Nu exista nicio lege in care sa scrie ca Insula Belina si Bratul Pavel se afla in domeniul public exclusiv al statului, au constatat judecatoarele Sabina Adomnitei si Claudia Jderu de la Curtea de Apel Bucuresti in decizia prin care au achitat-o definitiv pe Sevil Shhaideh (foto 1), fost vicepremier si ministru PSD al Dezvoltarii Regionale, aparata de la debutul acestui dosar si pana la final de avocata Flavia Teodosiu (foto 2), prodecan al Baroului Bucuresti. Este vorba despre dosarul in care Shhaideh a fost trimisa in judecata pentru abuz in serviciu de catre Directia Nationala Anticoruptie, printr-un rechizitoriu intocmit de procuroarea Mihaela Beldie-Canela si confirmat de fostul sef al Sectiei a II-a DNA Marius Bulancea.

Or, din moment ce nu exista legislatie primara in acest sens, nu poate fi vorba despre vreo fapta de abuz in serviciu, conform Deciziei CCR nr. 405/2016, prin care Curtea Constitutionala a Romaniei a stabilit ca aceasta infractiune trebuie inteleasa exclusiv prin prisma incalcarii unui act din fondul de legislatie primara (legi sau ordonante ale Guvernului), amintesc judecatoarele CAB.

Intr-adevar: Legea nr. 213/1998 (privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia) prevede ca apele de suprafata reprezinta „bunuri care alcatuiesc domeniul public al statului si al unitatilor administrativ-teritoriale”, dar actul normativ nu stipuleaza caracterul exclusiv al apartenentei tuturor apelor la domeniul public. In consecinta, pentru transferul unor astfel de bunuri din proprietatea publica a statului in cea a unei unitati administrativ-teritoriale nu se impune modificarea legii organice, asa cum prevede articolul 860 din Codul civil, continua completul CAB.

In acelasi context, Sabina Adomnitei si Claudia Jderu explica schimbarea temeiului achitarii – din „fapta nu este prevazuta de legea penala” (art. 16 alin. 1 lit. B teza I Cod procedura penala) in „fapta nu exista” (litera a din acelasi articol) – prin aceea ca, in cazul de fata, fapta nu se incadreaza in niciunul dintre elementele prevazute de legea de incriminare. Deci este vorba despre lipsa tuturor elementelor impuse de lege, nu doar a unora, ca sa poata fi vorba despre temeiul de achitare de la litera b) teza I, asa cum pronuntase judecatorul Bogdan Alexandru Dari de la Tribunalul Bucuresti (click aici pentru a citi).

In cazul lui Adrian Gadea (presedintele Consiliului Judetean Teleorman, care detinea aceasta functie si in 2013, la momentul presupuselor fapte din dosar), completul Adomnitei-Jderu a stabilit ca acesta nu a facut altceva decat sa puna in aplicare hotararea de Guvern emisa de cabinetul din care facea parte Sevil Shhaideh. Or, din moment ce acea HG se bucura de prezumtia de legalitate (neexistand vreo hotarare judecatoreasca definitiva care s-o fi desfiintat), rezulta ca nici Gadea nu a comis infractiunea de participatie improprie la abuz in serviciu, concluzioneaza judecatoarele de la Curtea de Apel Bucuresti.

Nu in ultimul rand, in ceea ce le priveste pe Mariana Gheorghiu si Rodica Gusa (registratoare la Oficiul de Cadastru Alexandria), Curtea de Apel Bucuresti retine ca in cazul lor a fost vorba despre o simpla eroare materiala in procedura de inscriere a trecerii insulei Belina si a bratului Pavel din proprietatea statului in proprietatea CJ Teleorman – eroare care a fost indreptata in timp util. Deci nici vorba de vreo infractiune de fals, asa cum a sustinut DNA.

Redam principalul pasaj din motivarea Curtii de Apel Bucuresti (decizia nr. 346/023 din cauza nr. 22120/3/2018):

„Examinand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate de Ministerul Public, dar si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei, conform art.417 alin.2 Cod procedura penala, Curtea, in urma propriei analize efectuate asupra cauzei, in conformitate cu dispozitiile art. 420 alin. 8 Cod procedura penala, retine urmatoarele.

