul căpitanului de port. N-am ştiut să ieşim la timp din istorie, astăzi plătim neîndemânarea.
În drumul nostru, din Asia încoace, pe unde am trecut, am făcut ravagii: în Slovacia, în Serbia şi chiar în oraşele ungureşti Bucureşti, Craiova, Iaşi, Constanţa, Timişoara. Am fost de o cruzime încă neîntâlnită în istorie, de exemplu într-o noapte a anului 1940, în timp ce dormeam în paturile noastre, în localităţi ca Ip, Trăznea, Sucutard, Moisei, Mureşenii de Câmpie. Din motive necunoscute, ne-am trezit brusc şi am sărit din paturi la bieţii honvezi ai Ungariei, care veniseră la plimbare prin casele noastre. Şi nu ne-am lăsat până ce ei nu ne-au trecut prin baionetele lor şi nu ne-au împuşcat, cu toată prietenia.
Omenoşi, cum nu se poate imagina, aceşti soldaţi maghiari au făcut efortul inimaginabil de a ne şi transporta, grei cum devenisem, în gropile cu var nestins ale localităţilor în aşa fel încât, mult mai devreme decât alţi europeni, am putut reintra în contact cu natura, în care câteva sute dintre noi s-au şi integrat, pe bază de var nestins şi sânge scurs din răni.
O observaţie totuşi am vrea să facem, mai ales că ea poate folosi actualelor formaţii paramilitare, ce se pregătesc în Ungaria pentru o nouă sfântă dreptate, când vor hotărî să năvălească în Ardeal. Nu s-a lucrat profesionist când au fost spintecate burţile gravidelor, folosindu-se, cu o ciudată zgârcenie, un singur cuţit pentru ambele fiinţe: mama si fiul. Aşa ceva nu trebuie să se mai întâmple niciodată. Trebuie mărit numărul de cuţite!
O altă observaţie priveşte discutabila vocaţie pentru curăţenie a tiranilor noştri. După ce au făcut măcelul, ei n-au avut răbdare să şteargă toate urmele, încât astăzi apar tot felul de amintiri şi de monumente în locurile cu pricina.
În rest, nu avem ce să zicem, nici o generaţie românească nu a avut parte de atâta var nestins şi de atâtea baionete bine ascuţite!
Pe de altă parte, să comparăm preţurile varului de azi cu cele de atunci şi să facem socoteala cât ar costa un scenariu de nivelul celui vechi.
Implicarea statului ungar în acea operaţiune, profund umanistă, de aruncare a sutelor de români în gropile cu var nestins, este fireşte, superioară, coregrafic şi dramaturgic, simplelor înjunghieri ale bătrânilor, copiilor şi gravidelor ale aceloraşi entuziaşti. Un stat minimal ar fi avut dificultăţi dacă ar fi dorit să se implice intr-o asemenea fapta măreaţă. Groapa cu var nestins, în care sunt aruncaţi nişte oameni, vinovaţi de apartenenţa la o naţie contondent-majoritară, rămâne o siglă a europenismului avangardist hungar, o culme a raţiunii, a tandreţii universale, reprezentate prin şefii honvezilor. Honvezii, însă, au lăsat şi ei moştenire obiceiuri si nepoţi.
Unor astfel de nepoţi le suntem şi noi contemporani. Cu toată buna lor credinţă, ca fiinţe superioare ce s-au dovedit, ca fiinţe capabile să se adâncească, fie şi cu baioneta, în om şi în condiţia umană, ei ne avertizează că limba lor trebuie să devină limbă oficială în această ţară. În fond, ce e aşa de rău în spusele omului politic Frunda, hotărât cum e, să distrugă imperialismul românesc? Unde sunt 10 la sută unguri, maghiara să fie limbă oficială, unde sunt mai puţini, maghiara să fie posibilă. Iar eu aş veni cu un amendament şi cu o propunere, din partea majorităţii româneşti, care luptă de decenii pentru a i se da acest drept, de a fi obligată să vorbească limbile minorităţilor, maghiara, ţigăneasca, ucraineana şi altele.
Eu susţin ca, în localităţile în care nu sunt maghiari, limba maghiară să fie introdusă obligatoriu şi să fie vorbită obligatoriu până apar acolo maghiari, până se nasc sau traversează cu trenul zona. În acest fel, mult dorita unitate europeană nu mai are mult şi se realizează. Europa va cugeta şi va vorbi ungureşte. Mass-media nota că diverşi rechini din Marea Irlandei rămân pe mal, în timpul refluxului, şi se roagă la Dumnezeul Băştinaşilor să-i ajute să înveţe şi ei, rechinii irlandezi, limba pe care o vorbesc guvizii si stavrizii din lacul Balaton.
