Ministrul Justitiei Tudorel Toader (foto) nu a glumit cand a zis ca are „replica deja pregatita” pentru comunicatele de presa ale sefei ICCJ Cristina Tarcea si ale Consiliului Superior al Magistraturii, prin care cele doua entitati critica decizia lui Toader de a trimita la Parlament proiectul Legilor Justitiei, fara a-i intreba. Vineri dupa-amiaza, 27 octombrie 2017, Ministerul Justitiei a dat publicitatii un comunicat de presa semnat de ministrul Tudorel Toader care reprezinta, de fapt, o lectie de Drept in care explica punctual rolul fiecarei autoritati in Stat.

Arata astfel Tudorel Toader ca autoritatea judecatoareasca nu are competenta de a stabili situatiile in care un proiect de lege poate fi initiat de Guvern sau poate fi preluat de Parlament ca initiativa legislativa, intrucat rolul autoritatii judecatoresti, din care fac parte instantele si procurorii, nu este de a legifera, ci de a „ordinea de drept, creata prin lege”.

Prezentam in continuare Comunicatul de presa „Loialitatea constitutionala - Respectarea competentelor constitutionale de catre autoritatile publice” transmis de Ministerul Justitiei in data de 27 octombrie 2017:

„I. Parlamentul „este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii” (art.61 alin.1 din Constitutie). Pentru realizarea functiei legislative, care este de esenta activitatii parlamentare, Parlamentul poate adopta masuri specifice, inclusiv de constituire a unor comisii speciale. Cadrul constitutional de referinta este dat de prevederile art. 64 alin. (4) teza a 2-a din Constitutie, potrivit carora “Fiecare Camera isi constituie comisii permanente si poate institui comisii de ancheta sau alte comisii speciale. Camerele isi pot constitui comisii comune.” Conform art. 8 alin.(1) din Regulamentul activitatilor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului, aprobat prin Hotararea Parlamentului Romaniei nr. 4/1992, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, “(1) La nivelul Parlamentului se pot constitui comisii speciale pentru avizarea unor acte normative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri precizate in hotararile de constituire a respectivelor comisii.”

Instantele judecatoresti au rolul constitutional de a realiza justitia (art.126 din Constitutie). Potrivit art.124 alin.(1) din Constitutie, ”Justitia se infaptuieste in numele legii”. De asemenea, potrivit art.124 alin.(3) din Constitutie, ”Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii”. Prin urmare, judecatorii nu legifereaza, ci se supun legii si infaptuiesc justitia in baza si in numele legii.

Ministerul Public , in activitatea judiciara, reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor. (art.131 din Constitutie). Potrivit art.132 alin. (1) din Constitutie, ”procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei”. Prin urmare, Ministerul Public, procurorii, nu legifereaza, ci apara ordinea de drept, adica ordinea creata prin lege.

Consiliului Superior al Magistraturii este ”garantul independentei justitiei ” (art.133 alin.1 din Constitutie). Consiliul Superior al Magistraturii nu legifereaza. In conditiile legii, in realizarea rolului sau constitutional, „Plenul Consiliului Superior al Magistraturii avizeaza proiectele de acte normative ce privesc activitatea autoritatii judecatoresti” (art.38 alin.3 din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii). Asa cum Curtea Constitutionala a statuat insa, ”Consiliul Superior al Magistraturii, ca parte componenta a autoritatii judecatoresti, potrivit dispozitiilor Legii fundamentale, cu rol de garant al independentei justitiei, nu poate fi transformat intr-un organ consultativ al Parlamentului, autoritatea legiuitoare primara, [sau Guvernului, autoritate legiuitoare delegata, n.r.], fara a fi afectate valori constitutionale precum statul de drept sau principiul separatiei si echilibrului puterilor in cadrul democratiei constitutionale.” (Decizia nr.63/2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr.145/27.02.2017, par.105)

