Aflata in Penitenciarul Jilava de 200 de zile, unde isi ispaseste pedeapsa de 5 ani de inchisoare pentru abuz in serviciu, fals intelectual si participatie improprie la infractiunea de acces fara drept la un sistem informatic, in dosarul privind organizarea “Zilelor Tineretului” din 2 mai 2009, fostul ministru al Tineretului si Sportului, Monica Iacob Ridzi, cere public legalizarea pedepsei cu moartea pentru detinutii care sufera de multiple afectiuni cronice. Solicitarea Monicai Iacob Ridzi este facuta prin intermediul blogului sau, unde a fost postat un text in care ex-ministrul MTS vorbeste despre conditiile inumane in care sunt tinuti detinutii bolnavi, conditii care in final duc la moarta multora dintre ei.

Apelul Monicai Iacob Ridzi este facut in conditiile in care, asa cum este cunoscut public, aceasta sufera de multiple afectiuni, care necesita ingrijire medicala de specialitate, care nu poate fi asigurata din inchisoare.

In acest sens, Monica Iacob Ridzi prezinta cazul unui detinut care suferea de mai multe afectiuni cronice si care a decedat in penitenciar, cu o luna inainte de a fi eliberat, dupa ce fusese condamnat pentru o infractiune economica, fara a avea antecedente penale.

Ridzi se intreaba in acesta situatie cati oameni ar trebui sa mai moara in penitenciar pentru ca autoritatile sa se aplece asupra nevoilor acestui sistem, cate procese trebuie sa mai piarda Romania la CEDO, cati bani trebuie sa mai platesca romanii despagubiri detinutilor.

In opinia fostului ministru MTS, solutia decongestionarii penitenciarelor ar fi ca detinutii bolanvi sa ispaseasca pedeapsa la domiciliu, pentru a se face loc violatorilor si criminalilor in penitenciare.

In textul publicat pe blogul sau, Monica Iacob Ridzi se mai intreaba daca romanii traiesc mai bine daca detinutii bolnavi mor in penitenciare, ori daca Justitia este mai credibila pentru ca arunca in spatele gratiilor oameni acuzati de infractiuni economice sau oameni bolnavi?

Prezentam in continuare mesajul Monicai Iacob Ridzi publicat pe blogul sau:

"In Romania s-a reintrodus pedeapsa cu moartea.

Cer public legalizarea ei.

Pentru toti detinutii bolnavi.

In special pentru cei cu infractiuni economice, care nu reprezinta pericol pentru societate si nu au antecedente penale, dar care au primit pedepse mai mari decat violatorii si criminalii recidivisti.

De ce sa mai cheltuie statul bani cu detinutii bolnavi, care au nevoie de tratamente, transport, spital, analize, investigatii, regim alimentar, etc., daca sfarsitul, in functie de cat rezista fiecare, e acelasi: moartea?

Detinutii bolnavi nu pot fi nici macar reeducati, pentru ca, bolnavi fiind, nu pot participa la activitatile socio-educative. Prin urmare, scopul pedepsei privative de libertate, anume reeducarea, nu poate fi atins.

Detinutii bolnavi nu pot fi nici eliberati conditionat, mai repede, pentru ca fiind inapti medical, nu pot munci, prin urmare nu pot obtine nici zile castig. Mai repede sunt eliberati din penitenciare criminalii si violatorii sanatosi, care muncesc. Duminica, 16 august 2015, o stire la televizor anunta ca un detinut bolnav din penitenciarul din Craiova a murit. Pe noi, cei din penitenciare, aceste informatii nu ne surprind, pentru ca detinuti bolnavi mor, in fiecare saptamana, sau chiar mai des, in anumite penitenciare.

Noi, cei care suntem bolnavi, ne intrebam: “Oare voi fi eu urmatorul? Cat voi mai rezista?“.

Am aflat, de la televizor, ca detinutul care a murit era un om de afaceri din Craiova. Fusese condamnat pentru o infractiune economica, in februarie 2014 si urma sa fie eliberat peste o luna. Era in evidenta penitenciarului ca suferind de mai multe afectiuni cronice. Din pacate, organismul lui a cedat, dupa un an si jumatate de detentie. Dumnezeu sa-l odihneasca!

In esenta, daca suferi de boli cronice, in penitenciar este imposibil sa respecti recomandarile medicilor, pentru a nu iti agrava afectiunile. Sfarsitul este acelasi, pentru toti cei care sufera de boli cronice: moartea.

Daca ar fi fost acasa si ar fi putut respecta recomandarile medicilor, omul de afaceri din Craiova ar fi fost in viata in acest moment.