Adevărul este că venise vremea să renunţăm la această limbă română, adusă aici în Europa de nechezatul cailor din Asia şi să recunoaştem cât de greu şi de umilitor ne-a fost să descindem zilnic din latina vulgară. Probabil că reprezentantul nostru cel mai legitim în Europa, care e domnul Frunda, nu a avut timp să privească problema în toate profunzimile ei, că ar fi înţeles că trebuie să pună măcar bisturiul, dacă nu satârul, pe cartea de istorie a României. Trebuie să începem să scoatem din ea dejismele şi ceauşismele, de tipul Sarmizegetusa, care este o invenţie a comuniştilor. Protocroniştii români susţin că ar fi existat şi un rege numit Decebal, în fruntea unor aşa-zişi daci. În fond, acest Decebal, după cum s-a şi dovedit, era un mare negustor de otravă care voia să sperie minorităţile naţionale, existente aici de cel puţin 5000 de ani, prin coborârea directă din zoologie, prin intermediul macacilor şi gorilelor. Acest bolşevic de Decebal, împreună cu umbra predecesorului său, Burebista, membru al FIDESZ, sub numele de BIRO BISTA, dorea să extermine pe minoritari, după o drastică purificare etnică, operaţie condusă cu strălucire de europaleoliticii Kun, Mengele şi Tokes.
Vremea majorităţilor a trecut. Este în plină desfăşurare competiţia „cine merge mai încet”. Minorităţile preiau încet încet puterea. Până şi semnificaţia votului se va inversa şi va fi adoptată propunerea cu cele mai puţine voturi. În cazul în care o lege nu va obţine nici un vot, ea va fi întâmpinată cu aplauze şi nu va mai trebui să meargă la promulgare.
Ce se va întâmpla cu naţia româna, dezavantajată clar de împrejurarea că e majoritară în România? Naţia română se va retrage în peşteri si acolo i se va oferi ocazia de a începe procesul de evoluţie, pornind de la amoebe şi de la gropile cu var nestins, şi pe care va trebui să le plătească în bani cash, dar şi Tokes. Şi aşa cum soldaţii unguri, în legitimă apărare, au ucis români în casele lor ,în Ardeal, tot astfel, în legitimă apărare, românii din peşteri vor avea dreptul să gândească în limba lor. Să gândească, nu să vorbească. Şi să tacă.



Dupa ce I l-au luat pe asasinatul GRIGORE VIERU,PRIN TRUN ASA ZIS STUPID ACCIDENTV DE CIRCULATIE (A LA NICOLAE LABIS),ADRIAN PAUNESCU,a ramas singur SI OSTENIT IN FATA TUTUROR VRASMASILOR !

Legea educatiei – nociva pentru relatiile interetnice din Ardeal 04/11/2010
Azi, la Cluj-Napoca, intr-o conferinta de presa sustinuta impreuna cu Victor Ponta, am atras atentia asupra efectelor negative ale unei legi a educatiei care ar leza drepturile elevilor romani si ar contribui la dezbinarea romanilor si maghiarilor. Discriminarea pozitiva este una, dar inechitatea programata si ridicata la rang de politica de stat este inacceptabila. De asltfel, in cadrul acestei conferinte, liderul PSD a pledat pentru un consens intre partidele parlamentare cu privire la legea educatiei.
CE NU A REUSIT SA DEFINITIVEZE CEAUSESCU ,A TERMINAT BASESCU ISTRUGEREA MISCARII DE REZISTENTA INTELECTUALA A MEMBRILOR CENACLULUI FLACARA ,IMPUTINATI FIZIC:VALI STERIAN ,ADRIAN PINTEA,MADALINA MANOLE…..!
DETRACTORII LUI ADRIAN PAUNESCU ,TRADATORI AI TARII SI AI NEAMULUI ROMANESC VIERMII NATIUINII :TISMANEANU ,E.HUREZEANU ,C.T.POPESCU ,MANOLESCU ,PATAPIEVICI ,PLESU…SI ALTI INTELECTUALI AI LUI BASESCU ...
