Joi, 13 mai 2021, se vor implini 25 de ani de cand capitanul SRI Constantin Bucur (foto) a avut curajul sa denunte public abuzurile si tradarile din Serviciul Roman de Informatii – curaj pentru care a platit scump, nefacandu-i-se complet dreptate decat abia dupa moarte.

Cu aceasta ocazie, Lumea Justitiei prezinta mesajul Emiliei Bucur, vaduva ofiterului de informatii:



„13 mai 1996 – 13 mai 2021

„Am rabdat asteptand. Am visat Adevarul. Am considerat ca a spune Adevarul este un principiu ce poate fi un scop al vietii.

Pentru mine nu a fost o utopie. A fost un vis. A fost un sens al vietii mele pe Pamant.

Am asteptat Adevarul ani de zile.

Revolta mea a dat in clocot atunci cand m-am trezit si am constatat ca Adevarul este si mai mult ocolit.”

Pe 13 mai 2021 se implinesc 25 de ani de cand un tanar ofiter activ al serviciilor secrete romanesti, capitanul Bucur Constantin a iesit la 13 mai 1996, in fata natiunii romane si a demascat practicile de Politie Politica ordonate la nivelul cel mai inalt al institutiei sale, Serviciul Roman de Informatii.

Mentionez de la inceputul acestui mesaj adresat opiniei publice, mass-media si nu in ultimul rand lucratorilor de informatii, ca dupa 25 de ani, la Ordinul directorului Serviciului Roman de Informatii Eduard Hellvig i s-a acordat post-mortem, capitanului Bucur Mihail Constantin Semnul onorific In Serviciul Patriei pentru ofiteri, prin Ordinul nr.DP 750 din 11.12.2020, si s-a pus in aplicare Decizia nr.1568 din 11.03.2020 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia Contencios-Administrativ, Fiscal, stabilindu-se drepturile banesti cuvenite mostenitorilor.

Doresc sa adaug faptul ca, din 2017 pana in prezent, m-am adresat in scris celui mai mare in grad militar si functie operativa din Serviciul Roman de Informatii, prim-adjunctului directorului SRI, general-locotenent Razvan Ionescu, care de fiecare data a ordonat subordonatilor clarificarea celor sesizate de mine in demersurile inaintate.

Subliniez ca sotul meu, cpt.Bucur Constantin, caruia i-am fost alaturi 34 de ani, nu a facut acel gest temerar in mai 1996 pentru ca ar fi urmarit sa i se acorde un inalt grad militar sau sa fie declarat erou, ci pentru ca el a vazut gravitatea ordinelor si nu a vrut – asa cum spune – post-mortem sa fie partas “la transformarea elitei apararii statului Roman, Serviciul Roman de Informatii, intr-o cenusareasa cu mult mai hulita decat Securitatea lui Ceausescu.”

Redau succint, post-mortem, din Motivatia actiunii mele – Cap. VIII din cartea „Politia Politica in actiune”, tiparita la Editura Evenimentul Romanesc, Bucuresti, 2000, scrisa de Bucur Constantin, capitan(r) SRI:



“Multiplele actiuni critice ale unor oameni din mass-media la adresa SRI

Consider ca sunt suficient de matur pentru a intelege minusurile existente in munca de informatii, faptele negative ale fostei Securitati, aflata total sub controlul P.C.R., si a le departaja de activitatea pur profesionala pusa in slujba tarii si a poporului roman.

Sunt de acord si apreciez critica presei atunci cand ea se referea la fapte reale de incalcare a legilor si a Constitutiei, dar si la persoane concrete, indiferent de pozitia lor in ierarhia SRI. Si au fost destule criticile si scandalurile, iar rolul pricipal l-a jucat Virgil Magureanu.

Culpabilizarea intregului SRI nu face decat sa aduca daune morale ofiterilor cinstiti.

Pentru noi, era limpede si depistam urgent pe acei ziaristi platiti din strainatate pentru a denigra SRI.

Activitatea lor a fost mult mai usurata de o serie de greseli facute de cativa lucratori, pe care numai „profesionisti” nu pot sa-i numesc.

A se aminti cazurile „Berevoiesti”, „Soare”, „Terasa Anda”. Era inca o dovada ca unele incadrari au fost facute doar pe motive extraprofesionale.