Cu privire la infractiunea de infractiunea de 'abuz in serviciu daca functionarul public a obtinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit ce a produs consecinte deosebit de grave' prev. art. 297 alin. 1 Cod penal rap. la art. 13/2 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 309 Cod penal si art. 183 Cod penal, pretins a fi comisa de inculpata Shhaideh Sevil in calitate de autor si de inculpatii Gadea Ionut Adrian si Stoian Ionela, in calitate de complici, Curtea invedereaza ca, desi argumentatia instantei de fond este corecta si reprezinta, sub aspectul situatiei de fapt, rezultatul unei analize detaliate si fara cusur, sub aspectul silogismului judiciar, a tuturor acuzatiilor formulate de parchet impotriva inculpatilor, analiza pe care Curtea si-o insuseste integral, temeiul juridic retinut pentru solutia achitarii este unul gresit. Astfel, instanta de fond a retinut faptul ca se impune achitarea inculpatei Shhaideh Sevil (in calitate de autor) si, drept consecinta, a inculpatului Gadea Adrian Ionut si a inculpatei Stoian Anca Ionela (in calitate de complici ai inculpatei Shhaideh Sevil), intrucat fapta savarsita nu este prevazuta de legea penala.

Or, Curtea invedereaza ca, potrivit art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedura penala, actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata daca fapta nu exista. Analizand situatiile in care este incident acest caz de achitare, Curtea invedereaza ca inexistenta faptei se retine nu doar in atunci cand nu a existat nicio transformare in realitatea obiectiva, ci si in cazul in care, desi a existat o atare manifestare, ea nu este suprapusa lui verbum regens, adica elementului material prescris de norma incriminatoare. Pe de alta parte, atunci cand se retin ca incidente mai multe cauze care paralizeaza exercitarea actiunii penale, aplicarea lor trebuie sa se faca in in ordinea prevazuta de lege, avand in vedere criteriul cronologic, al primului caz intervenit. Pe cale de consecinta, pentru a se putea retine ca fapta comisa de inculpata Shhaideh Sevil nu este una prevazuta de legea penala, trebuie sa se porneasca de la constatarea conform careia inculpata a comis o fapta care se suprapune actiunii incriminate, insa care nu respecta tiparul complet al normei de incriminare, integral, sub aspectul laturii obiective.

Curtea retine ca, potrivit art. 297 alin. 1 Cod penal, fapta functionarului public care, in exercitarea atributiilor de serviciu, nu indeplineste un act sau il indeplineste in mod defectuos si, prin aceasta, cauzeaza o paguba sau o vatamare drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau a unei persoane juridice se pedepseste cu inchisoarea. Prin Decizia nr. 405/2016, Curtea Constitutionala a stabilit ca neindeplinirea ori indeplinirea defectuoasa a unui act trebuie analizata numai prin raportare la atributii de serviciu reglementate expres prin legislatia primara – legi si ordonante ale Guvernului. Aceasta deoarece adoptarea unor acte de reglementare secundara care vin sa detalieze legislatia primara se realizeaza doar in limitele si potrivit normelor care le ordona. Prin urmare, Curtea Constitutionala a retinut ca ilicitul penal este cea mai grava forma de incalcare a unor valori sociale, iar consecintele aplicarii legii penale sunt dintre cele mai grave, astfel ca stabilirea unor garantii impotriva arbitrariului prin reglementarea de catre legiuitor a unor norme clare si predictibile este obligatorie. Comportamentul interzis trebuie impus de catre legiuitor chiar prin lege (inteleasa ca act formal adoptat de Parlament, in temeiul art. 73 alin. (1) din Constitutie, precum si ca act material, cu putere de lege, emis de Guvern, in temeiul delegarii legislative prevazute de art. 115 din Constitutie, respectiv ordonante si ordonante de urgenta ale Guvernului), neputand fi dedus, eventual, din rationamente ale judecatorului de natura sa substituie normele juridice. In acest sens, instanta de contencios constitutional a retinut ca, in sistemul continental, jurisprudenta nu constituie izvor de drept, asa incat intelesul unei norme sa poata fi clarificat pe aceasta cale, deoarece, intr-un asemenea caz, judecatorul ar deveni legiuitor (Decizia nr. 23 din 20 ianuarie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 240 din 31 martie 2016, paragraful 16).

Pe cale de consecinta, pentru a se putea retine ca fapta inculpatei Shhaideh Sevil nu este prevazuta de legea penala, preliminar, trebuie sa se stabileasca ca, in sarcina acesteia, se retine neindeplinirea sau indeplinirea cu incalcarea unei legi primare a atributiilor de serviciu, respectiv ca verbum regens a fost savarsit.

Analizand acuzatiile formulate de parchet, Curtea observa ca acestea se subsumeaza tezei a doua a textului de incriminare, respectiv inculpatei i se imputa nu o neindeplinire, ci o indeplinire defectuoasa a atributiilor de serviciu.

