Prezentam o noua proba ca dreptul la un proces echitabil continua sa fie sfidat in Romania de la cel mai inalt nivel. Lumea Justitiei face noi dezvaluiri despre modul in care presedinta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, judecatoarea Cristina Tarcea (foto), accepta ca romanii sa fie judecati pe acte secrete, la care nu au acces. In calitate de sefa a structurii de securitate a instantei supreme, Cristina Tarcea a refuzat accesul unui inculpat la incheierile Inaltei Curti care au stat la baza emiterii unor mandate de interceptare pe siguranta nationala.

Cristina Tarcea a respins o cerere facuta de Curtea de Apel Ploiesti intr-un dosar aflat in faza de camera prelimara, in care un inculpat a fost trimis in judecata pentru pretinse fapte de coruptie de celebra “Unitate Haules” DNA Ploiesti. Desi i-a fost solicitata declasificarea incheierilor ICCJ de catre Curtea de Apel Ploiesti, Cristina Tarcea a nu a fost de acord cu motivatia ca daca ea se aproba pot fi generate “prejudicii pe linie de securitate nationala” (vezi facsimil 1). Interesant este ca refuzul Cristinei Tarcea a venit dupa ce a pus Curtea de Apel Ploiesti sa explice de ce solicita declasificarea, dar si dupa ce in prealabil a anuntat ca a fost demarata procedura de declasificare.

Curtea de Apel Ploiesti a cerut declasficarea, Tarcea a vrut referat

Iata cum s-au desfasurat evenimentele. In 23 februarie 2018, Curtea de Apel Ploiesti a trimis o adresa Inaltei Curti de Casatie si Justitie in care a cerut urmatoarele (vezi facsimil 2):

-declasificare incheierii ICCJ in temeiul careia s-a emis mandatul de siguranta nationala 005176/24.07.2013;

-declasificarea incheierii ICCJ in temeiul careia s-a emis mandatul de siguranta nationala 005176/01.08.2013;

In 27 februarie 2018, Curtea de Apel Ploiesti a primit raspuns din partea sefei structurii de securitate a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Cristina Tarcea. Nu insa in sensul trimiterii incheierilor declasificate. Mai exact, Tarcea a instiintat Curtea de Apel Ploiesti ca pentru a fi declasificate incheierile trebuie sa faca un referat in care sa explice de ce solicita acest lucru (vezi facsimil 3):

“Pentru a da curs cererii dumneavoastra, va solicitam sa ne inaintati un referat din care sa rezulte necesitatea declasificarii incheierilor, precum si oportunitatea folosirii acestora ca mijloc de proba, in vederea aprecierii asupra declasificarii in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 182/2002”.

Curtea de Apel Ploiesti s-a conformat, astfel ca in 7 martie 2013 a trimis catre ICCJ referatul cerut de Tarcea, in care explica de ce a solicitat declasificarea incheierilor ICCJ (vezi facsimil 4):

“Va invederam ca la momentul la care s-a incuviintat emiterea unei adrese catre Inalta Curte de Casatie si Justitie prin care sa se solicite declasificarea si inaintarea acestor incheieri, s-au avut in vedere urmatoarele:

-la dosarul de urmarire penala se regasesc nu numai cele doua mandate emise in temeiul Legii nr. 51/1991, ci si procese verbale prin care a fost redat continutul unor convorbiri si comunicari telefonice interceptate, dar si rezultatul fotografierii unor intalniri, activitati care se retine ca au avut drept temei mandatele sus-mentionate;

-aceste fotografii, convorbiri si comunicari telefonice interceptate sunt enumerate in continutul rechizitoriului printre mijloacele de proba pe care se fundamenteaza dispozitia de trimitere in judecata a inculpatului;

-prin incheierea pronuntata de judecatorul de camera preliminara din cadrul Curtii de Apel Ploiesti in 23.02.2018 in prezenta cauza, s-a incuviintat cererea contestatorului-inculpat de a se emite o adresa catre Inalta Curte de Casatie si Justitie prin care sa se solicite declasificarea si comunicarea acestor incheieri, intrucat a fost apreciata ca pertinenta, dat fiind stadiul actual al procesului penal, care se afla in faza camerei preliminare, contestatorul-inculpat urmarind verficiarea respectarii legalitatii in cadrul procedurilor care au premers adoptarea si punerea in executare a unor masuri care au constituit intruziuni in viata privata a contestatorului-inculpat, si care au generat, potrivit pozitiei acuzarii, elemente de fapt pe care s-a fundamentat solutia de trimitere in judecata a contestatorului-inculpat”.