Marti, 26 Octombrie 2010, Poetul Adrian Paunescu a fost internat, marti, la Sectia Terapie Intensiva a Spitalului de Urgenta Floreasca, aflandu-se in stare gravaAa fost dus la spital in jurul orei 14:00, avand insuficienta cardiaca, hepatica si renala.
DE CE S-A DUS PRIMARUL GENERAL OPRESCU SORIN LA CONGRESUL P.R.M.?LA C.V.TUDOR ?LA APROPIATUL LUI ADRIAN PAUNESCU? PENTRU CA URMA EPISODUL CU ADRIAN PAUNESCU !!!NU TREBUIE SA FACA PREA MULT ZGOMOT,SA RECUNOASCA PUBLIC VALOAREA POETULUI PATIMIRII NOASTRE DE IERI ,DE AZI ,DE MAINE!
Sâmbătă, 30 octombrie 2010Primarul Capitalei i-a indemnat la congresul PRMpe mebrii Romania Mare ca impreuna sa sparga clica celor care vor sa-si imparta totul intre ei.
OFENSIVA IMPOSTORILOIR MEDFIOCRI AINCEPUT IMEDIAT DUPA 1990!
Nu mă iubeşti, domnule Popescu". Aceste cuvinte, spuse cu tristeţe, chiar cu durere de poet, au fost momentul de vârf al întâlnirii mele cu Adrian Păunescu. ACESTA MIA SPUS PAUNESCU După articolele aspre pe care le-am scris la adresa lui în anii '90, CE INSEAMNA NU MA IUBESTI ?INSEAMNA NU IIUBESTI TARA SI NEAMUL !!!!!ORICINE ARE INCLINIATII LITERARE ,INTELEGE ACEST ADEVAR!
PENTRU CA CRISTIAN T.POPESCU , NU IUBEA TARA CARE LA CRESCUT ,POPORUL DIN CARE SE TRAGE ,ADRIAN PAUNESCU ,CONSIDERAT NATIONALIST SOCIALIST (CA SI MARELE EMINESCU ).ADRIAN PAUNESCU A DAT O REPLICA ,IN CARE S A IDENTIFICAT CU TARA A CAROR PROBLEME SI LE ASUMA SI FACEA TOT POSIBILUL SA LE REZOLVE.
EMIL HUREZEANUNLA MANEVRAT PERMANENT PE CTP!!S A INCEPUT CU SORIN ROSCA STANESCU !!!
de la 1 februarie 2009Grupul Realitatea-Caţavencu a anunţat ieri că noul preşedinte al formaţiunii va fi cunoscutul jurnalist Emil Hurezeanu. Implicit, Emil Hurezeanu va conduce şi consiliul director, cel care coordonează în acest moment toate activităţile companiei.
Hurezeanu a demisionat din funcţia de preşedinte al Grupului ...
12 Oct 2010

Emil Hurezeanu va face parte dintr-un board editorial care va funcţiona la nivelul postului Realitatea TV şi care va fi condus de Stelian Tănase, a declarat noul director general al televiziunii./11/2010 CAINELE NU PLEACA DIN FATA MACELARIEI !

Legea educatiei – nociva pentru relatiile interetnice din Ardeal 04/11/2010
Azi, la Cluj-Napoca, intr-o conferinta de presa sustinuta impreuna cu Victor Ponta, am atras atentia asupra efectelor negative ale unei legi a educatiei care ar leza drepturile elevilor romani si ar contribui la dezbinarea romanilor si maghiarilor. Discriminarea pozitiva este una, dar inechitatea programata si ridicata la rang de politica de stat este inacceptabila. De asltfel, in cadrul acestei conferinte, liderul PSD a pledat pentru un consens intre partidele parlamentare cu privire la legea educatiei.
“El s-ar spaimanta vazand cum a fost sa se realizeze pe pamantul nostru libertate si lumina”, scria Mihai Eminescu despre Balcescu in “Timpul”, pe 24 noiembrie 1877Dar cine l-a sacrificat? Invidiosii? Cei care nu mai puteau accepta ca publicistul Eminescu sa formeze cu geniul sau opinia publica din România? Theodor Codreanu spune: Eminescu a fost sacrificat anume de acestea. Nicolae Georgescu spune: Noi ni l-am sacrificat pe Eminescu. În lumina noilor date se poate da si alta ipoteza: Eminescu s-a sacrificat pe sine insusi. unul din cei mai mari publicisti ai lumii (sic!). Tocmai atunci tirajul gazetelor crestea rapid, iar publicistii deveneau in intreaga lume nu numai oamenii care informau, ci si acei care formau opinia publica si influentau nemijlocit rezultatul alegerilor multipartide, adica, in fond, imparteau fotoliile din varfurile piramidelorpolitice, sociale, economice. Interesul geo-politic sau geo-economic al acelor capitale, promovat si de politicieni, si de serviciile secrete, si de oamenii de afaceri erau atacate cu subtilitate, cu batae lunga in sufletul omenesc, si de catre romanul Mihai Eminescu (”Mizeria vietii noastre publice” este chiar mai actuala azi ca la data scrierii).