Astfel, Ministerul Public sustine ca inculpata Sevil Shhaideh, functionar public, in perioada 23 septembrie 2013 – decembrie 2013, in calitate de secretar de stat, in baza Ordinului 1850/2013 privind delegarea unor atributii ale ministrului D.R.A.P. exercitand atributiile de serviciu prevazute de art. 4 rap. la art. 38 alin. 2, art. 8 alin. 1 si art. 31 alin. 4 din Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, beneficiind de actele de complicitate anterioara ale inculpatului Gadea Adrian Ionut si actele de complicitate concomitenta ale inculpatei Stoian (fosta Vasile) Ionela, a initiat, a fundamentat, a introdus pe circuitul de avizare si a prezentat Guvernului pentru aprobare proiectul de HG, prin care s-a aprobat transmiterea unor parti din imobilele Insula Belina si Bratul Pavel, aflate in domeniul public exclusiv al statului si administrarea A.N.A.R. catre domeniul public al judetului Teleorman si administrarea Consiliului Judetean Teleorman, si nota de fundamentare pe care a semnat-o, in calitate de initiator, cunoscand ca in acest mod intocmeste acte care incalca dispozitiile art. 136 alin. 3 din Constitutia Romaniei, art. 3 din Legea apelor 107/1996, art. 3 alin. 2 din Legea 213/1998 privind bunurile proprietate publica, anexa 2 din O.U.G. 107/2002 privind infiintarea Administratiei Nationale 'Apele Romane', art. 38 alin. 2, alin. 3, art. 30 alin. 2 si art. 77 din Legea 24/2000 si art. 860 alin. 3) teza intai din Codul civil care nu permiteau un astfel de transfer prin hotarare de guvern, acte pentru care ministerele avizatoare, respectiv Ministerul Finantelor Publice si Ministerul Justitiei, a caror consultare pe proiectul de act normativ elaborat in forma prezentata spre aprobare guvernului, a omis sa o mai faca conform dispozitiilor HG 561/2009, formulasera observatii pe parcursul circuitului de avizare sub aceste aspecte. Prin aceasta fapta, sustine parchetul, s-a cauzat un prejudiciu statului roman de 3.237.800 lei, cat reprezinta valoarea totala a celor doua bunuri imobile iesite din patrimoniul lui), la care se adauga suma de 248.126,334 lei echivalenta a 50 de procente din suma provenita din cele trei contracte de inchiriere si care trebuia incasata de bugetul de stat, precum si un prejudiciu A.N.A.R. de 248.126,334 lei, echivalentul a 50% din pretul chiriei incasate, care ar fi trebuit sa intre in bugetul titularului dreptului de administrare a imobilelor, dar si o vatamare a drepturilor si intereselor legitime atat ale statului, cat si ale A.N.A.R. prin lipsirea de dreptul de proprietate, respectiv dreptul de administrare asupra acestor imobile si a digurilor. Corelativ, Judetul Teleorman a obtinut un folos patrimonial in cuantum de 3.237.800 lei, cat reprezinta valoarea totala a celor doua bunuri imobile intrate in patrimoniul lui si 496.252,668 lei echivalentul chiriilor incasate. Acestui folos patrimonial, sustine parchetul, i se adauga unul nepatrimonial, in favoarea lui S.C. TEL DRUM S.A., respectiv: asigurarea netulburata a ocuparii abuzive a unor suprafete de teren cu ariile de 5.392 mp – teren cu constructii imprejmuit, 296 mp – platforma aterizare elicoptere, 1.784 mp – helesteu numit apa statatoare si 13.635 mp – amenajare luciu apa.

Curtea retine, in acord cu instanta de fond, si fara a relua continutul tuturor normelor legale invocat a fi incalcate (reluare pe care o apreciaza inutila, in contextul unei analize corecte si exhaustive a instantei de fond), ca singurul text de reglementare primara care prevede ca transferul bunurilor care formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, potrivit unei legi organice, din domeniul public al statului in domeniul public al unitatii administrativ-teritoriale sau invers nu poate fi facut decat ca urmare a modificarii legii organice este art. 860 alin. 3 Cod Civil. Prin urmare, in conditiile in care, potrivit art. 136 alin. 3 din Constitutie, bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de legea organica, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice, pentru a se constata ca incupata Shhaideh Sevil a indeplinit o atributie de serviciu cu incalcarea legii primare, trebuie stabilit daca bunurile care au facut obiectul Hotararii de Guvern nr. 943/2013 formau obiectul exclusiv al proprietatii publice, potrivit unei legi organice, in conditiile in care, in mod cert, acestea nu reprezinta nici bogatii de interes public ale subsolului, nici spatiu aerian, nici ape cu potential energetic valorificabil, de interes national (includerea in albia minora a Dunarii fiind o chestiune care, pe de o parte, nu este certa, ci discutabila, iar pe de alta parte, nu atrage calificarea bratului Pavel, care are o lungime mai mica decat 5 km, si, cu atat mai putin, a insulei Belina, ca ape cu potential energetic valorificabil de interes national) nici plaje, mare teritoriala sau resurse naturale ale zonei economice si ale platoului continental.