Adevaratii tradatori de tara nu faceau obiectul interceptarii telefoanelor lor... Si pentru ca toti acestia, intr-o frenetica lupta, sa-si poata desasura activitatea, trebuia, daca nu distrusa siguranta nationala, cel putin timorata si tinuta in corzi”.

La 13 mai 2021, asadar dupa 25 de ani, capitanul Bucur Constantin, cel care a preferat, pentru salvarea institutiei sale, sa-si sacrifice cariera militara si, in cele din urma, viata lui, se intristeaza si dincolo de mormant de cuvintele jignitoare la adresa SRI, ce continua sa fie adresate de 30 de ani de o parte din mass-media romaneasca, incepand cu decembrie 1989, cand se striga „securisti-teroristi”, si-l citez post-mortem: “Un ofiter in munca de informatii, care trece peste noapte de la statutul de om cinstit, patriot la cel de “terorist” , “dusman al poporului” etc. nu poate fi decat cel putin revoltat, socat”. „Daca vrei sa faci ce vrei in curtea vecinului, ii omori cainii” – declara post-mortem capitanul Bucur, iar colegii lui din structura de contraspionaj, “ciobanestii mioritici ai Romaniei”, ofiterii operativi ai celei mai importante institutii a tarii, structura desfiintata in decembrie 1989, au plecat unul dupa altul. Amintesc pe cpt. Sincu, cpt. Tudor, cpt. Vasile, cpt.Ion...!

Toti capitani, asa cum istoria ii mai pastreaza in memoria neamului romanesc pe capitanul Ion, a carui sageata traversa muntii ca sa-l previna pe Tepes Voda de pericol, pe capitanii Mirza, Petrea, Novac, Andrei, Vasile, Dumitru... ai lui Mihai Viteazul, care au continuat lupta si dupa ce voievodul lor a fost omorat de dusmani, sau marele corp de capitani ai celui care a fost Tudor Vladimirescu... Cate generatii de capitani mai trebuie sa fie sacrificate pe altarul patriei?

Facand un arc peste timp, amintesc ca domnitorul Alexandru Ioan Cuza, ale carui reforme pot fi aplicate si astazi, intelegand principalul rol al informatiilor, dar mai ales modul cum trebuie gestionate, pe langa structura informativa si de represiune a infiintat in anul 1859 o structura speciala, cea a serviciilor secrete cu rolul de aparare a tarii din punct de vedere informativ si contrainformativ! Structura care, de-a lungul anilor, a avut mai multe denumiri. Astazi aceasta structura a serviciilor secrete romanesti poarta denumirea de Serviciul Roman de Informatii.

I-am facut un legamant sotului meu, cpt.Bucur Constantin, si prezint cateva din manuscrisele lui, pentru ca, eu nu pot uita, cum imi spunea cu durere in glas: „Ma doare institutia mea!” in acea perioada cand SRI era subiect de denigrare si hulire pe multe canale mass-media.

„Serviciul Roman de Informatii, spune post-mortem cpt.Bucur Constantin:

- este un serviciu de securitate romanesc infiintat pe principii constitutionale democratice, in concordanta cu valorile europene;

- obligatia lucratorilor din mass-media de a colabora cu Serviciul Roman de Informatii este egala cu cea a fiecarui cetatean roman si rezulta din Constitutia si legile tarii;

- in afara legilor se pot situa acei cetateni care devin informatori ai unor servicii de informatii straine;

- a fi informator al tarii tale este o onoare si un privilegiu, un act de demnitate sociala. Menirea de formator de opinie a mass-media a fost tradusa prin deformatori de opinie!

- este institutia al carui director trebuie sa fie o persoana neangajata politic si economic;

- este obligatorie:

a) ermetizarea totala a muncii;

b) ermetizarea totala a cazurilor in lucru;

c) metodele si mijloacele muncii sa respecte legile de profil, dar sa nu incalce drepturile si libertatile cetateanului;

- restrangerea drepturilor cetatenesti, intr-un numar mic de cazuri, atunci cand exista indicii certe de pericol si cu aprobarile de rigoare;

- in cazul pericolelor reale ce pot aduce atingere sigurantei nationale sa existe transparenta fata de Parlament si opinia publica”.

