Uniunea Nationala a Barourilor din Romania a organizat joi, 15 februarie 2024, la Colegiul National „Tudor Vianu” din Bucuresti, evenimentul „eFAST Gaming si Sport”, dedicat educatiei juridice pentru tinerii pasionati de jocurile pe calculator. Evenimentul face parte din seria de manifestatii „Fii avocat in scoala ta!” (FAST), ajunsa la a treia editie in anul scolar 2023-2024.

Unul dintre vorbitorii care au deschis evenimentul „eFAST Gaming si Sport” a fost avocatul si senatorul PNL Daniel Fenechiu (foto 1 centru). Vicepresedintele UNBR a subliniat importanta educatiei juridice in formarea cetatenilor, adaugand ca adevarata libertate isi are izvorul in intelegerea regulilor dupa care functioneaza societatea. Iar educatia juridica pe care UNBR o va face acum va avea rezultate – chiar daca ele se vor vedea in circa zece ani.

La randul ei, avocata Silvana Racoviceanu (foto 3 dreapta) – membra in Consiliul UNBR – a dat exemple concrete de riscuri la care tinerii se expun in timpul jocurilor online: nu de putine ori, informatiile oferite pot fi folosite de raufacatori, in scopuri de racolare a minorilor sau de santajare a acestora ori a familiilor lor.

Dezbaterea a fost moderata de catre avocata Luminita Ioana (foto 1 dreapta), coordonatoarea Departamentului de Educatie Juridica a UNBR.

De asemenea, la eveniment au vorbit: senatoarea PNL Monica Anisie, fosta ministra a Educatiei (foto 5 centru), procurorul Catalin-Andrei Popescu, adjunctul Sectiei de resurse umane si documentare din PICCJ (foto 1 centru-dreapta), avocata Carmen Radu (foto 6 stanga), Adrian Socaciu, presedintele Institutului Sportiv Roman (foto 5 centru-stanga) si Andreea Raducan, campioana olimpica, mondiala si europeana la gimnastica (foto 6 centru-dreapta).

Iata declaratia vicepresedintelui UNBR Daniel Fenechiu:

„In 2012 sau 2013, am initiat un proiect la nivel de Bucuresti, in care au fost vreo 10 licee si vreo 10 scoli. Nu era un proiect national. Despre educatia juridica se vorbeste foarte mult. Niciodata n-o sa stim daca ceea ce facem este bine sau nu.

Spunea presedintele UNBR Traian Briciu in urma cu vreun an ca rezultatul unei activitati de educatie juridica se vede cam in zece ani. Adica in momentul in care preocuparea pentru a deslusi anumite lucruri despre drept devine cutumiara, devine o constanta la nivelul liceelor si scolilor, doar atunci, dupa un numar de ani, poti sa-ti dai seama care a fost efectul unui asemenea demers.

Acest proiect a pornit din dorinta profesiei de avocat de a fi aproape de tineri (de elevi) si de a facilita, intr-o oarecare masura, un anumit tip de legatura foarte importanta. Voi sunteti foarte mici – n-ati avut nevoie de avocat. Dar la un moment dat, in viata, apar niste momente cand trebuie sa intri in contact cu un avocat. Pot fi momente fericite (cand iti cumperi o proprietate si vrei sa-i faci o verificare), dar pot fi si momente mai putin fericite (cand esti chemat in judecata, cand – Doamne, fereste! – esti suspect de savarsirea unei infractiuni). In momentul respectiv, interferezi cu avocatul – despre care stii lucruri doar din filme. Iti creezi o perceptie care nu este obligatoriu perceptia reala, pentru ca filmele sunt foarte frumoase, vedem ca binele triumfa, dar in societate nu intotdeauna lucrurile stau asa: nu intotdeauna binele triumfa si nu intotdeauna viata e ca-n filme. Unii spun ca viata chiar bate filmul.

Si atunci ideea a fost sa vezi avocatul in carne si oase, sa poti interactiona cu el (la niste intalniri care, de regula, au avut loc fara cadre didactice – ca sa existe destul de multa libertate de comunicare), sa poti sa pui mana pe el, sa vezi cum se exprima, sa vezi avocati mai emotivi sau mai putin emotivi... Te ajuta ca sa-ti creezi o impresie si sa realizezi ca, in ultima instanta, avocatul e tot om – este un om ca si tine, care a facut multa scoala, care citeste foarte mult, care se perfectioneaza continuu, ca sa stie care sunt legile care se modifica, sa poata sa-ti ofere niste raspunsuri la problemele pe care tu le ai. Asta este avocatul, in esenta. In rest, e tot un om – si el se trezeste dimineata, mananca, face sport, face drumetii, iubeste, are deceptii... E un om extrem de normal. Singura chestie ca pe zona lui poate sa vina cu un plus care sa te ajute pe tine.