Dupa un an si jumatate de detentie, de chin si suferinta, acest om a murit. Copiii lui au ramas fara tata, sotia fara spijin, familia in suferinta cumplita. Era condamnat pentru o infractiune economica si nu avea nici antecedente penale. Stau si ma intreb, cei care l-au condamnat la o pedeapsa privativa de libertate, stiind ce afectiuni are, dorm linistiti acum? Oare cati oameni trebuie sa mai moara in penitenciarele din Romania ca sa-si indrepte cineva privirea si spre acest sistem? Cate procese trebuie sa mai piarda Romania la CEDO, cati bani trebuie sa mai platesca romanii despagubiri detinutilor, ca sa aiba curaj oamenii politici sa iasa din zona discursului populist si sa ia o decizie si sa decongestioneze penitenciarele din Romania, sa faca loc pentru violatori si criminali si sa-i lase acasa pe cei bolnavi, care nu reprezinta un pericol pentru societate, ca sa-si traiasca ultimele zile, luni sau cat le mai da Dumnezeu, alaturi de copii, de familie?

Vi se pare ca romanii traiesc mai bine daca detinutii bolnavi mor in penitenciare? Ca justitia este mai credibila? Ca statul de drept este mai puternic? Daca statul cheltuie bani sa tina in penitenciare oameni bolnavi, fara antecedente penale, care nu reprezinta un pericol pentru societate? De ce sa nu-i lasam, ca in alte tari din UE, sa ispasesca pedeapsa la domiciliu, sa-i ingrijeasca familia? De ce sa le platim noi, din bani publici, transportul de la penitenciar la spital, uneori zilnic pentru chimioterapie, proceduri medicale, investigatii si tratamente?

Stiti ca sunt detinuti care savarsesc infractiuni, intentionat, pentru a ajunge intr-un penitenciar si a fi dusi cu masina la spital pentru investigatii si tratamente, care se fac cu prioritate pentru detinuti, in timp ce ceilalti bolnavi asteapta pe holurile spitalelor?

Cele mai mari sume de bani se cheltuie in penitenciare cu paza, transportul, cazarea, investigatiile si tratamentele miilor de detinuti bolnavi.

Nu ar fi mai bine sa contribuim la cresterea pensiilor, salariilor sau alocatiilor copiilor nostri cu acesti bani? Sau sa renovam cateva spitale? Sau penitenciarele? Pentru ca, in acest moment, si detinutii sanatosi se imbolnavesc din cauza conditiilor de detentie.

Ma intreb cand si cine sau daca va avea cineva curajul sa faca ceva si pentru sistemul penitenciar din Romania. Pentru ca, de exemplu, nu sunt suficienti bani pentru a plati orele suplimentare ale angajatilor penitenciarelor, dar se cheltuie foarte multi bani cu detinutii bolnavi. Care ar putea fi lasati acasa, daca nu au savarsit fapte cu violenta si nu reprezinta un pericol concret pentru societate. Astfel, nu ar mai fi nevoie de suplimentarea fondurilor pentru penitenciare. Cu economiile facute se pot suplini lipsurile actuale.

Administratia Nationala a Penitenciarelor este aproape de colaps. Sistemul penitenciarelor este subfinantat, penitenciarele suprapopulate. Detinuti stau, de multe ori, cate 2 in pat. Conditiile sunt greu de suportat, atat pentru detinuti cat si pentru angajatii penitenciarelor. Angajatii sunt insuficienti, fata de nevoile sistemului, iar bani pentru plata orelor suplimentare nu sunt. Departamentele socio-educative din penitenciare, cele care ar trebui sa se ocupe de reeducarea tuturor detinutilor, functioneaza in regim de avarie. Personalul angajat in aceste departamente este insuficient si, oricate ore suplimentare ar lucra, le este imposibil sa faca fata. Intreg sistemul penitenciar functioneaza in regim de avarie.

De exemplu, la Spitalul Penitenciar Jilava este un singur psiholog si sunt aproximativ 350 de bolnavi, internati permanent.

Fiecare zi in penitenciar este o lupta pentru supravietuire, este un chin, o suferinta greu de descris, pe care, cei care au puterea, se tem sa o curme. Pentru un om care sufera de boli cronice grave, condamnarea cu executare inseamna condamnarea la moarte.

Imi amintesc acum cuvintele parintelui Arsenie Boca care spunea ca: “Omul care poate sa faca binele si nu-l face, este o fiinta josnica.” Constat ca sunt multe “fiinte josnice” in Romania, pentru ca nu au curajul sa ia decizii. Se tem. Normal ar fi sa ne temem doar de Dumnezeu. Aceasta ar fi o Romanie normala in care cu totii ne-am dori sa traim. O Romanie cu mai putini oameni nevinovati in penitenciare, dupa grave erori judiciare sau abuzuri, o Romanie in care oamenii politici nu se intrec in discursuri populiste, despre independenta justitiei, intarirea statului de drept sau lupta impotriva coruptiei, dand exemple de lupta impotriva coruptiei oameni care nici nu au fost acuzati de fapte de coruptie, o Romanie in care drepturile oamenilor sa fie respectate, o Romanie in care oamenii sa aiba curaj sa vorbeasca, curaj sa ia decizii.