“Ca si in sport, pana in 1989 Securitatea romana era pe locul trei, recunoscuta de strainatate. Lui Ceausescu i-au trebuit peste 30 de ani ca sa politizeze Securitatea si sa o transforme intr-o unealta de represiune si de ingradire a libertatilor democratice.

Absolvind Scoala Militara in 1980, am avut noua ani la dispozitie sa cunosc din interior securitatea romana si sa disting masurile, metodele si mijloacele muncii pentru apararea sigurantei Tarii, dar si metodele, mijloacele si abuzurile care astazi sunt catalogate ca „politie politica”.

Am avut ocazia sa cunosc ce a facut util Securitatea romana, dar sa cunosc si ingradirile la adresa libertatii individului, pe care unele ordine le prevedeau si unii ofiteri le infaptuiau.

Acestea au fost motivele pentru care am dorit in 1990 sa raman si sa lucrez in aceeasi meserie.

Au urmat sase ani de deziluzii. Sase ani in care capii SRI, in frunte cu Virgil Asztalos Magureanu, au impus sistemul de lucru stalinist.

Virgil Asztalos Magureanu a organizat si a dispus in interes personal de un aparat ultraperfectionat in munca de informatii. Nu numai ca a folosit rezultatele muncii de informatii in interes personal, dar, prin propria sa comportare, a adus sustinute blamari Securitatii Romanesti“.

Este raspunsul post-mortem al capitanului Bucur Constantin pentru acei ziaristi, care continua sa spuna despre securisti ca trebuiau eliminati din noua structura a SRI, pentru ca erau plini de metehne!

Iar eu indraznesc sa intreb: de ce cei care sunteti in continuare inversunati impotriva Serviciului Roman de Informatii nu luati exemplul poporului evreu? Oamenii acestui popor si-au manifestat increderea si au sustinut serviciul de informatii al rezistentei lor, cu devotament si mult curaj, asa incat in 1948, cand se infiinta statul Israel, au reusit sa protejeze intreaga lor arhiva, care nu a ajuns in mainile dusmanilor. Poporul roman nu poate intelege oare, asa cum au inteles evreii, ca lucrul cel mai important, mai ales in vremuri de restriste, este sprijinul neconditionat prin Credinta, Iubire si Speranta, pentru “veghetorii neamului”?

Si tot din manuscrise, spre luare-aminte, redau in intregime avertismentul scris de capitanul Bucur Constantin:

„O sa dati seama, domnilor!

Cu intentie si nu din greseala:

-ati acceptat scoaterea sabotajului in 1992;

-ati acceptat vinderea intregului patrimoniu al tarii catre straini;

-ati acceptat scoaterea pe taraba a intregii arhive a tarii, dar si a propriei voastre arhive, astfel ca ati ajuns singurul serviciu de informatii din lume care nu mai are informatori;

-acceptati promovarea in sfera politica si administrativa a tuturor alogenilor straini de tara si de popor;

-inabusiti cu buna stiinta reprezentarea la toate nivelurile decizionale ale natiei romanesti a romanilor cinstiti, destepti si cu credinta in Dumnezeu, acceptand alogeni cu dosare de infractori, buni pentru furat si distrus in mana unei clase politice ce se afla in spatele celor dintai;

-au ajuns ungurii sa ne spuna sa nu ne vindem pamanturile;

-ati vandut si ati distrus intreaga economie a tarii;

-ati transformat Romania Multilateral Dezvoltata intr-o taraba;

-procentul de copii morti, analfabeti, bolnavi cronici, drogati, abandonati nu va cutremura, domnule Maior?

In acest timp, intreaga tara a fost dezmembrata si distrusa, desi institutia noastra a facut teancuri de informari catre o clasa politica corupta si nesatula.

-sunteti multumiti de mostenirea pe care o lasati copiilor si nepotilor vostri?

-daca la pensionare ati fost avertizati privind legea tacerii si amenintati cu cazul cpt.Bucur Constantin, astazi stati bine cu constiinta.

Daca un inginer, un profesor, un muncitor ar putea spune ca nu au stiut care va fi drumul pe care strainii de tara ni l-au croit, voi nu aveti nici o scuza.