Astfel, pentru a stabili daca Insula Belina si Bratul Pavel sunt bunuri stabilite prin lege organica ca facand obiect exclusiv al proprietatii publice, trebuie identificata o lege organica care sa declare, sa stabilesca, sa identifice cele doua imobile ca facand obiect exclusiv al proprietatii publice a statului.

Prin art. 3 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, se enunta ca domeniul public al statului este alcatuit din bunurile prevazute la art. 135 alin. (4) din Constitutie, din cele prevazute la pct. I din anexa, precum si din alte bunuri de uz sau de interes public national, declarate ca atare prin lege. Prin urmare, din aceasta dispozitie legala rezulta ca bunurile inserate in anexa 1 a legii fac obiectul domeniului public al statului, fara a se preciza in vreun fel ca este vorba de un domeniu public exclusiv. In consecinta, pentru transferul bunurilor prevazute la pct. I din anexa Legii nr. 213/1998 nu se impune o modificare a legii organice.

Potrivit Legii apelor nr. 107/1996, se precizeaza, in cadrul art. 1, ca apa nu este un produs comercial oarecare, ci este un patrimoniu natural care trebuie protejat, tratat si aparat ca atare, fiind o resursa strategica de siguranta si securitate nationala. Apele subterane si de suprafata ale Romaniei sunt bogatii de interes public. Apele fac parte din domeniul public al statului. Potrivit art. 3 alin. 1, apartin domeniului public al statului apele de suprafata cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km si cu bazine hidrografice ce depasesc suprafata de 10 km2, malurile si cuvetele lacurilor, precum si apele subterane, apele maritime interioare, faleza si plaja marii, cu bogatiile lor naturale si potentialul valorificabil, marea teritoriala si fundul apelor maritime.

In consecinta, intrucat nu se declara caracterul exclusiv al proprietatii de stat, pentru transferul bunurilor prevazute la art. 3 alin. 1 din Legea apelor nr. 107/1996, nu se impune o modificare a legii organice.

Instanta de fond a apreciat ca este relevanta jurisprudenta ampla a Curtii Constitutionale a Romaniei, pe care a redat-o in extenso, o atare reiterare, a considerentelor din cuprinsul deciziilor relevante ale instantei de contencios administrativ, in prezenta decizie, fiind inutila, Curtea rezumandu-se la a retine, in acord cu instanta de fond, dar in sinteza, ca, lipsit de orice echivoc, prin deciziile pronuntate, Curtea Constitutionala a statuat ca includerea unor bunuri in anexa Legii nr. 213/1998, lege organica, nu are semnificatia declararii lor ca bunuri ce fac obiect exclusiv al proprietatii publice, enumerarea din anexa avand caracter exemplificativ.

(Prin Decizia nr. 1/2014, Curtea Constitutionala a explicat ca daca bunurile ce se doresc a fi transferate din proprietatea publica a statului in proprietatea publica a unitatii administrativ teritoriale sau invers, formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice, a statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, in temeiul unei legi organice, trecerea din domeniul public al statului in domeniul public al unitatilor administrativ-teritoriale sau invers opereaza numai printr-o modificare a legii organice, conform art. 860 alin. 3 teza intai Cod civil. Se mentioneaza ca, atunci cand bunurile pot apartine, potrivit destinatiei lor (in temeiul criteriului uzului sau interesului public national, judetean sau local), iar nu printr-o declaratie expresa a legii, fie domeniului public al statului, fie domeniului public al unitatilor administrativ-teritoriale, trecerea din domeniul public al statului in cel al unitatilor administrativ-teritoriale sau invers se face prin hotarare a Guvernului sau a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local conform art. 860 alin. 3 teza a doua Cod civil. Ulterior, prin deciziile nr. 384/2019, 537/2019, 538/2019, 636/2020, 901/2020, Curtea a retinut, inter alia, ca nominalizarea bunului in cap. I pct. 29 din anexa la Legea nr. 213/1998, lege organica, nu are semnificatia declararii sale ca bun ce face obiect exclusiv al proprietatii publice, si ca enumerarea din anexa are caracter exemplificativ, prin care s-a incercat o delimitare, in principiu, a domeniului public al statului, a domeniului public judetean si a domeniului public local al comunelor, oraselor si municipiilor).