Si atunci asta a fost unul dintre lucrurile pe care noi am vrut sa le aducem in fata societatii, ca sa se depaseasca o anumita bariera. Pe vremuri, cand era o generatie mai putin racordata la realitatea Netului (ca voi), exista o anumita retinere a omului sa intre in discutie cu avocatul: 'Cum sa-i spun eu domnului avocat ce am facut? Cum sa-mi descarc sufletul?' Erau o anumita chestiune care genera o distantare. Societatea moderna genereaza alt tip de raporturi, iar acest proiect este menit sa rupa un anumit tip de bariera, sa umanizeze profesia de avocat, iar omul sa inteleaga ca avocatul face parte din viata si e bine sa ai contact cu un avocat – indiferent ca ai sau n-ai probleme. Pentru ca in momentul in care ai o problema, e bine sa poti suna un avocat care sa-ti dea un sfat inainte sa iei decizia care iti va crea un prejudiciu.

Al doilea aspect al proiectului 'Fii avocat in scoala ta!' a mers pe a discuta care sunt principalele probleme cu care se confrunta tinerii. El a fost structurat cum ne-a dus pe noi capul. Nu putem avea certitudinea ca a fost cea mai buna curricula pe care am avut-o. Dar am discutat de droguri, de infractiunile IT, de infractiunile cu violenta (ne place sa facem glume, ii punem unuia o piedica, pica si isi sparge capul sau poate chiar pateste ceva, iar noi avem o problema), am discutat de infractiunile patrimoniale (ii facem o gluma si ii luam penarul din geanta, si ne trezim cu cine stie ce problema)... Am discutat anumite aspecte despre proprietate, despre reguli rutiere – in functie de fiecare lector si de interesul vostru.

Si in prima, si in a doua etapa a proiectului, am fost la Liceul Media – un liceu care nu se ridica la nivelul lui Vianu, dar un liceu in care oamenii aveau probleme si puneau intrebari. Iar faptul ca nu am facut o treaba inutila a rezultat din faptul ca niciodata nu s-a intamplat sa vorbesc singur. In momentul in care te duci la o discutie cu o clasa, vorbesti 45 de minute si nimeni nu-ti pune nicio intrebare, in momentul ala utilitatea este destul de redusa – chiar daca as merge pe teoria ca toti cei care asculta sunt extrem de inteligenti si eu am fost atat de bun, incat am explicat totul si n-au niciun dubiu. In momentul in care am vazut ca dupa 10-20 de minute incep sa vina intrebari, mi-am dat seama ca oamenii sunt interesati. Nu totdeauna de ce voiam eu sa le spun; erau interesati de relatia cu scoala, de relatia cu parintii, de anumite aspecte IT... De droguri mai putin erau interesati – probabil ca le era jena sa discute anumite probleme. Am discutat despre infractiuni de patrimoniu, despre probleme personale... Exista o zona de interes.

In momentul in care faci ceva, iar o componenta a colectivului caruia i te adresezi este interesata, ai facut un pas inainte. Progresul nu inseamna sa duci toata societatea inainte dintr-o data, ci inseamna sa vii cu foarte multe module care sa duca componente din societate in fata si in momentul cand faci suma inaintarii, sa constati ca 10% din componente au dus 90 la suta din societate in fata.

Astazi, veti discuta despre gaming. Unii s-ar putea intreba ce legatura are gamingul cu educatia juridica. Nu stim ce legatura are – vrem sa vedem. Nici noi nu putem avea certitudinea ca au o legatura fantastica. Dar cu siguranta promoveaza ceva pe zona educatiei juridice si in momentul in care o componenta de 10-20% vor face un pas inainte in zona educatiei juridice, inseamna ca proiectul este foarte valoros.

Ne dorim sa traim intr-o societate buna, ne dorim sa traim bine, sa avem siguranta. Lucrurile astea nu se pot atinge decat daca fiecare dintre noi cunoaste niste reguli si le respecta. Scoala iti da o anumita perspectiva asupra lor, dar nu intotdeauna scoala reuseste sa ti le fixeze foarte bine in modul in care vezi lucrurile si te comporti. Si atunci trebuie sa vina lucruri aditionale: educatia de familie, educatia juridica, educatia cetateneasca, cultura, lectura, biserica... In functie de natura fiecarui om. Sunt oameni, de exemplu, carora daca le explici intr-o maniera juridica vor intelege mai putin decat daca le explica preotul la biserica lor. Altii inteleg mai bine daca citesc. Una peste alta, educatia juridica trebuie facuta pentru toata lumea. O natiune care are o educatie juridica buna este o natiune care merge in fata si care nu va face greseli foarte mari.

