Judecatorii Mihail Udroiu (foto 1), Elena Barbu si Ana-Hermina Iancu de la Inalta Curte de Casatie si Justitie au admis miercuri, 18 septembrie 2024, cererea avocatei Ingrid Mocanu (foto 2) de a sesiza Curtea Constitutionala a Romaniei cu exceptia de neconstitutionalitate a sintagmei „judecata in apel” de la art. 426 lit. a si f din Codul de procedura penala.

Este vorba despre pasajele care permit atacarea cu contestatie in anulare a neregulilor aparute in apel. Problema este, acuza avocata Mocanu, ca art. 426 lit. a si f se refera doar la problemele din apel, nu si la cele din alte faze procesuale sau la cele legate de diverse cereri privind un dosar. De exemplu, solicitarea privind stramutarea cauzei, cum este cazul concret al spetei in care Ingrid Mocanu a ridicat exceptia de neconstitutionalitate. Concret, ne referim la dosarul nr. 1311/1/2024, in care avocata a atacat cu contestatie in anulare hotararea ICCJ nr. 260 din 8 mai 2024. Prin acea decizie, pronuntata in cauza nr. 996/1/2024, magistratii supremi Francisca-Maria Vasile, Mircea-Mugurel Selea si Isabelle Tocan au respins ca nefondata cererea de stramutare a dosarului nr. 8581/118/2023, aflat pe rolul Curtii de Apel Constanta, vizand contestatia la executare formulata de Nicusor Constantinescu (foto 3) – fost presedinte al Consiliului Judetean Constanta. Atat judecatoarea Andreea-Octavia Panait de la Tribunalul Constanta (la 26 martie 2024), cat si magistratii Virgil-Marius Ungureanu, Ioana Bogdan si Andreea Ianca de la Curtea de Apel Constanta (in 23 aprilie 2024) au respins contestatia la executare ca neintemeiata.

Citarea partilor sau incunostintarea lor?

La 18 septembrie 2024, completul Udroiu-Barbu-Iancu a respins contestatia in anulare ca inadmisibila, dar a admis solicitarea avocatei Ingrid Mocanu privind sesizarea CCR. Dupa cum veti vedea, Mocanu a cerut atacarea la Curtea Constitutionala atat a sintagmei „judecata in apel” din art. 426 lit. a si f, cat si a art. 73 alin. 2 CPP, in masura in care sintagma „incunostintarea partilor” nu este echivalenta cu „citarea partilor”. In schimb, completul lui Udroiu nu mentioneaza nimic despre acest din urma pasaj in minuta privind sesizarea Curtii Constitutionale.

Iata minuta incheierii (dosar nr. 1311/1/2024/a1):

„Admite cererea formulata de petentul Constantinescu Nicusor Daniel si sesizeaza Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 426 lit. a) si f) Cod procedura penala. Definitiva. Pronuntata in sedinta publica, astazi, 18 septembrie 2024”.

Prezentam pasajele din CPP criticate in exceptia de neconstitutionalitate:

- art. 426 lit. a si f:

„Impotriva hotararilor penale definitive se poate face contestatie in anulare in urmatoarele cazuri:

a) cand judecata in apel a avut loc fara citarea legala a unei parti sau cand, desi legal citata, a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a instiinta instanta despre aceasta imposibilitate; (…)

cand judecata in apel a avut loc in lipsa avocatului, cand asistenta juridica a inculpatului era obligatorie, potrivit legii”;

- art. 73 alin. 2:

„Presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se afla cauza ia masuri pentru incunostintarea partilor despre introducerea cererii de stramutare, despre termenul fixat pentru solutionarea acesteia, cu mentiunea ca partile pot trimite memorii si se pot prezenta la termenul fixat pentru solutionarea cererii”.

Redam principalul fragment din exceptia de neconstitutionalitate:

„Motive de neconstitutionalitate (pe fondul exceptiei)

(i) Incalcarea art. 21 alin. (3) din Constitutia Romaniei, republicata si art. 6 par. 1 din Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale sub aspectul accesului liber la justitie

Pe langa faptul ca normele de reglementare a caii extraordinare a contestatiei in anulare trebuie sa se bucure de accesibilitate, stabilitate si previzibilitate, este imperios necesar ca orice cetatean sa aiba acces la justitie in conditii de previzibilitate, fara impunerea unor conditii subiective.

Or, reglementarea legala a obligatiei ca aceasta cale de atac sa fie exercitata doar impotriva unei hotarari ce a rezultat din solutionarea unui apel este una ce ingradeste accesul la justitie si dreptul la un proces echitabil.

Dreptul la un proces echitabil are la baza exact aceste doua caracteristici esentiale: sa fie previzibile condtiile de acces la justitie si sa nu fie discriminatorii, in sensul de a se impune conditii vadit subiective.

Impunerea unei conditii excesive (hotararea atacata sa fie rezultatul unei judecati in apel) sau lipsa citarii (prezenta este posibila, dar 'instiintarea' nu este obligatorie) este de natura a afecta in mod grav accesul la justitie, fiind aplicabile astfel dispozitiile art. 21 alin. (3) din Constitutia Romaniei, republicata, si art. 6 alin. 1 si 3 CEDO sub aspectul accesului liber la justitie, dreptului la un proces echitabil si a dreptului la aparare, dar si art. 48 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, instantele sunt datoare sa evite promovarea unui formalism excesiv care poate submina dreptul de acces la justitie, astfel cum s-a statuat de catre instanta europeana in cauzele S.C. Raisa M.Shipping – S.R.L. impotriva Romaniei si Timar impotriva Romaniei, cauze in care instantele nationale au constatat legalitatea procedurilor de citare, fara sa aprecieze daca acestea au fost efective, respectiv daca au avut aptitudinea de a incunostinta partea despre existenta procesului.