Prin urmare, Curtea, in acord cu instanta de fond, constata ca, din jurispridenta Curtii Constitutionale, rezulta ca nu se poate aprecia ca Insula Belina si Bratul Pavel sunt declarate ca obiect exclusiv al proprietatii publice prin lege organica. Invedereaza Curtea ca, si in situatia in care instanta de contencios constitutional ar fi ajuns la o alta concluzie, nu se poate retine ca inculpata a cunoscut, de o maniera certa, indubitabila, apartenenta celor doua imobile la proprietatea publica exclusiva a statului si ca si-a exercitat atributiile de serviciu urmarind sau acceptand producerea unei urmari socialmente periculoase, respectiv prejudicierea statului prin transferul unor bunuri din proprietatea sa exclusiva in proprietatea publica a unei autoritati administrativ teritoriale, altfel decat in conditiile art. 860 Cod civil (n.r. privind domeniul public national, judetean si local).

Subliniaza Curtea ca infractiunea de abuz in serviciu este una care poate fi comisa exclusiv cu forma intentiei directe sau eventuale, ceea ce implica in mod necesar prevederea rezultatului faptei si urmarirea (in cazul intentiei directe) sau cel putin acceptarea acestuia (in cazul intentiei eventuale, indirecte), vointa juridica fiind rezultatul imbinarii factorului intelectiv cu cel volitiv. Or, pentru a se putea retine existenta factorului intelectiv al vointei juridice, este esentialmente necesar ca incalcarea raporturilor juridice care ocrotesc o anumita valoare sociala sa fie clar reprezentata in intelectul subiectului de drept, ceea ce nu s-ar putea retine decat in masura in care valoarea sociala este aparata expres de o dispozitie legala primara, iar incalcarea acesteia in exercitarea atributiilor de serviciu ar fi una certa. In niciun caz nu poate fi incidenta legea penala, in situatia in care, pentru a se aprecia daca s-a incalcat o valoarea sociala sub aspect penal, este necesara o analiza complexa a jurisprudentei instantei de contencios constitutional, a doctrinei de specialitate in materia dreptului administrativ si a metodologiei de determinare a albiilor minore a cursurilor de apa in sinergie cu principiile edictate de stiinta hidrogeologiei. In nici un caz nu se poate cere subiectului de drept o analiza pertinenta a tuturor aceste aspecte, sub sanctiunea comiterii unei infractiuni, fie ea intentionata sau din culpa, astfel incat, cum s-a mentionat anterior, chiar in situatia in care rezultatele argumentatiilor ar fi condus la o alta concluzie, si anume aceea conform careia pentru transferul din domeniul public al statului in domeniul public al consiliului judetean ar fi fost necesara forma unei legi organice, raspunderea penala tot nu ar fi putut fi antrenata. Toate aceste aspecte tin insa de tipicitatea subiectiva a faptei, de posibilitatea concreta a inculpatei de a prevedea si de a accepta sau urmari producerea rezultatului socialmente periculos al actiunii pe care o intreprinde.

Insa Curtea apreciaza ca, in esenta, cel mai important, este faptul ca, in absenta unei declaratii a legii organice cu privire la caracterul exclusiv al proprietatii publice asupra celor doua imobile, Insula Belina si Bratul Pavel, in sarcina inculpatei Shhaideh Sevil nu se poate retine ca a indeplinit in mod defectuos o atributie de serviciu, intr-o atare situatie nemaifiind necesar a se parcurge etapa urmatoare a analizei, respectiv stabilirea tipicitatii obiective si subiective a faptei. In conditiile in care nu se poate retine deci ca incupata Shhaideh Sevil si-a indeplinit atributiile de serviciu in mod defectuos, adica prin incalcarea unei dispozitiile legale primare, care ii reglementeaza atributiile de serviciu, intre care si aceea de a initia proiecte de acte normative, nu exista nicio fapta care sa contureze elementul material al infractiunii de 'abuz in serviciu', astfel incat se impune pronuntarea unei solutii de achitare intemeiate pe dispozitiile art. 16 lit. a Cod procedura penala.

In conditiile in care Curtea constata inexistenta faptei pentru care s-a trimis in judecata autorul, in mod subsecvent, concluzia este si aceea a inexistentei faptei corelative a complicilor Gadea Adrian Ionut si Stoian Ionela, aspect care este reflectat atat de doctrina, cat si de jurisprudenta, astfel cum acestea au fost redate, in mod repetat, in sentinta pronuntata de Tribunalul Bucuresti. In mod evident, in lumina considerentelor precedente, toate aspectele invocate de parchet, ca motive de apel, relative la elementele de tipicitate obiectiva si subiectiva a faptei (legatura de cauzalitate, urmare imediata-prejudiciu, mobilul pentru care ar fi actionat inculpatii Shhaideh, Gadea si Stoian, forma de vinovatie a intentiei) cu privire la care judecatorul fondului a invederat, pe larg, in urma unei analize pertinente si laborioase, ca nu se verifica, nu mai au a fi analizate, sub sanctiunea unei argumentatii superflue.