Tarcea a demarat procedurile, dupa care a respins declasificarea

Peste 20 de zile, in 27 martie 2018, sefa structurii de securitate a ICCJ Cristina Tarcea a raspus Curtii de Apel Ploiesti, pe care a informat-o ca a fost demarata procedura de declasificare a incheierilor ICCJ (vezi facsimil 5):

“Va aducem la cunostinta ca in baza dispozitiilor Legii nr. 182/2002 a fost demarata procedura de declasificare a incheierilor in temeiul carora au fost emise mandatele nr. 005176/24.07.2013 si nr. 005176/01.08.2013”.

Totusi, in pofida demararii procedurii de declasificare, cererea Curtii de Apel Ploiesti a fost in cele din urma respinsa. Printr-un raspuns acordat in 11 aprilie 2018, sefa structurii de securitate a ICCJ Cristina Tarcea a transmis Curtii de Apel Ploiesti ca declasificarea incheierilor prin care s-au autorizat interceptari pe siguranta nationala a fost respinsa, pe motiv ca poate fi pusa in pericol siguranta nationala (vezi facsimil 6):

“In acest sens, Inalta Curte de Casatie si Justitie, ca emitent al incheierilor a apreciat ca declasificarea acestora poate genera prejudicii pe linie de securitate nationala in ceea ce priveste conspirarea surselor secrete umane si tehnice, precum si a metodelor si mijloacelor subsumate activitatii de informatii”.

Judecata cu incalcarea Deciziei CCR

Asadar, iata cum in Romania anului 2018, tara care se pretinde stat de drept, oamenii continua sa fie judecati pe baza de acte secrete, iar totul se intampla cu acceptul presedintei Inaltei Curti Cristina Tarcea, cu incalcarea grava a dreptului la un proces echitabil. Caci, asa cum Conventia Europeana a Drepturilor Omului precizeaza la art. 6, “Orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod echitabil, in mod public si in termen rezonabil, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa”.

Pe de alta parte, refuzul Cristinei Tarcea de a declasifica incheierile care au stat la baza emiterii mandatelor de interceptare pe siguranta nationala este cel putin ciudat daca avem in vedere Decizia 91 din 28 februarie 2018 a CCR, care a stabilit ca sintagma “aduc atingere grava drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor romani”, din art. 3 lit. f) din Legea 51/1991 privind securitatea nationala este neconstitutionala. Or, inculpatul din cazul de fata a fost interceptat inclusiv in baza art. 3 lit. f) din Legea 51/1991 a carui prevedere a fost declarata neconstitutionala.

De asemenea, aceeasi Decizie CCR stabileste un lucru extrem de important. Si anume ca “savarsirea unor infractiuni determinate, precum cele de coruptie, sau cele contra patrimoniului nu vor putea fi calificate drept o amenintare la adresa securitatii nationale” si ca “dispozitiile legii privind securitatea nationala nu confera calitatea de proba/mijloc de proba datelor si informatiilor rezultate din activitati specifice culegerii de informatii care presupun restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati fundamentale ale omului, autorizate potrivit Legii nr.51/1991”. Or, Curtea de Apel Ploiesti in adresa in care cerea declasificarea incheierilor ICCJ preciza cat se poate de clar faptul ca activitatile rezultate in urma punerii in executare a mandatelor de interceptare pe siguranta nationala reprezinta mijloace de proba: “Aceste fotografii, convorbiri si comunicari telefonice interceptate sunt enumerate in continutul rechizitoriului printre mijloacele de proba pe care se fundamenteaza dispozitia de trimitere in judecata a inculpatului”.

Avand in vedere toate aceste lucruri, este limpede in opinia noastra ca avem de-a face cu un dosar construit pe probe nule, conform Deciziei CCR, insa cu toate acestea Inalta Curte, prin sefa structurii de securitate Cristina Tarcea, a refuzat declasificarea unor documente esentiale pentru deznodamantul cauzei.

Si la final, ne intrebam din nou daca nu cumva avem de-a face cu o imixtiune in activitatea altui judecator, cu o obstructionarea aflarii adevarului, si daca nu cumva Cristina Tarcea nu trebuia sa faca altceva decat sa aprobe declasificarea ceruta, astfel incat inculpatul sa aiba dreptul la un proces echitabil, nu sa fie judecat pe acte secrete.

In acest sens, Lumea Justitiei solicita Inspectiei Judiciare declansarea unor verificari fata de Cristina Tarcea in urma carora sa fie date raspunsurile la toate aceste intrebari.

*Cititi aici Securista Suprema (I)

*Cititi aici Securista Suprema (II)