Unul din materialele promotionale ale profesiei noastre pe care le-am avut anul asta era o placuta cu un citat din Aristotel: 'Suntem sclavii legilor pentru a putea fi liberi'. Este extrem de adevarat. Fiecare puteti s-o interpretati oricum. Si ar trebui sa va intrebati cum poti sa fii sclav al legilor si totusi sa fii liber”.

Redam dialogul dintre consiliera UNBR Silvana Racoviceanu si elevi:

„Spunea mai devreme colegul meu Daniel Fenechiu: ce legatura e intre gaming si educatia juridica? Este o legatura. Cam toata viata noastra este guvernata de norme. Evident, si gamingul face parte din viata noastra, mai nou. Si el este guvernat de norme. Drept urmare, asa cum stabilim viata reala, asa ar trebui sa stabilim si viata virtuala. (...)

Un proiect de lege incerca sa defineasca sportul electronic (e-sportul) ca fiind sportul derulat pe calculator sau pe diverse gadgeturi. Jucatorii sunt definiti ca fiind orice persoane fizice care au mai mult de 14 ani si care joaca jocuri electronice la nivel competitiv. (...)

Care sunt tipurile de date cele mai frecvente care vi se cer cand intrati intr-o astfel de aplicatie de joc? Astea sunt datele clasice: o adresa de mail, o parola, un ID, verificarea varstei... Majoritatea jocurilor permit accesul de la 12 sau 13 ani in sus. Declara cineva varsta reala? [Sala: 'Nu'.] Aveti frati de 8-9 ani care joaca Roblox, Mindcraft si alte asemenea jocuri care sunt de la 12-13 ani? [Sala: 'Da'.] Pentru ca verificarea se face exclusiv prin intrebarea datei nasterii. Ce date vi se mai cer? Avem termenii si conditiile, la care vi se cere un consimtamant. [Elev: 'Si pe care nimeni nu le citeste – sa fim sinceri!']

De la ce varsta intervine raspunderea penala? [Unii elevi spun '14 ani', altii '16 ani'.] Dupa 14 ani, se poate stabili daca a avut sau nu a avut discernamant. Pentru ca minorul este prezumat ca nu are discernamant. Pana la 14 ani, nu raspunde penal.

Dar consimtamantul privind datele personale se poate cere de la minori pana la 16 ani? Adica voi sunteti clasele a IX-a si a X-a. Asta inseamna ca aveti 15-16 ani. Pana acum, sigur v-ati dat consimtamantul la toate jocurile pe care le jucati. Credeti ca e misto? Ei bine, nu. Pana la 16 ani, consimtamantul nu e valabil decat daca e dat de un parinte. Dupa 16 ani, este valabil consimtamantul dat de un minor.

Regulamentul general pentru protectia datelor (n.r. GDPR) protejeaza in mod special minorii. Am cititi despre jocuri care colecteaza si alte tipuri de date. Ce riscuri credeti voi ca exista atunci cand cineva va colecteaza datele? Vi s-a intamplat sa raporteze cineva la platforma respectiva ca sunteti minori? Nu. Dar stiti ce se intampla cand cineva face asa ceva (in gluma sau in serios)? Platforma nu-ti inchide contul din start, ci doar te ameninta ca-l inchide si iti cere un act de identitate. De cele mai multe ori, acel act de identitate se pune la dispozitie. Noi stim ca pe Internet nimic nu se pierde si nimic nu se uita. Totul se stocheaza. Ce riscuri va imaginati voi ca ar putea exista atunci cand intr-un loc sunt colectate datele noastre?

Eleva: Sa ti se fure datele si sa fie folosite fara acordul tau in alte situatii.

Silvana Racoviceanu: Dar ce ar face cineva ceva cu datele tale? Ce as putea face eu cu buletinul tau?

Elev: Se poate afla domiciliul si se poate folosi drept amenintare. (...)

Silvana Racoviceanu: In afara de datele despre care noi am vorbit, mai sunt si alte categorii de date care se colecteaza. (...) Toate conversatiile noastre din chat dau informatii care se stocheaza. Si atunci se poate realiza un foarte usor profiling al minorilor care se joaca, in functie de alegerile pe care ei le fac in joc. Sunt 'n' jocuri cu avataruri. In afara de adresele de mail pe care le dati (si care de foarte multe ori cuprind numele nostru complet si chiar data nasterii), noi facem alegerea unui avatar, de regula, dupa chipul si asemanarea noastra. E foarte usor sa caracterizezi copilul dupa gusturile lui. La fel: poti sa vezi datele virale colectate din chat si din contul utilizat, daca el este conectat la o retea de socializare (Facebook, Instagram etc.).