Cu privire la participatia improprie, in modalitatea complicitatii, in forma continuata, la infractiunea de abuz in serviciu daca functionarul public a obtinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit ce a produs consecinte deosebit de grave prev. de art. 52 alin. 3 Cod penal rap. la art. 13/2 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal (trei acte materiale), cu aplic. art. 309 Cod penal si art. 183 Cod penal, pretins a fi comisa de inculpatul Gadea Adrian Ionut, Curtea retine ca acuzatia formulata impotriva inculpatului Gadea Adrian Ionut, sub aspectul savarsirii infractiunii mentionate mai sus, consta in aceea ca, la data de 23.01.2014, in calitate de presedinte al C.J. Teleorman, a invitat S.C. TEL DRUM S.A. si pe numitul Marian Ilie sa se prezinte la data de 24.01.2014, ora 10:00, la sediul Consiliului Judetean Teleorman, pentru semnarea a trei contracte de inchiriere, in baza prevederilor HG 943/2013, ajutand astfel cu intentie directa la savarsirea fara vinovatie de catre numitul DUMITRESCU MIRCEA a infractiunii de abuz in serviciu daca functionarul public a obtinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit ceea ce a condus la incheierea a trei contracte de inchiriere avand ca obiect parti din insula Belina si bratul Pavel, fara organizarea unei licitatii si fara initierea si parcurgerea procedurii de emitere a unei hotarari de consiliu judetean, cauzandu-se un prejudiciu UAT Teleorman de 4.921.302,09 lei (defalcat pe contractul nr 1: 1.778.336,347 lei, contractul nr. 2: 2.404.654,219 lei, si contractul nr. 3: 738.311,524 lei), in acest mod fiind obtinut un folos patrimonial corelativ de beneficiarii contractelor de inchiriere – S.C. TEL DRUM S.A. de 4.182.990,566 lei si numitul Marian Ilie de 738.311,524 lei.

Curtea constata ca inculpatul Gadea Ionut Adrian a actionat in baza hotararii de guvern prin care cele doua imobile au trecut din administrarea ANAR in aceea a Consiliului Judetean Teleorman, acesta din urma, subrogandu-se, ca efect al acestui transfer, in drepturile si obligatiile adminstratorului initial. In mod just a concluzionat Tribunalul Bucuresti ca actul administrativ constand in Hotararea de Guvern nr. 943/2013 se bucura de o prezumtie de legalitate si valabilitate care putea fi rasturnata exclusiv in urma pronuntarii unei hotarari judecatoresti ca urmare a exercitarii atributiilor prevazute de Legea 554 /2004 a Contenciosului administrativ, iar nu printr-o manifestare unilaterala de vointa a unei persoane fizice. Parchetul, in cadrul motivelor de apel, a sustinut ca aceasta prezumtie de legalitate a actul administrativ nu se aplica inculpatului Gadea Adrian Ionut, avand in vedere ca intre infractiunile retinute in sarcina inculpatului in concurs real exista o legatura mijloc-scop, altfel spus infractiunile savarsite de catre inculpat (complicitate la infractiunea de abuz in serviciu daca functionarul public a obtinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit respectiv participatie improprie in modalitatea complicitatii in forma continuata la infractiunea de abuz in serviciu daca functionarul public a obtinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit) au fost savarsite sub forma concursului real calificat care presupune savarsirea unei infractiuni pentru a inlesni o alta infractiune, caz in care exista doua infractiuni, una scop si una mijloc, ambele fiind comise cu intentie.

Curtea invedereaza ca rationamentul judecatorului fondului este unul just si se verifica si in situatia in care solutia primei instante cu privire la pretinsa 'infractiune-mijloc' ar fi fost diferita, existenta unei hotarari de guvern obligand pe functionarii din aparatul Consiliului Judetean la aducerea la indeplinire a dispozitiilor acesteia. Prin urmare, nu se poate retine nicio indeplinire, prin incalcarea legii primare, fara vinovatie, a atributiilor de serviciu, de catre Dumitrescu Mircea, si, in consecinta, nicio participatie improprie, sub forma complicitatii la o atare incalcare, in sarcina inculpatului Gadea Ionut Adrian.

