Zavera iscata deunazi de condamnarea avocatului Robert Rosu nu s-a ispravit, desi s-a mai potolit intru catva. Bunaoara, la initiativa Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, au fost trimise misive catre instantele si parchetele din tara, gest determinat de “unele teze desprinse din considerentele deciziei in dosarul 'Ferma Baneasa' si care, daca ar fi generalizate ca precedent judiciar, ar putea deveni sistemice, cu efecte grave asupra profesiei de avocat, asupra justitiei si a statului de drept”. In finalul epistolei se concluzioneaza ca “demersul de fata are ca obiectiv convocarea dialogului interprofesional pentru constientizarea tuturor factorilor implicati cu privire la urmarile pe care le-ar putea avea renegarea drepturilor si a rolului avocatului, prin identificarea acestuia cu clientul sau, prin impunerea avocatului unor sarcini care nu sunt specifice menirii sale, incalcarii secretului profesional precum si repercusiunile nesocotirii autoritatii de lucru judecat. Consecintele se rasfrang nu numai asupra profesiei de avocat, ci asupra sistemului de justitie si mai ales asupra cetateanului, care este privat de dreptul la aparare si de dreptul la un proces echitabil.”

Ei bine, ce credeti ca a raspuns un prim-procuror de judet transilvanean, amintind parca de onomastica stalinista de odinioara a urbei? Stati jos, pe scaun, sorbecaiti mintenas un pahar cu apa si respirati adanc, nu-i lucru de saga! Adrisantul incepe cacofonic – “cu referire la adresa…” – si termina aidoma – “cu respectarea legii…” inlauntrul acestor dizarmonii fonetice se rascracareaza ditamai cinismul, un spectacol indigest al frustrarii exhibate oficial. Vasazica, unitatea respectiva de procurori, iar nu doar semnatarul depesei otravite, “saluta pronuntarea deciziei in cauza cunoscuta sub denumirea de 'Ferma Baneasa' si considera ca aceasta hotarare trebuie sa reprezinte un reper moral si profesional pentru toti avocatii romani”. Da, da, ticalosii, caci “scopul existentei justitiei este aflarea adevarului, iar notiunea de dreptate atasata indisolubil ideii de justitie nu poate fi subordonata interesului avocatului de a obtine un onorariu de succes”. Pe ei, pe mama lor de latratores, cu simbrii de izbanda cu tot, fiindca, arar, ne strica noua, avocati ai statului orwellian, insailarile de bazaconii juridice si ne dau in vileag marsaviile si malversatiunile judiciare! Acolo unde, bineinteles, este cazul si cand judecatorul nu ne este partener loial si supus, desigur! Asta se subintelege din textul scris cu satisfactia luptatorului de clasa imbracat din greseala in roba de acuzator public. Sfarsitul scrisorii are ceva din sarutul calaului lasat pe fruntea decapitatului, intrucat “conducerea Parchetului de pe langa (…) saluta buna colaborare avuta cu Baroul (…) si isi exprima convingerea ca aceasta colaborare va continua, cu respectarea legii si a deontologiei profesiilor de avocat, respectiv magistrat”.

“Dialog interprofesional”, nu? Parca am fi in Ferma animalelor, zau!

Preluare de pe blogul mariannazat.ro