Or, cu atat mai mult lipsa vadita a citarii contestatorului la judecarea unei cereri de stramutare trebuie sa fie sanctionata pe calea contestatiei in anulare, iar citarea / incunostintarea sa trebuie sa aiba caracter obligatoriu.

Lipsa citarii legale a avocatului ales al contestatorului este, de asemenea, un motiv de rejudecare a apelului, orice cauza care se judeca fara aparatorul ales al unei persoane fiind evident una care incalca dreptul la aparare, cu atat mai mult cu cat ne aflam in sfera penalului, unul dintre domeniile in care drepturile sunt restranse intr-o maniera extrema.

Art. 48 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene are un continut similar cu dispozitiile art. 6 pct. 1 si 3 CEDO, care garanteaza dreptul la un proces echitabil si dreptul la aparare.

(ii) Incalcarea art. 16 (Egalitatea in drepturi) alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata, art. 11 alin.(1) si (2) coroborat cu art. 20 prin raportare la art. 14 (Interzicerea discriminarii) din Conventia europeana a drepturilor omului coroborat cu art. 1 alin.(1) (Interzicerera generala a discriminarii) din Protocolul nr. 12 la Conventie.

Potrivit art. 16 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata: 'Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari'.

Potrivit art. 14 din Conventie: 'Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta Conventie trebuie sa fie asigurata fara nicio deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie'.

De asemenea, potrivit art. 1 alin.(1) din Protocolul nr. 12 la Conventie: 'Exercitarea oricarui drept prevazut de lege trebuie sa fie asigurata, fara nicio discriminare bazata, in special, pe sex, pe rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau oricare alta situatie'.

Astfel, din analiza prevederilor infralegale rezulta ca acestea instituie un regim diferentiat si discriminatoriu in ceea ce priveste conditiile de exercitare a unei cai extraordinare, astfel cum este contestatia in anulare, dar si cu privire la incunostintarea / citarea unei parti la judecarea unei cereri de stramutare.

Prin urmare, se ajunge in situatia ca persoanele care au fost lezate prin hotarari definitive in cauze solutionate de instante in apel si care nu au fost citate si nu au avut apararea legal asigurata, sa aiba acces la judecarea unei cai extraordinare de atac, in timp ce alte persoane, impotriva carora s-au pronuntat solutii definitive in alte pricini, cu alt obiect (de exemplu, in cereri de stramutare), fara a fi citate si fara a li se asigura apararea legala, sa fie excluse de la formularea unei astfel de cai de atac, desi se afla in situatii identice, neexistand criterii obiective de diferentiere pentru acest regim juridic diferit.

Mai mult, interpretarea textului de lege, in sensul ca la judecarea unei cereri de stramutare nu se impune incunostintarea / citarea partii care a formulat-o, pentru a i se asigura dreptul de a participa la judecarea acesteia, este discriminatorie, neexistand criterii obiective de diferentiere intre citarea obligatorie a unui participant la orice proces si 'incunostintarea facultativa' a unui solicitant de stramutare.

Intr-o decizie a CCR, respectiv Decizia nr. 67 din 26 februarie 2015, referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protectia martorilor, publicata in Monitorul Oficial nr. 185 din 18.03.2015, Curtea Constitutionala a retinut ca principiul egalitatii in drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite (Decizia nr.1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).

De asemenea, potrivit jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale, situatiile in care se aflau anumite categorii de persoane trebuie sa difere in esenta pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar aceasta deosebire de tratament trebuie sa se bazeze pe un criteriu obiectiv si rational (a se vedea, in acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.207 din 31 martie 2003, Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 599 din 11 iulie 2006, Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011, Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014).

Asadar, instanta de contencios constitutional a retinut ca nesocotirea principiului egalitatii in drepturi are drept consecinta neconstitutionalitatea normei care instituie un privilegiu ori o discriminare.

In acest sens, Curtea a constatat ca, potrivit jurisprudentei sale, discriminarea se bazeaza pe notiunea de excludere de la un drept / beneficiu (Decizia Curtii Constitutionale nr.62 din 21 octombrie 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.49 din 25 februarie 1994), iar remediul constitutional specific, in cazul constatarii neconstitutionalitatii discriminarii, il reprezinta acordarea sau accesul la beneficiul dreptului (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 685 din 28 iunie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 470 din 11 iulie 2012, Decizia nr. 164 din 12 martie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 296 din 23 mai 2013, sau Decizia nr.  681 din 13 noiembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 889 din 8 decembrie 2014).

Avand in vedere aceste aspecte, apreciem ca aceste prevederi incalca dispozitiile art. 16 (Egalitatea in drepturi) alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata, art. 11 alin.(1) si (2), coroborat cu art. 20 prin raportare la art. 14 (Interzicerea discriminarii) din Conventia europeana a drepturilor omului coroborat cu art. 1 alin.(1) (Interzicerea generala a discriminarii) din Protocolul nr. 12 la Conventie”.

* Cititi aici intreaga exceptie de neconstitutionalitate