Cu privire la infractiunile de 'fals intelectual' pretins a fi comise de inculpatele Gusa Rodica si Gheorghiu Sanda, in prezenta cauza, acuzatia formulata impotriva inculpatei Gusa Rodica consta in aceea ca, in exercitarea atributiilor de serviciu prev. de art. 22 alin. 1 si art. 31 alin. 1 din Legea 7/1996 a cadastrului si a publicitatii imobiliare:

- la data de 16.09.2013, a intocmit referatul nr. 29145/16.09.2013, adresat registratorului-sef, prin care a solicitat necorespunzator adevarului indreptarea erorii materiale strecurate in cartea funciara nr. 20792 si 20793 – Seaca, in sensul radierii contractelor de inchiriere nr. 8/2011 si 9/2011, desi nu erau intrunite prevederile art. 913 C civ.,

- a intocmit referatul din data 16.09.2013 in care a mentionat necorespunzator adevarului ca nu sunt piedici pentru efectuarea lucrarii solicitate, desi nu erau intrunite prevederile art. 913 C civ., nefiind indeplinite astfel conditiile din art. 29 alin.1 lit. g din Legea 7/1996, neindeplinirea conditiilor din Codul Civil constituind in sine o piedica la efectuare a lucrarii solicitate,

- ulterior, la aceeasi data, in baza referatelor anterior mentionate, impreuna cu numita Gheorghiu Mariana Sanda a intocmit si semnat inscrisul intitulat incheiere nr. 29145, emisa in dosarul 29145/16.09.2013, in a carei parte introductiva a consemnat in mod nereal 'vazand referatul inspectorului de cadastru/referatul asistentului registrator, fiind indeplinite conditiile prev. la art. 29 din legea cadastrului si a publicitatii imobiliare nr 7/1996, rep., cu modificarile si completarile ulterioare, tariful de 0 lei achitat prin documentul de plata pentru serviciul cu codul: 251P', desi nu era intrunita conditia prev. la art. 29 alin. 1 lit. g) din Legea 7/1996, rap la art. 913 C.Civ., nefiind savarsita nicio eroare materiala cu prilejul inscrierilor efectuate in:

- cartea funciara nr 20792 Seaca, Partea III. Sarcini, “Inscrieri privind dezmembramintele dreptului de proprietate, drepturi reale, de garantie si sarcini', respectiv cu prilejul notarii sarcinii 10784/3.04.2013 'act administrativ nr Contract de inchiriere nr 8/18.02.2011 emis de ANAR ( S.C. Tel Drum S.A., act aditional 5 /2013 la contractul de inchiriere nr 8/18.02.2011)', precum si al notarii nr 28029 din 5.09.2013, privind “act aditional nr. 6/2013 emis de S.C. TEL DRUM S.A., la data de 02.09.2013, care are ca obiect suspendarea contractului de inchiriere nr 8/18.02.2011 pe o perioada de 4 luni incepand cu data 2.09.2013',

- cartea funciara nr 20793 Seaca, Partea III. Sarcini, “Inscrieri privind dezmembramintele dreptului de proprietate, drepturi reale, de garantei si sarcini', respectiv cu prilejul notarii sarcinii 10782/3.04.2013 'act administrativ nr Contract de inchiriere nr 9/18.02.2011 emis de ANAR (act aditional 5 /2013 la contractul de inchiriere nr 9/18.02.2011', precum si al notarii nr 28030 din 5.09.2013, privind “actul aditional nr. 6/2013 emis de S.C. TEL DRUM S.A., la data de 02.09.2013, care are ca obiect suspendarea contractului de inchiriere nr 9/18.02.2011 pe o perioada de 4 luni incepand cu data 2.09.2013', incheiere care a fost comunicata partilor si a intrat in circuitul civil, producand consecinte juridice constand in alterarea cuprinsului cartii funciare nr 20792 si 20793 Seaca, partea a III-a, in sensul ca imobilele nu sunt grevate de sarcini, desi in realitate, acestea erau obiect al contractului de inchiriere nr 8 si 9/2011, precum si a extraselor de carte funciara eliberate.

De asemenea, sustine parchetul ca inculpata Gheorghiu Mariana Sanda, in calitate de registrator, cu intentie, in data de 16.09.2013, in exercitarea atributiilor de serviciu prev. de art. 22 alin. 1 din Legea 7/1996 a cadastrului si a publicitatii imobiliare, impreuna cu numita Gusa Rodica a intocmit si semnat inscrisul intitulat incheiere nr. 29145, emisa in dosarul 29145/16.09.2013, in a carei parte introductiva a consemnat in mod nereal ca fiind indeplinite conditiile prev. la art. 29 din legea cadastrului si a publicitatii imobiliare nr 7/1996, rep., cu modificarile si completarile ulterioare, desi nu era intrunita conditia prev. la art. 29 alin. 1 lit. g) din Legea 7/1996, rap la art. 913 Cod civil, nefiind savarsita nicio eroare materiala cu prilejul inscrierilor efectuate in cartea funciara nr 20792 Seaca si cartea funciara nr 20793 Seaca. Aceasta incheiere a fost comunicata partilor si a intrat in circuitul civil, producand consecinte juridice constand in alterarea cuprinsului cartii funciare nr 20792 si 20793 Seaca, partea a III-a, in sensul ca imobilele nu sunt grevate de sarcini, desi in realitate, acestea erau obiect al contractului de inchiriere nr 8 si 9/2011, precum si a extraselor de carte funciara eliberate.