De asemenea, mai avem cookie-urile, localizarea jucatorului exploatand functia de GPS sau IP-ul si altele.

Am lasat pe final cele mai sensibile date: unele jocuri colecteaza sexul jucatorului. N-ar fi doar asta. Avem si date care se colecteaza din chat, precum: orientare sexuala, date privind sanatatea fizica, probleme sociale, date privind aspectul fizic... Toate astea prin intermediul intrebarilor directe sau prin intermediul chatului.

Ce face cineva cu datele astea? Stim foarte bine ca poti sa accesezi virusi, spyware sau instrumente de urmarire. Si o sa va dau un caz real: acum vreo trei ani, o eleva de clasa a zecea intrase in legatura cu un individ pe unul dintre jocuri. Ea era singura la parinti, iar intreaga casa era securizata si avea camere de filmat. Acea fata intrase in contact cu acest baiat. In afara faptului ca i-a trimis imagini cu ea dezbracata, el a reusit sa se conecteze la sistemul video al laptopului, apoi la camerele din casa si a monitorizat si a filmat cam tot ce se intampla in casa ei. S-a facut plangere penala, dosarul a ajuns la DIICOT, dar o buna perioada de timp familia ei a putut fi urmarita, iar fata santajata si amenintata.

Asadar, aflarea datelor precum: date bancare (atunci cand platim produse din anumite jocuri), numar de telefon, adresa, carte de identitate pot fi folosite inclusiv in scopuri infractionale: talharii, furturi din imobile, doxxing (adica publicarea datelor – inclusiv cu scopul de amenintare sau de santajare), bullying, cyberbullying... (...)

Singura problema a e-sportului ar fi sedentarismul si sociopatia. Desi ne creeaza impresia ca intru in contact cu oamenii, in realitate contactul real este cel care conteaza. (...) In viata reala, nu uitam sa traim real. Cred ca de aici vine si atitudinea usor critica a tarii noastre fata si nu cred ca suntem singurul stat cu aceasta reticenta. Suntem o populatie conservatoare si privim cu greutate elementele care tin de mediul digital – ceea ce nu e neaparat rau, pentru ca pe de o parte nu ne putem opune valului de digitalizare, iar pe de alta parte nici nu putem lasa sa intre in viata noastra complet necontrolat.

Am sa ma mai gandesc la un risc: riscul de racolare, in diverse scopuri. Plecand de la sociopatia de care discutam mai devreme, se instaleaza o forma depresiva la noi. Chiar daca pare ca suntem veseli, ca facem misto unii de altii pe chat, in realitate in mintea noatra se instaleaza o forma de depresie: noi nu mai reactionam la fel de natural cu cei din viata reala, pentru ca noi ne expunem naturaletea cu cei din viata virtuala. Si atunci, pe acest fond care se acutizeaza (ganditi-va si la presiunea pe care o pun parintii pe voi), cand se suprapun toate elementele astea, ajung in situatia in care pot fi victima unei racolari. Adica ma imprietenesc cu cineva intr-unul din jocuri, ala imi devine foarte bun prieten, pare scaparea mea din perspectiva sociala, imi place de el, are si o poza frumoasa... Insa asta ma poate si supune unui risc: cel care imi trimite mie poza nu arata asa in realitate. Si atunci eu pot fi victima unei racolari in diverse scopuri: trafic de carne vie, pornografie online, satisfacere a unor nevoi sexuale... Mai sunt racolari pentru organizatii infractionale, pentru ca pana la 14 ani minorul nu raspunde penal. Si atunci daca gasesc un mic fraier care sa poata scoate bani dintr-un bancomat cu soricel care pacaleste bancomatul, este perfect. Sau exista racolari in scopul initierii pe platforme suicidale. Cred ca ati auzit de celebrul joc 'Balena albastra' ('Blue whale'), care invita victimele la automutilare. (...)

In Europa sunt deja facultati de gaming. In curricula, intra domenii precum: administrarea gamingului, management de gaming, comunicarea pentru gaming samd. Avem astfel de facultati in Norvegia, in Franta... (…) Tinerii ne ajuta sa reglementam domeniul, in primul rand prin experienta lor. Ei stiu la ce se expun. Noi trebuie sa venim in intampinarea lor cu norme care sa-i protejeze. (…) Voi o sa stabiliti daca ar fi interesant ca avocatii sa dezvolte un modul care sa se bazeze exclusiv pe elementele juridice care pleaca de la riscurile si chestiunile legate de gaming”.