SI ADRIAN PAUNESCU A URMAT CU SFINTENIE CALEA SINUOASA A LUI EMINESCU !!!!! Cum se simteau in acele conditii proprietarii “Timpului”? Nu e greu de apreciat. Era normal, deci, sa-l umileasca cu saracia, sa nu-i dea premiile pe care le merita si loc la Academie. Si, in fine, sa-l scoata de la gazeta si sa-i propuna sa se ocupe numai de poezie (cum a si facut Titu Maiorescu). Dosebirea esentiala dintre moartea naturala, intimplatoare sau violenta, si sacrificiul binevol. Doar acesta din urma asigura nemurirea la cei vechi. Toti ceilalti care mor au si ei parte de alte vieti dupa moarte (sustin vechile religii), dar de vieti in cicluri, in zonele unde nasterea si moartea se succed: e vorba, de pilda, de metempsihoza egipteano-indiana prin care sufletul miritorului ajunge in gaze, plante, animale, pesti, sau, in cel mai bun caz, in alti oameni (vezi la Eminescu – “Avatarii faraonului Tla”)Sacrificiul lui putea lua doar forma acceptarii bolii ca drum sigur spre moarte (”Oda in metru antic” arata remarcabil calea suferintei). Se pare ca tocmai acest drum a fost ales de Eminescu. Lipsit si de posibilitatea de a fi asa cum era el, marginalizat si banalizat de catre societatea de la vremea lui, el s-a exilat intr-o fiintare prin suferinta si boala prin care a si murit binevol, adica s-a sacrificat pe sine insusi. El a ars de viu, chinuit ca Nessus, a baut pina la fund cupa mortii neinduratoare si s-a redat astfel pe sine – sie-si. Si, cum arata trecerea timpului, s-a sacrificat mai ales pentru binele României si al poporului roman. Cei care au vrut sa-l treaca pe Eminescu in umbra vietii publice din România si sa-l recalifice intr-un poet boem sau de salon, cei care poate au si provocat boala lui Eminescu, au gresit din start: Eminescu devine, prin disparitia violenta din 1889 (probabil hotarita in 1883) nu doar “axa literaturii române”, ci principala axa a spiritualitatii românesti, adica axa in jurul careia se construieste devenirea poporului roman. A existat un complot impotriva lui Eminescu? O cercetare fundamentala, realizata pe un esantion de date cat mai precis, luate zi de zi si, uneori ora de ora, ar putea da un raspuns bun la aceasta intrebare. Dar tot aceasta cercetare ar putea sa ne raspunda si la intrebarea intrebarilor: daca Eminescu a fost ucis sau sacrificat, daca Eminescu a murit natural sau s-a sacrificat pe sine insusi. Nu e de mirare ca si astazi destui incearca sa minimalizeze importanta lui Eminescu atat in planul spiritualitatii românesti. Ce le incurca un “autor mancat de molii”? Le incurca in primul rand faptul repunerii in modernitate a referintilor spirituale, istorice si morale ale poporului roman. Eminescu a armonizat genial acele referinte cu tot ce suie si coboara pe roata lumii, cu revolutiile tehnologice, religioase si geo-politice. Le incurca fiindca Eminescu devine foarte actual mai ales acum, la intrarea reala a României si pe pietele economice, si pe cele culturale, si pe cele politice ale acestei lumi. Le incurca fiindca “Arta guvernarii” este scrisa si chiar daca nu e pusa in manualul scolar participa nemijlocit la crearea zilei de maine a poporului roman.
Cei care au vrut sa-l treaca pe Eminescu in umbra vietii publice din România si sa-l recalifice intr-un poet boem sau de salon, cei care poate au si provocat boala lui Eminescu, au gresit din start: Eminescu devine, prin disparitia violenta din 1889 (probabil hotarita in 1883) nu doar “axa literaturii române”, ci principala axa a spiritualitatii românesti, adica axa in jurul careia se construieste devenirea poporului român.