Curtea retine ca, potrivit art. 321 Cod penal, falsificarea unui inscris oficial cu prilejul intocmirii acestuia, de catre un functionar public aflat in exercitarea atributiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare adevarului ori prin omisiunea cu stiinta de a insera unele date sau imprejurari, se pedepseste cu inchisoarea. Fata de aceasta definitie legala, in niciun caz, actiunea inculpatei care, la data de 16.09.2013, a intocmit referatul nr. 29145/16.09.2013, adresat registratorului-sef, prin care a solicitat (propus) indreptarea erorii materiale strecurate in cartea funciara nr. 20792 si 20793 – Seaca, in sensul radierii contractelor de inchiriere nr. 8/2011 si 9/2011, desi nu erau intrunite prevederile art. 913 C civ, nu se poate subsuma infractiunii de fals intelectual, pentru simplul motiv ca printr-o solicitare / propunere nu se poate atesta nicio fapta sau imprejurare necorespunzatoare adevarului.

Acuzatia formulata de parchet, respectiv aceea ca inculpata ar fi 'solicitat necorespunzator adevarului', exclude incidenta infractiunii, care incrimineaza atestarea necorespunzatoare adevarului si nu solicitarea necorespunzatoare adevarului, daca s-ar putea admite ca o solicitare ar putea fi necorespunzatoare adevarului. In esenta, prin referatul intocmit, inculpata Gusa Rodica, in calitatea sa de asistent registrator, a solicitat / propus registratorului-sef, numita Diaconu Alexandrina, indreptarea erorii materiale, si, in urma vizei de admitere a solicitarii, aplicate de aceasta, pe referatul intocmit de Gusa Rodica, a procedat la intocmirea unui referat in care a constatat ca nu sunt piedici la efectuarea indreptarii de eroare materiala si, ulterior, impreuna cu registratorul Gheorghiu Mariana Sanda, la intocmirea incheierii de indreptare a erorii materiale. Observa Curtea ca, odata ce referatul cu propunerea de indreptare a erorii materiale, intocmit de functionarul cu gradul profesional inferior, Gusa Rodica, a fost aprobat de catre registratorul-sef, numita Diaconu Alexandrina, care a dispus indreptarea erorii materiale, rationamentul asistentului registrator care a propus indreptarea erorii materiale, a fost validat, iar referatul relativ la lipsa piedicilor pentru intocmirea incheierii si incheierea de indreptare a erorii materiale, aceasta din urma intocmita de asistentul-registrator Gusa Rodica si de registratorul Gheorghiu Mariana Sanda, au fost unele subsecvente acestuia si in executarea dispozitiei registratorului-sef Diaconu Alexandrina. Prin urmare, decizia de a se urma o astfel de procedura, a indreptarii erorii materiale, a apartinut registratorului-sef Diaconu Alexandrina, iar, in prezenta acestei dispozitii, nu se poate retine, in mod cert, ca inculpata Gusa Rodica si, cu atat mai putin, inculpata Gheorghiu Sanda ar fi actionat cu intentia, cel putin indirecta, de a atesta fapte sau imprejurari necorespunzatoare adevarului, constand in aceea ca imobilele a caror transfer din proprietatea statului in aceea a consiliului judetean ar fi fost lipsite de sarcini, mai ales in conditiile in care existenta unui contract de inchiriere nu constituie o sarcina reala si in conditiile in care nu s-a dovedit, in nici un fel, pe de o parte, coniventa dintre Diaconu Alexandrina si cele doua inculpate (nici nu s-a sustinut o atare intelegere) si, pe de alta parte, coniventa dintre SC TEL DRUM SA si cele doua inculpate, iar prezumtia la prezumtie conduce la fictiune.

In concluzie, in mod just, prima instanta a retinut lipsa tipicitatii subiective a infractiunilor de fals intelectual pentru care au fost trimise in judecata inculpatele Gusa Rodica si Gheorghiu Sanda. In lumina acelorasi considerente, relative la aptitudinea unui anume inscris de a fi fals, in temeiul art. 25 alin. 3 Cod procedura penala, Curtea va desfiinta doar inscrisul intitulat incheiere nr. 29145, emis in dosarul 29145/16.09.2013 de catre Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Teleorman – Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Alexandria, ca act prin care s-au atestat imprejurari necorespunzatoare adevarului, nu si actele anterioare, care au precedat si, respectiv, succedat dispozitia registratorului-sef, fiind lipsite de atributul de a atesta, prin ele insele imprejurari necorespunzatoare adevarului”.

* Cititi aici intreaga decizie CAB din dosarul Belina