Daca justitia nu va interveni pentru a va sanctiona tacerea lasa, veti duce pe vecie blamul nepasarii voastre.

In acest fel, veti transforma elita apararii statului Roman – Serviciul Roman de Informatii – intr-o cenusareasa cu mult mai hulita decat Securitatea lui Ceausescu.

Iubirea de tara este cel mai frumos lucru pe care noi, ofiterii de informatii, il avem in viata, dar si in respectul urmasilor nostri.”

Avertismentul este adresat de sotul meu, cpt.Bucur Constantin, tuturor colegilor sai, fosti si prezenti, lucratori de informatii in serviciile secrete romanesti, pe care ii rog sa nu fie suparati de adevarul celor scrise si sa inteleaga faptul ca gestul lui din 13 mai 1996, ca si manuscrisele lasate post-mortem – tot pentru ei – au fost din iubirea neconditionata pe care a avut-o pentru institutie si intreg efectivul informativ si contrainformativ al SRI. Cpt.Bucur Constantin chiar v-a iubit mai mult decat pe copiii lui!


Printre manuscrisele lui, am gasit o scrisoare pe care fiica noastra cea mica, Liana, i-a scris-o cu cateva luni inainte ca el sa fie chemat de Dumnezeu si o redau, tot pentru luare-aminte:


“Buna, tati – stii ca de mica iti las bilete de genul astuia, mai ales atunci cand am ceva important sa iti spun. Te iubesc mult tati, de fapt te iubesc atat de mult, incat simt cum cuvantul e prea mic! Tot ce am facut intotdeauna, m-am gandit ca as vrea sa fii tu mandru de mine si de noi, intotdeauna. Mi-am dorit de mica sa iti fac un loc numai pentru tine, pe care sa il simti al tau si sa nu te mai supere nimeni si acum ca am reusit asta, as vrea sa te si bucuri de el, ma refer la Drajna. Aveam 9 ani cand ziceam ca daca pateste ceva tata, nu e bine pentru noi.

Incepand de azi, vreau sa imi fac un cadou, dupa 12 ani, sa nu mai fumez si sa nu mai inhalez drogul asta, pentru mine, pentru tine si pentru noi toti. Mi-am zis ca nu e tigara mai puternca decat mine si sunt convinsa ca nu e mai puternica nici decat tine. Si daca simti ca nu de asta iti e rau sau ca nu asta e problema, te rog sa stii ca fumatul este o problema si sa stii sa suntem impreuna in asta. Te rog, tati, sa incerci, pentru noi toti, pentru ca noi niciunul nu stim cum sa traim fara tine. Ziceai ca vacantele astea sunt pentru noi, nu pentru tine, dar noi nu vrem sa plecam fara tine. Eu nu vreau nici Drajna fara tine, nici casa aici, nu ii vad scopul... Alexandra poate avea camera ei si aici unde stam acum, nu vreau nici excursii fara tine. Nu vreau procese castigate fara tine, nu vreau nimica fara tine. Te rog sa te pui pe picioare... Bea apa, plimba-te, gandeste-te la noi, te rog, pune-te pe picioare. Nu sufar dupa mamaia de la tara, pentru ca stiu ca era impacata si batrana (90 de ani) dar mamaia de la Braila era tanara si tu esti si mai tanar, corpul nostru e capabil, tati, dar ajuta-l ca e al tau si el te-a ajutat toata viata pana acum. Nu ai stres, tati, pentru ca noi toti te iubim extraordinar de mult, noi ne descurcam, tu cu asta ne-ai ajutat, ne-ai ajutat sa fim capabili si asta e de fapt important, nu e important sa ne dai tu casele, pe cat de important ca suntem noi in stare si asta ne ajuta pe noi. Astia iti vor da banii, pentru ca ei au incercat sa te termine, nestiind ca banii nu sunt totul, familia e totul si familia ta nu o s-o poata niciodata lua de langa tine. Nu au reusit, tati, sa te darame, te rog sa te ridici si cand vor veni banii, sa fii capabil sa fii si la distractie langa noi, nu numai sa ne trimiti pe noi. Ai incredere in Dumnezeu ca El stie cand e momentul si poate si Dumnezeu asteapta de la tine sa te ridici asa, fara bani, ca sa stie ca atunci cand vor veni, nu vor insemna decat un bonus si atat. Noi te iubim mult, tati, si suntem impreuna in orice si in tot. Oricat de greu iti este, te implor eu, Liana, sa nu mai fumezi si sa stii ca nu esti singur.