In concluzie, potrivit aceleiasi decizii a Curtii Constitutionale, general obligatorie in conformitate cu dispozitiile art.147 din Constitutie, ”in virtutea principiului separatiei puterilor, consacrat in art.1 alin.(4) din Constitutie, precum si a prevederilor art.61 alin.(1), Parlamentul si, prin delegare legislativa, in conditiile art.115 din Constitutie, Guvernul au competenta de a institui, modifica si abroga norme juridice de aplicare generala. Instantele judecatoresti, Ministerul Public si Consiliul Superior al Magistraturii, componente ale autoritatii judecatoresti in virtutea capitolului VI, al titlului III — Autoritatile publice, din Constitutia Romaniei, au misiunea constitutionala de a realiza justitia, in temeiul art.126 alin.(1) din Legea fundamentala, adica de a solutiona, aplicand legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenta, intinderea si exercitarea drepturilor lor subiective, de a reprezenta interesul general al societatii si de a apara ordinea de drept, in activitatea judiciara, in temeiul art.131 alin.(1) din Constitutie, respectiv de a realiza rolul de garant al independentei justitiei, in temeiul normei constitutionale cuprinse in art.134 alin.(4), si nicidecum un rol in activitatea de elaborare a actelor normative, prin participarea la procedura de legiferare” ( a se vedea decizia precitata, par.110).

II. Initiativa legislativa apartine, potrivit art.74 din Constitutie, Guvernului, deputatilor, senatorilor, cetatenilor. Daca in privinta deputatilor, respectiv senatorilor, initiativa legislativa poate apartine oricaruia dintre acestia, in privinta Guvernului nu se poate retine un drept de initiativa legislativa in sens constitutional pentru niciunul dintre ministerele care alcatuiesc Guvernul. Tot astfel, pentru exercitarea initiativei legislative cetatenesti exista reguli speciale. In acelasi timp, nicio norma constitutionala nu ofera temeiul juridic pentru impiedicarea vreunui deputat sau senator de a avea initiativa legislativa, dupa cum nicio norma constitutionala nu ofera temeiul juridic de a impiedica exercitarea dreptului de initiativa legislativa al deputatilor si senatorilor cu privire la propuneri legislative cu acelasi obiect initiate la nivelul Guvernului sau de catre cetateni. Dimpotriva, Curtea Constitutionala a Romaniei a constatat existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre Parlament si Guvern, atunci cand acesta din urma a intervenit in procesul de legiferare, adica si-a angajat raspunderea in fata Camerei Deputatilor si a Senatului, in temeiul art.114 alin.(1) din Constitutie, asupra proiectului Legii educatiei nationale, in conditiile in care proiectul de lege se afla in proces de legiferare la Senat, in calitate de Camera decizionala (a se vedea Decizia nr.1431/2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr.758/12.11.2010).

Ca urmare, indiferent de domeniul de reglementare si activitatea Guvernului in legatura cu respectivul domeniu, o hotarare a Parlamentului de constituire a unei comisii speciale pentru realizarea unei unificari a reglementarilor specifice acelui domeniu, respecta cadrul constitutional si legal de referinta, fiind menita asigurarii dezideratului securitatii juridice. Cu atat mai mult este sustinuta aceasta initiativa atunci cand domeniul in discutie este cel al justitiei, care face obiectul monitorizarii speciale a Comisiei Europene, prin intermediul Mecanismului de Cooperare si Verificare. Hotararea Parlamentului nr. 69/2017 privind constituirea Comisiei speciale comune a Camerei Deputatilor si Senatului pentru sistematizarea, unificarea si asigurarea stabilitatii legislative in domeniul justitiei da expresie realizarii obiectivelor stabilite prin Mecanismul de Cooperare si Verificare, in sensul unei coordonari a reglementarilor in domeniul mentionat, care incumba deopotriva, in cadrul limitelor si competentelor lor constitutionale, Parlamentului si Guvernului.

Astfel fiind, atat invitarea ministrului justitiei pentru a prezenta, in cadrul Comisiei speciale comune a Camerei Deputatilor si Senatului, proiectul Legii de modificare si completare a Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara si a Legii nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, precum si raspunsul favorabil al acestuia la invitatia transmisa, este un act de cooperare constitutionala loiala, respectand cadrul constitutional de referinta.

