Se va incheia, in curand, al doilea mandat al lui Iohannis. Sunt revoltat de modul in care actualul presedinte si-a batut joc, timp de zece ani, de cetatenii Romaniei. Cheltuielile pentru calatoriile in strainatate, amenajarea unor vile de lux, terenuri de golf, etc – toate in conditii de sfidare a opiniei publice – sunt doar cateva exemple.

Mitul „neamtului gospodar” s-a prabusit. A ramas un individ care si-a dispretuit alegatorii. Ghinion! Un individ care fusese mutat de la Colegiul national von Brukenthal de catre celebrul director Schmidt Hermann la Inspectoratul scolar pentru ca, in loc sa predea in clasa, le „oferea” elevilor sai meditatii. Celebrele meditatii din care au „rasarit” cele 6 case din Sibiu. Ulterior, cariera lui a continuat in acelasi mod.

Felul in care a manipulat viata politica romaneasca, instigand la ura si la tensiuni in partide si intre partide a contribuit la scaderea increderii romanilor in clasa politica. Aroganta afisata, lipsa de implicare sau de empatie pentru problemele oamenilor nu au avut egal in toata perioada de dupa 1989.

A incercat destabilizarea sau destramarea unor guverne. A incercat formule de lovituri de stat, iesind in piata publica cu celebra „geaca rosie”. A impus premieri, „garantati Iohannis” care au adus prejudicii guvernarii.

Spuneti-mi un singur rezultat remarcabil obtinut in plan extern de Iohannis in acesti zece ani. Toate proiectele de pe agenda strategica a Romaniei au ramas in stand by – Spatiul Schengen, Zona euro, OCDE. Doar o aliniere automata si comoda la deciziile de la Bruxelles sau Washington. Fara ca el sa inteleaga nevoia ca Romania sa-si promoveze si sa-si apere si interesele sale proprii. Vedem acum felul in care diferite tari europene isi redefinesc orientarile de politica externa in urma alegerilor din SUA. Pentru noi, va fi mai greu pentru ca Iohannis a impus o atitudine de lipsa de curaj si de ploconire fata de unele centre de putere din Europa si din SUA.

Va exista viata si dupa incheierea armistitiului militar in Ucraina. Singurul care intelege acest lucru, la noi, pare a fi Sorin Grindeanu, cel care construieste infrastructura pentru reconstructia Ucrainei (sper ca noi sa nu fim doar un caraus).

In urma cu zece ani, inaintea primului sau mandat, am scris pe blog un articol „Iohannis – cel mai balcanic dintre noi”, aratand lipsa sa de caracter, nerespectarea cuvantului dat si perversitatea in felul in care si-a tratat partenerii – la Sibiu sau la Bucuresti.

Acum, la incheierea mandatelor sale, constat, inca o data, cata dreptate am avut. Iar episodul „Palatului din Aviatorilor” ne-a aratat care au fost prioritatile sale in acesti ani. Unii se asteapa poate ca dupa incheierea mandatului sau, sa se repatrieze in Germania, la parintii sai. Nu cred dar nu as regreta.

PS Evident ca ma raportez la acest individ si prin prisma deciziei pe care a luat-o, aceea de a-mi retrage, dupa 12 ani, decoratia acordata, pentru eforturile depuse, ca premier, referitoare la aderarea la NATO si la derularea negocierilor cu Uniunea Europeana (dupa ce ma invitase la o receptie cu ocazia Zilei nationale)!

Sursa: adriannastase.ro