Te iubesc mult, tati, si te rog, pentru mine, cadou de 30 ani, eu vreau sa iesim din nou impreuna la alergat curand, asa cum ieseam noi acum vreo 10 ani!!!”

Dumnezeu asa a oranduit ca el sa plece, iar copiii lui sa aiba puterea sa mearga mai departe.



Iata ce a scris fiica cea mare, Adriana, la doua luni dupa decesul tatalui lor:

”Nu pot exprima in cuvinte cat respect si cata iubire am pentru tatal meu si cat de mult imi lipseste si cat de mandra sunt ca sunt fiica lui si ii multumesc pentru educatia primita si pentru ca am ajuns unde sunt datorita lui si mamei mele; tatal meu nu ne-a lasat bani si nici cat era in viata, ne-a dat cand a avut, dar ne-a dat lucruri mult mai importante de atat, ne-a invatat multe lucruri utile. I-am zis si cand era in viata sa nu se mai necajeasca de faptul ca nu a fost in stare sa ne ia case, ca ne-a dat mult mai mult de atat, ne-a invatat sa fim independente, sa ne cumparam singure case, sa avem singure grija de noi! Nu stiu cati oameni se pot bucura de o asemenea mostenire, dar noi putem, datorita lui! Si ii sunt atat de recunoscatoare pentru asta!”

In ceea ce ma priveste, eu am fost pregatita de viitorul meu sot, tanar locotenent, chiar inainte de a merge la ofiterul starii civile, cand mi-a spus:

”Trebuie sa stii de la inceput, Emilia, ca e posibil sa vina o vreme cand va trebui sa ai pe umerii tai intreaga grija a gospodariei si a copiilor, pe care cu ajutorul lui Dumnezeu ii vom avea, pentru ca eu am imbracat haina statului roman si sunt mai intai al Tarii mele si apoi al familiei!“

Familia capitanului Bucur Constantin a avut permanent sprijinul Tatalui Divin, al Domnului nostru Dumnezeu, cel care ne-a binecuvantat, prin sfaturile Sale divine intuite prin Rugaciunile noastre, sa urmam calea adevarului, a increderii, a sperantei in bunatatea, intelegerea si iubirea umana!

Este motivul pentru care chiar am comunicat in scris celor care doresc razbunare si tragere la raspundere a celor vinovati in “cazul capitanului Bucur”:

”Eu nu voi actiona in justitie pe niciunul din cei care l-au denigrat pe sotul meu, cpt. Bucur Constantin! "Iubeste-ti dusmanul, ca pe tine insuti" este una din invataturile divine. Si actionand conform acesteia, voi putea contribui la determinarea vrajmasilor de a constientiza si de a contribui ei insisi la combaterea rautatii, a cruzimii, a faptelor rele, toate la un loc - fapte degradante ale fiintei umane. Legea fundamentala a Creatiei Divine este Legea Iubirii si, conform acesteia, eu chiar ii multumesc domnului Asztalos Magureanu, pentru ca tot calvarul prin care am trecut m-a ajutat sa-mi descopar potentialul meu interior si sa inteleg ca adevarata putere se afla in mine insami!”

Si sublinez, ii sunt alaturi acum domnului Magureanu, la durerea provocata de pierderea unicului sau fiu! Bunul Dumnezeu sa-i dea putere si, in acelasi timp, sa inteleaga ca exista o judecata Divina la care fiecare dintre noi vom raspunde!

Inchei cu dorinta ca deviza capitanului Bucur Constantin – ”Depistez din ochi tradatorii de tara!” – sa fie imbratisata de intregul efectiv al lucratorilor de informatii, astfel incat institutia atat de draga capitanului Bucur Constantin – Serviciul Roman de Informatii – sa atraga increderea si iubirea neconditionata a poporului roman pentru „veghetorii ei”!”



sursa foto: Gazeta de Cluj