Raspunsul la aceasta invitatie nu are semnificatia unei ”transmiteri” a proiectului de lege de catre Parlament, si nici a vreunei incalcari a procedurilor constitutionale sau legale. Dimpotriva, un refuz al ministrului justitiei de a se prezenta in fata unei Comisii parlamentare si a oferi informatii cu privire la acte ce intra in sfera de competenta a acestei Comisii, ar fi avut semnificatia unui act grav de incalcare a Constitutiei. Curtea Constitutionala a constatat recent ca exista un conflict juridic de natura constitutionala intre Parlamentul Romaniei generat de un asemenea refuz de prezentare in fata Comisiei speciale de ancheta a Senatului si Camerei Deputatilor (Decizia nr.611/2017).

In acest context, initiativele parlamentare care ar putea privi acelasi domeniu de reglementare sau aceleasi solutii legislative promovate la nivelul Guvernului, sau preluarea acestora, cum este situatia in cauza, tin de vointa Parlamentului, care nu poate fi cenzurata nici de autoritatea executiva si nici de cea judecatoreasca.

Afirmatiile avansate in spatiul public de reprezentanti ai autoritatii judecatoresti in sensul unei ”deturnari” a procesului de legiferare prin simplul fapt al preluarii, din initiativa parlamentara, iar nu guvernamentala, a unui proiect de lege definitivat in cadrul Ministerului Justitiei, nesocotesc cadrul constitutional si legal de referinta. O astfel de preluare a unor solutii legislative definitivate la nivelul Ministerului Justitiei nu poate fi interpretata nici ca o ”deturnare”, nici ca o ”abandonare” a solutiilor legislative conturate in privinta modificarii legilor justitiei si nici ca o ”lipsire de eficienta” sau ca lasare in ”derizoriu” a proiectului. Complexitatea procesului legislativ in cadrul Parlamentului, cu implicarea a numerosi actori institutionali, in conditii de transparenta, sunt tot atatea garantii ale realizarii functiei legislative in concordanta cu principiile unui stat democratic, iar simplul refuz al oricarei autoritati publice de acceptare a procedurilor constitutionale nu poate fi retinut ca fiind de natura sa impiedice realizarea acestor proceduri ci, dimpotriva, are semnificatia plasarii autoritatii in cauza deasupra legii.

Consiliul Superior al Magistraturii a emis avizul asupra proiectului de lege. Astfel, prin Hotararea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.974 din 28 septembrie 2017 ”analizand proiectul de Lege pentru modificarea si completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara si a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, transmis spre avizare de Ministerul Justitiei, cu adresa nr.88.929 din 30 august 2017”, s-a stabilit: ”art.1 - Avizeaza negativ proiectul de Lege pentru modificarea si completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara si a Legii nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, pentru considerentele prezentate in Anexa care face parte din prezenta Hotarare.” Aceste considerente au fost analizate la nivelul Ministerului Justitiei.

III. Potrivit art.1 alin.(4) din Constitutie, ”Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor – legislativa, executiva si judecatoreasca – in cadrul democratiei constitutionale.”

In realizarea acestui principiu, toate autoritatile publice trebuie sa dea dovada de loialitate constitutionala, respectandu-si competenta constitutionala, si sa coopereze in respectarea si realizarea principiilor si normelor constitutionale.

Autoritatea judecatoreasca nu are competenta de a stabili situatiile in care un proiect de lege poate fi initiat de catre Guvern sau poate fi preluat de Parlament ca initiativa legislativa. Daca autoritatea judecatoreasca ar avea indrituirea constitutionala sa impiedice Parlamentul sa legifereze, ar fi pusa in pericol insasi existenta statului de drept, aceasta constituind o limitare nepermisa a rolului Parlamentului, de a carui esenta este reprezentativitatea acestuia, spre deosebire de autoritatile executiva si judecatoreasca, autoritati ce au alt rol si functii in statul de drept.

Ministrul Justitiei

Prof.univ.dr.Tudorel TOADER”